Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  
AdministratieDrept

LEGEA NR. 302/2004 PRIVIND COOPERAREA JUDICIARA INTERNATIONALA IN MATERIE PENALA

legislatie



+ Font mai mare | - Font mai mic



LEGEA NR. 302/2004 PRIVIND COOPERAREA JUDICIARA INTERNATIONALA IN MATERIE PENALA

Titlul I - Dispozitii generale

Capitolul I - Domeniul de aplicare si principii generale ale cooperarii judiciare internationale in materie penala





Art. 1 - Domeniul de aplicare
Prezenta lege se aplica urmatoarelor forme de cooperare judiciara internationala in materie penala:
a) extradarea;
b) predarea in baza unui mandat european de arestare;
c) transferul de proceduri in materie penala;
d) recunoasterea si executarea hotararilor in materie penala;
e) transferarea persoanelor condamnate;
f) comisiile rogatorii;
g) infatisarea martorilor, expertilor si a persoanelor urmarite;
h) notificarea actelor de procedura care se intocmesc ori se depun intr-un proces penal;
i) cazierul judiciar.

Art. 2 - Definirea unor termeni si expresii
In sensul prezentei legi, termenii si expresiile urmatoare se definesc astfel:
a) cerere de asistenta judiciara internationala in materie penala - cererea prin care se solicita cooperarea intr-o cauza penala, in una din formele prevazute la art. 1;
b) stat solicitant - statul care formuleaza cererea de asistenta judiciara internationala;
c) stat solicitat - statul caruia ii este adresata cererea de asistenta judiciara internationala;
d) autoritate centrala - acea autoritate astfel desemnata de statul solicitant sau de statul solicitat, in scopul transmiterii cererilor de asistenta judiciara internationala;
e) autoritate judiciara - instantele judecatoresti si parchetele de pe langa acestea, stabilite potrivit legii romane, precum si autoritatile care au aceasta calitate in statul solicitant, conform declaratiilor acestuia din urma la instrumentele internationale aplicabile;
f) persoana urmarita - persoana care formeaza obiectul unui ordin sau mandat de urmarire internationala;
g) persoana extradabila - persoana care formeaza obiectul unei proceduri de extradare;
h) extradat sau persoana extradata - persoana a carei extradare a fost aprobata;
i) condamnare - orice pedeapsa sau masura de siguranta, pronuntata de catre o instanta de judecata, ca urmare a savarsirii unei infractiuni;
j) masura de siguranta - orice masura privativa de libertate care a fost dispusa pentru completarea sau inlocuirea unei pedepse printr-o hotarare penala;
k) hotarare - o hotarare judecatoreasca prin care se pronunta o condamnare;
l) stat de condamnare - statul in care a fost condamnata persoana care poate fi transferata sau care deja a fost transferata;
m) stat de executare - statul catre care condamnatul poate fi transferat sau a fost deja transferat in vederea executarii condamnarii sale;
n) resortisant al unui stat de condamnare sau de executare, in cazul Romaniei, este cetateanul roman;
o) in sensul titlului III din prezenta lege, autoritate judiciara emitenta este autoritatea judiciara a unui stat membru al Uniunii Europene competenta sa emita un mandat european de arestare potrivit legii acelui stat;
p) in sensul titlului III din prezenta lege, autoritate judiciara de executare este autoritatea judiciara a unui stat membru al Uniunii Europene competenta sa execute un mandat european de arestare potrivit legii acelui stat.

Art. 3 - Limitele cooperarii judiciare
Aplicarea prezentei legi este subordonata protectiei intereselor de suveranitate, securitate, ordine publica si a altor interese ale Romaniei, definite prin Constitutie.

Art. 4 - Preeminenta dreptului international

(1) Prezenta lege se aplica in baza si pentru executarea normelor interesand cooperarea judiciara in materie penala, cuprinse in instrumentele juridice internationale la care Romania este parte, pe care le completeaza in situatiile nereglementate.
(2) Cooperarea cu un tribunal penal international sau o organizatie internationala publica, in conformitate cu dispozitiile in materie ale unor instrumente internationale speciale, cum sunt statutele tribunalelor penale internationale, se examineaza printr-o procedura legala distincta, prevederile prezentei legi putand fi aplicate in mod corespunzator, in completare, daca este necesar.

Art. 5 - Curtoazia internationala si reciprocitatea

(1) In lipsa unei conventii internationale, cooperarea judiciara se poate efectua in virtutea curtoaziei internationale, la cererea transmisa pe cale diplomatica de catre statul solicitant si cu asigurarea scrisa a reciprocitatii data de autoritatea competenta a acelui stat.
(2) In cazul prevazut la alineatul precedent, prezenta lege constituie dreptul comun in materie pentru autoritatile judiciare romane.
(3) Lipsa reciprocitatii nu impiedica sa se dea curs unei cereri de asistenta judiciara internationala in materie penala, daca aceasta:
a) se dovedeste necesara datorita naturii faptei sau nevoii de a lupta impotriva anumitor forme grave ale criminalitatii;
b) poate contribui la imbunatatirea situatiei inculpatului ori condamnatului sau la reintegrarea sa sociala;
c) poate servi la clarificarea situatiei judiciare a unui cetatean roman.

Art. 6 - Asigurarea de reciprocitate
In cazul in care statul roman solicita asistenta judiciara in baza curtoaziei internationale, asigurarea reciprocitatii va fi data de catre ministrul justitiei, pentru fiecare caz, ori de cate ori va fi necesar, la cererea motivata a autoritatii judiciare romane competente.

Art. 7 - Dreptul aplicabil
Cererile de asistenta judiciara adresate autoritatilor romane se indeplinesc potrivit dreptului procesual intern roman, daca prin prezenta lege nu se prevede altfel.

Art. 8 - Motive obligatorii de refuz al cooperarii judiciare

(1) Cooperarea judiciara va fi refuzata daca:
a) procedura penala din statul solicitant nu indeplineste sau nu respecta conditiile Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, incheiata la Roma la 4 noiembrie 1950, sau ale oricarui alt instrument international pertinent in domeniu, ratificat de Romania;
b) exista motive serioase sa se creada ca asistenta judiciara este solicitata in scopul urmaririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasa, religie, sex, nationalitate, limba, opinii politice sau ideologice sau de apartenenta la un anumit grup social;
c) situatia persoanei risca sa se agraveze din unul din motivele enuntate la alineatul precedent;
d) cererea este formulata intr-o cauza aflata pe rolul unor tribunale extraordinare, altele decat cele constituite prin instrumentele internationale pertinente, sau in vederea executarii unei pedepse aplicate de un asemenea tribunal;
e) se refera la o infractiune de natura politica sau la o infractiune conexa unei infractiuni politice;
f) se refera la o infractiune militara care nu constituie infractiune de drept comun.
(2) Nu sunt considerate infractiuni de natura politica:
a) atentatul la viata unui sef de stat sau a unui membru al familiei sale;
b) crimele impotriva umanitatii prevazute de Conventia pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid, adoptata la 9 decembrie 1948 de Adunarea Generala a Natiunilor Unite;
c) infractiunile prevazute la art. 50 din Conventia de la Geneva din 1949 pentru imbunatatirea soartei ranitilor si bolnavilor din fortele armate in campanie, la art. 51 din Conventia de la Geneva din 1949 pentru imbunatatirea soartei ranitilor, bolnavilor si naufragiatilor fortelor armate maritime, la art. 129 din Conventia de la Geneva din 1949 cu privire la tratamentul prizonierilor de razboi si la art. 147 din Conventia de la Geneva din 1949 cu privire la protectia persoanelor civile in timp de razboi;
d) orice violari similare ale legilor razboiului, care nu sunt prevazute de dispozitiile din conventiile de la Geneva prevazute la lit. c);
e) infractiunile prevazute la art. 1 al Conventiei europene pentru reprimarea terorismului, adoptata la Strasbourg la 27 ianuarie 1997, si in alte instrumente internationale pertinente;
f) actiunile prevazute in Conventia impotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, adoptata la 17 decembrie 1984 de Adunarea Generala a Natiunilor Unite;
g) orice alta infractiune al carei caracter politic a fost eliminat de tratatele, conventiile sau acordurile internationale la care Romania este parte.

Art. 9 - Motive optionale de refuz al cooperarii judiciare

(1) Cooperarea judiciara poate fi refuzata atunci cand fapta care motiveaza cererea face obiectul unei proceduri in curs sau atunci cand aceasta fapta trebuie sau poate face de asemenea obiectul unei urmariri ce tine de competenta autoritatilor judiciare romane.
(2) Cooperarea judiciara poate fi de asemenea refuzata atunci cand, tinand cont de imprejurarile faptei, acceptarea cererii poate antrena consecinte grave pentru persoana vizata, din cauza varstei sale, a starii sale de sanatate sau a oricarui alt motiv cu caracter personal.

Art. 10 - Non bis in idem

(1) Cooperarea judiciara internationala nu este admisibila daca in Romania sau in orice alt stat s-a desfasurat un proces penal pentru aceeasi fapta si daca:
a) printr-o hotarare definitiva s-a dispus achitarea sau incetarea procesului penal;
b) pedeapsa aplicata in cauza, printr-o hotarare definitiva de condamnare, a fost executata sau a format obiectul unei gratieri sau amnistii, in totalitatea ei ori asupra partii neexecutate.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica daca asistenta este solicitata in scopul revizuirii hotararii definitive, pentru unul din motivele care justifica promovarea uneia din caile extraordinare de atac prevazute de Codul de procedura penala al Romaniei.

Art. 11 - Regula specialitatii

(1) Persoana care, ca urmare a unei cereri de extradare sau a unei alte cereri de asistenta judiciara in materie penala, se infatiseaza in Romania, este predata sau transferata in Romania, nu poate fi nici urmarita, nici judecata, nici detinuta, nici supusa vreunei masuri de restrangere a libertatii pentru o alta fapta anterioara predarii sau transferarii decat cea care a motivat cererea de asistenta formulata de autoritatile romane competente, in afara de cazurile cand:
a) statul care a predat-o consimte; autoritatile competente romane vor prezenta in acest scop o cerere, insotita de actele in sprijinul acesteia si de un proces-verbal judiciar in care se consemneaza declaratiile persoanei in cauza;
b) avand posibilitatea sa o faca, persoana predata sau transferata nu a parasit, in termen de 45 de zile de la liberarea sa definitiva, teritoriul statului roman, ori daca s-a inapoiat dupa ce l-a parasit;
c) persoana care beneficiaza de regula specialitatii renunta la acest beneficiu; aceasta renuntare trebuie sa rezulte din declaratia data in fata judecatorului, care trebuie sa se asigure ca persoana a exprimat-o voluntar si pe deplin constienta de consecintele actiunii sale, asistata de un aparator ales sau numit din oficiu.
(2) Declaratiile prevazute la literele a) si c) ale alin. (1) se iau in camera de consiliu a sectiei penale a Curtii de apel in a carei circumscriptie se afla locul de detinere a persoanei sau autoritatea judiciara pe rolul careia se afla cauza.
(3) Statul solicitant va putea lua totusi masurile necesare in vederea, pe de o parte, a unei eventuale trimiteri a persoanei de pe teritoriul sau, iar pe de alta parte, a intreruperii prescriptiei potrivit legislatiei sale, inclusiv recurgerea la o procedura in lipsa.
(4) Cand calificarea data faptei incriminate va fi modificata in cursul procedurii, persoana predata sau transferata nu va fi urmarita sau judecata decat in masura in care elementele constitutive ale infractiunii recalificate ar ingadui extradarea sau acordarea unei alte forme de asistenta judiciara in materie penala.

Art. 12 - Confidentialitatea
Statul roman are obligatia de a asigura, pe cat posibil, la cererea statului solicitant, confidentialitatea cererilor de asistenta judiciara internationala si a actelor anexate acestora. In cazul in care conditia pastrarii confidentialitatii nu ar putea fi asigurata, statul roman va instiinta statul strain, care va decide.

Capitolul II - Dispozitii generale privind procedura de cooperare judiciara internationala in materie penala



Art. 13 - Autoritatile centrale romane
Cererile de asistenta judiciara internationala in materie penala vor fi transmise prin intermediul urmatoarelor autoritati centrale:
a) Ministerul Justitiei, daca au ca obiect extradarea si transferarea persoanelor condamnate sau daca se refera la activitatea de judecata ori la faza executarii hotararilor penale;
b) Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, daca se refera la activitati din faza de cercetare si urmarire penala;
c) Ministerul Administratiei si Internelor, daca se refera la cazierul judiciar.

Art. 14 - Transmiterea directa a cererilor de asistenta judiciara

(1) Cererile de asistenta judiciara internationala, cu exceptia cererilor de extradare si de transferare a persoanelor condamnate, pot fi transmise direct de autoritatile judiciare solicitante autoritatilor judiciare solicitate in cazul in care instrumentul juridic international aplicabil in relatia intre statul solicitant si statul solicitat reglementeaza acest mod de transmitere.
(2) In afara cazurilor prevazute la alin. (1), cererile de asistenta judiciara internationala, cu exceptia cererilor de extradare si de transferare a persoanelor condamnate, pot fi transmise direct de autoritatile judiciare solicitante autoritatilor judiciare solicitate in caz de urgenta, insa o copie a acestora va fi transmisa simultan la Ministerul Justitiei sau la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, dupa caz.
(3) Procedura prevazuta la alin. (1) si (2) va fi urmata si pentru transmiterea raspunsului la cererile urgente de asistenta judiciara.
(4) In cazul prevazut la alin. (1) si (2) transmiterile directe se vor putea efectua prin intermediul Organizatiei Internationale a Politiei Criminale (Interpol).

Art. 15 - Alte modalitati de transmitere a cererilor

(1) Pentru transmiterea cererilor in baza acordului intre statul solicitant si statul solicitat, pot fi folosite si mijloacele electronice adecvate, in special faxul, atunci cand sunt disponibile, daca autenticitatea si confidentialitatea cererii, precum si credibilitatea datelor transmise sunt garantate.
(2) Dispozitiile alineatului precedent nu impiedica recurgerea la caile urgente prevazute la art. 14.

Art. 16 - Competenta interna in domeniul cooperarii judiciare internationale in materie penala
Competenta autoritatilor romane pentru a formula o cerere de asistenta judiciara internationala in materie penala sau a executa o asemenea cerere adresata Romaniei este stabilita de dispozitiile titlurilor urmatoare ale prezentei legi, precum si de alte acte normative pertinente.

Art. 17 - Limbile utilizate

(1) Cererile de asistenta judiciara internationala in materie penala adresate Romaniei si actele anexe trebuie insotite de o traducere in limba romana sau in una din limbile engleza ori franceza.
(2) Cererile de asistenta judiciara internationala in materie penala formulate de autoritatile romane si actele anexe vor fi insotite de traduceri in una din limbile prevazute in instrumentul juridic aplicabil in relatia cu statul solicitat. Traducerea cererilor si a actelor anexe se realizeaza de autoritatea judiciara solicitanta.
(3) Raspunsul la cererile de asistenta judiciara internationala in materie penala adresate Romaniei va fi redactat in limba romana, traducerea acestuia in limba oficiala a statului solicitant sau in una din limbile engleza ori franceza fiind facultativa, cu exceptia cazului in care prin instrumentul juridic international aplicabil se dispune altfel.

Art. 18 - Computarea arestarii

(1) Durata arestului efectuat in strainatate in indeplinirea unei cereri de asistenta judiciara internationala in materie penala formulate de autoritatile romane in temeiul prezentei legi este luata in calcul in cadrul procedurii penale romane si se computa din durata pedepsei aplicate de instantele romane.
(2) Autoritatile romane solicitate sunt obligate sa comunice autoritatilor competente ale statului solicitant informatiile necesare computarii duratei arestului executat in Romania, in baza unei cereri de asistenta judiciara internationala adresate autoritatilor judiciare romane.

Art. 19 - Continutul general al cererii de asistenta judiciara si actele anexate acesteia

(1) Cererea de asistenta judiciara trebuie sa indice:
a) denumirea autoritatii judiciare emitente si denumirea autoritatii judiciare solicitate;
b) obiectul si motivele cererii;
c) calificarea juridica a faptelor;
d) datele de identificare ale invinuitului, inculpatului sau condamnatului, ale persoanei care face obiectul cererii de extradare sau de transferare ori ale martorului sau expertului, dupa caz.
(2) La cererea de asistenta judiciara se anexeaza acte in sprijinul acesteia, in functie de natura si obiectul cererii, astfel cum sunt prevazute in titlurile urmatoare.
(3) Actele anexate cererii de asistenta judiciara trebuie certificate de autoritatea judiciara emitenta, fiind scutite de orice alte formalitati de supralegalizare.

Art. 20 - Cheltuieli

(1) Cheltuielile ocazionate de indeplinirea unei cereri de asistenta judiciara in materie penala sunt suportate, de regula, de statul solicitat.
(2) Cu toate acestea, sunt in sarcina statului sau a autoritatii judiciare solicitante:
a) indemnizatiile si remuneratiile martorilor si expertilor, precum si cheltuielile de calatorie si de sedere;
b) cheltuielile ocazionate de remiterea obiectelor;
c) cheltuielile ocazionate de transferul persoanelor pe teritoriul statului solicitant sau la sediul unei autoritati judiciare;
d) cheltuielile ocazionate de tranzitul unei persoane de pe teritoriul unui stat strain sau de la sediul unei autoritati judiciare catre un stat tert;
e) cheltuielile ocazionate de recurgerea la o videoconferinta pentru indeplinirea unei cereri de asistenta judiciara;
f) alte cheltuieli considerate drept extraordinare de statul solicitat in functie de mijloacele umane si tehnologice utilizate pentru indeplinirea cererii.
(3) Ca urmare a unui acord intre autoritatile romane solicitate si autoritatile straine solicitante, se poate deroga, in cazuri exceptionale, de la dispozitiile alin. (2).

Art. 21 - Remiterea de obiecte si de valori

(1) In cazul in care cererea de asistenta are ca obiect sau implica remiterea de obiecte sau de alte valori, acestea pot fi predate atunci cand nu sunt indispensabile dovedirii unei fapte penale a carei urmarire si judecata tine de competenta autoritatilor judiciare romane.
(2) Remiterea obiectelor si a altor valori poate fi amanata sau efectuata sub conditia restituirii.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) nu aduc atingere drepturilor tertilor de buna-credinta si drepturilor statului roman atunci cand aceste obiecte si valori pot reveni acestuia.
(4) Obiectele si valorile nu vor fi predate decat in temeiul unei hotarari definitive pronuntate in acest sens de autoritatea judiciara competenta.
(5) In cazul cererilor de extradare, predarea obiectelor si valorilor prevazute la alin. (1) se poate efectua chiar daca nu se acorda extradarea, in special din cauza fugii sau decesului persoanei extradabile.

Titlul II - Extradarea

Capitolul I - Extradarea din Romania

Sectiunea 1 - Conditii pentru extradare



Art. 22 - Persoane supuse extradarii
Pot fi extradate din Romania, in conditiile prezentei legi, la cererea unui stat strain, persoanele care sunt urmarite penal sau sunt trimise in judecata pentru savarsirea unei infractiuni, ori sunt cautate in vederea executarii unei pedepse sau a unei masuri de siguranta in statul respectiv.

Art. 23 - Persoane exceptate de la extradare

(1) Nu pot fi extradati din Romania:
a) cetatenii romani, daca nu sunt intrunite conditiile prevazute la art. 24;
b) persoanele carora li s-a acordat dreptul de azil in Romania;
c) persoanele straine care se bucura in Romania de imunitate de jurisdictie, in conditiile si in limitele stabilite prin conventii sau prin alte intelegeri internationale;
d) persoanele straine citate din strainatate in vederea audierii ca parti, martori sau experti in fata unei autoritati judiciare romane solicitante, in limitele imunitatilor conferite prin conventie internationala.
(2) Calitatea de cetatean roman sau de refugiat politic in Romania se apreciaza la data ramanerii definitive a hotararii asupra extradarii. Daca aceasta calitate este recunoscuta intre data ramanerii definitive a hotararii de extradare si data convenita pentru predare, se va pronunta o noua hotarare in cauza.
(3) Extradarea oricarei alte persoane straine poate fi refuzata sau amanata, daca predarea acesteia este susceptibila sa aiba consecinte de o gravitate deosebita pentru ea, in special din cauza varstei sau a starii sale de sanatate. In caz de refuz al extradarii, prevederile art. 25 alin. (1) se aplica in mod corespunzator, iar in caz de amanare a extradarii, prescriptia raspunderii penale sau a executarii pedepsei se suspenda.

