CATEGORII DOCUMENTE |
Administratie | Drept |
Lege nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 557 din 23 iunie 2004
Lege nr. 272
din 21 iunie 2004
privind protectia si promovarea drepturilor copilului
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 557 din 23 iunie 2004
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispozitii generale si definitii
Art. 1. - (1) Prezenta lege
reglementeaza cadrul legal privind respectarea, promovarea si garantarea
drepturilor copilului.
(2) Autoritatile publice,
organismele private autorizate, precum si persoanele fizice si persoanele
juridice responsabile de protectia copilului sunt obligate sa respecte, sa
promoveze si sa garanteze drepturile copilului stabilite prin Constitutie si
lege, in concordanta cu prevederile Conventiei Organizatiei Natiunilor
Unite cu privire la drepturile copilului, ratificata prin Legea nr. 18/1990,
republicata, si ale celorlalte acte internationale in materie la care Romania
este parte.
Art. 2. - (1) Prezenta lege, orice
alte reglementari adoptate in domeniul respectarii si promovarii drepturilor
copilului, precum si orice act juridic emis sau, dupa caz, incheiat in acest
domeniu se subordoneaza cu prioritate principiului interesului superior al
copilului.
(2) Principiul interesului superior
al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce
revin parintilor copilului, altor reprezentanti legali ai sai, precum si
oricaror persoane carora acesta le-a fost plasat in mod legal.
(3) Principiul interesului superior
al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii,
intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate,
precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti.
(4) Persoanele prevazute la alin.
(3) sunt obligate sa implice familia in toate deciziile, actiunile si masurile
privitoare la copil si sa sprijine ingrijirea, cresterea si formarea,
dezvoltarea si educarea acestuia in cadrul familiei.
Art. 3. - De dispozitiile prezentei
legi beneficiaza:
a) copiii cetateni romani aflati pe
teritoriul Romaniei;
b) copiii cetateni romani aflati in
strainatate;
c) copiii fara cetatenie aflati pe
teritoriul Romaniei;
d) copiii care solicita sau
beneficiaza de o forma de protectie in conditiile reglementarilor legale
privind statutul si regimul refugiatilor in Romania;
e) copiii cetateni straini aflati pe
teritoriul Romaniei, in situatii de urgenta constatate, in conditiile prezentei
legi, de catre autoritatile publice romane competente.
Art. 4. - In sensul prezentei legi,
termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
a) copil - persoana care nu a
implinit varsta de 18 ani si nu a dobandit capacitatea deplina de exercitiu, in
conditiile legii;
b) familie - parintii si copiii
acestora;
c) familie extinsa - copilul,
parintii si rudele acestuia pana la gradul IV inclusiv;
d) familie substitutiva -
persoanele, altele decat cele care apartin familiei extinse, care, in
conditiile legii, asigura cresterea si ingrijirea copilului;
e) planul individualizat de
protectie - documentul prin care se realizeaza planificarea serviciilor,
prestatiilor si a masurilor de protectie speciala a copilului, pe baza
evaluarii psihosociale a acestuia si a familiei sale, in vederea integrarii
copilului care a fost separat de familia sa intr-un mediu familial stabil
permanent, in cel mai scurt timp posibil;
f) planul de servicii - documentul
prin care se realizeaza planificarea acordarii serviciilor si a prestatiilor,
pe baza evaluarii psihosociale a copilului si a familiei, in vederea prevenirii
separarii copilului de familia sa;
g) reprezentant legal al copilului -
parintele sau persoana desemnata potrivit legii sa exercite drepturile si sa
indeplineasca obligatiile parintesti fata de copil;
h) A.N.P.D.C. - Autoritatea
Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului;
i) C.P.C. - comisia pentru protectia
copilului;
j) D.G.A.S.P.C. - directia generala
de asistenta sociala si protectia copilului;
k) S.P.A.S. - serviciul public de
asistenta sociala;
l) O.R.A. - Oficiul Roman pentru
Adoptii.
Art. 5. - (1) Copiii au dreptul la
protectie si asistenta in realizarea si exercitarea deplina a drepturilor lor,
in conditiile prezentei legi.
(2) Raspunderea pentru cresterea si
asigurarea dezvoltarii copilului revine in primul rand parintilor, acestia
avand obligatia de a-si exercita drepturile si de a-si indeplini obligatiile
fata de copil tinand seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.
(3) In subsidiar, responsabilitatea
revine colectivitatii locale din care fac parte copilul si familia sa.
Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a sprijini parintii
sau, dupa caz, alt reprezentant legal al copilului in realizarea obligatiilor
ce le revin cu privire la copil, dezvoltand si asigurand in acest scop servicii
diversificate, accesibile si de calitate, corespunzatoare nevoilor copilului.
(4) Interventia statului este
complementara; statul asigura protectia copilului si garanteaza respectarea
tuturor drepturilor sale prin activitatea specifica realizata de institutiile
statului si de autoritatile publice cu atributii in acest domeniu.
Art. 6. - Respectarea si garantarea
drepturilor copilului se realizeaza conform urmatoarelor principii:
a) respectarea si promovarea cu
prioritate a interesului superior al copilului;
b) egalitatea sanselor si
nediscriminarea;
c) responsabilizarea parintilor cu
privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti;
d) primordialitatea
responsabilitatii parintilor cu privire la respectarea si garantarea
drepturilor copilului;
e) descentralizarea serviciilor de
protectie a copilului, interventia multisectoriala si parteneriatul dintre
institutiile publice si organismele private autorizate;
f) asigurarea unei ingrijiri
individualizate si personalizate pentru fiecare copil;
g) respectarea demnitatii copilului;
h) ascultarea opiniei copilului si
luarea in considerare a acesteia, tinand cont de varsta si de gradul sau de
maturitate;
i) asigurarea stabilitatii si
continuitatii in ingrijirea, cresterea si educarea copilului, tinand cont de
originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica, in cazul luarii unei
masuri de protectie;
j) celeritate in luarea oricarei
decizii cu privire la copil;
k) asigurarea protectiei impotriva
abuzului si exploatarii copilului;
l) interpretarea fiecarei norme
juridice referitoare la drepturile copilului in corelatie cu ansamblul
reglementarilor din aceasta materie.
Art. 7. - Drepturile prevazute de
prezenta lege sunt garantate tuturor copiilor fara nici o discriminare,
indiferent de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau alta
opinie, de nationalitate, apartenenta etnica sau origine sociala, de situatia
materiala, de gradul si tipul unei deficiente, de statutul la nastere sau de
statutul dobandit, de dificultatile de formare si dezvoltare sau de alt gen ale
copilului, ale parintilor ori ale altor reprezentanti legali sau de orice alta
distinctie.
CAPITOLUL II
Drepturile copilului
SECTIUNEA 1
Drepturi si libertati civile
Art. 8. - (1) Copilul are dreptul la
stabilirea si pastrarea identitatii sale.
(2) Copilul este inregistrat imediat
dupa nastere si are de la aceasta data dreptul la un nume, dreptul de a dobandi
o cetatenie si, daca este posibil, de a-si cunoaste parintii si de a fi
ingrijit, crescut si educat de acestia.
(3) Parintii aleg numele si
prenumele copilului, in conditiile legii.
(4) Copilul are dreptul de a-si
pastra cetatenia, numele si relatiile de familie, in conditiile prevazute de
lege, fara nici o ingerinta.
(5) Daca se constata ca un copil
este lipsit, in mod ilegal, de elementele constitutive ale identitatii sale sau
de unele dintre acestea, institutiile si autoritatile publice sunt obligate sa
ia de urgenta toate masurile necesare in vederea restabilirii identitatii
copilului.
Art. 9. - (1) In scopul realizarii
dreptului prevazut la art. 8 alin. (1), unitatile sanitare care au in structura
sectii de nou-nascuti si/sau de pediatrie au obligatia de a angaja un asistent
social sau, dupa caz, de a desemna o persoana cu atributii de asistenta
sociala.
(2) In vederea stabilirii
identitatii copilului parasit sau gasit ori a parintilor acestuia, organele de
politie competente au obligatia de a desemna una sau mai multe persoane
responsabile cu realizarea demersurilor ce le revin, potrivit legii, pentru
inregistrarea nasterii copilului.
Art. 10. - (1) Certificatul medical
constatator al nasterii, atat pentru copilul nascut viu, cat si pentru copilul
nascut mort, se intocmeste in termen de 24de ore de la nastere.
(2) Raspunderea pentru indeplinirea
obligatiei prevazute la alin. (1) revine medicului care a asistat sau a
constatat nasterea si medicului sef de sectie.