Art. 24 - Extradarea cetatenilor romani
Cetatenii romani pot fi extradati din Romania in baza conventiilor internationale la care aceasta este parte si pe baza de reciprocitate, numai daca este indeplinita cel putin una din urmatoarele conditii:
a) in vederea efectuarii urmaririi penale si a judecatii, daca statul solicitant da asigurari considerate ca suficiente ca, in cazul condamnarii la o pedeapsa privativa de libertate printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, persoana extradata va fi transferata in vederea executarii pedepsei in Romania;
b) persoana extradabila domiciliaza pe teritoriul statului solicitant la data formularii cererii de extradare;
c) persoana extradabila are si cetatenia statului solicitant;
d) persoana extradabila a comis fapta pe teritoriul sau impotriva unui cetatean al unui stat membru al Uniunii Europene, daca statul solicitant este membru al Uniunii Europene.

Art. 25 - Transferul procedurii penale in cazurile de refuz al extradarii

(1) Refuzul extradarii propriului cetatean ori a refugiatului politic obliga statul roman ca la cererea statului solicitant sa supuna cauza autoritatilor sale judiciare competente, astfel incat sa se poata exercita urmarirea penala si judecata, daca este cazul. In acest scop statul solicitant ar urma sa transmita gratuit Ministerului Justitiei din Romania dosarele, informatiile si obiectele privind infractiunea. Statul solicitant va fi informat despre rezultatul cererii sale.
(2) In cazul in care Romania opteaza pentru solutia refuzului extradarii unui cetatean strain, invinuit sau condamnat in alt stat pentru una din infractiunile prevazute la art. 85 alin. (1) sau pentru orice alta infractiune pentru care legea statului solicitant prevede pedeapsa inchisorii al carei minim special este de cel putin 5 ani, examinarea propriei competente si exercitarea, daca este cazul, a actiunii penale se fac din oficiu, fara exceptie si fara intarziere. Autoritatile romane solicitate hotarasc in aceleasi conditii ca si pentru orice infractiune cu caracter grav prevazuta si pedepsita de legea romana.

Art. 26 - Dubla incriminare

(1) Extradarea poate fi admisa numai daca fapta pentru care este invinuita sau a fost condamnata persoana a carei extradare se solicita este prevazuta ca infractiune atat de legea statului solicitant, cat si de legea romana.
(2) Prin derogare de la dispozitiile alin. (1), extradarea poate fi acordata si daca fapta respectiva nu este prevazuta de legea romana, daca pentru aceasta fapta este exclusa cerinta dublei incriminari printr-o conventie internationala la care Romania este parte.
(3) Diferentele existente intre calificarea juridica si denumirea data aceleiasi infractiuni de legile celor doua state nu prezinta relevanta, daca prin conventie internationala sau, in lipsa acesteia, prin declaratie de reciprocitate nu se prevede altfel.

Art. 27 - Infractiuni fiscale

(1) In materie de taxe si impozite, de vama si de schimb valutar, extradarea va fi acordata potrivit dispozitiilor intelegerii internationale aplicabile, pentru fapte carora le corespund, conform legii statului roman, infractiuni de aceeasi natura.
(2) Extradarea nu poate fi refuzata pentru motivul ca legea romana nu impune acelasi tip de taxe sau de impozite ori nu cuprinde acelasi tip de reglementare in materie de taxe si impozite, de vama sau de schimb valutar ca legislatia statului solicitant.

Art. 28 - Gravitatea pedepsei
Extradarea este acordata de Romania, in vederea urmaririi penale sau a judecatii, numai pentru fapte a caror savarsire atrage, potrivit legislatiei statului solicitant si legislatiei romane, o pedeapsa privativa de libertate mai mare de 2 ani, iar in vederea executarii unei sanctiuni penale, numai daca aceasta este mai mare de un an.

Art. 29 - Pedeapsa capitala
Daca fapta pentru care se cere extradarea este pedepsita cu moartea de catre legea statului solicitant, extradarea nu va putea fi acordata decat cu conditia ca statul respectiv sa dea asigurari considerate ca indestulatoare de catre statul roman ca pedeapsa capitala nu se va executa, urmand sa fie comutata.

Art. 30 - Pedeapsa cu suspendarea executarii
Persoana condamnata la o pedeapsa privativa de libertate cu suspendarea conditionata a executarii poate fi extradata in caz de suspendare partiala, daca fractiunea de pedeapsa ramasa de executat raspunde exigentelor de gravitate prevazute la art. 28 si nu exista alte impedimente legale la extradare.

Art. 31 - Infractiunile comise intr-un stat tert
In cazul infractiunilor comise pe teritoriul unui alt stat decat statul solicitant, extradarea poate fi acordata atunci cand legea romana confera competenta de urmarire si judecata autoritatilor judiciare romane pentru infractiuni de acelasi fel, savarsite in afara teritoriului statului roman, sau atunci cand statul solicitant face dovada ca statul tert pe teritoriul caruia s-a savarsit infractiunea nu va cere extradarea pentru fapta respectiva.

Art. 32 - Lipsa plangerii prealabile
Extradarea nu se acorda in cazul in care, potrivit atat legislatiei romane, cat si legislatiei statului solicitant, actiunea penala poate fi angajata numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar aceasta persoana se opune extradarii.

Art. 33 - Dreptul la aparare
Romania nu va acorda extradarea in cazurile in care persoana extradabila ar fi judecata in statul solicitant de un tribunal care nu asigura garantiile fundamentale de procedura si de protectie a drepturilor la aparare sau de un tribunal national instituit anume pentru cazul respectiv, ori daca extradarea este ceruta in vederea executarii unei pedepse pronuntate de acel tribunal.

Art. 34 - Judecarea in lipsa

(1) In cazul in care se solicita extradarea unei persoane in vederea executarii unei pedepse pronuntate printr-o hotarare data in lipsa impotriva sa, statul roman poate refuza extradarea in acest scop, daca apreciaza ca procedura de judecata a nesocotit dreptul la aparare recunoscut oricarei persoane invinuite de savarsirea unei infractiuni. Totusi, extradarea se va acorda daca statul solicitant da asigurari apreciate ca suficiente pentru a garanta persoanei a carei extradare este ceruta dreptul la o noua procedura de judecata care sa ii salvgardeze drepturile la aparare. Hotararea de extradare indreptateste statul solicitant fie sa treaca la o noua judecata in cauza, in prezenta condamnatului, daca acesta nu se impotriveste, fie sa il urmareasca pe extradat, in caz contrar.
(2) Cand statul roman comunica persoanei a carei extradare este ceruta hotararea data in lipsa impotriva sa, statul solicitant nu va considera aceasta comunicare ca o notificare care atrage efecte fata de procedura penala in acest stat.

Art. 35 - Prescriptia

(1) Extradarea nu se acorda in cazul in care prescriptia raspunderii penale sau prescriptia executarii pedepsei este implinita fie potrivit legislatiei romane, fie potrivit legislatiei statului solicitant.
(2) Depunerea cererii de extradare intrerupe prescriptia neimplinita anterior.

Art. 36 - Amnistia
Extradarea nu se admite pentru o infractiune pentru care a intervenit amnistia in Romania, daca statul roman avea competenta sa urmareasca aceasta infractiune, potrivit propriei sale legi penale.

Art. 37 - Gratierea
Actul de gratiere adoptat de statul solicitant face inoperanta cererea de extradare, chiar daca celelalte conditii ale extradarii sunt indeplinite.

Sectiunea 2 - Procedura extradarii din Romania



Art. 38 - Cererea de extradare si actele anexe

(1) Cererea de extradare, formulata in scris de autoritatea competenta a statului solicitant, se adreseaza Ministerului Justitiei. Daca cererea se adreseaza pe cale diplomatica, ea se transmite neintarziat Ministerului Justitiei. O alta cale va putea fi convenita prin intelegere directa intre statul solicitant si statul roman solicitat.
(2) In sprijinul cererii se vor prezenta:
a) in functie de faza procesului penal, originalele sau copiile autentice ale hotararii de condamnare definitive, cu mentiunea ramanerii definitive, deciziilor pronuntate ca urmare a exercitarii cailor legale de atac, mandatului de executare a pedepsei inchisorii, respectiv originalele sau copiile autentice ale mandatului de arestare preventiva, rechizitorului sau ale altor acte avand putere egala. Autentificarea copiilor acestor acte se face gratuit de instanta sau parchetul competent, dupa caz;
b) o expunere a faptelor pentru care se cere extradarea. Data si locul savarsirii lor, calificarea lor juridica si referirile la dispozitiile legale care le sunt aplicabile se vor indica in modul cel mai exact posibil;
c) o copie a dispozitiilor legale aplicabile sau, daca aceasta nu este cu putinta, o declaratie asupra dreptului aplicabil, precum si semnalmentele cele mai precise ale persoanei extradabile si orice alte informatii de natura sa determine identitatea si nationalitatea acesteia;
d) date privind durata pedepsei neexecutate, in cazul cererii de extradare a unei persoane condamnate care a executat numai o parte din pedeapsa.

Art. 39 - Examenul de regularitate internationala

(1) Directia de specialitate a Ministerului Justitiei va face de urgenta un examen de regularitate internationala al cererii de extradare, spre a constata indeosebi daca:
a) intre Romania si statul solicitant exista norme conventionale ori o intelegere privind declaratia de reciprocitate pentru extradare;
b) exista vreun alt impediment dirimant in angajarea procedurii, cum ar fi existenta unuia din cazurile de refuz al asistentei judiciare prevazute la art. 3 sau neidentificarea pe teritoriul Romaniei ori decesul persoanei extradabile;
c) cererea si actele privitoare la extradare in vederea judecatii sau pentru executarea pedepsei sunt insotite de traduceri, conform prevederilor art. 17.
(2) In cazul neindeplinirii conditiei prevazute la alin. (1) lit. a), precum si in cazul prevazut la lit. b) a alin. (1), Ministerul Justitiei restituie cererea si actele anexe, explicand motivele. In situatia in care cererea de extradare si documentele anexe nu sunt insotite de traduceri in limba romana, urmeaza ca parchetul competent sa ia masuri pentru efectuarea unei traduceri cat mai urgente.

Art. 40 - Concursul de cereri

(1) Daca extradarea este ceruta de mai multe state fie pentru aceeasi fapta, fie pentru fapte diferite, statul roman hotaraste, tinand seama de toate imprejurarile si, in mod deosebit, de gravitatea si de locul savarsirii infractiunilor, de datele depunerii cererilor respective, de nationalitatea persoanei reclamate, de existenta reciprocitatii de extradare in raport cu statul roman si de posibilitatea unei extradari ulterioare catre alt stat solicitant.
(2) Despre existenta concursului de cereri, Ministerul Justitiei va instiinta de urgenta autoritatile competente ale statelor solicitante.

Art. 41 - Procedura de extradare din Romania

(1) Extradarea din Romania se hotaraste de justitie.
(2) Procedura de extradare pasiva are un caracter urgent si se desfasoara si in timpul vacantei judecatoresti.
(3) Procedura de extradare pasiva cuprinde o etapa administrativa si una judiciara.
(4) Etapa administrativa se refera, in esenta, la indeplinirea de catre Ministerul Justitiei, prin compartimentul de specialitate, a urmatoarelor activitati:
a) primirea cererii de extradare;
b) examinarea cererii de extradare si a actelor anexate acesteia din punctul de vedere al regularitatii internationale, in conditiile prevazute la art. 39;
c) transmiterea cererii de extradare si a actelor anexate acesteia procurorului general competent, in conditiile prevazute la art. 42;
d) restituirea motivata a cererii de extradare si a actelor anexate acesteia, in cazurile prevazute la art. 39 alin. (1) lit. a) si b);
e) punerea in executare, in colaborare cu Ministerul Administratiei si Internelor, a hotararii definitive prin care s-a dispus extradarea;
f) comunicarea catre autoritatea centrala a statului solicitant a solutiei de respingere a cererii de extradare sau a cererii de arestare preventiva in vederea extradarii, pronuntata de autoritatea judiciara competenta.
(5) Etapa judiciara este cuprinsa intre momentul primirii cererii de extradare sau a cererii de arestare provizorie in vederea extradarii de catre procurorul general competent si momentul ramanerii definitive a hotararii judecatoresti asupra cererii de extradare.

Art. 42 - Sesizarea procurorului competent
Cu exceptia cazurilor de restituire prevazute la art. 39 alin. (2), cererea de extradare si actele anexe se transmit de Ministerul Justitiei, in cel mult 48 de ore, procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel in a carei circumscriptie domiciliaza ori a fost semnalata prezenta persoanei extradabile sau, in cazul cand nu se cunoaste locul unde se afla persoana, procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti.

Art. 43 - Reprezentarea statului solicitant

(1) Autoritatilor judiciare ale statului solicitant li se poate permite, la cerere, sa asiste la etapa judiciara a procedurii de extradare din Romania, prin intermediul unui reprezentant desemnat in acest scop.
(2) Atunci cand cererea prevazuta la alin. (1) nu insoteste cererea de extradare, ea este adresata curtii de apel competente, prin intermediul autoritatii centrale.
(3) Cererea este examinata de presedintele sectiei penale a curtii de apel competente, care se pronunta in camera de consiliu.

Art. 44 - Procedura judiciara si reguli speciale de competenta

(1) Procedura judiciara de extradare este de competenta curtii de apel in raza teritoriala a careia domiciliaza sau a fost identificata persoana extradabila si a parchetului de pe langa aceasta.
(2) Cererea de extradare se solutioneaza de sectia penala a curtii de apel competente, in complet format din doi judecatori.
(3) Hotararea pronuntata asupra cererii de extradare este supusa recursului, in conditiile prevazute la art. 54 alin. (8) si art. 55.
(4) Normele de procedura penala privind urmarirea, judecata si punerea in executare sunt aplicabile si in procedura de extradare, in masura in care prin prezenta lege nu se dispune altfel.

Art. 45 - Arestarea provizorie si sesizarea instantei

(1) Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta procedeaza, in 48 de ore de la primirea cererii de extradare si a actelor anexe, la identificarea persoanei extradabile, careia ii inmaneaza mandatul de arestare, precum si celelalte acte transmise de autoritatile statului solicitant.
(2) Dupa identificare, procurorul general competent sesizeaza de indata curtea de apel competenta, pentru a aprecia asupra luarii masurii arestarii provizorii in vederea extradarii a persoanei extradabile si continuarea procedurii judiciare de solutionare a cererii de extradare.
(3) Arestarea provizorie in vederea extradarii se dispune si este prelungita de acelasi complet investit cu solutionarea cererii de extradare, printr-o incheiere data in camera de consiliu si care nu poate fi atacata cu recurs decat impreuna cu hotararea pronuntata asupra cererii de extradare.
(4) Persoana extradabila cu privire la care s-a luat masura arestarii provizorii va fi depusa in arestul politiei.
(5) In cursul solutionarii cauzei, instanta, din oficiu, va reexamina la fiecare 30 de zile necesitatea mentinerii masurii arestarii provizorii, putand dispune, dupa caz, prelungirea acesteia ori inlocuirea cu masura obligarii de a nu parasi tara sau localitatea.
(6) Fiecare prelungire acordata potrivit alin. (5) nu va putea depasi 30 de zile. Durata totala a masurii arestarii provizorii nu va putea depasi 180 de zile.
(7) In caz de admitere a cererii de extradare, arestarea provizorie in vederea extradarii se prelungeste, la fiecare 30 de zile, pana la predarea extradatului, sub rezerva respectarii termenelor prevazute la alin. (5) si (6). Arestarea provizorie inceteaza de drept daca persoana extradata nu este preluata de autoritatile competente ale statului solicitant, in termen de 30 de zile de la data convenita pentru predare, potrivit dispozitiilor art. 59 alin. (6).
(8) Cu exceptia cazului prevazut la art. 59 alin. (6), instanta, din oficiu, la sesizarea procurorului competent sau la cererea persoanei extradabile, poate dispune incetarea starii de arest in vederea extradarii daca persoana extradata nu va fi preluata de autoritatile competente ale statului solicitant, in termen de 15 zile de la data convenita pentru predare.
(9) In cazul in care impotriva persoanei extradabile autoritatile judiciare romane competente au emis un mandat de arestare preventiva sau un mandat de executare a pedepsei inchisorii, pentru fapte savarsite pe teritoriul Romaniei, mandatul de arestare provizorie in vederea extradarii devine efectiv de la data la care persoana in cauza nu se mai afla sub puterea mandatului de arestare preventiva sau de executare a pedepsei inchisorii.

Art. 46 - Arestarea provizorie in caz de urgenta

(1) In caz de urgenta, autoritatile competente ale statului solicitant pot cere arestarea provizorie a persoanei urmarite, chiar inainte de formularea si transmiterea cererii formale de extradare.
(2) Cererea de arestare provizorie in vederea extradarii trebuie sa indice existenta unui mandat de arestare preventiva sau a unui mandat de executare a unei pedepse aplicate printr-o hotarare judecatoreasca definitiva impotriva persoanei urmarite, o expunere sumara a faptelor, care trebuie sa precizeze data si locul unde au fost comise si sa mentioneze dispozitiile legale aplicabile, precum si datele disponibile asupra identitatii, cetateniei si localizarii acestei persoane.
(3) Pentru transmiterea cererii de arestare provizorie in vederea extradarii se pot aplica atat dispozitiile art. 38 alin. (1), cat si dispozitiile art. 14 alin. (4) si art. 15.
(4) Nu se poate da curs unei cereri de arestare provizorie in vederea extradarii decat atunci cand nu exista nici o indoiala asupra competentei autoritatii solicitante si cererea contine elementele prevazute la alin. (2).
(5) Dispozitiile art. 45 se aplica in mod corespunzator.
(6) Instanta, din oficiu, la sesizarea procurorului competent sau la cererea persoanei extradabile, poate dispune incetarea starii de arest provizoriu daca, in termen de 18 zile de la luarea masurii, statul roman nu a fost sesizat prin cererea de extradare, insotita de documentele prevazute la art. 38. Arestarea provizorie inceteaza de drept dupa trecerea unui termen de 40 de zile, daca in acest interval de timp nu se primesc cererea de extradare si inscrisurile necesare.
(7) Punerea in libertate provizorie nu exclude o noua arestare provizorie in vederea extradarii si nici extradarea, daca cererea de extradare este primita ulterior.

Art. 47 - Retinerea in vederea extradarii
Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta poate dispune, prin ordonanta motivata, retinerea pentru cel mult 24 de ore, in conditiile prevazute de Codul de procedura penala, a unei persoane urmarite prin Organizatia Internationala a Politiei Criminale (Interpol), a carei arestare provizorie in vederea extradarii este ceruta de autoritatile competente ale statului solicitant.

Art. 48 - Procedura la curtea de apel

(1) La primul termen, instanta procedeaza la luarea unei declaratii persoanei extradabile, care va fi asistata gratuit de un interpret si de un aparator din oficiu, daca nu exista un avocat ales. Prezenta procurorului este obligatorie. Procedura este publica, daca persoana extradabila sau procurorul nu se opune, orala si contradictorie.
(2) Persoana extradabila sau procurorul de sedinta poate cere instantei un termen suplimentar de inca 8 zile, pentru motive suficient justificate. Parchetul este obligat sa contribuie la procurarea datelor si actelor necesare pentru a se stabili daca sunt indeplinite conditiile extradarii si sa dispuna ridicarea si depunerea la instanta a obiectelor la care se refera art. 21.
(3) Dupa interogatoriu, persoana extradabila poate sa opteze fie pentru extradarea voluntara, fie pentru continuarea procedurii, in caz de opunere la extradare.

Art. 49 - Extradarea voluntara

(1) Persoana extradabila are dreptul sa declare in fata instantei ca renunta la beneficiile pe care i le poate conferi legea de a se apara impotriva cererii de extradare si ca isi da consimtamantul sa fie extradata si predata autoritatilor competente ale statului solicitant. Declaratia sa este consemnata intr-un proces-verbal, semnat de presedintele completului de judecata, grefier, persoana extradabila, avocatul ei si de interpret. Dupa ce instanta constata ca persoana extradabila este pe deplin constienta de consecintele optiunii sale, instanta, luand si concluziile procurorului, examineaza daca nu exista vreun impediment care exclude extradarea. Daca se constata ca extradarea voluntara este admisibila, instanta ia act despre aceasta prin sentinta si dispune totodata asupra masurii preventive necesare sa fie luata pana la predarea persoanei extradabile. Sentinta este definitiva, se redacteaza in 24 de ore si se transmite de indata, in copie legalizata, Ministerului Justitiei, pentru a proceda conform legii.
(2) In conditiile prevazute la alin. (1), persoana extradabila poate declara ca renunta la aplicarea regulii specialitatii, prevazuta la art. 11.

Art. 50 - Extradarea simplificata
In cazul prevazut la art. 49, prezentarea unei cereri formale de extradare si a actelor prevazute la art. 38 alin. (2) nu mai este necesara daca se prevede astfel prin conventia internationala aplicabila in relatia cu statul solicitant sau in cazul in care legislatia acelui stat permite o asemenea procedura simplificata de extradare si aceasta a fost aplicata unor cereri de extradare formulate de Romania.

Art. 51 - Opozitia la extradare a persoanei extradabile

(1) Daca persoana extradabila se opune la cererea de extradare, ea isi va putea formula apararile oral si in scris; totodata va putea propune probe.
(2) In urma audierii persoanei extradabile, dosarul cauzei este pus la dispozitia aparatorului acesteia pentru a putea prezenta, in scris si in termen de 8 zile, opozitia motivata la cererea de extradare si a indica mijloacele de proba admise de legea romana, numarul de martori fiind limitat la doi.
(3) Opozitia nu poate fi intemeiata decat pe faptul ca persoana arestata nu este persoana urmarita sau ca nu sunt indeplinite conditiile pentru extradare.
(4) O data prezentata opozitia sau expirat termenul de prezentare a acesteia, procurorul poate solicita un termen de 8 zile pentru a raspunde opozitiei sau a administra probe, in conditiile prevazute la alin. (2).

Art. 52 - Administrarea probelor
Mijloacele de proba incuviintate de instanta vor fi administrate in termen de maximum 15 zile, in prezenta persoanei extradabile, asistata de aparator si, daca este nevoie, de interpret, precum si a procurorului.

Art. 53 - Informatii suplimentare

(1) Daca informatiile comunicate de statul solicitant se dovedesc insuficiente pentru a permite statului roman sa pronunte o hotarare in aplicarea prezentei legi, instanta competenta va solicita complinirea informatiilor necesare. In acest scop, va fixa un termen de 2 luni.
(2) Transmiterea solicitarii privind informatiile suplimentare, precum si a raspunsului se realizeaza pe una din caile prevazute la art. 38.

Art. 54 - Solutionarea cauzei

(1) Dupa examinarea cererii de extradare, a materialului probator si a concluziilor prezentate de partea extradabila si de procuror, curtea de apel poate:
a) sa dispuna, in cazul concursului de cereri prevazut la art. 40, conexarea dosarelor, chiar daca se refera la fapte diferite sau sunt inregistrate la curti de apel diferite, competenta teritoriala apartinand curtii de apel cea dintai sesizata;
b) sa dispuna, in cazul necesitatii de a primi informatii suplimentare de la statul solicitant potrivit art. 53, amanarea solutionarii cererii de extradare pentru un termen de 2 luni, cu posibilitatea reiterarii cererii, si acordarea unui ultim termen de inca 2 luni;
c) sa constate, prin sentinta, daca sunt sau nu sunt intrunite conditiile extradarii.
(2) Curtea de apel nu este competenta sa se pronunte asupra temeiniciei urmaririi sau condamnarii pentru care autoritatea straina cere extradarea, nici asupra oportunitatii extradarii.
(3) In cazul in care curtea de apel constata ca sunt indeplinite conditiile de extradare, hotaraste admiterea cererii de extradare, dispunand totodata mentinerea starii de arest provizoriu in vederea extradarii, pana la predarea persoanei extradate, conform art. 59.
(4) Hotararea prin care s-a dispus extradarea se motiveaza in termen de 5 zile de la data pronuntarii.
(5) In cazul extradarilor temporare sau sub conditie, instanta va mentiona in dispozitivul sentintei conditiile prevazute in acele articole.
(6) In cazul admiterii cererii de extradare, daca se remit si obiecte conform art. 21, se va face mentiune despre acestea in cuprinsul sentintei, anexandu-se eventual un inventar.
(7) Daca instanta constata ca nu sunt indeplinite conditiile pentru extradare, respinge cererea si dispune punerea in libertate a persoanei extradabile. Hotararea se motiveaza in 24 de ore si este transmisa procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel, care o remite, de indata, compartimentului de specialitate al Ministerului Justitiei.
(8) Hotararea asupra extradarii poate fi atacata cu recurs de procurorul general competent si de persoana extradabila, in termen de 5 zile de la pronuntare, la Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Recursul declarat impotriva hotararii prin care s-a respins cererea de extradare este suspensiv de executare. Recursul declarat impotriva hotararii prin care s-a dispus extradarea este suspensiv de executare, cu exceptia dispozitiilor referitoare la starea de arest provizoriu in vederea predarii.

Art. 55 - Judecarea recursului si comunicarea hotararii

(1) Dupa motivarea sentintei curtii de apel, dosarul cauzei se inainteaza, de indata, Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
(2) Presedintele Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, primind dosarul, fixeaza termen de judecata independent de inscrierea pe rol a altor cauze, cu prioritate.
(3) Judecarea recursului se face intr-un termen de cel mult 10 zile, de un complet format din 3 judecatori.
(4) In scopul solutionarii recursului, presedintele completului poate desemna pe unul din judecatori sau pe un magistrat asistent sa faca un raport scris.
(5) Dosarul cauzei se restituie curtii de apel in cel mult trei zile de la solutionarea recursului.
(6) Hotararea definitiva asupra extradarii se comunica procurorului general de pe langa curtea de apel care a judecat cauza in prima instanta, care o remite, de indata, ministrului justitiei/compartimentului de specialitate din Ministerul Justitiei.

Art. 56 - Analogie
Dispozitiile art. 54 alin. (8) si art. 55 se aplica in mod corespunzator si in cazurile in care instanta se pronunta cu privire la amanarea extradarii, admiterea sub conditie a extradarii, consimtamantul extinderii obiectului extradarii si reextradarea catre un stat tert.

Art. 57 - Fuga extradatului
Extradatul care, dupa ce a fost predat statului solicitant, fuge inainte de solutionarea cauzei sau de executarea pedepsei pentru care a fost acordata extradarea si care se intoarce sau este identificat pe teritoriul Romaniei va fi din nou arestat si predat, in baza unui mandat emis de autoritatea judiciara competenta a statului solicitant, cu exceptia cazului in care acesta a incalcat conditiile in care extradarea a fost acordata.



Sectiunea 3 - Efectele extradarii din Romania



Art. 58 - Predarea extradatului

(1) Este considerat baza legala necesara si suficienta pentru predarea extradatului un extras al hotararii judecatoresti ramase definitive, prin care se dispune extradarea.
(2) Ministerul Justitiei informeaza de indata Ministerul Administratiei si Internelor, care stabileste locul si data predarii si asigura predarea sub escorta a persoanei extradate.
(3) Data predarii este fixata in termen de 15 zile incepand de la data la care hotararea de extradare a devenit definitiva.

Art. 59 - Termene pentru predarea extradatului

(1) Ministerul Justitiei va face cunoscuta de urgenta autoritatii competente a statului solicitant solutia adoptata asupra extradarii, comunicandu-i totodata un extras de pe hotararea definitiva.
(2) Orice solutie de respingere totala sau partiala va fi motivata.
(3) In caz de acordare a extradarii, statul solicitant va fi informat despre locul si data predarii, precum si asupra duratei arestului in vederea extradarii, executat de persoana extradabila.
(4) Locul predarii va fi, de regula, un punct de frontiera al statului roman. Ministerul Administratiei si Internelor al Romaniei va asigura predarea, comunicand apoi despre aceasta Ministerului Justitiei. Persoana extradata este predata si preluata sub escorta.
(5) Sub rezerva cazului prevazut la alin. (6), daca persoana extradabila nu va fi preluata la data stabilita, ea va putea fi pusa in libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la aceasta data; acest termen nu va putea fi prelungit decat cel mult cu inca 15 zile.
(6) In caz de forta majora care impiedica predarea sau primirea persoanei supuse extradarii, statul interesat va informa despre aceasta celalalt stat. Ambele state se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, dispozitiile alin. (4) fiind aplicabile.

Art. 60 - Predarea amanata

(1) Existenta unui proces penal in fata autoritatilor judiciare romane impotriva persoanei extradabile sau faptul ca persoana extradabila se afla in executarea unei pedepse privative de libertate nu impiedica extradarea.
(2) In cazurile prevazute la alin. (1), predarea extradatului poate fi amanata. In caz de amanare, extradarea poate deveni efectiva numai dupa ce procesul penal a luat sfarsit, iar in caz de condamnare la o pedeapsa privativa de libertate, numai dupa ce aceasta a fost executata sau considerata ca executata.
(3) Predarea extradatului poate fi amanata si atunci cand se constata, pe baza unei expertize medicale, ca acesta sufera de o boala care i-ar putea pune viata in pericol.
(4) In cazul amanarii predarii persoanei a carei extradare a fost aprobata, instanta emite un mandat de arestare provizorie in vederea extradarii. In cazul in care persoana extradata se afla, la momentul admiterii cererii de extradare, sub puterea unui mandat de arestare preventiva sau de executare a pedepsei inchisorii emis de autoritatile judiciare romane, mandatul de arestare provizorie in vederea extradarii intra in vigoare de la data incetarii motivelor care au justificat amanarea.

Art. 61 - Predarea temporara sau sub conditie

(1) In cazul prevazut la alin. (1) al art. 60, persoana extradata poate fi predata temporar, in cazul in care statul solicitant face dovada ca amanarea predarii ar provoca un prejudiciu grav, cum ar fi implinirea prescriptiei, cu conditia ca aceasta predare sa nu dauneze desfasurarii procesului penal in curs in Romania si ca statul solicitant sa dea asigurari ca, o data indeplinite actele procesuale pentru care a fost acordata extradarea, va retrimite extradatul.
(2) La cererea statului solicitant, transmisa pe una din caile prevazute de prezenta lege, predarea temporara se aproba prin incheiere data in camera de consiliu, de catre presedintele sectiei penale a curtii de apel care a judecat, in prima instanta, cererea de extradare.
(3) In vederea solutionarii cererii, instanta va analiza indeplinirea criteriilor prevazute la alin. (1), solicitand si avizul autoritatii judiciare pe rolul careia se afla cauza ori, dupa caz, al instantei de executare.
(4) Daca persoana predata temporar se afla in executarea unei pedepse sau a unei masuri de siguranta, executarea acesteia se considera suspendata de la data cand persoana a fost predata autoritatilor competente ale statului solicitant si pana la data cand este retrimisa autoritatilor romane.

Art. 62 - Tranzitul

(1) Tranzitul pe teritoriul Romaniei al unui extradat care nu este cetatean roman poate fi acordat cu conditia ca motive de ordine publica sa nu se opuna si sa fie vorba despre o infractiune care permite extradarea, conform legii romane.
(2) Daca persoana extradata are cetatenia romana, tranzitul nu este acordat decat in situatiile in care se poate aproba extradarea cetatenilor romani.
(3) Tranzitul este acordat la cererea statului interesat, formulata si transmisa pe calea prevazuta la art. 38 alin. (1), la care se anexeaza cel putin mandatul de arestare preventiva sau mandatul de executare a pedepsei inchisorii care a justificat acordarea extradarii.
(4) Cererea de tranzit se transmite de indata Curtii de Apel Bucuresti, care, in aceeasi zi, in complet format din doi judecatori ai Sectiei Penale, se pronunta asupra acesteia prin incheiere data in camera de consiliu.
(5) Incheierea este definitiva si se comunica imediat Ministerului Justitiei, care informeaza de indata statul solicitant si Ministerul Administratiei si Internelor.
(6) In cazul tranzitului aerian, atunci cand nu este prevazuta o aterizare pe teritoriul statului roman, este suficienta o notificare transmisa de autoritatea competenta a statului solicitant Ministerului Justitiei al Romaniei. In caz de aterizare fortata, aceasta notificare va produce efectele cererii de arestare provizorie in vederea extradarii, iar statul solicitant va adresa de indata o cerere formala de tranzit. Dispozitiile alin. (3) se aplica in mod corespunzator.
(7) Extradatul in tranzit ramane in stare de arestare provizorie pe perioada sederii sale pe teritoriul roman.

Art. 63 - Reextradarea catre un stat tert

(1) In afara cazului prevazut la art. 11 alin. (1) lit. b), consimtamantul statului roman este necesar pentru a ingadui statului solicitant sa predea unui alt stat persoana care i-a fost predata si care ar fi cautata de catre statul tert pentru infractiuni anterioare predarii. Statul roman va putea cere prezentarea actelor prevazute la art. 38 alin. (2).
(2) Dispozitiile art. 54 si art. 55 se aplica in mod corespunzator.

Capitolul II - Solicitarea extradarii de catre Romania

Sectiunea 1 - Conditii pentru solicitarea extradarii



Art. 64 - Obligatia de a solicita extradarea
Extradarea unei persoane impotriva careia autoritatile judiciare romane competente au emis un mandat de arestare preventiva sau un mandat de executare a pedepsei inchisorii ori careia i s-a aplicat o masura de siguranta va fi solicitata statului strain pe teritoriul careia aceasta a fost localizata in toate cazurile in care sunt intrunite conditiile prevazute de prezenta lege.

Art. 65 - Cadrul juridic

(1) Dispozitiile sectiunii 1 a cap. I din prezentul titlu se aplica in mod corespunzator in cazul in care Romania are calitatea de stat solicitant.
(2) In afara conditiei privind gravitatea pedepsei prevazute la art. 28, o conditie suplimentara pentru ca Romania sa poata solicita extradarea unei persoane, in vederea efectuarii urmaririi penale, este ca impotriva acelei persoane sa fie pusa in miscare actiunea penala, in conditiile prevazute in Codul de procedura penala.

Sectiunea 2 - Procedura de solicitare a extradarii



Art. 66 - Competenta
Competenta de a formula cererile de extradare in numele statului roman revine presedintelui sectiei penale a curtii de apel in circumscriptia careia se afla instanta care a emis mandatul de executare a pedepsei inchisorii sau mandatul de arestare preventiva ori a aplicat masura de siguranta.

Art. 67 - Procedura

(1) Biroul National Interpol are obligatia de a informa instanta de executare sau instanta emitenta a mandatului de arestare preventiva de indata ce persoana care face obiectul mandatului a fost localizata. Informarea va fi transmisa direct, cu o copie la Ministerul Justitiei.
(2) De indata ce este informata despre localizarea pe teritoriul unui stat strain a unei persoane date in urmarire internationala, instanta de executare sau instanta care a emis mandatul de arestare preventiva apreciaza, printr-o incheiere motivata, asupra indeplinirii conditiilor prevazute in prezenta lege pentru a se solicita extradarea.
(3) Instanta se pronunta prin incheiere, data in camera de consiliu, de un singur judecator, fara citarea partilor, cu participarea procurorului.
(4) Incheierea cuprinzand propunerea de a se solicita extradarea este definitiva si se comunica, in cel mult 48 de ore, curtii de apel competente sa solicite extradarea, insotita de actele prevazute la art. 38 alin. (2).
(5) Incheierea prin care instanta a hotarat ca nu sunt indeplinite conditiile legale pentru a se solicita extradarea se comunica, in termenul prevazut la alin. (4), si Ministerului Justitiei.
(6) Impotriva incheierii prevazute la alin. (4) poate declara recurs procurorul, din oficiu, in termen de 3 zile de la pronuntare, sau la cererea ministrului justitiei, in termen de 3 zile de la comunicarea incheierii Ministerului Justitiei.
(7) In termen de 72 de ore de la primirea incheierii prevazute la alin. (3) sau, dupa caz, a incheierii instantei de recurs prin care s-a hotarat solicitarea extradarii, presedintele sectiei penale a curtii de apel competente formuleaza cererea de extradare si o transmite, insotita de actele prevazute la art. 38 alin. (2) si de traduceri certificate in limba statului solicitat sau in limbile engleza sau franceza, directiei de specialitate din Ministerul Justitiei, care examineaza indeplinirea conditiilor de regularitate internationala pentru a se solicita extradarea. Dispozitiile art. 39 se aplica in mod corespunzator.
(8) In functie de concluziile examenului de regularitate internationala, directia de specialitate din Ministerul Justitiei asigura transmiterea cererii de extradare catre autoritatea competenta a statului solicitat, pe una din caile prevazute la art. 38 alin. (1), dupa caz, sau intocmeste un act prin care propune motivat ministrului justitiei sa nu se transmita cererea de extradare.
(9) Atunci cand se constata ca nu sunt intrunite conditiile de regularitate internationala pentru a se transmite cererea de extradare, ministrul justitiei emite un ordin care poate fi atacat cu recurs la Sectia Penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in termen de 5 zile de la comunicare.
(10) Procedura prevazuta in acest articol are caracter confidential, pana in momentul in care statul solicitat este investit cu cererea de extradare.

Art. 68 - Cererea de arestare provizorie in vederea extradarii

(1) In caz de urgenta si daca sunt indeplinite conditiile prevazute de prezenta lege pentru a se solicita extradarea, autoritatile romane pot solicita, inainte de formularea unei cereri formale de extradare, arestarea provizorie in vederea extradarii a persoanelor date in urmarire internationala in baza unui mandat de arestare preventiva sau de executare a pedepsei inchisorii emis de autoritatea judiciara competenta.
(2) Cererea de arestare provizorie in vederea extradarii este formulata de autoritatea judiciara emitenta a mandatului de arestare preventiva sau de executare a pedepsei inchisorii si se transmite Biroului National Interpol din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, care are obligatia de a o difuza pe canalele Organizatiei Internationale a Politiei Criminale (Interpol). Cererea de arestare provizorie in vederea extradarii poate fi transmisa si prin intermediul Ministerului Justitiei.
(3) Autoritatile romane au obligatia de a retrage cererea de arestare provizorie in vederea extradarii, in cazul in care persoana extradabila nu se mai afla sub puterea mandatului de arestare preventiva sau de executare a pedepsei.

Art. 69 - Rejudecarea extradatului
Prin cererea de extradare, statul roman va da asigurari, in conditiile art. 34 alin. (1), privind rejudecarea cauzei in prezenta persoanei extradate.

Art. 70 - Solicitarea reextradarii catre Romania
Dispozitiile art. 63 sunt aplicabile in mod corespunzator in cazul in care Romania solicita unui stat strain reextradarea unei persoane a carei extradare fusese anterior acordata acestuia de catre un stat tert.

Sectiunea 3 - Efectele extradarii in Romania



Art. 71 - Preluarea extradatului
Dispozitiile referitoare la predarea-preluarea persoanei extradate prevazute la art. 58 si 59 se aplica in mod corespunzator in cazul persoanelor extradate din strainatate in Romania.

Art. 72 - Primirea extradatului

(1) Persoana extradata, adusa in Romania, va fi, de urgenta, predata administratiei penitenciare sau autoritatii judiciare competente, dupa caz.
(2) Daca extradatul a fost condamnat in lipsa, el va fi rejudecat, la cerere, cu respectarea drepturilor prevazute la art. 34 alin. (1).

Art. 73 - Comunicarea solutiei
Ministerul Justitiei informeaza autoritatea judiciara romana competenta despre modul de solutionare a cererii de extradare de catre statul solicitat si, dupa caz, despre durata arestarii provizorii in vederea extradarii, pentru a fi computata potrivit dispozitiilor art. 18.

Capitolul III - Dispozitii comune



Art. 74 - Cheltuieli

(1) Cheltuielile privind procedura de extradare efectuate pe teritoriul Romaniei se suporta de statul roman, prin bugetele autoritatilor si institutiilor implicate, in functie de atributiile conferite fiecareia dintre acestea prin prezenta lege.
(2) Cheltuielile de tranzit se suporta de statul solicitant.