(3) Cand nasterea a avut loc in
afara unitatilor sanitare, medicul de familie avand cabinetul inregistrat in
raza teritoriala unde a avut loc nasterea este obligat ca, la cererea oricarei
persoane, in termen de 24 de ore, sa constate nasterea copilului, dupa care sa
intocmeasca si sa elibereze certificatul medical constatator al nasterii
copilului, chiar daca mama nu este inscrisa pe lista cabinetului sau.
Art. 11. - (1) In situatia in care
copilul este parasit de mama in maternitate, unitatea medicala are obligatia sa
sesizeze telefonic si in scris directia generala de asistenta sociala si
protectia copilului si organele de politie, in termen de 24 de ore de la
constatarea disparitiei mamei.
(2) In termen de 5 zile de la
sesizarea prevazuta la alin. (1), se intocmeste un proces-verbal de constatare
a parasirii copilului, semnat de reprezentantul directiei generale de asistenta
sociala si protectia copilului, reprezentantul politiei si al maternitatii;
cand starea de sanatate a copilului permite externarea, in baza
procesului-verbal, directia generala de asistenta sociala si protectia
copilului va stabili masura plasamentului in regim de urgenta pentru copil.
(3) In termen de 30 de zile de la
intocmirea procesului-verbal, politia este obligata sa intreprinda verificarile
specifice privind identitatea mamei si sa comunice rezultatul acestor
verificari directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului.
(4) In situatia in care mama este
identificata, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului va
asigura consilierea si sprijinirea acesteia in vederea realizarii demersurilor
legate de intocmirea actului de nastere.
(5) In situatia in care, in urma
verificarilor efectuate de politie, nu este posibila identificarea mamei,
directia generala de asistenta sociala si protectia copilului transmite
serviciului public de asistenta sociala in a carui raza administrativ-teritoriala
s-a produs nasterea dosarul cuprinzand certificatul medical constatator al
nasterii, procesul-verbal prevazut la alin. (2), dispozitia de plasament in
regim de urgenta si raspunsul politiei cu rezultatul verificarilor.
(6) In termen de 5 zile de la primirea
documentatiei prevazute la alin. (5), serviciul public de asistenta sociala are
obligatia de a obtine dispozitia de stabilire a numelui si prenumelui
copilului, in conformitate cu prevederile Legii nr. 119/1996 cu privire
la actele de stare civila, cu modificarile ulterioare, si de a face declaratia
de inregistrare a nasterii la serviciul de stare civila competent.
(7) Dupa inregistrarea nasterii
copilului, serviciul public de asistenta sociala are obligatia de a transmite
directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului actul de
inregistrare a nasterii copilului.
Art. 12. - (1) In situatia copilului
gasit, precum si a celui parasit de parinti in alte unitati sanitare, a carui
nastere nu a fost inregistrata, obligatia de a realiza demersurile prevazute de
lege pentru inregistrarea nasterii copilului revine serviciului public de
asistenta sociala in a carui raza administrativ-teritoriala a fost gasit sau
parasit copilul.
(2) Expertiza medico-legala necesara
pentru inregistrarea nasterii copilului este gratuita.
Art. 13. - (1) Unitatile sanitare,
unitatile de protectie sociala, serviciile de ingrijire de tip rezidential,
entitatile fara personalitate juridica, alte persoane juridice, precum si
persoane fizice, care interneaza sau primesc in ingrijire femei gravide ori
copii care nu poseda acte pe baza carora sa li se poata stabili identitatea,
sunt obligate sa anunte, in termen de 24 de ore, in scris, autoritatea
administratiei publice locale in a carei raza isi au sediul sau, dupa caz,
domiciliul, in vederea stabilirii identitatii lor.
(2) Cel care ia un copil pentru a-l
ingriji sau proteja temporar, pana la stabilirea unei masuri de protectie in
conditiile legii, are obligatia de a-l intretine si, in termen de 48 de ore, de
a anunta autoritatea administratiei publice locale in a carei raza teritoriala
isi are sediul sau domiciliul.
Art. 14. - (1) Copilul are dreptul
de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum
si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament.
(2) Copilul are dreptul de a-si
cunoaste rudele si de a intretine relatii personale cu acestea, precum si cu
alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, in
masura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior.
(3) Parintii sau un alt reprezentant
legal al copilului nu pot impiedica relatiile personale ale acestuia cu
bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alaturi de care copilul s-a
bucurat de viata de familie, decat in cazurile in care instanta decide in acest
sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea
fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.