Art. 75 - Frauda la extradare
Predarea unei persoane prin expulzare, readmisie, reconducere la frontiera sau alta masura de acelasi fel este interzisa ori de cate ori ascunde vointa de a se eluda regulile de extradare.

Art. 76 - Extradarea aparenta

(1) Cand cererea de predare este formulata in baza unor acte internationale speciale, cum sunt statutele tribunalelor penale internationale, remiterea pentru urmarire si judecata a persoanelor invinuite de savarsirea unor crime grave se examineaza printr-o procedura legala distincta.
(2) De asemenea, incepand cu data la care Romania va fi membra a Uniunii Europene, dispozitiile prezentului titlu nu se vor mai aplica in raporturile cu celelalte state membre ale acesteia, fiind inlocuite cu dispozitiile titlului III.

Titlul III - Cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene in baza unui mandat european de arestare si predare

Capitolul I - Dispozitii generale



Art. 77 - Definitia mandatului european de arestare
Mandatul european de arestare este o hotarare judecatoreasca emisa de instanta competenta a unui stat membru al Uniunii Europene in vederea arestarii si predarii de catre un alt stat membru a persoanei solicitate, in vederea efectuarii urmaririi penale sau in scopul executarii unei pedepse sau a unei masuri de siguranta privative de libertate.

Art. 78 - Autoritatile romane competente

(1) In Romania sunt desemnate ca autoritati judiciare emitente instantele judecatoresti.
(2) Autoritatile judiciare romane de executare sunt curtile de apel.
(3) Autoritatea centrala romana este Ministerul Justitiei.

Art. 79 - Continutul mandatului european de arestare

(1) Mandatul european de arestare va contine urmatoarele informatii:
a) identitatea si cetatenia persoanei solicitate;
b) denumirea, adresa, numerele de telefon si fax, precum si adresa de e-mail ale autoritatii judiciare emitente;
c) indicarea existentei unei hotarari judecatoresti definitive, a unui mandat de arestare preventiva sau a oricarei alte hotarari judecatoresti executorii avand acelasi efect, care se incadreaza in dispozitiile art. 81 si art. 85 din prezenta lege;
d) natura si incadrarea juridica a infractiunii, tinandu-se seama mai ales de prevederile art. 85;
e) o descriere a circumstantelor in care a fost comisa infractiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate;
f) pedeapsa pronuntata, daca hotararea a ramas definitiva, sau pedeapsa prevazuta de legea statului emitent pentru infractiunea savarsita;
g) daca este posibil, alte consecinte ale infractiunii.
(2) Mandatul european de arestare este intocmit conform modelului din anexa care face parte integranta din prezenta lege.
(3) Mandatul european de arestare transmis autoritatii competente a unui alt stat membru trebuie tradus in limba oficiala sau in limbile oficiale ale statului de executare sau in una ori mai multe alte limbi oficiale ale Institutiilor Comunitatilor Europene, pe care acest stat le accepta, conform declaratiei depuse la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene.
(4) Mandatul european de arestare transmis spre executare autoritatilor romane trebuie tradus in limba romana sau in una din limbile engleza si franceza.

Art. 80 - Cheltuieli
Cheltuielile ocazionate pe teritoriul statului roman de executarea unui mandat european de arestare revin Romaniei. Celelalte cheltuieli raman in sarcina statului emitent.

Capitolul II - Emiterea unui mandat european de arestare



Art. 81 - Obiectul mandatului european de arestare

(1) Autoritatile judiciare romane pot emite un mandat european de arestare in urmatoarele conditii:
a) in vederea efectuarii urmaririi penale sau a judecatii, daca fapta este pedepsita de legea penala romana cu o pedeapsa privativa de libertate mai mare de 1 an;
b) in vederea executarii pedepsei, daca pedeapsa aplicata este mai mare de 4 luni, ori in vederea executarii unei masuri de siguranta;
c) in vederea executarii unei masuri de siguranta privative de libertate mai mare de 4 luni.
(2) Autoritatile judiciare romane emitente pot solicita autoritatilor judiciare de executare sa remita bunurile care constituie mijloace materiale de proba.

Art. 82 - Transmiterea mandatului european de arestare

(1) In cazul in care se cunoaste locul unde se afla persoana solicitata, autoritatea judiciara romana emitenta poate transmite direct autoritatii judiciare de executare mandatul european de arestare.
(2) In cazul in care nu se cunoaste locul unde se afla persoana solicitata, autoritatea judiciara romana emitenta poate fie sa decida introducerea descrierii persoanei in cauza in Sistemul de Informatii Schengen, fie sa transmita mandatul european de arestare prin Interpol.

Art. 83 - Procedura de transmitere

(1) Autoritatile judiciare romane pot transmite mandatul european de arestare prin orice mijloc de transmitere sigur, care lasa o urma scrisa, cu conditia ca autoritatea judiciara de executare sa poata verifica autenticitatea acestuia. Daca nu este posibila utilizarea SIS, transmiterea se poate face prin Interpol. De asemenea, mandatul european de arestare poate fi transmis si prin sistemul de telecomunicatii al Retelei Judiciare Europene.
(2) Daca autoritatea judiciara emitenta nu cunoaste autoritatea judiciara de executare, se va efectua cercetarea necesara, inclusiv prin punctele de contact ale Retelei Judiciare Europene, pentru a obtine informatiile necesare de la Statul Membru de executare.
(3) Orice dificultate care ar interveni in legatura cu transmiterea unui mandat european de arestare se va solutiona direct intre autoritatea judiciara emitenta si autoritatea judiciara de executare.
(4) Ulterior transmiterii mandatului european de arestare, autoritatea judiciara romana emitenta poate transmite orice informatii suplimentare necesare pentru executarea mandatului.
(5) Autoritatile judiciare emitente romane vor transmite o copie a mandatului european de arestare Ministerului Justitiei.

Art. 84 - Predarea temporara

(1) Atunci cand s-a emis un mandat european in situatia prevazuta la art. 81 alin. (1) lit. a), autoritatea judiciara emitenta romana va putea solicita autoritatii judiciare de executare, inainte ca aceasta sa se fi pronuntat asupra predarii definitive, predarea temporara in Romania a persoanei urmarite, in vederea ascultarii sale, sau va putea solicita sa fie autorizata luarea declaratiei acestei persoane pe teritoriul statului de executare a mandatului.
(2) Daca autoritatea judiciara de executare, dupa ce a aprobat predarea persoanei urmarite, dispune suspendarea predarii pana la terminarea unui proces in curs sau pana la executarea pedepsei aplicate in statul de executare a mandatului pentru o fapta diferita de cea care face obiectul mandatului european, autoritatea judiciara romana emitenta va putea solicita predarea temporara a persoanei in vederea ascultarii sale sau a judecatii.

Capitolul III - Executarea unui mandat european de arestare



Art. 85 - Fapte care dau loc la predare

(1) In cazul in care mandatul european de arestare a fost emis pentru una din infractiunile enumerate mai jos, indiferent de denumirea lor in statul emitent, si care este sanctionata in statul emitent cu inchisoarea sau cu o masura de siguranta privativa de libertate pe o perioada de minimum 3 ani, predarea se va acorda chiar daca nu este indeplinita conditia dublei incriminari:
1. apartenenta la un grup infractional organizat;
2. terorismul;
3. infractiunile privind traficul de persoane si infractiuni in legatura cu traficul de persoane;
4. traficul de migranti;
5. exploatarea sexuala a copiilor si pornografia infantila;
6. infractiunile privind traficul de droguri sau precursori;
7. infractiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor si munitiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare si al altor materii radioactive;
8. infractiunile de coruptie, infractiunile asimilate infractiunilor de coruptie, infractiunile in legatura directa cu infractiunile de coruptie si infractiunile impotriva intereselor financiare ale Comunitatilor Europene;
9. spalarea banilor;
10. falsificarea de moneda si alte valori, falsificarea de valori straine, inclusiv falsificarea monedei euro;
11. infractiunile savarsite prin intermediul retelelor si sistemelor informatice sau de comunicatii;
12. infractiunile impotriva mediului inconjurator, inclusiv traficul ilegal al speciilor animale protejate si al speciilor si varietatilor vegetale protejate;
13. ajutorul la intrarea si sederea in situatii ilegale;
14. omuciderea voluntara, vatamarea corporala grava;
15. traficul de tesuturi sau organe umane;
16. lipsirea de libertate in mod ilegal, arestarea nelegala si cercetarea abuziva;
17. rasismul si xenofobia;
18. talharia si pirateria;
19. traficul ilegal de bunuri culturale, inclusiv antichitatile si operele de arta;
20. inselaciunea;
21. deturnarea de fonduri;
22. infractiunile contra proprietatii intelectuale;
23. inselaciunea cu privire la calitatea marfurilor;
24. falsul material in inscrisuri oficiale, falsul intelectual si uzul de fals;
25. traficul ilegal de substante hormonale si alti factori de crestere;
26. traficul de vehicule furate;
27. violul;
28. sclavia;
29. distrugerea si distrugerea calificata, savarsita prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc si daca rezulta pericol public;
30. infractiunile pentru care competenta de judecata apartine Curtii Penale Internationale;
31. sechestrarea de aeronave si vapoare;
32. sabotajul.
(2) Pentru alte fapte decat cele prevazute la alin. (1), predarea poate fi subordonata conditiei ca faptele care motiveaza emiterea mandatului european sa constituie infractiune potrivit legii romane, independent de elementele constitutive sau de incadrarea juridica a acesteia.

Art. 86 - Proceduri prealabile

(1) Atunci cand o autoritate judiciara romana primeste un mandat european de arestare, dar nu este competenta sa il solutioneze, transmite mandatul autoritatii judiciare de executare competente si informeaza despre acesta autoritatea judiciara emitenta.
(2) Autoritatea judiciara de executare romana verifica in prealabil daca mandatul european de arestare este insotit de traduceri, potrivit art. 79 alin. (4). In cazul in care mandatul nu este tradus, autoritatea judiciara de executare romana poate comunica acest lucru autoritatii judiciare emitente, cu scopul de a remite traducerea in cel mai scurt timp posibil, sau poate dispune efectuarea traducerii, daca este posibil. Procedura se va suspenda pana la primirea traducerii.
(3) Autoritatile judiciare de executare romane comunica Ministerului Justitiei, in cel mai scurt timp, faptul receptarii tuturor mandatelor europene de arestare care le sunt trimise spre executare.

Art. 87 - Conditii speciale

(1) Executarea unui mandat european de arestare de catre autoritatile judiciare de executare romane poate fi supusa urmatoarelor conditii:
a) in cazul in care mandatul de arestare european a fost emis in scopul executarii unei pedepse aplicate printr-o hotarare pronuntata in lipsa sau daca persoana in cauza nu a fost legal citata cu privire la data si locul sedintei de judecata care a condus la hotararea pronuntata in lipsa, autoritatea judiciara emitenta va da o asigurare considerata suficienta care sa garanteze persoanei care face obiectul mandatului de arestare european ca va avea posibilitatea sa obtina rejudecarea cauzei in statul membru emitent, in prezenta sa;
b) in cazul in care infractiunea in baza careia s-a emis mandatul de arestare european este sanctionata cu pedeapsa detentiunii pe viata sau cu o masura de siguranta privativa de libertate pe viata, dispozitiile legale ale statului membru emitent trebuie sa prevada posibilitatea revizuirii pedepsei sau a masurii de siguranta aplicate ori liberarea conditionata, dupa executarea a cel putin 20 de ani din pedeapsa sau masura de siguranta aplicata, ori aplicarea unor masuri de clementa.
(2) Fara a aduce atingere dispozitiilor alin. (1), cetatenii romani sunt predati in baza unui mandat european de arestare emis in vederea efectuarii urmaririi penale sau a judecatii cu conditia ca, in cazul in care se va pronunta o pedeapsa privativa de libertate, persoana predata sa fie transferata in Romania pentru executarea pedepsei.

Art. 88 - Motive de refuz al executarii

(1) Autoritatea judiciara romana de executare refuza executarea mandatului european de arestare in urmatoarele cazuri:
a) cand, din informatiile de care dispune, reiese ca persoana urmarita a fost judecata definitiv pentru aceleasi fapte de catre un stat membru, altul decat statul emitent, cu conditia ca, in cazul condamnarii, sanctiunea sa fi fost executata ori sa fie in acel moment in curs de executare sau executarea sa fie prescrisa, pedeapsa sa fi fost gratiata ori infractiunea sa fi fost amnistiata sau sa fi intervenit o alta cauza care impiedica executarea, potrivit legii statului de condamnare;
b) cand infractiunea pe care se bazeaza mandatul european de arestare este acoperita de amnistie in Romania, daca autoritatile romane au, potrivit legii romane, competenta de a urmari acea infractiune;
c) cand persoana care este supusa mandatului european de arestare nu raspunde penal, datorita varstei sale, pentru faptele pe care se bazeaza mandatul de arestare in conformitate cu legea romana.
(2) Autoritatea judiciara romana de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare in urmatoarele cazuri:
a) in situatia prevazuta la art. 85 alin. (2) din prezenta lege; in mod exceptional, in materie de taxe si impozite, de vama si de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzata pentru motivul ca legislatia romana nu impune acelasi tip de taxe sau de impozite sau nu contine acelasi tip de reglementari in materie de taxe si impozite, de vama si de schimb valutar ca legislatia statului membru emitent;
b) cand persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusa unei proceduri penale in Romania pentru aceeasi fapta care a motivat mandatul european de arestare;
c) cand impotriva persoanei care face obiectul mandatului european s-a pronuntat in alt stat membru al Uniunii Europene o hotarare definitiva pentru aceleasi fapte;
d) cand persoana care face obiectul mandatului european a fost judecata definitiv pentru aceleasi fapte intr-un alt stat tert care nu este membru al Uniunii Europene, cu conditia ca, in caz de condamnare, sanctiunea sa fi fost executata sau sa fie in acel moment in curs de executare sau executarea sa fie prescrisa, ori infractiunea sa fi fost amnistiata sau pedeapsa sa fi fost gratiata potrivit legii statului de condamnare;
e) cand mandatul european de arestare se refera la infractiuni care, potrivit legii romane, sunt comise pe teritoriul Romaniei;
f) cand mandatul european cuprinde infractiuni care au fost comise in afara teritoriului statului emitent si legea romana nu permite urmarirea acestor fapte atunci cand s-au comis in afara teritoriului roman;
g) cand, conform legislatiei romane, raspunderea pentru infractiunea pe care se intemeiaza mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, daca faptele ar fi fost de competenta autoritatilor romane;
h) cand autoritatea judiciara romana competenta a decis fie sa nu urmareasca, fie sa inceteze urmarirea persoanei solicitate pentru infractiunea pe care se bazeaza mandatul de arestare european.

Art. 89 - Arestarea si punerea la dispozitia autoritatii judiciare

(1) Arestarea unei persoane in baza unui mandat european de arestare se executa in conditiile si cu respectarea garantiilor prevazute de Codul de procedura penala.
(2) In termen de cel mult 24 de ore de la arestare, persoana urmarita va fi trimisa in fata judecatorului sectiei penale a curtii de apel competente.
(3) Judecatorul informeaza persoana urmarita asupra existentei mandatului european de arestare, asupra continutului acestuia, asupra posibilitatii de a consimti la predarea catre statul emitent, precum si cu privire la drepturile sale procesuale.
(4) Persoana arestata este depusa in arestul politiei.
(5) Arestarea persoanei se comunica autoritatii judiciare emitente de catre autoritatea judiciara de executare.

Art. 90 - Ascultarea persoanei arestate

(1) Ascultarea persoanei arestate se face de un complet format din doi judecatori ai sectiei penale a curtii de apel competente, in termen de maximum 48 de ore de la arestare, cu participarea procurorului, a aparatorului persoanei arestate si, daca este cazul, a unui interpret, in conformitate cu dispozitiile Codului de procedura penala.
(2) Persoana arestata va fi intrebata, in primul rand, asupra consimtamantului irevocabil la predare.
(3) Daca persoana arestata consimte la predarea sa, se intocmeste un proces-verbal care va fi semnat de catre persoana arestata, membrii completului de judecata, reprezentantul Ministerului Public si grefier si in care se consemneaza, daca este cazul, si renuntarea la drepturile conferite de regula specialitatii.
(4) In toate cazurile, instanta va lua toate masurile necesare pentru a se asigura ca persoana arestata si-a dat consimtamantul la predare in mod liber si in deplina cunostinta asupra consecintelor juridice ale acestuia, in special asupra caracterului irevocabil. In acelasi fel se va proceda referitor la renuntarea la regula specialitatii.
(5) Daca persoana arestata nu consimte la predare, instanta procedeaza la ascultarea acesteia asupra existentei cauzelor de refuz sau de conditionare a predarii.
(6) Instanta poate fixa, in conditiile prezentei legi, un termen pentru administrarea probelor propuse de persoana arestata si de procuror cu privire la cauzele de refuz sau de conditionare a predarii.
(7) In toate cazurile, reprezentantul Ministerului Public va pune concluzii.

Art. 91 - Informatii suplimentare

(1) Cand mandatul european transmis nu contine informatiile prevazute la art. 79 alin. (1), autoritatea judiciara de executare va solicita autoritatii judiciare emitente informatiile omise. De asemenea, va putea solicita orice informatii suplimentare privind motivele de refuz sau de conditionare a executarii mandatului.
(2) In acest scop, autoritatea judiciara de executare fixeaza un termen in care sa fie transmise informatiile suplimentare, tinand cont de termenele maxime prevazute la art. 95 din prezenta lege.

Art. 92 - Predarea temporara sau interogatoriul persoanei urmarite

(1) In situatiile prevazute la art. 81 alin. (1) lit. a), daca autoritatea judiciara emitenta o solicita, se va putea aproba predarea temporara a persoanei urmarite in statul emitent al mandatului sau se va proceda la luarea unei declaratii acestei persoane.
(2) In cazul in care s-a acordat predarea temporara a persoanei detinute, aceasta se va efectua in conditiile si pe durata stabilite de comun acord cu autoritatea judiciara emitenta. In toate cazurile, persoana urmarita va trebui sa se intoarca in Romania pentru a participa la desfasurarea procedurii de predare in baza mandatului european de arestare.
(3) In cazul in care nu se acorda predarea temporara sau aceasta nu este solicitata, autoritatea judiciara de executare romana procedeaza la luarea unei declaratii persoanei urmarite, dupa caz, cu participarea persoanei desemnate de autoritatea judiciara emitenta, in conformitate cu legea statului emitent. Ascultarea persoanei urmarite se face potrivit prevederilor Codului de procedura penala roman si in conditiile stabilite potrivit intelegerii dintre autoritatile judiciare vizate. In toate cazurile se vor respecta drepturile procesuale ale persoanei urmarite.

Art. 93 - Masuri

(1) In cursul procedurii, autoritatea judiciara de executare, ascultand si concluziile procurorului, va dispune fie arestarea provizorie, fie punerea in libertate a persoanei urmarite, in acest din urma caz luand toate masurile necesare pentru a evita fuga persoanei urmarite.
(2) Autoritatea judiciara de executare va decide tinand cont de circumstantele cazului si de necesitatea asigurarii executarii mandatului european de arestare.
(3) In orice moment al procedurii si tinand seama de circumstantele cauzei, autoritatea judiciara de executare, pe baza concluziilor procurorului, va putea dispune incetarea starii de arest provizoriu, luand masurile necesare pentru a evita fuga persoanei urmarite.
(4) Impotriva hotararii pronuntate potrivit dispozitiilor prezentului articol, pot declara recurs in fata Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie procurorul si persoana urmarita.

Art. 94 - Hotararea asupra predarii

(1) Daca persoana urmarita a consimtit sa fie predata statului emitent si Ministerul Public nu invedereaza existenta unor motive de conditionare a predarii, autoritatea judiciara de executare va dispune predarea acesteia catre statul emitent.
(2) Cat timp autoritatea judiciara de executare nu a pronuntat o hotarare definitiva cu privire la mandatul european de arestare, aceasta va asigura conditiile materiale necesare pentru ca predarea efectiva a persoanei sa fie posibila dupa luarea acestei hotarari.
(3) Autoritatea judiciara de executare va comunica de indata autoritatii judiciare emitente decizia definitiva referitoare la mandatul european de arestare.
(4) Orice refuz al executarii unui mandat european de arestare va fi motivat.

Art. 95 - Termene

(1) Mandatul european de arestare se solutioneaza si se executa in regim de urgenta.
(2) Daca persoana urmarita consimte la predare, hotararea se pronunta in termen de 10 zile de la termenul de judecata la care presoana urmarita si-a exprimat consimtamantul la predare si este definitiva si executorie.
(3) In cazul in care persoana urmarita nu consimte la predare, hotararea se pronunta in termen de 60 de zile de la arestare.
(4) Cand, pentru motive justificate, nu se poate pronunta o hotarare in termenele prevazute la alineatele precedente, instanta poate amana pronuntarea pentru 30 de zile, comunicand autoritatii judiciare emitente aceasta imprejurare, precum si motivele amanarii si mentinand masurile necesare in vederea predarii.
(5) Cand, din motive exceptionale, nu pot fi respectate termenele prevazute in prezentul articol, autoritatea judiciara de executare romana va informa Eurojust, precizand motivele intarzierii.

Art. 96 - Predarea persoanei urmarite

(1) Predarea se realizeaza de catre politie, dupa o informare prealabila a autoritatii desemnate in acest scop de catre autoritatea judiciara emitenta asupra locului si datei fixate, in termen de 10 zile de la pronuntarea hotararii judecatoresti de predare.
(2) Daca, din motive independente de vointa unuia dintre statele emitente sau de executare, predarea nu se poate efectua in acest termen, autoritatile judiciare implicate vor intra imediat in contact pentru a fixa o noua data de predare. In acest caz, predarea va avea loc in termen de 10 zile de la noua data convenita.
(3) In mod exceptional, predarea poate fi amanata temporar, pentru motive umanitare serioase, cum ar fi existenta unor temeiuri suficiente pentru a se crede ca predarea va periclita, in mod evident, viata sau sanatatea persoanei solicitate. Executarea mandatului european de arestare va avea loc imediat ce aceste motive inceteaza sa existe. In acest sens, autoritatea judiciara executoare va informa de indata autoritatea judiciara emitenta si impreuna vor conveni o noua data de predare. In acest caz, predarea va avea loc in termen de 10 zile de la noua data astfel convenita.
(4) In cazul in care sunt depasite termenele maxime pentru predare, fara ca persoana in cauza sa fie primita de catre statul emitent, se va proceda la punerea in libertate a persoanei urmarite, fara ca acest fapt sa constituie un motiv de refuz al executarii unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleasi fapte.
(5) In toate cazurile, in momentul predarii, autoritatea judiciara de executare romana va aduce la cunostinta autoritatii judiciare emitente durata privarii de libertate pe care a suferit-o persoana la care se refera mandatul european de arestare, cu scopul de a fi dedusa din pedeapsa sau din masura de siguranta care se va aplica.

Art. 97 - Predarea amanata sau conditionata

(1) Cand persoana urmarita este urmarita penal sau judecata de autoritatile judiciare romane pentru o fapta diferita de cea care motiveaza mandatul european de arestare, autoritatea judiciara de executare romana, chiar daca s-a dispus executarea mandatului, va putea amana predarea pana la terminarea judecatii sau pana la executarea pedepsei.
(2) In situatia prevazuta la alin. (1), daca autoritatea judiciara emitenta o solicita, autoritatea judiciara de executare romana poate dispune predarea temporara a persoanei urmarite, in conditiile stabilite printr-un acord incheiat in scris cu autoritatea judiciara emitenta.

Art. 98 - Remiterea de obiecte

(1) La cererea autoritatii judiciare emitente sau din oficiu, autoritatea judiciara de executare romana va dispune remiterea, in conformitate cu legea romana, a obiectelor care constituie mijloace materiale de proba sau au fost dobandite de persoana solicitata ca urmare a savarsirii infractiunii care sta la baza emiterii mandatului european de arestare, fara a aduce atingere drepturilor pe care statul roman sau tertii le pot avea asupra acestora. Obiectele se restituie la terminarea procesului penal.
(2) Obiectele prevazute la alin. (1) se remit chiar si atunci cand mandatul european de arestare nu se poate executa din cauza decesului sau evadarii persoanei urmarite.
(3) In cazul in care bunurile sunt supuse confiscarii in Romania, autoritatea judiciara de executare va putea refuza remiterea acestora sau va putea sa o efectueze temporar, daca acest lucru este necesar bunei desfasurari a procesului penal aflat pe rolul autoritatilor judiciare romane.

Art. 99 - Concursul de cereri

(1) In cazul in care doua sau mai multe state membre au emis un mandat european de arestare in legatura cu aceeasi persoana, autoritatea judiciara de executare romana va decide asupra prioritatii de executare, tinand seama de toate circumstantele si, in special, de locul savarsirii si gravitatea infractiunii, de data emiterii mandatelor, precum si de imprejurarea ca mandatul a fost emis in vederea urmaririi penale, a judecatii sau in vederea executarii unei pedepse sau a unei masuri de siguranta. Autoritatea judiciara de executare romana va putea solicita, daca este cazul, avizul Eurojust cu privire la aceasta hotarare.
(2) In cazul concurentei intre un mandat european de arestare si o cerere de extradare prezentata de catre un stat tert, autoritatea judiciara de executare romana va decide luand in considerare toate circumstantele si in special cele prevazute la alin. (1) si cele prevazute in conventia de extradare aplicabila in relatia cu statul tert. In cazul in care va da prioritate cererii de extradare, se vor aplica dispozitiile titlului II.
(3) In cazul in care decide sa se acorde intaietate cererii de extradare, autoritatea judiciara de executare romana va aduce acest lucru la cunostinta autoritatii emitente a mandatului european de arestare.
(4) Dispozitiile prezentului articol nu aduc atingere obligatiilor derivate din calitatea de parte la Statutul Curtii Penale Internationale.



Capitolul IV - Alte dispozitii



Art. 100 - Regula specialitatii

(1) Consimtamantul sau autorizarea pentru judecarea sau executarea unei pedepse sau masuri de siguranta, pentru orice infractiune comisa inainte de predarea unei persoane, alta decat cea care a motivat aceasta predare statului roman, se prezuma cu conditia ca statul autoritatii judiciare de executare sa fi informat Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene despre dispozitia sa favorabila in aceasta privinta, cu exceptia cazului special in care autoritatea judiciara de executare declara contrariul in hotararea sa de predare.
(2) Daca s-a formulat declaratia prevazuta la alin. (1), persoana predata autoritatilor romane nu va putea fi judecata sau privata de libertate pentru o alta infractiune comisa inainte de predarea sa, cu exceptia cazului in care statul de executare a mandatului autorizeaza acest lucru. In acest scop, autoritatea judiciara emitenta romana va prezenta autoritatii judiciare de executare o cerere de autorizare, insotita de informatiile prevazute la art. 79 alin. (1).
(3) In situatia in care Romania este statul de executare, statul emitent va trebui sa solicite autorizarea la care se refera alin. (2), iar autoritatea judiciara romana de executare va decide, in termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, daca infractiunea care motiveaza cererea a fost motivul predarii in conformitate cu dispozitiile prezentei legi, si fara a aduce atingere garantiilor la care se refera art. 89.
(4) Dispozitiile alineatelor anterioare nu se aplica atunci cand intervine una dintre urmatoarele circumstante:
a) cand persoana urmarita a renuntat in mod expres in fata autoritatii judiciare de executare la regula specialitatii, inaintea predarii;
b) cand persoana urmarita a renuntat, dupa predare, sa recurga la regula specialitatii in legatura cu anumite infractiuni anterioare predarii sale. Declaratia de renuntare la regula specialitatii se da in fata autoritatii judiciare competente a statului membru emitent, intocmindu-se un proces-verbal conform dreptului intern al acestuia. Persoana urmarita are dreptul de a fi asistata de un avocat. Renuntarea la regula specialitatii trebuie sa fie voluntara si in deplina cunostinta de cauza asupra consecintelor acesteia;
c) cand, avand posibilitatea sa paraseasca teritoriul statului membru caruia i-a fost predata, persoana in cauza nu a facut acest lucru in termen de 45 de zile de la punerea sa definitiva in libertate sau s-a intors pe acest teritoriu dupa ce l-a parasit;
d) cand infractiunea nu este sanctionata cu o pedeapsa privativa de libertate;
e) cand la terminarea procesului penal nu se aplica o pedeapsa privativa de libertate sau o masura de siguranta.

Art. 101 - Tranzitul

(1) Tranzitul pe teritoriul Romaniei al unei persoane, in vederea executarii unui mandat european de arestare, se acorda la cererea statului emitent, care trebuie sa prezinte urmatoarele date:
a) existenta unui mandat european de arestare;
b) identitatea si cetatenia persoanei care face obiectul mandatului european;
c) incadrarea juridica a faptei;
d) descrierea imprejurarilor in care infractiunea a fost savarsita, inclusiv data si locul.
(2) Cererea si informatiile prevazute la alin. (1) nu trebuie prezentate in cazul tranzitului aerian fara escala, cu exceptia cazului in care s-ar produce o aterizare fortata.
(3) Cererea si informatiile privind tranzitul se transmit Ministerului Justitiei, care le inainteaza, de indata, Curtii de Apel Bucuresti.
(4) Curtea de Apel Bucuresti, in complet format din 2judecatori ai Sectiei penale, se pronunta cu privire la cererea de tranzit, in ziua primirii acesteia, prin incheiere data in camera de consiliu.
(5) Incheierea este definitiva si se comunica imediat Ministerului Justitiei, care informeaza de indata statul emitent.
(6) In cazul in care persoana ce face obiectul mandatului european are cetatenia romana, tranzitul nu este acordat decat daca este indeplinita conditia prevazuta la art. 87 alin. (2).

Art. 102 - Predarea ulterioara

(1) Consimtamantul la predarea de catre statul roman a unei persoane catre alt stat membru, in baza unui mandat european de arestare emis pentru o infractiune comisa inaintea predarii sale, se presupune ca a fost dat de toate acele state de executare care au informat Secretariatul General asupra dispozitiei favorabile in aceasta privinta, mai putin in cazul special in care autoritatea judiciara de executare declara contrariul in hotararea de predare.
(2) Consimtamantul autoritatii judiciare de executare din alt stat nu este necesar la predarea de catre statul roman a unei persoane care i-a fost predata in executarea unui mandat european pentru o infractiune comisa inaintea predarii sale, in urmatoarele cazuri:
a) daca persoana urmarita, avand ocazia sa paraseasca teritoriul statului caruia i-a fost predata, nu a facut acest lucru in termen de 45 de zile de la punerea sa definitiva in libertate sau s-a intors pe acest teritoriu dupa ce l-a parasit;
b) daca persoana urmarita a consimtit sa fie predata unui stat membru, altul decat statul de executare, in baza unui mandat de arestare european. Consimtamantul se exprima in fata autoritatii judiciare competente a statului membru emitent si se consemneaza intr-un proces-verbal intocmit conform dreptului intern al acestuia. Persoana urmarita are dreptul de a fi asistata de un avocat. Consimtamantul trebuie exprimat in mod liber si in deplina cunostinta de cauza asupra consecintelor sale;
c) daca persoana urmarita renunta la regula specialitatii, in conformitate cu dispozitiile art. 100 alin. (4) lit. a)-c).
(3) In situatiile nereglementate in alin. (2), este necesara aprobarea autoritatii judiciare de executare, care se va solicita in conformitate cu dispozitiile art. 77, anexand cererii informatiile prevazute la art. 79 alin. (1) si insotite de o traducere.
(4) Cand Romania nu a formulat declaratia la care se refera alin. (1), consimtamantul statului roman la predarea unei persoane de catre statul emitent unui stat tert, in baza unui mandat european de arestare emis pentru o infractiune anterioara predarii sale de catre statul roman, se exprima pe baza cererii de autorizare formulate de catre statul emitent. Cererea se aproba de catre autoritatea romana de executare in termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia, daca infractiunea care motiveaza cererea constituie motiv de predare in conformitate cu dispozitiile prezentei legi, si fara a aduce atingere garantiilor la care se refera art. 89.

Art. 103 - Predarea ulterioara unei extradari

(1) In cazul in care persoana urmarita a fost extradata in Romania dintr-un stat tert de care aceasta a fost protejata prin dispozitiile acordului in baza caruia a fost extradata, referitoare la regula specialitatii, autoritatea judiciara romana de executare va solicita autorizarea statului care a extradat-o pentru a putea fi predata statului emitent. Termenele prevazute la art. 95 vor incepe sa curga de la data la care regula specialitatii inceteaza sa se aplice.
(2) In timp ce solutioneaza cererea de autorizare, autoritatea judiciara romana de executare va continua sa asigure conditiile materiale necesare pentru o predare efectiva.

Art. 104 - Extradarea ulterioara

(1) Extradarea unei persoane care a fost predata in Romania in baza unui mandat european de arestare, solicitata ulterior de catre un stat care nu este membru al Uniunii Europene, nu se poate acorda fara consimtamantul autoritatii judiciare de executare care a aprobat predarea.
(2) In cazul in care autoritatile judiciare romane au acordat predarea unei persoane unui alt stat membru al Uniunii Europene, in baza unui mandat european de arestare, iar autoritatile judiciare emitente solicita consimtamantul de a extrada persoana urmarita catre un tert stat care nu este membru al Uniunii Europene, consimtamantul va fi acordat in conformitate cu instrumentele bilaterale sau multilaterale la care Romania este parte, luandu-se in considerare cererea de extradare.

Art. 105 - Imunitati si privilegii

(1) Cand persoana la care se refera mandatul european de arestare se bucura de imunitate in Romania, autoritatea judiciara de executare va solicita fara intarziere autoritatii competente ridicarea acestui privilegiu.
(2) Daca ridicarea imunitatii este de competenta unui alt stat sau a unei organizatii internationale, cererea va fi formulata de autoritatea judiciara care a emis mandatul european de arestare. Autoritatea judiciara de executare va comunica aceasta imprejurare autoritatii judiciare emitente.
(3) In timpul in care cererea de retragere a imunitatii la care se refera alin. (2) este in curs de solutionare, autoritatea judiciara de executare ia masurile pe care le considera necesare pentru a garanta predarea efectiva cand persoana a incetat sa se mai bucure de privilegiul imunitatii.
(4) Termenele prevazute la art. 95 incep sa curga de la data cand autoritatea judiciara de executare a fost informata despre ridicarea sau retragerea imunitatii.
(5) Cand persoana la care se refera mandatul european de arestare a ajuns in Romania, ca urmare a extradarii dintr-un stat tert care nu este membru al Uniunii Europene, iar predarea este limitata la infractiunea pentru care s-a acordat, termenele prevazute la alineatul precedent incep sa curga din momentul in care autoritatile statului care a extradat persoana urmarita isi dau acordul ca regula specialitatii sa ramana fara efect, iar persoana poate fi predata statului emitent al mandatului european. Pana la luarea deciziei, autoritatea judiciara de executare va lua masurile necesare pentru a se efectua predarea, daca este cazul.

Art. 106 - Relatia cu alte instrumente juridice
Conditiile, cerintele si procedura de emitere si de executare a mandatului european de arestare sunt cele stabilite in prezenta lege, cu exceptia celor prevazute in conventiile bilaterale sau multilaterale la care Romania este parte, in care se simplifica sau se faciliteaza procedura de predare, in conformitate cu dispozitiile paragrafului 2 al art. 31 al Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare intre statele membre.

Art. 107 - Transmiterea mandatului european prin intermediul Retelei Judiciare Europene
Transmiterea mandatului european de arestare se va putea efectua prin intermediul sistemului de telecomunicatii protejat de Reteaua Judiciara Europeana, reglementat prin Decizia nr. 2002/187/JAI din 28 februarie 2002, in momentul in care acesta va fi operativ.

Art. 108 - Dispozitii tranzitorii
s
(1) Dispozitiile din prezentul titlu se aplica mandatelor europene de arestare si predare care se emit ulterior intrarii sale in vigoare, chiar atunci cand se refera la fapte anterioare acestei date.
(2) Procedurile de extradare in curs in momentul intrarii in vigoare a prezentului titlu vor continua sa se solutioneze potrivit titlului II.

Titlul IV - Transferul de proceduri in materie penala

Capitolul I - Cererea de transfer al procedurii penale



Art. 109 - Dispozitii generale
Exercitarea unei proceduri penale sau continuarea unei proceduri initiate de autoritatile judiciare romane competente, pentru o fapta care constituie infractiune conform legii romane, pot fi transferate unui stat strain care declara ca le preia, in conditiile prevazute in prezentul titlu.

Art. 110 - Conditii speciale

(1) Autoritatile judiciare romane pot solicita transferul exercitarii urmaririi penale sau al judecatii sau continuarea acestora intr-un stat strain daca, in afara conditiilor generale prevazute de prezenta lege, sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii speciale:
a) fapta constituie infractiune, potrivit legii romane si legii statului solicitat;
b) fapta este sanctionata de lege cu o pedeapsa privativa de libertate mai mare de 2 ani;
c) transferul procedurii penale serveste intereselor unei bune administrari a justitiei sau favorizeaza reintegrarea sociala in caz de condamnare.
(2) Daca sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1), transferul procedurii penale poate avea loc si in urmatoarele cazuri:
a) inculpatul se afla in executarea unei pedepse pe teritoriul statului solicitat, pentru o infractiune mai grava decat cea comisa in Romania;
b) inculpatul are domiciliul pe teritoriul statului solicitat si, in temeiul legii acestui stat, extradarea este refuzata sau ar fi refuzata in cazul formularii unei cereri.
(3) Transferul procedurii penale poate fi solicitat si atunci cand autoritatile judiciare romane considera ca prezenta inculpatului la judecata nu poate fi asigurata si acest lucru este posibil in statul strain.

Art. 111 - Procedura de transfer

(1) Transferul procedurii penale se solicita de instanta romana competenta sa solutioneze cauza in prima instanta.
(2) Cererea de transfer al procedurii penale este formulata in baza unei incheieri prin care instanta dispune, motivat, transferul.
(3) Instanta poate dispune transferul procedurii la cererea motivata a Ministerului Public sau a inculpatului ori din oficiu.
(4) Daca inculpatul se afla in strainatate, acesta poate sa ceara, personal sau prin reprezentant legal ori prin avocat, transferul procedurii penale, direct sau prin intermediul autoritatilor statului strain ori al oficiilor consulare romane, care o transmit autoritatii centrale.
(5) Incheierea prevazuta la alin. (2) poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare sau de la comunicare, dupa caz.
(6) Incheierea prin care se dispune transferul procedurii, ramasa definitiva, suspenda termenul de prescriptie a raspunderii penale, precum si continuarea procedurii penale incepute, sub rezerva actelor si demersurilor cu caracter urgent.
(7) Cererea este transmisa Ministerului Justitiei, insotita de copii autentice ale tuturor actelor de procedura intocmite in cauza.

Art. 112 - Transmiterea cererii
Ministerul Justitiei asigura transmiterea cererii de transfer a procedurii penale pe una din caile prevazute de prezenta lege.

Art. 113 - Efectele transferului

(1) Dupa ce transferul procedurii penale a fost aprobat de statul solicitat, nici o alta procedura pentru aceeasi fapta nu mai poate fi inceputa de autoritatile judiciare romane.
(2) Suspendarea cursului prescriptiei raspunderii penale se mentine pana la solutionarea cauzei de catre autoritatile competente ale statului solicitat.
(3) Statul roman redobandeste dreptul de a incepe sau, dupa caz, de a relua urmarirea penala pentru acea fapta daca:
a) statul solicitat il informeaza ca nu poate finaliza urmarirea penala ce i-a fost transferata;
b) ulterior, ia cunostinta de existenta unui motiv care, potrivit dispozitiilor prezentei legi, ar impiedica cererea de transfer al procedurii penale.
(4) In caz de condamnare, hotararea pronuntata in procedura initiata sau continuata in statul solicitat, ramasa definitiva, se inscrie in cazierul judiciar si produce aceleasi efecte ca si cand ar fi fost pronuntata de o instanta romana.