Art. 15. - (1) In sensul prezentei
legi, relatiile personale se pot realiza prin:
a) intalniri ale copilului cu
parintele ori cu o alta persoana care are, potrivit prezentei legi, dreptul la
relatii personale cu copilul;
b) vizitarea copilului la domiciliul
acestuia;
c) gazduirea copilului pe perioada
determinata de catre parintele sau de catre alta persoana la care copilul nu
locuieste in mod obisnuit;
d) corespondenta ori alta forma de
comunicare cu copilul;
e) transmiterea de informatii
copilului cu privire la parintele ori la alte persoane care au, potrivit
prezentei legi, dreptul de a mentine relatii personale cu copilul;
f) transmiterea de informatii
referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluari medicale sau
scolare, catre parintele sau catre alte persoane care au dreptul de a mentine
relatii personale cu copilul.
(2) Transmiterea informatiilor
prevazute la alin. (1) lit. e) si f) se va face cu respectarea interesului
superior al copilului, precum si a dispozitiilor speciale vizand
confidentialitatea si transmiterea informatiilor cu caracter personal.
Art. 16. - (1) Copilul care a fost
separat de ambii parinti sau de unul dintre acestia printr-o masura dispusa in
conditiile legii are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe
cu ambii parinti, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine
interesului superior al copilului.
(2) Instanta judecatoreasca, luand
in considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita
exercitarea acestui drept, daca exista motive temeinice de natura a periclita
dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului.
Art. 17. - (1) Copilul ai carui
parinti locuiesc in state diferite are dreptul de a intretine relatii personale
si contacte directe cu acestia, cu exceptia situatiei in care acest lucru
contravine interesului superior al copilului.
(2) Exercitarea dreptului prevazut
la alin. (1) va fi facilitata de Autoritatea Nationala pentru Protectia
Drepturilor Copilului, in colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, pe baza
unei proceduri aprobate prin ordin comun.
Art. 18. - (1) Copiii neinsotiti de
parinti sau de un alt reprezentant legal ori care nu se gasesc sub
supravegherea legala a unor persoane au dreptul de a li se asigura, in cel mai
scurt timp posibil, reintoarcerea alaturi de reprezentantii lor legali.
(2) Deplasarea copiilor in
(3) Parintii sau, dupa caz, alta
persoana responsabila de supravegherea, cresterea si ingrijirea copilului sunt
obligati sa anunte la politie disparitia acestuia de la domiciliu, in cel mult
24 de ore de la constatarea disparitiei.
Art. 19. - (1) Misiunile diplomatice
si consulare ale Romaniei au obligatia de a sesiza Autoritatea Nationala pentru
Protectia Drepturilor Copilului cu privire la copiii cetateni romani aflati in
strainatate care, din orice motive, nu sunt insotiti de parinti sau de un alt
reprezentant legal ori nu se gasesc sub supravegherea legala a unor persoane
din strainatate.
(2) Autoritatea Nationala pentru
Protectia Drepturilor Copilului va lua masurile necesare pentru intoarcerea
copilului la parinti sau la un alt reprezentant legal, imediat dupa
identificarea acestora. In cazul in care persoanele identificate nu pot sau
refuza sa preia copilul, la cererea Autoritatii Nationale pentru Protectia
Drepturilor Copilului, tribunalul de la domiciliul copilului sau Tribunalul
Bucuresti, in situatia in care acest domiciliu nu este cunoscut, va dispune plasamentul
copilului intr-un serviciu de protectie speciala propus de Autoritatea
Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului.
(3) Procedura de intoarcere a
copiilor in tara, de identificare a parintilor sau a altor reprezentanti legali
ai copiilor, modul de avansare a cheltuielilor ocazionate de intoarcerea in
tara a acestora, precum si serviciile de protectie speciala, publice sau
private, competente sa asigure protectia in regim de urgenta a copiilor aflati
in situatia prevazuta la alin. (1) se stabilesc prin hotarare a Guvernului.
Art. 20. - (1) Misiunile diplomatice
si consulare straine au obligatia de a sesiza Autoritatea Nationala pentru
Protectia Drepturilor Copilului si Autoritatea pentru Straini despre toate
situatiile in care au cunostinta de copii cetateni straini aflati pe teritoriul
Romaniei, care, din orice motive, nu sunt insotiti de parinti sau de un alt
reprezentant legal ori nu se gasesc sub supravegherea legala a unor persoane.
In cazul in care autoritatile romane se autosesizeaza, acestea vor instiinta de
urgenta misiunea straina competenta cu privire la copiii in cauza.
(2) In situatia copiilor prevazuti
la alin. (1), Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului,
pana la definitivarea demersurilor legale ce cad in competenta Autoritatii
pentru Straini, va solicita Tribunalului Bucuresti stabilirea plasamentului
copilului intr-un serviciu de protectie speciala propus de Autoritatea
Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului.
(3) Masura plasamentului dureaza
pana la returnarea copilului in tara de resedinta a parintilor ori in
(4) In cazul nereturnarii copilului,
acesta beneficiaza de protectia speciala prevazuta in prezenta lege.
Art. 21. - In vederea aplicarii
prevederilor art. 19 si 20 se incheie tratatele necesare cu statele sau cu
autoritatile statelor vizate, pe baza propunerilor Autoritatii Nationale pentru
Protectia Drepturilor Copilului si ale Ministerului Afacerilor Externe, precum
si a altor institutii interesate.
Art. 22. - (1) Copilul are dreptul
la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime, private si
familiale.
(2) Este interzisa orice actiune de
natura sa afecteze imaginea publica a copilului sau dreptul acestuia la viata
intima, privata si familiala.
(3) Participarea copilului in varsta
de pana la 14 ani la dezbateri publice in cadrul unor programe audiovizuale se
poate face numai cu consimtamantul scris al acestuia si al parintilor sau, dupa
caz, al altui reprezentant legal.
(4) Copiii nu pot fi folositi sau
expusi de catre parinti, reprezentanti legali sau alte persoane responsabile de
cresterea si ingrijirea lor, in scopul de a obtine avantaje personale sau de a
influenta deciziile autoritatilor publice.
(5) Consiliul National al
Audiovizualului monitorizeaza modul de derulare a programelor audiovizuale,
astfel incat sa se asigure protectia si garantarea dreptului copilului prevazut
la alin. (1).
Art. 23. - (1) Copilul are dreptul
la libertate de exprimare.
(2) Libertatea copilului de a cauta,
de a primi si de a difuza informatii de orice natura, care vizeaza promovarea
bunastarii sale sociale, spirituale si morale, sanatatea sa fizica si mentala,
sub orice forma si prin orice mijloace la alegerea sa, este inviolabila.
(3) Parintii sau, dupa caz, alti
reprezentanti legali ai copilului, persoanele care au in plasament copii,
precum si persoanele care, prin natura functiei, promoveaza si asigura
respectarea drepturilor copiilor au obligatia de a le asigura informatii,
explicatii si sfaturi, in functie de varsta si de gradul de intelegere al
acestora, precum si de a le permite sa-si exprime punctul de vedere, ideile si
opiniile.
(4) Parintii nu pot limita dreptul
copilului minor la libertatea de exprimare decat in cazurile prevazute expres
de lege.
Art. 24. - (1) Copilul capabil de
discernamant are dreptul de a-si exprima liber opinia asupra oricarei probleme
care il priveste.
(2) In orice procedura judiciara sau
administrativa care il priveste copilul are dreptul de a fi ascultat. Este
obligatorie ascultarea copilului care a implinit varsta de 10 ani. Cu toate
acestea, poate fi ascultat si copilul care nu a implinit varsta de 10 ani, daca
autoritatea competenta apreciaza ca audierea lui este necesara pentru solutionarea
cauzei.
(3) Dreptul de a fi ascultat confera
copilului posibilitatea de a cere si de a primi orice informatie pertinenta, de
a fi consultat, de a-si exprima opinia si de a fi informat asupra consecintelor
pe care le poate avea opinia sa, daca este respectata, precum si asupra
consecintelor oricarei decizii care il priveste.
(4) In toate cazurile prevazute la
alin. (2), opiniile copilului ascultat vor fi luate in considerare si li se va
acorda importanta cuvenita, in raport cu varsta si cu gradul de maturitate a
copilului.
(5) Orice copil poate cere sa fie
ascultat conform dispozitiilor alin. (2) si (3). In caz de refuz, autoritatea
competenta se va pronunta printr-o decizie motivata.
(6) Dispozitiile legale speciale
privind consimtamantul sau prezenta copilului in procedurile care il privesc,
precum si prevederile referitoare la desemnarea unui curator, in caz de
conflict de interese, sunt si raman aplicabile.
Art. 25. - (1) Copilul are dreptul
la libertate de gandire, de constiinta si de religie.