Capitolul II - Preluarea urmaririi sau a procedurii penale



Art. 114 - Cererea de preluare a procedurii penale

(1) Orice cerere de preluare a procedurii penale adresata de un stat strain parchetelor sau instantelor romane se inainteaza, dupa caz, Ministerului Justitiei sau Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
(2) Cererea de preluare a urmaririi penale se solutioneaza de parchetul de pe langa curtea de apel in circumscriptia careia domiciliaza sau a fost identificata persoana urmarita. Cererea de preluare a judecatii se solutioneaza de sectia penala a curtii de apel in circumscriptia careia domiciliaza sau a fost identificata persoana urmarita.
(3) Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta dispune asupra urmarii date cererii in conformitate cu dispozitiile Codului de procedura penala.
(4) Cererea de preluare a judecatii se transmite de Ministerul Justitiei parchetului de pe langa curtea de apel competenta sa o solutioneze. Procurorul general competent sesizeaza curtea de apel cu propunerea de admitere sau respingere a cererii.
(5) O data investita cu o cerere de preluare a judecatii, curtea de apel competenta dispune prin incheiere motivata asupra admisibilitatii cererii. Incheierea este supusa recursului, in termen de 5 zile de la pronuntare.
(6) In cazul in care cererea a fost considerata admisibila, judecata continua potrivit dispozitiilor Codului de procedura penala.
(7) Statul roman va face cunoscut statului solicitant, prin intermediul uneia dintre autoritatile prevazute la alin. (1), dupa caz, modul de solutionare a cererii de transfer al procedurii penale si va transmite autoritatii straine competente o copie a hotararii definitive pronuntate in cauza.

Titlul V - Recunoasterea si executarea hotararilor penale

Capitolul I - Recunoasterea si executarea hotararilor penale straine



Art. 115 - Dispozitii generale

(1) Hotararile penale straine ramase definitive pot fi executate in Romania in conditiile prevazute de prezentul titlu.
(2) In vederea executarii pe teritoriul Romaniei a unei hotarari penale straine, autoritatile competente ale statului de condamnare formuleaza o cerere de recunoastere si executare.

Art. 116 - Conditii speciale de admisibilitate

(1) Cererea de recunoastere si executare este admisibila atunci cand sunt indeplinite, pe langa conditiile generale stabilite de prezenta lege, urmatoarele conditii speciale:
a) condamnarea este pronuntata pentru o fapta penala de competenta instantelor statului solicitat;
b) in cazul in care condamnarea a fost pronuntata in absenta condamnatului, acesta a avut posibilitatea legala de a recurge la o noua procedura de judecata sau de a exercita o cale de atac impotriva hotararii;
c) hotararea de condamnare nu contine dispozitii contrare principiilor fundamentale de ordine publica ale statului roman;
d) fapta nu face obiectul urmaririi penale in Romania;
e) fapta constituie infractiune, potrivit legii penale romane;
f) condamnatul este cetatean roman, strain sau apatrid cu domiciliul in Romania;
g) executarea hotararii in Romania poate servi la favorizarea reintegrarii sociale a condamnatului sau la repararea pagubei provocate de infractiune;
h) durata pedepselor sau a masurilor de siguranta aplicate prin hotarare este mai mare de un an;
i) condamnatul isi da consimtamantul.
(2) Hotararea straina poate fi, de asemenea, executata daca condamnatul se afla in executarea, in Romania, a unei pedepse pentru o alta fapta decat cea stabilita prin sentinta a carei executare este ceruta.
(3) Executarea unei hotarari straine prin care a fost aplicata o pedeapsa sau o masura de siguranta este, de asemenea, admisibila, chiar daca conditiile prevazute la alin. (1) lit. h) si i) nu sunt indeplinite, atunci cand extradarea condamnatului a fost refuzata pentru faptele la care se refera hotararea a carei executare se solicita.
(4) Dispozitiile alin. (3) sunt, de asemenea, aplicabile, in baza acordului dintre Romania si statul interesat, dupa audierea persoanei in cauza, in cazurile in care se aplica o masura de expulzare ulterioara executarii pedepsei.
(5) Executarea hotararii este posibila, independent de verificarea conditiilor prevazute la alin. (1), si atunci cand Romania a acordat, in prealabil, extradarea cetateanului roman.

Art. 117 - Executarea hotararilor pronuntate de autoritatile administrative
Executarea hotararilor pronuntate in proceduri administrative, pentru fapte asimilate infractiunilor, astfel cum acestea sunt definite prin Conventia europeana privind valoarea internationala a hotararilor represive, adoptata la Haga la 28 mai 1970, este posibila, cu conditia ca persoana in cauza sa fi avut posibilitatea sa exercite o cale de atac in fata unei instante judecatoresti.

Art. 118 - Limitele executarii

(1) Executarea hotararii straine este limitata la:
a) executarea unei pedepse privative de libertate, a unei masuri de siguranta privative de libertate sau a amenzii, daca, dupa caz, exista pe teritoriul Romaniei bunuri suficiente pentru a garanta, in intregime sau partial, aceasta executare;
b) executarea masurii de siguranta a confiscarii speciale;
c) executarea dispozitiilor civile dintr-o hotarare penala straina, daca partea interesata o cere.
(2) Plata cheltuielilor de procedura este limitata la cheltuielile datorate statului solicitant.
(3) Executarea pedepsei amenzii se face in lei, la cursul de schimb oficial al zilei.
(4) Pedepsele complementare si accesorii, precum si masurile de siguranta nu vor fi executate decat in cazurile in care au corespondent in legea romana.

Art. 119 - Procedura de recunoastere

(1) Cererea de recunoastere a hotararii straine a carei executare se solicita se transmite Ministerului Justitiei.
(2) Cererea este insotita de o copie autentica a hotararii prevazute la alin. (1) si, dupa caz, de o declaratie prin care condamnatul isi exprima consimtamantul, in conditiile prevazute la art. 116 alin. (1) lit. i), precum si de o informare asupra duratei arestului preventiv sau a partii de pedeapsa executate pana la data prezentarii cererii.
(3) Ministerul Justitiei, prin directia de specialitate, efectueaza controlul de regularitate internationala a cererii, dupa care, dupa caz, o transmite procurorului general competent, in vederea sesizarii instantei competente, ori o restituie, motivat.

Art. 120 - Autoritati judiciare competente
Autoritatile judiciare romane competente sunt curtea de apel in circumscriptia careia, dupa caz, domiciliaza, isi are resedinta sau a fost identificat condamnatul si, respectiv, parchetul de pe langa aceasta.

Art. 121 - Legea aplicabila si efectele executarii

(1) Executarea unei hotarari penale straine are loc potrivit legii romane.
(2) Hotararile straine recunoscute si executate in Romania produc aceleasi efecte ca si hotararile pronuntate de instantele romane.
(3) Statul strain care solicita executarea este singurul competent sa decida asupra unei cai extraordinare de atac impotriva hotararii de executat.
(4) Amnistia si gratierea pot fi acordate atat de statul strain, cat si de statul roman.
(5) Statul strain trebuie sa informeze statul roman asupra intervenirii oricareia dintre cauzele care determina incetarea executarii, prevazute la alin. (4).
(6) Inceperea executarii pedepsei in Romania are ca efect renuntarea statului strain la executarea pe teritoriul acestuia, exceptand cazul in care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, caz in care acest stat redobandeste dreptul la executare. In cazul pedepsei amenzii, statul strain redobandeste dreptul la executare incepand din momentul in care este informat asupra neexecutarii, totale sau partiale, a acestei pedepse.

Capitolul II - Executarea hotararilor penale romane in strainatate



Art. 122 - Conditii

(1) Executarea unei hotarari judecatoresti romane poate fi delegata unui stat strain in unul din urmatoarele cazuri:
a) condamnatul este cetatean al statului solicitat sau al unui stat tert sau este apatrid si are domiciliul pe teritoriul acelui stat;
b) condamnatul este cetatean roman cu domiciliul pe teritoriul statului solicitat sau are si cetatenia statului solicitat;
c) potrivit legii statului solicitat, extradarea condamnatului in Romania in vederea executarii pedepsei nu este admisibila;
d) exista motive sa se creada ca executarea hotararii in statul solicitat poate favoriza reintegrarea sociala a condamnatului;
e) condamnatul, dupa ce a fost informat asupra consecintelor executarii in strainatate, isi da consimtamantul;
f) durata pedepsei aplicate este mai mare de un an.
(2) Delegarea este, de asemenea, admisibila daca condamnatul se afla in executarea unei pedepse privative de libertate in statul strain pentru o alta fapta decat cea care a motivat condamnarea in Romania.
(3) Executarea in strainatate a unei hotarari romane prin care se dispune o pedeapsa sau masura de siguranta este de asemenea admisibila, chiar daca conditiile prevazute la lit. d) si e) ale alin. (1) nu sunt indeplinite, atunci cand condamnatul se afla pe teritoriul statului strain si extradarea pentru faptele mentionate in hotarare nu este posibila sau este refuzata.
(4) Dispozitiile alin. (3) sunt de asemenea aplicabile, daca imprejurarile cauzei o cer, in baza unui acord cu statul strain, atunci cand se aplica masura de siguranta a expulzarii.
(5) Delegarea se acorda cu conditia neagravarii, in statul strain, a pedepsei aplicate prin hotararea pronuntata in Romania.

Art. 123 - Efectele formularii unei cereri de recunoastere

(1) Acceptarea de catre statul strain a delegarii executarii are ca efect renuntarea de catre statul roman la executarea hotararii pe teritoriul Romaniei.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu impiedica statul roman sa redobandeasca dreptul la executarea hotararii in cazul in care condamnatul se sustrage de la executare sau, in cazul unei pedepse pecuniare, incepand din momentul in care a fost informat de neexecutarea totala sau partiala a acestei pedepse.

Art. 124 - Procedura

(1) Cererea de delegare a executarii unei hotarari intr-un stat strain este formulata de instanta de executare, din oficiu, sau la cererea procurorului competent ori a condamnatului, ori de cate ori sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 122.
(2) La cerere se anexeaza actele prevazute la art. 119.
(3) Atunci cand este necesar consimtamantul condamnatului, acesta va fi dat in camera de consiliu a instantei de executare, exceptand cazul in care condamnatul se afla in strainatate; in acest caz, consimtamantul poate fi dat in fata unui functionar consular roman sau in fata autoritatii judiciare straine competente.
(4) In cazul in care condamnatul se afla in Romania si nu a formulat el insusi cererea prevazuta la alin. (1), procurorul competent procedeaza la notificarea acestuia.
(5) Lipsa unui raspuns al condamnatului echivaleaza cu consimtamantul la formularea cererii, fapt asupra caruia este informat prin notificare.

Capitolul III - Destinatia amenzilor si a obiectelor sechestrate



Art. 125 - Destinatia amenzilor si a obiectelor confiscate

(1) Sumele de bani rezultate in urma executarii amenzilor aplicate prin hotarari straine de condamnare revin statului roman.
(2) La cererea statului de condamnare, sumele de bani prevazute la alin. (1) pot fi predate acestuia in masura in care, in circumstante similare, sumele de bani rezultate in urma executarii amenzilor aplicate prin hotarari de condamnare pronuntate in Romania sunt remise statului roman.
(3) Obiectele confiscate in temeiul unei hotarari straine revin statului roman, dar la cererea statului de condamnare, ele ii pot fi predate atunci cand prezinta un interes deosebit pentru acest stat si exista garantia reciprocitatii.
(4) Dispozitiile alin. (1)-(3) se aplica in mod corespunzator in caz de delegare a executarii unei hotarari judecatoresti romane intr-un stat strain.

Titlul VI - Transferarea persoanelor condamnate

Capitolul I - Dispozitii generale



Art. 126 - Declaratia de cooperare
Statul roman asigura, la cererea unui stat strain, in conditiile prezentului titlu, asistenta in materia transferarii persoanelor condamnate.

Art. 127 - Dreptul aplicabil

(1) Prezenta lege se aplica in domeniul transferarii persoanelor condamnate, in conformitate cu normele cuprinse in conventiile internationale la care Romania este parte, iar in absenta acestora, pe baza de reciprocitate.
(2) Dispozitiile prezentei legi se aplica deopotriva, in completare, situatiilor nereglementate prin conventiile internationale la care se refera alin. (1).
(3) Prezenta lege nu aduce atingere drepturilor si obligatiilor care decurg din normele internationale privitoare la transferarea in strainatate a detinutilor, in scopul audierii acestora in calitate de martori sau al confruntarii.
(4) In cuprinsul cererii de transferare a condamnatului, statul roman va indica instrumentul international in temeiul caruia cererea este formulata.

Art. 128 - Obiectivul transferarii persoanelor condamnate

(1) O persoana condamnata definitiv pe teritoriul Romaniei poate fi transferata pe teritoriul statului al carui resortisant este, in vederea executarii pedepsei, potrivit dispozitiilor prezentei legi.
(2) In temeiul reciprocitatii conventionale, prevederile alin. (1) se aplica in mod corespunzator in cazul in care un cetatean roman a fost condamnat in alt stat.
(3) Persoana condamnata se poate adresa statului de condamnare ori statului de executare, pentru a fi transferata in vederea executarii pedepsei.
(4) Transferarea poate fi ceruta fie de catre statul de condamnare, fie de catre statul de executare.

Art. 129 - Conditiile transferarii
Transferarea unei persoane condamnate in vederea executarii pedepsei poate avea loc numai in urmatoarele conditii:
a) condamnatul este resortisant al statului de executare;
b) hotararea este definitiva;
c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel putin 6 luni din durata pedepsei. In cazuri exceptionale, in baza acordului intre statele implicate, transferarea poate avea loc chiar daca partea de pedeapsa neexecutata este mai mica de 6 luni;
d) transferul este consimtit de catre persoana condamnata sau daca, in raport cu varsta ori cu starea fizica sau mintala a acesteia, unul dintre cele doua state considera necesar, de catre reprezentantul persoanei. Consimtamantul nu se cere in cazul evadatului care se refugiaza in statul de executare al carui resortisant este;
e) faptele care au atras condamnarea constituie infractiuni, potrivit legii statului de executare;
f) statul de condamnare si statul de executare trebuie sa se puna de acord asupra acestei transferari; in caz contrar, transferarea nu poate avea loc.

Art. 130 - Cereri si raspunsuri

(1) Cererea de transferare, precum si raspunsul la aceasta trebuie formulate in scris.
(2) Cererea se adreseaza de catre autoritatea competenta a statului solicitant autoritatii competente a statului solicitat. Raspunsul se comunica pe aceeasi cale.
(3) Autoritatea competenta potrivit alin. (2) este, in cazul statului roman, Ministerul Justitiei, iar in cazul statului strain, in intelesul prezentei legi, autoritatea centrala competenta.
(4) Statul roman solicitat va informa statul strain solicitant, in cel mai scurt termen, asupra hotararii sale privind acceptarea sau refuzul transferarii solicitate.

Art. 131 - Dreptul aplicabil
Cererile de transferare adresate statului roman se solutioneaza potrivit dreptului intern roman, in afara de cazurile in care, prin prezenta lege, se prevede altfel.

Art. 132 - Cadrul juridic
Dispozitiile prezentului capitol se aplica in mod corespunzator in cazul in care statul roman are calitatea de stat de executare.

Capitolul II - Procedura

Sectiunea 1 - Statul roman ca stat de condamnare



Art. 133 - Obligatia de a furniza informatii

(1) Orice persoana condamnata de catre o instanta romana, careia i se pot aplica prevederile prezentei legi, careia ii sunt aplicabile dispozitiile prezentului titlu, trebuie sa fie informata in scris, prin grija Ministerului Justitiei, despre continutul exact al conventiei internationale incidente.
(2) In cazul in care condamnatul s-a adresat statului roman, ca stat de condamnare, in vederea transferarii sale, Ministerul Justitiei va informa despre aceasta autoritatea centrala competenta a statului de executare, in cel mai scurt termen, dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.
(3) Informatiile trebuie sa cuprinda:
a) numele, data si locul nasterii condamnatului;
b) daca este cazul, adresa condamnatului in statul de executare;
c) o expunere a faptelor care au atras condamnarea;
d) natura, durata si data inceperii executarii pedepsei.
(4) In cazul in care condamnatul s-a adresat statului de executare in vederea transferarii sale, statul roman va comunica acestui stat, la cerere, informatiile prevazute la alin. (3).
(5) Condamnatul trebuie sa fie informat in scris despre orice demers intreprins de catre oricare dintre cele doua state in aplicarea prevederilor alin. (1)-(4), precum si despre orice hotarare luata de unul dintre aceste state cu privire la cererea de transferare.

Art. 134 - Inscrisuri ajutatoare

(1) In scopul solutionarii cererii de transferare, statul roman solicita statului de executare transmiterea urmatoarelor acte:
a) un document sau o declaratie care sa ateste ca persoana condamnata este resortisant al statului de executare;
b) o copie de pe dispozitiile legale ale statului de executare, din care sa rezulte ca faptele care au determinat pronuntarea hotararii in statul de condamnare constituie infractiuni, potrivit legii statului de executare;
c) o declaratie continand informatiile privitoare la procedura pentru care se va opta, in vederea punerii in executare a condamnarii. Dispozitiile art. 145 si 146 se aplica in mod corespunzator.
(2) Cu exceptia cazului in care unul dintre cele doua state nu isi da acordul la transferare, statul roman comunica statului de executare urmatoarele:
a) copia autentica a hotararii de condamnare definitive, precum si o copie a dispozitiilor legale aplicabile;
b) un document mentionand durata condamnarii deja executate, inclusiv informatii asupra oricarei detentii provizorii, asupra reducerii pedepsei, sau un alt act privind stadiul executarii condamnarii;
c) declaratia privind consimtamantul la transferare, prevazut la art. 129 lit. d);
d) daca este cazul, orice raport sau constatare medico-legala ori alte acte medicale care atesta starea fizica si mintala a condamnatului, tratamentul urmat de acesta pe teritoriul statului roman si eventualele recomandari pentru continuarea tratamentului in statul de executare, precum si, in cazul condamnatului minor, copia referatului de ancheta sociala efectuata in cauza.
(3) Statul roman poate solicita statului de executare transmiterea oricaruia dintre documentele prevazute la alin. (1) inainte de a formula cererea de transferare sau de pronuntare a hotararii de acceptare ori de refuzare a transferarii.
(4) Dispozitiile alin. (3) se aplica in mod corespunzator in cazul in care statul de executare solicita statului roman transmiterea documentelor prevazute la alin. (2).

Art. 135 - Consimtamantul condamnatului

(1) Statul roman va proceda in asa fel incat persoana care ar urma sa isi dea consimtamantul la transferare, in temeiul art. 129 lit. d), sa o faca de bunavoie si in deplina cunostinta de consecintele juridice care decurg din aceasta.
(2) Statul roman trebuie sa dea statului de executare posibilitatea sa verifice, prin intermediul unui consul sau al altui functionar desemnat de acord cu statul de executare, ca acest consimtamant a fost dat in conditiile alin. (1).

Art. 136 - Efectul transferarii pentru statul de condamnare

(1) Preluarea condamnatului de catre autoritatile statului de executare suspenda executarea pedepsei in Romania.
(2) Statul roman nu mai poate sa asigure executarea ori sa continue executarea condamnarii atunci cand statul de executare considera, potrivit legii, ca terminata executarea condamnarii.

Art. 137 - Cai extraordinare de atac impotriva hotararii de condamnare

(1) Dreptul de a exercita caile extraordinare de atac in vederea desfiintarii sau modificarii hotararii definitive de condamnare apartine statului roman, ca stat de condamnare. Condamnatul poate sa exercite sau, dupa caz, sa solicite exercitarea unei cai extraordinare de atac, chiar dupa transferare.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu au legatura cu procedura conversiunii condamnarii, reglementata prin art. 146.