(2) Parintii indruma copilul,
potrivit propriilor convingeri, in alegerea unei religii, in conditiile legii,
tinand seama de opinia, varsta si de gradul de maturitate a acestuia, fara a-l
putea obliga sa adere la o anumita religie sau la un anumit cult religios.
(3) Religia copilului care a
implinit 14 ani nu poate fi schimbata fara consimtamantul acestuia; copilul
care a implinit varsta de 16 ani are dreptul sa-si aleaga singur religia.
(4) Atunci cand copilul beneficiaza
de protectie speciala, persoanelor in ingrijirea carora se afla le sunt
interzise orice actiuni menite sa influenteze convingerile religioase ale
copilului.
Art. 26. - (1) Copilul are dreptul
la libera asociere in structuri formale si informale, precum si libertatea de
intrunire pasnica, in limitele prevazute de lege.
(2) Autoritatile administratiei
publice locale, unitatile de invatamant si alte institutii publice sau private
competente iau masurile necesare asigurarii exercitarii corespunzatoare a
drepturilor prevazute la alin. (1).
Art. 27. - (1) Copilul apartinand
unei minoritati nationale, etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la
viata culturala proprie, la declararea apartenentei sale etnice, religioase, la
practicarea propriei sale religii, precum si dreptul de a folosi limba proprie
in comun cu alti membri ai comunitatii din care face parte.
(2) Consiliul National pentru
Combaterea Discriminarii asigura si urmareste exercitarea drepturilor prevazute
la alin. (1).
Art. 28. - (1) Copilul are dreptul
la respectarea personalitatii si individualitatii sale si nu poate fi supus
pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante.
(2) Masurile de disciplinare a
copilului nu pot fi stabilite decat in acord cu demnitatea copilului, nefiind
permise sub nici un motiv pedepsele fizice ori acelea care se afla in legatura
cu dezvoltarea fizica, psihica sau care afecteaza starea emotionala a
copilului.
Art. 29. - (1) Copilul are dreptul
sa depuna singur plangeri referitoare la incalcarea drepturilor sale
fundamentale.
(2) Copilul este informat asupra
drepturilor sale, precum si asupra modalitatilor de exercitare a acestora.
SECTIUNEA a 2-a
Mediul familial si ingrijirea alternativa
Art. 30. - (1) Copilul are dreptul
sa creasca alaturi de parintii sai.
(2) Parintii au obligatia sa asigure
copilului, de o maniera corespunzatoare capacitatilor in continua dezvoltare
ale copilului, orientarea si sfaturile necesare exercitarii corespunzatoare a
drepturilor prevazute in prezenta lege.
(3) Parintii copilului au dreptul sa
primeasca informatiile si asistenta de specialitate necesare in vederea
ingrijirii, cresterii si educarii acestuia.
Art. 31. - (1) Ambii parinti sunt
responsabili pentru cresterea copiilor lor.
(2) Exercitarea drepturilor si
indeplinirea obligatiilor parintesti trebuie sa aiba in vedere interesul
superior al copilului si sa asigure bunastarea materiala si spirituala a
copilului, in special prin ingrijirea acestuia, prin mentinerea relatiilor
personale cu el, prin asigurarea cresterii, educarii si intretinerii sale,
precum si prin reprezentarea sa legala si administrarea patrimoniului sau.
(3) In cazul existentei unor
neintelegeri intre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si
indeplinirea obligatiilor parintesti, instanta judecatoreasca, dupa ascultarea
ambilor parinti, hotaraste potrivit interesului superior al copilului.
Art. 32. - Copilul are dreptul sa
fie crescut in conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala,
spirituala, morala si sociala. In acest scop parintii sunt obligati:
a) sa supravegheze copilul;
b) sa coopereze cu copilul si sa ii
respecte viata intima, privata si demnitatea;
c) sa informeze copilul despre toate
actele si faptele care l-ar putea afecta si sa ia in considerare opinia
acestuia;
d) sa intreprinda toate masurile
necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor;
e) sa coopereze cu persoanele fizice
si persoanele juridice care exercita atributii in domeniul ingrijirii, educarii
si formarii profesionale a copilului.
Art. 33. - Copilul nu poate fi
separat de parintii sai sau de unul dintre ei, impotriva vointei acestora, cu
exceptia cazurilor expres si limitativ prevazute de lege, sub rezerva
revizuirii judiciare si numai daca acest lucru este impus de interesul superior
al copilului.
Art. 34. - (1) Serviciul public de
asistenta sociala va lua toate masurile necesare pentru depistarea precoce a
situatiilor de risc care pot determina separarea copilului de parintii sai,
precum si pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale parintilor si a
violentei in familie.
(2) Orice separare a copilului de
parintii sai, precum si orice limitare a exercitiului drepturilor parintesti
trebuie sa fie precedate de acordarea sistematica a serviciilor si prestatiilor
prevazute de lege, cu accent deosebit pe informarea corespunzatoare a
parintilor, consilierea acestora, terapie sau mediere, acordate in baza unui
plan de servicii.
Art. 35. - (1) Planul de servicii se
intocmeste si se pune in aplicare de catre serviciul public de asistenta
sociala, organizat la nivelul municipiilor si oraselor, precum si de persoanele
cu atributii de asistenta sociala din aparatul propriu al consiliilor locale
comunale din unitatea administrativ-teritoriala unde se afla copilul, in urma
evaluarii situatiei copilului si a familiei acestuia.
(2) La nivelul municipiului
Bucuresti intocmirea si punerea in aplicare a planului prevazut la alin. (1) se
realizeaza de catre directia generala de asistenta sociala si protectia
copilului de la nivelul fiecarui sector.
(3) Planul de servicii se aproba
prin dispozitia primarului.
(4) Planul de servicii are ca
obiectiv prevenirea separarii copilului de parintii sai. In acest scop
serviciul public de asistenta sociala ori, dupa caz, directia generala de
asistenta sociala si protectia copilului de la nivelul fiecarui sector al
municipiului Bucuresti sprijina accesul copilului si al familiei sale la
serviciile si prestatiile destinate mentinerii copilului in familie.
(5) Planul de servicii poate avea ca
finalitate transmiterea catre directia generala de asistenta sociala si
protectia copilului a cererii de instituire a unei masuri de protectie speciala
a copilului, numai daca, dupa acordarea serviciilor prevazute de acest plan, se
constata ca mentinerea copilului alaturi de parintii sai nu este posibila.
Art. 36. - (1) Daca exista motive
temeinice de a suspecta ca viata si securitatea copilului sunt primejduite in
familie, reprezentantii serviciului public de asistenta sociala ori, dupa caz,
ai directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului de la nivelul
sectoarelor municipiului Bucuresti au dreptul sa viziteze copiii la locuinta
lor si sa se informeze despre felul in care acestia sunt ingrijiti, despre
sanatatea si dezvoltarea lor fizica, educarea, invatatura si pregatirea lor
profesionala, acordand, la nevoie, indrumarile necesare.
(2) Daca, in urma vizitelor
efectuate potrivit alin. (1), se constata ca dezvoltarea fizica, mentala,
spirituala, morala sau sociala a copilului este primejduita, serviciul public
de asistenta sociala este obligat sa sesizeze de indata directia generala de
asistenta sociala si protectia copilului in vederea luarii masurilor prevazute
de lege.
(3) Directia generala de asistenta
sociala si protectia copilului este obligata sa sesizeze instanta
judecatoreasca in situatia in care considera ca sunt intrunite conditiile
prevazute de lege pentru decaderea, totala sau partiala, a parintilor ori a
unuia dintre ei din exercitiul drepturilor parintesti.
Art. 37. - (1) Directia generala de
asistenta sociala si protectia copilului va lua toate masurile necesare pentru
ca parintii decazuti din drepturile parintesti, precum si cei carora le-a fost
limitat exercitiul anumitor drepturi sa beneficieze de asistenta specializata
pentru cresterea capacitatii acestora de a se ocupa de copii, in vederea
redobandirii exercitiului drepturilor parintesti.
(2) Parintii care solicita redarea
exercitiului drepturilor parintesti beneficiaza de asistenta juridica gratuita,
in conditiile legii.
Art. 38. - Instanta judecatoreasca
este singura autoritate competenta sa se pronunte, luand in considerare, cu
prioritate, interesul superior al copilului, cu privire la:
a) persoana care exercita drepturile
si indeplineste obligatiile parintesti in situatia in care copilul este lipsit,
temporar sau permanent, de ocrotirea parintilor sai;
b) modalitatile in care se exercita
drepturile si se indeplinesc obligatiile parintesti;
c) decaderea totala sau partiala din
exercitiul drepturilor parintesti;
d) redarea exercitiului drepturilor