Art. 138 - Procedura prealabila

(1) Cererea de transferare formulata de un resortisant strain condamnat de o instanta romana se transmite Ministerului Justitiei din Romania. La primirea cererii, Ministerul Justitiei solicita sa ii fie transmise, in regim de urgenta:
a) de catre instanta de executare, actele si informatiile la care se refera art. 133 alin. (3) si art. 134 alin. (2) lit. a)-c);
b) de catre Directia Generala a Penitenciarelor, actele prevazute la art. 134 alin. (2) lit. d).
(2) Dupa primirea actelor si informatiilor prevazute la alin. (1), Ministerul Justitiei le va traduce si apoi le va transmite, impreuna cu cererea de transferare, autoritatii centrale din statul de executare, de la care va solicita, totodata, transmiterea documentelor prevazute la art. 134 alin. (1), precum si hotararea privind acceptarea cererii de transferare.
(3) Prevederile alin. (2) nu sunt aplicabile daca autoritatile romane detin informatii sau documente care atrag in mod necesar refuzul transferarii. O asemenea solutie poate fi data de catre curtea de apel competenta, sesizata de procurorul general al curtii, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei. Sentinta curtii de apel se motiveaza si este supusa recursului, in termen de 5 zile de la pronuntare.
(4) Daca solutia de refuz al transferarii, prevazuta la alin. (3), ramane definitiva, Ministerul Justitiei va informa despre aceasta, in cel mai scurt timp, autoritatea centrala a statului de executare. Informarea condamnatului se va face in timp util, conform art. 133, alin. (5), prin intermediul Directiei Generale a Penitenciarelor.

Art. 139 - Solutii

(1) In cazul in care procedura de solutionare a cererii de transferare continua, toate documentele, inclusiv cele furnizate de statul de executare, sunt supuse mai intai controlului de regularitate internationala la Ministerul Justitiei. Dupa observarea indeplinirii conditiilor, ministerul transmite cererea si actele ajutatoare, insotite de traduceri, procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel competenta. La dosar se vor atasa si inscrisurile depuse in legatura cu cererea de transferare de catre oficiul consular strain competent, potrivit art. 135 alin. (2).
(2) Procurorul general, primind cererea si actele prevazute la alin. (1), procedeaza la luarea unei declaratii condamnatului, pentru a se asigura ca acesta si-a dat consimtamantul la transferare, personal sau prin reprezentant, in conditiile prevazute la art. 134 alin. (1). Declaratia condamnatului se consemneaza intr-un proces-verbal, care se semneaza de catre procuror si persoana condamnata.
(3) Procurorul general sesizeaza, in vederea solutionarii cererii de transferare, curtea de apel in a carei circumscriptie se afla locul de detentie ori, in cazul in care condamnatul nu a inceput executarea pedepsei, domiciliul acestuia.
(4) Cererea se judeca in camera de consiliu, cu participarea procurorului, cu citarea persoanei condamnate, precum si, daca este cazul, cu participarea unui interpret. Condamnatul poate fi asistat, la cerere, de un aparator ales ori, in lipsa, numit din oficiu. Judecarea cererii se face de urgenta si cu precadere, iar hotararea se motiveaza in cel mult 5 zile de la pronuntare.
(5) Impotriva sentintei pot declara recurs, in termen de 5 zile de la pronuntare, procurorul general al curtii de apel, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, precum si condamnatul. Dispozitiile alin. (4) se aplica in mod corespunzator.
(6) Ministerul Justitiei va informa, in cel mai scurt timp, autoritatea centrala a statului de executare, cu privire la solutia definitiva pronuntata de catre instantele romane asupra cererii de transferare. Prevederile art. 138 alin. (4) teza a 2-a sunt aplicabile.
(7) Daca transferarea condamnatului a fost acceptata, Ministerul Justitiei informeaza despre aceasta Ministerul Administratiei si Internelor, care asigura predarea sub escorta.
(8) In cazul unei persoane care, dupa ce a fost condamnata printr-o hotarare penala definitiva pronuntata de o instanta romana, evadeaza si se refugiaza pe teritoriul statului al carui resortisant este, statul roman poate sa adreseze acestui stat o cerere de preluare a executarii condamnarii. Cererea se formuleaza de catre procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel in a carei circumscriptie se afla instanta de executare. Cererea poate include si solicitarea ca statul pe teritoriul caruia s-a refugiat condamnatul sa ia masura arestarii acestuia sau orice alta masura pentru a garanta ca evadatul va ramane pe teritoriul sau pana la comunicarea hotararii asupra cererii de preluare a executarii. Dupa traducerea cererii si a actelor-anexe acestea se transmit Ministerului Justitiei, spre a fi comunicate autoritatii centrale din statul solicitat.

Art. 140 - Refuzul optional al transferarii
Cererea de transferare a persoanei condamnate poate fi refuzata, in principal, pentru urmatoarele motive:
a) persoana a fost condamnata pentru infractiuni grave care au avut un ecou profund defavorabil in opinia publica din Romania;
b) pedeapsa prevazuta de legea statului de executare este vadit superioara sau inferioara in raport cu cea stabilita prin hotararea instantei romane;
c) exista indicii suficiente ca, o data transferat, condamnatul ar putea fi pus in libertate imediat sau intr-un termen mult prea scurt fata de durata pedepsei ramase de executat potrivit legii romane;
d) persoana condamnata nu a reparat pagubele produse prin infractiune si nu a platit cheltuielile la care a fost obligata prin hotararea instantei romane si nici nu a garantat plata despagubirilor;
e) daca exista indicii suficiente ca statul de executare nu va respecta regula specialitatii.



Sectiunea 2 - Statul roman ca stat de executare



Art. 141 - Acte necesare

(1) Statul roman are obligatia de a furniza, la cererea statului de condamnare, actele prevazute la art. 134 alin. (1).
(2) Prevederile art. 134 alin. (2) si (3) se aplica in mod corespunzator.

Art. 142 - Consimtamantul condamnatului
Statul roman va solicita oficiului consular roman competent, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, sa obtina de la condamnat sau de la reprezentantul acestuia o declaratie in care sa se consemneze consimtamantul la transfer, exprimat in mod liber si in deplina cunostinta de cauza asupra consecintelor juridice care decurg din transferarea condamnatului in Romania.

Art. 143 - Probe necesare solutionarii cererii

(1) Oficiul consular roman va fi solicitat sa intocmeasca un inscris asupra situatiei sociale si familiale a condamnatului, tinand seama de afirmatiile acestuia si indicand posibilitatile sale de readaptare in Romania.
(2) Statul roman va cere autoritatii centrale din statul de condamnare sa ii furnizeze o copie de pe cazierul judiciar al condamnatului, precum si informatii privitoare la eventualele relatii intretinute de acesta cu medii sociale criminogene.

Art. 144 - Efectele transferarii pentru statul de executare

(1) Autoritatile competente ale statului roman sunt obligate:
a) fie sa continue executarea condamnarii imediat sau in baza unei hotarari judecatoresti, in conditiile enuntate la art. 145;
b) fie sa schimbe condamnarea, printr-o hotarare judecatoreasca, inlocuind astfel pedeapsa aplicata in statul de condamnare printr-o pedeapsa prevazuta de legislatia romana pentru aceeasi infractiune, in conditiile enuntate la art. 145.
(2) La cererea statului de condamnare, statul roman este obligat sa indice statului de condamnare, inainte de transferarea persoanei condamnate, care dintre cele doua proceduri prevazute la alin. (1) va fi urmata.
(3) Executarea pedepsei este guvernata de legea statului de executare.

Art. 145 - Continuarea executarii
In cazul in care statul roman opteaza pentru continuarea executarii pedepsei aplicate in statul de condamnare, el trebuie sa respecte felul si durata pedepsei prevazute in hotararea de condamnare.

Art. 146 - Conversiunea condamnarii

(1) Daca felul pedepsei aplicate sau durata acesteia este incompatibila cu legislatia romana, statul roman poate, prin hotarare judecatoreasca, sa adapteze aceasta pedeapsa la aceea prevazuta de legea romana pentru faptele care au atras condamnarea. Aceasta pedeapsa trebuie sa corespunda, atat cat este posibil, in ceea ce priveste felul pedepsei aplicate prin hotararea statului de condamnare si, in nici un caz, nu poate sa agraveze situatia condamnatului.
(2) In cazul schimbarii condamnarii se aplica procedura prevazuta de legislatia romana. In ceea ce priveste intinderea conversiunii pedepsei si a criteriilor aplicabile, instanta romana va trebui sa respecte urmatoarele conditii:
a) va fi legata de constatarea faptelor in masura in care acestea figureaza, in mod explicit sau implicit, in hotararea pronuntata in statul de condamnare;
b) nu va putea schimba o pedeapsa privativa de libertate printr-o pedeapsa pecuniara;
c) va deduce integral din pedeapsa perioada de privatiune de libertate deja executata de condamnat;
d) nu va agrava situatia penala a condamnatului, nici nu va fi tinuta de limita inferioara a pedepsei eventual prevazute de legislatia statului de condamnare pentru infractiunea sau infractiunile savarsite.
(3) Cand procedura de schimbare a condamnarii are loc dupa transferarea persoanei condamnate, statul roman va mentine acea persoana in detentie sau va lua alte masuri in scopul de a asigura prezenta ei pe teritoriul statului roman pana la finalizarea acestei proceduri.

Art. 147 - Incetarea executarii
Executarea pedepsei inceteaza de indata ce statul roman a fost informat de catre statul de condamnare despre orice hotarare sau masura care atrage imposibilitatea continuarii executarii.

Art. 148 - Informatii privind executarea
Statul roman va furniza informatii statului de condamnare in ceea ce priveste executarea pedepsei in urmatoarele situatii:
a) cand pedeapsa a fost executata sau considerata ca executata;
b) in cazul in care condamnatul a evadat;
c) daca statul de condamnare solicita un raport special.

Art. 149 - Acceptarea sau respingerea cererii

(1) In cazul in care Ministerul Justitiei din Romania primeste o cerere de transferare din partea unui resortisant roman condamnat intr-un alt stat, instiinteaza despre aceasta cerere autoritatea centrala din statul de condamnare, careia ii solicita totodata informatiile prevazute la art. 133 alin. (3), documentele prevazute la art. 134 alin. (2), precum si o declaratie precizand daca autoritatile competente isi dau consimtamantul la transfer.
(2) Daca cererea de transferare este refuzata, Ministerul Justitiei il instiinteaza despre aceasta pe condamnat.
(3) Daca cererea este aprobata, Ministerul Justitiei transmite autoritatii centrale din statul de condamnare documentele prevazute la art. 134 alin. (1).
(4) Indata ce Ministerul Justitiei primeste declaratia de consimtamant de la statul de condamnare, transmite documentele procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel competenta, care, la randul sau, sesizeaza curtea de apel pentru ca aceasta sa recunoasca hotararea straina si sa o puna in executare, conform prevederilor art. 145 sau art. 146, dupa caz.
(5) Hotararea se motiveaza in termen de 3 zile si este supusa recursului in termen de 10 zile de la comunicare. Comunicarea hotararii catre condamnat se face prin fax sau prin alt mijloc de transmitere, la autoritatea centrala din statul de condamnare, de catre Ministerul Justitiei, in cel mai scurt timp posibil.
(6) Curtea de apel emite un mandat de executare a pedepsei, pe care Ministerul Justitiei il transmite autoritatii centrale competente din statul de condamnare, in vederea transferarii persoanei condamnate.
(7) Predarea condamnatului va avea loc, de regula, pe teritoriul statului de condamnare, iar preluarea acestuia de catre statul roman se face prin grija Ministerului Administratiei si Internelor, cu instiintarea Ministerului Justitiei.
(8) Condamnatul transferat in Romania nu mai poate fi urmarit penal pentru aceeasi infractiune care a constituit obiectul condamnarii in strainatate.

Art. 150 - Autoritatile judiciare competente
Autoritatile judiciare competente in procedurile la care se refera art. 149 sunt Curtea de Apel Bucuresti si parchetul de pe langa aceasta.

Art. 151 - Reglementari convergente
Prevederile art. 149 se completeaza cu cele ale art. 138 si 139, care se aplica in mod corespunzator.

Art. 152 - Refuzul optional al transferarii
Cererea de transferare a persoanei condamnate poate sa fie refuzata, in principal, daca:
a) procesul in care s-a pronuntat condamnarea nu s-a desfasurat in conformitate cu dispozitiile pertinente din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale;
b) impotriva condamnatului s-a pronuntat in Romania o hotarare de condamnare pentru aceeasi fapta ori este in curs o procedura penala avand ca obiect aceeasi fapta pentru care acesta a fost condamnat in strainatate;
c) persoana condamnata a parasit Romania, stabilindu-si domiciliul intr-un alt stat, iar legaturile sale cu statul roman nu mai sunt semnificative;
d) persoana condamnata a comis o infractiune grava, de natura sa alarmeze societatea, sau a intretinut relatii stranse cu membri ai unor organizatii criminale, de natura sa faca indoielnica reinsertia sa sociala in Romania.

Sectiunea 3 - Alte dispozitii



Art. 153 - Amnistia, gratierea si comutarea pedepsei
Autoritatea romana competenta poate acorda amnistia, gratierea sau comutarea pedepselor aplicate persoanelor condamnate la care se refera prezenta lege.

Art. 154 - Tranzitul

(1) Statul roman poate admite o cerere de tranzit pe teritoriul sau, al unui condamnat, formulata de catre un stat tert, daca acesta din urma a convenit cu un alt stat asupra transferarii spre sau dinspre teritoriul sau.
(2) Statul roman poate refuza acordarea tranzitului:
a) daca persoana condamnata este cetatean roman sau apatrid cu domiciliul in Romania;
b) daca fapta care a atras condamnarea nu constituie infractiune, potrivit legii penale romane.
(3) Cererile de tranzit si raspunsurile se comunica pe calea prevazuta la art. 130 alin. (2). Hotararea asupra cererii este data de Curtea de Apel Bucuresti, in camera de consiliu.
(4) Statul roman, caruia ii este ceruta tranzitarea, poate mentine condamnatul in detentie pe perioada strict necesara tranzitarii teritoriului sau. Detentia este asigurata de catre Ministerul Justitiei.
(5) La cererea statului solicitant, statul roman, solicitat sa acorde tranzitul, poate sa dea asigurarea ca persoana condamnata nu va fi nici urmarita, nici detinuta, sub rezerva aplicarii alin. (4), nici supusa vreunei alte masuri de restrangere a libertatii pe teritoriul statului roman, pentru fapte sau condamnari anterioare plecarii sale de pe teritoriul statului de condamnare. Asigurarea se da de catre Curtea de Apel Bucuresti, prin hotararea prevazuta la alin. (3).
(6) Cererea de tranzit nu este necesara daca se foloseste spatiul aerian romanesc si nu este prevazuta nici o aterizare pe teritoriul Romaniei.

Art. 155 - Supralegalizarea
Cu exceptia inscrisurilor la care se refera art. 134 alin. (2) lit. a), documentele transmise in aplicarea prezentei legi nu necesita supralegalizare.

Art. 156 - Cheltuieli
Cheltuielile ocazionate de aplicarea prezentului titlu sunt in sarcina statului de executare, cu exceptia cheltuielilor ocazionate exclusiv pe teritoriul statului de condamnare.

Capitolul III - Dispozitii finale



Art. 157 - Aplicarea in timp
Dispozitiile prezentului titlu se aplica executarii pedepselor pronuntate atat inainte, cat si dupa intrarea in vigoare a prezentei legi.

Titlul VII - Comisiile rogatorii internationale



Art. 158 - Obligatia de executare
Statul roman asigura indeplinirea, in conformitate cu dispozitiile legii romane, a comisiilor rogatorii in materie penala, care ii sunt adresate de catre autoritatile judiciare ale statului solicitant.

Art. 159 - Comisia rogatorie internationala
Comisia rogatorie internationala in materie penala este acea forma de asistenta judiciara internationala care consta in imputernicirea pe care o autoritate judiciara dintr-un stat o acorda unei autoritati de acelasi fel din alt stat, mandatata sa indeplineasca, in locul si in numele sau, unele activitati judiciare privitoare la un anumit proces penal.

Art. 160 - Obiectul comisiei rogatorii

(1) Obiectul cererii de comisie rogatorie il constituie cu precadere:
a) localizarea si identificarea persoanelor si obiectelor; ascultarea inculpatului, ascultarea partii vatamate, a celorlalte parti, a martorilor si expertilor, precum si confruntarea; perchezitia, ridicarea de obiecte si inscrisuri, sechestrul si confiscarea speciala; cercetarea la fata locului si reconstituirea; expertizele, constatarea tehnico-stiintifica si constatarea medico-legala; transmiterea de informatii necesare intr-un anumit proces, interceptarile si inregistrarile audio si video, examinarea documentelor de arhiva si a fisierelor specializate si alte asemenea acte de procedura;
b) transmiterea mijloacelor materiale de proba;
c) comunicarea de documente sau dosare.
(2) Daca statul solicitant doreste ca martorii sau expertii sa depuna juramant, va cere aceasta in mod expres, iar statul roman va da curs acestei cereri in situatiile in care legea interna romana nu se opune.
(3) Statul roman va transmite numai copii sau fotocopii certificate de pe documentele sau dosarele cerute. Daca statul solicitant cere in mod expres transmiterea documentelor originale, se va da curs, in masura posibilului, acestei cereri.

Art. 161 - Data si locul comisiei rogatorii
Daca statul solicitant cere in mod expres, statul roman il va informa despre data si locul indeplinirii comisiei rogatorii. Autoritatile si persoanele in cauza, mentionate de statul solicitant, vor putea sa asiste si sa colaboreze la efectuarea comisiei rogatorii, in limitele permise de legea romana.

Art. 162 - Perchezitiile, ridicarea de obiecte si inscrisuri si sechestrul

(1) Comisiile rogatorii avand ca obiect perchezitiile, ridicarea de obiecte si inscrisuri si sechestrul sunt supuse urmatoarelor conditii:
a) infractiunea care motiveaza comisia rogatorie trebuie sa fie susceptibila de a da loc la extradare in Romania, ca stat solicitat;
b) indeplinirea comisiei rogatorii trebuie sa fie compatibila cu legea statului roman.
(2) Conditiile prevazute la alin. (1) pot sa atraga regula reciprocitatii.

Art. 163 - Remiterea obiectelor si dosarelor

(1) Statul roman va putea sa amane remiterea obiectelor, a dosarelor sau a documentelor a caror comunicare este ceruta, daca acestea ii sunt necesare pentru o procedura penala in curs.
(2) Obiectele si originalele dosarelor si ale documentelor, comunicate in indeplinirea unei comisii rogatorii, vor fi restituite cat mai curand posibil statului roman de catre statul solicitant, in afara de cazul in care statul roman renunta la ele.

Art. 164 - Audierile prin videoconferinta

(1) In cazul in care o persoana care se afla pe teritoriul Romaniei trebuie sa fie audiata ca martor sau expert de catre autoritatile judiciare ale unui stat strain si este inoportun sau imposibil pentru acea persoana sa compara personal pe teritoriul acelui stat, statul strain poate solicita ca audierea sa aiba loc prin videoconferinta, potrivit alineatelor urmatoare.
(2) O asemenea cerere poate fi acceptata de statul roman daca nu contravine principiilor sale fundamentale de drept si cu conditia sa dispuna de mijloacele tehnice care sa permita efectuarea audierii prin videoconferinta.
(3) In cererea de audiere prin videoconferinta trebuie sa se precizeze, in afara de informatiile prevazute la art. 19, motivul pentru care nu este oportun sau este imposibil ca martorul sau expertul sa fie prezent personal la audiere, precum si denumirea autoritatii judiciare si numele persoanelor care vor proceda la audiere.
(4) Martorul sau expertul vor fi citati potrivit legii romane.
(5) Audierea prin videoconferinta se desfasoara potrivit urmatoarelor reguli:
a) audierea are loc in prezenta magistratului roman competent, asistat, dupa caz, de un interpret; magistratul roman verifica identitatea persoanei audiate si este obligat sa asigure respectarea principiilor fundamentale ale legii romane. In cazul in care constata ca sunt incalcate principiile fundamentale ale dreptului roman, magistratul ia de indata masurile necesare pentru a asigura desfasurarea audierii in conformitate cu legea romana;
b) autoritatile judiciare romane competente si cele ale statului solicitant convin, dupa caz, asupra masurilor de protectie a martorului sau expertului;
c) audierea se efectueaza direct de catre autoritatea judiciara competenta a statului solicitant sau sub coordonarea acesteia, potrivit legii sale interne;
d) martorul sau expertul va fi asistat, dupa caz, de un interpret, potrivit legii romane;
e) persoana chemata ca martor sau expert poate invoca dreptul de a nu depune marturie, care ii este conferit fie de legea romana, fie de legea statului solicitat.
(6) Fara a aduce atingere masurilor convenite pentru protectia martorilor, autoritatea judiciara romana intocmeste un proces-verbal in care se consemneaza data si locul audierii, identitatea persoanei audiate, informatii privind depunerea juramantului si conditiile tehnice in care audierea s-a desfasurat. Procesul-verbal se transmite autoritatii judiciare competente a statului solicitant.
(7) Dispozitiile Codului de procedura penala se aplica in mod corespunzator.
(8) Dispozitiile prezentului articol se pot aplica si in cazul audierii invinuitilor sau inculpatilor, daca persoana in cauza consimte si daca exista un acord in acest sens intre autoritatile judiciare romane si cele ale statului solicitant.

Art. 165 - Transmiterea spontana de informatii

(1) Autoritatile judiciare romane pot, fara cerere prealabila, sa transmita autoritatilor competente ale unui stat parte la Conventia europeana de asistenta judiciara in materie penala, adoptata la Strasbourg la 8 noiembrie 2001, informatiile obtinute in cadrul unei anchete, atunci cand considera ca acestea ar putea ajuta statul destinatar sa initieze o procedura penala sau cand informatiile ar putea conduce la formularea unei cereri de asistenta judiciara.
(2) Statul roman poate impune anumite conditii privitoare la modul de utilizare a informatiilor transmise, potrivit prevederilor alin. (1). Statul destinatar este obligat sa respecte conditiile impuse.

Art. 166 - Livrari supravegheate

(1) Autoritatile judiciare romane competente vor autoriza, la cerere, in conditiile legii romane, livrari supravegheate, in cadrul unor proceduri penale privind infractiuni care pot da loc la extradare.
(2) Livrarile supravegheate se deruleaza potrivit legii romane.

Art. 167 - Anchete sub acoperire

(1) Statul roman poate conveni cu un stat strain sa isi acorde asistenta reciproca pentru desfasurarea unor anchete de catre agenti sub acoperire.
(2) Autoritatile romane competente vor decide, de la caz la caz, potrivit legii romane. In conditiile legii romane, autoritatile judiciare romane si cele straine vor stabili modalitatile concrete de desfasurare a anchetei si statutul juridic al agentilor.

Art. 168 - Echipele mixte de ancheta

(1) In vederea facilitarii solutionarii unei cereri de comisie rogatorie, se pot constitui echipe comune de ancheta, cu un obiectiv precis si cu o durata limitata care poate fi prelungita prin acordul statelor implicate. Componenta echipei este decisa de comun acord.
(2) O echipa comuna de ancheta poate fi creata in special cand:
a) in cadrul unei proceduri in curs in statul solicitant se impune efectuarea unor anchete dificile si care implica importante mijloace umane si de alta natura, care privesc ambele state;
b) mai multe state efectueaza anchete care necesita o actiune coordonata si concertata in statele in cauza.
(3) Cererea de formare a unei echipe comune de ancheta poate fi formulata de orice stat implicat. Echipa este formata in unul dintre statele in care ancheta trebuie efectuata.
(4) Cererea de formare a unei echipe comune de ancheta cuprinde propuneri referitoare la componenta echipei.
(5) Componentii echipei comune desemnati de autoritatile romane au calitatea de 'membri', in timp ce cei desemnati de un stat strain au calitatea de 'membri detasati'.
(6) Activitatea echipei comune de ancheta pe teritoriul statului roman se desfasoara potrivit urmatoarelor reguli generale:
a) conducatorul echipei este un reprezentant al autoritatii judiciare romane competente;
b) actiunile echipei se desfasoara conform legii romane. Membrii echipei si membrii detasati ai echipei isi executa sarcinile sub responsabilitatea persoanei prevazute la lit. a).
(7) Membrii detasati pe langa echipa comuna de ancheta sunt abilitati sa fie prezenti la efectuarea oricaror acte procedurale, cu exceptia cazului cand conducatorul echipei decide contrariul.
(8) Atunci cand echipa comuna de ancheta urmeaza sa efectueze acte de procedura pe teritoriul statului solicitant, membrii detasati pot cere autoritatilor lor competente sa efectueze actele respective.
(9) Un membru detasat pe langa echipa comuna de ancheta poate, conform dreptului sau national si in limitele competentelor sale, sa furnizeze echipei informatiile care sunt la dispozitia statului care l-a detasat in scopul derularii anchetelor penale efectuate de echipa.
(10) Informatiile obtinute in mod obisnuit de un membru sau un membru detasat in cadrul participarii la o echipa comuna de ancheta si care nu pot fi obtinute in alt mod de catre autoritatile competente ale statelor implicate pot fi utilizate in scopurile urmatoare:
a) in scopul pentru care a fost creata echipa;
b) pentru a descoperi, a cerceta sau a urmari alte infractiuni, cu consimtamantul statului pe teritoriul caruia au fost obtinute informatiile;
c) pentru a preveni un pericol iminent si serios pentru securitatea publica si cu respectarea dispozitiilor prevazute la lit. b);
d) in alte scopuri, cu conditia ca acest lucru sa fie convenit de catre statele care au format echipa.

Art. 169 - Supravegherea transfrontaliera

(1) Sub rezerva existentei unor dispozitii contrare in conventia aplicabila in relatia cu acel stat, agentii unui stat strain, care, in cadrul unei anchete judiciare, supravegheaza pe teritoriul acelui stat o persoana ce se presupune ca a participat la savarsirea unei infractiuni care da loc la extradare sau o persoana fata de care sunt motive serioase sa se creada ca poate duce la identificarea sau localizarea persoanei mentionate mai sus, sunt autorizati sa continue aceasta supraveghere pe teritoriul statului roman, in baza unei cereri de asistenta judiciara prezentata in prealabil. La cerere, supravegherea poate fi exercitata de autoritatile romane competente.
(2) Cererea de asistenta judiciara prevazuta la alin. (1) va fi adresata Ministerului Justitiei.
(3) Atunci cand, din considerente de urgenta, autorizarea prealabila a statului roman nu poate fi solicitata, agentii straini ce actioneaza in cadrul anchetei judiciare sunt autorizati sa continue pe teritoriul Romaniei supravegherea unei persoane banuite ca a comis una din faptele enumerate la alin. (5), in conditiile urmatoare:
a) trecerea frontierei va fi comunicata imediat, in timpul supravegherii, Ministerului Justitiei;
b) o cerere de asistenta judiciara conform alin. (1) si care expune motivele ce justifica trecerea frontierei, fara autorizatie prealabila, va fi transmisa fara intarziere.
(4) Supravegherea prevazuta la alin. (1) si (2) nu se poate desfasura decat in conditiile urmatoare:
a) agentii observatori trebuie sa respecte dispozitiile prezentului articol si ale legii romane;
b) sub rezerva situatiilor prevazute la alin. (3), pe timpul supravegherii, agentii au asupra lor un document care sa ateste ca le-a fost acordata permisiunea;
c) agentii observatori trebuie sa fie in masura sa justifice calitatea lor oficiala;
d) agentii observatori pot purta arma de serviciu in timpul supravegherii; utilizarea ei este interzisa, cu exceptia cazului de legitima aparare;
e) patrunderea in domiciliul unei persoane si in alte locuri inaccesibile publicului este intersiza;
f) agentii observatori nu pot nici retine, nici aresta persoana supravegheata;
g) orice operatiune va face obiectul unui raport catre autoritatile romane competente;
h) autoritatile statului caruia ii apartin agentii observatori, la cererea autoritatilor romane, contribuie la desfasurarea in bune conditii a anchetei ce urmeaza operatiunii la care au participat, inclusiv la procedurile judiciare.
(5) Supravegherea nu poate avea loc decat pentru una din urmatoarele fapte:
a) omor;
b) viol;
c) distrugere si distrugere calificata, savarsita prin incendiere, explozie sau prin orice asemenea mijloc;
d) falsificare de monede si alte valori;
e) furt si tainuire in forma calificata;
f) delapidare;
g) lipsire de libertate in mod ilegal;
h) infractiuni privind traficul de persoane si infractiuni in legatura cu traficul de persoane;
i) infractiuni privind traficul de droguri sau precursori;
j) infractiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor si munitiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare si al altor materii radioactive;
k) transport ilegal de deseuri toxice si daunatoare;
l) trafic de migranti;
m) abuz sexual asupra copiilor.

Art. 170 - Confiscarea
Bunurile provenite din savarsirea infractiunii care face obiectul cererii de comisie rogatorie vor fi confiscate potrivit prevederilor legislatiei in vigoare.

Art. 171 - Principiul specialitatii comisiei rogatorii
Statul roman solicitant nu va folosi documentele si informatiile primite de la statul solicitat decat in scopul indeplinirii obiectului comisiei rogatorii.

Art. 172 - Masuri provizorii
La cererea statului solicitant, se pot lua masurile provizorii prevazute de legea romana in vederea protejarii mijloacelor de proba, mentinerii unei situatii existente sau protejarii intereselor amenintate.

Titlul VIII - Infatisarea in statul solicitant a martorilor, expertilor si a persoanelor urmarite



Art. 173 - Infatisarea anumitor martori sau experti

(1) Daca statul roman solicitant apreciaza ca infatisarea in persoana a unui martor sau expert in fata autoritatilor sale judiciare este in mod deosebit necesara, el va trebui sa faca mentiune despre aceasta in cererea de inmanare a citatiei. Statul strain solicitat va comunica statului roman raspunsul martorului sau expertului.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), in cerere sau in citatie se mentioneaza cuantumul aproximativ al indemnizatiilor, precum si al cheltuielilor de calatorie si de sedere rambursabile.
(3) Daca i se prezinta o cerere in acest sens, statul solicitat poate acorda un avans martorului sau expertului. Acest avans se va mentiona in citatie si va fi rambursat de catre statul roman solicitant.

Art. 174 - Nivelul cheltuielilor
Indemnizatiile cuvenite si cheltuielile de transport si de sedere, rambursabile martorului sau expertului de catre statul roman solicitant, vor fi calculate de la locul de resedinta al acestuia si vor fi acordate la niveluri cel putin egale cu cele prevazute de tarifele si regulamentele in vigoare in statul in care audierea trebuie sa aiba loc.

Art. 175 - Neprezentarea martorului sau expertului
Martorul sau expertul care nu s-a prezentat in urma primirii citatiei de infatisare a carei comunicare a fost ceruta nu va putea fi supus, chiar daca citatia va cuprinde un ordin categoric, nici unei sanctiuni sau masuri de constrangere, in afara de cazul in care el va reveni din proprie initiativa pe teritoriul statului roman solicitant si daca va fi din nou citat aici, in mod legal.

Art. 176 - Refuzul de a depune marturie
Daca un martor care da curs citatiei si se prezinta in fata autoritatii judiciare a statului roman solicitant refuza sa depuna marturie in totalitate sau in parte, nu poate fi supus vreunei masuri de restrangere a libertatii sau impiedicat in alt mod sa paraseasca Romania, chiar daca, potrivit legii romane, un asemenea refuz ar constitui o infractiune sau ar putea atrage masuri coercitive.

Art. 177 - Imunitati

(1) Nici un martor sau expert, oricare ar fi cetatenia sa, care, in urma primirii unei citatii, va consimti sa se infatiseze in fata autoritatilor judiciare ale statului roman solicitant, nu va putea fi nici urmarit, nici detinut, nici supus vreunei alte restrictii a libertatii sale individuale pe teritoriul Romaniei pentru fapte sau condamnari anterioare plecarii sale de pe teritoriul statului strain solicitat.
(2) Daca in timpul procesului ar putea fi dispusa arestarea unui martor care este banuit ca a savarsit o infractiune in legatura cu marturia sa in fata autoritatilor judiciare ale statului roman solicitant, alta decat refuzul de a depune marturie, se va lua in considerare faptul daca interesele justitiei nu ar fi mai bine protejate prin incredintarea urmaririi, daca este posibil, catre statul strain solicitat.
(3) Nici o persoana, oricare ar fi cetatenia ei, citata in fata autoritatilor judiciare ale statului roman solicitant, in vederea efectuarii urmaririi penale pentru anumite infractiuni, nu va putea fi nici urmarita, nici detinuta, nici supusa vreunei alte masuri de restrangere a libertatii in Romania pentru fapte sau condamnari anterioare plecarii sale de pe teritoriul statului strain solicitat si care nu sunt mentionate in citatie.
(4) Imunitatea prevazuta de prezentul articol inceteaza daca martorul, expertul sau persoana urmarita, avand posibilitatea sa paraseasca teritoriul statului roman solicitant in termen de 15 zile consecutive dupa ce prezenta sa nu mai este ceruta de autoritatile judiciare romane, va ramane totusi pe teritoriul Romaniei sau se va reintoarce aici dupa ce il va fi parasit.

Art. 178 - Transferul temporar al martorilor detinuti

(1) Orice persoana detinuta, a carei prezenta in vederea audierii ca martor sau a confruntarii este ceruta de statul solicitant, va fi transferata temporar pe teritoriul acelui stat, cu conditia reintoarcerii sale in termenul indicat de catre statul roman si sub rezerva dispozitiilor art. 177, in masura in care acestea pot fi aplicate in mod corespunzator.
(2) Transferarea poate fi refuzata:
a) daca persoana detinuta nu consimte la transferare;
b) daca prezenta persoanei detinute este necesara intr-un proces penal in curs pe teritoriul statului solicitat;
c) daca transferarea persoanei detinute este susceptibila sa ii prelungeasca detentia; sau
d) daca alte considerente imperioase se opun transferarii sale pe teritoriul statului solicitant.
(3) In cazul prevazut al alin. (1) si sub rezerva dispozitiilor art. 154 alin. (2) lit. a) si b), tranzitul pe teritoriul unui stat tert, parte la Conventia europeana de asistenta judiciara in materie penala, adoptata la Strasbourg, la 20 aprilie 1959, al persoanei detinute va fi acordat la cererea adresata de catre Ministerul Justitiei al statului solicitant Ministerului Justitiei al statului solicitat pentru tranzit, insotita de toate documentele necesare.
(4) Romania va putea sa refuze acordarea tranzitului cetatenilor sai.
(5) Persoana transferata ramane in detentie pe teritoriul statului solicitant si, daca este cazul, pe teritoriul statului solicitat pentru tranzit, in afara de cazul in care statul solicitat pentru transferare nu cere punerea acesteia in libertate.
(6) Perioada in care persoana detinuta a fost transferata, conform dispozitiilor prezentului articol, va fi dedusa din durata pedepsei aplicate.
(7) Locul predarii detinutului catre statul solicitant, precum si locul preluarii sale de la acest stat vor fi un punct de frontiera al statului roman. Detinutul este predat si preluat sub escorta. Ministerul Administratiei si Internelor va asigura predarea si preluarea, informand Ministerul Justitiei.
(8) Dispozitiile alin. (7) se aplica in mod corespunzator in cazul in care statul roman este stat solicitant.

Art. 179 - Protectia martorilor
Martorii audiati conform dispozitiilor prezentului titlu beneficiaza, dupa caz, de protectie, potrivit legislatiei in vigoare.

Titlul IX - Comunicarea actelor de procedura



Art. 180 - Obligatia de comunicare
Statul roman va proceda la comunicarea catre destinatarul aflat in Romania a actelor de procedura transmise in acest scop de catre statul solicitant.

Art. 181 - Actele de procedura
Prin acte de procedura se intelege, in principal, citatiile pentru parti sau martori, actul de inculpare, alte acte de urmarire penala, hotararile judecatoresti, cererile pentru exercitarea cailor de control judiciar sau actele privind executarea unei pedepse, plata unei amenzi ori plata cheltuielilor de procedura.

Art. 182 - Comunicarea si dovada comunicarii

(1) Comunicarea actelor de procedura va putea fi efectuata prin simpla lor transmitere catre destinatar. Daca statul solicitant o cere in mod expres, statul roman va efectua comunicarea in una dintre formele prevazute de legislatia romana pentru inmanari analoage sau intr-o forma speciala compatibila cu aceasta legislatie.
(2) Dovada comunicarii se face printr-un document datat si semnat de destinatar sau printr-o declaratie a autoritatii judiciare romane solicitate, constatand faptul comunicarii, forma si data efectuarii comunicarii. Actul sau declaratia se transmite de indata statului solicitant. La cererea acestuia din urma, statul roman va preciza daca notificarea a fost facuta in conformitate cu legea romana. In cazul in care comunicarea nu s-a putut face, statul roman instiinteaza de indata statul solicitant despre motivul necomunicarii.

Art. 183 - Termenul necesar comunicarii
Citatia pentru infatisare, destinata unei persoane urmarite care se afla pe teritoriul Romaniei, se transmite autoritatilor romane competente cel mai tarziu cu 40 de zile inainte de data fixata pentru infatisare. De acest termen se tine seama la fixarea datei infatisarii si la transmiterea citatiei.

Art. 184 - Comunicarea prin posta a actelor de procedura

(1) Autoritatile judiciare romane pot transmite direct, prin posta, actele de procedura si hotararile judecatoresti persoanelor care se afla pe teritoriul unui stat strain, daca prin instrumentul juridic international aplicabil in relatia cu acel stat se prevede astfel.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), actele de procedura si hotararile judecatoresti sunt insotite de o nota care indica faptul ca destinatarul poate obtine de la autoritatea judiciara emitenta informatii asupra drepturilor si obligatiilor sale.

Titlul X - Cazierul judiciar



Art. 185 - Comunicarea de inscrisuri si date

(1) Statutul roman comunica, in masura in care autoritatile judiciare romane pot ele insele sa le obtina intr-un asemenea caz, extrasele de pe cazierul judiciar si orice date referitoare la acesta, care ii vor fi cerute, pentru o cauza penala, de autoritatile judiciare ale statului strain solicitant.
(2) In alte cazuri, altele decat cele prevazute la alin. (1), se va da curs unei asemenea cereri, in conditiile prevazute de legea romana.

Art. 186 - Transmiterea informatiilor

(1) Statul roman va transmite statului strain interesat informatii despre hotararile penale si despre masurile ulterioare, care se refera la cetatenii statului strain si care au facut obiectul unei mentiuni in cazierul judiciar. Aceste informatii se comunica cel putin o data pe an.
(2) Daca persoana in cauza este cetatean al mai multor state, informatiile se comunica fiecarui stat interesat, in afara cazului in care aceasta persoana are cetatenia statului roman.
(3) Statul roman transmite statului strain interesat, la cererea acestuia, in cazuri speciale, cate o copie de pe hotararile si masurile prevazute la alin. (1), precum si orice alta informatie referitoare la acestea, pentru a-i permite sa examineze daca ele necesita masuri pe plan intern.

Art. 187 - Autoritatea judiciara romana competenta

(1) Informatiile la care se refera art. 186 se transmit prin intermediul Ministerului Justitiei.
(2) Informatiile de acelasi fel, primite de la autoritatile competente ale statelor straine in cadrul schimbului de informatii, se primesc de catre Ministerul Justitiei, care le transmite Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Ministerului Administratiei si Internelor, spre a se proceda in raport cu atributiile privitoare la recunoasterea si, respectiv, inregistrarea hotararilor penale straine.

Titlul XI - Dispozitii finale



Art. 188
Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga:
a) Legea nr. 296/2001 privind extradarea, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 326 din 18 iunie 2001;
b) Legea nr. 704/2001 privind asistenta judiciara internationala in materie penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 807 din 17 decembrie 2001;
c) Legea nr. 756/2001 asupra transferarii persoanelor condamnate in strainatate, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 2 din 4 ianuarie 2002;
c) Ordonanta Guvernului nr. 69/1999 pentru facilitarea aplicarii conventiilor internationale in materie de transfer al persoanelor condamnate, la care Romania este parte, in privinta predarii-preluarii condamnatilor, aprobata prin Legea nr. 113/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 415 din 30 august 1999;
d) art. 519-521 din Codul de procedura penala;
e) orice alte dispozitii contrare.

Art. 189

(1) Prezenta lege intra in vigoare la 60 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, cu exceptia titlului III, care va intra in vigoare la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.
(2) Incepand cu data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, dispozitiile titlului III vor inlocui, in relatia cu statele membre ale Uniunii Europene, dispozitiile in materie de extradare.





Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1284
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved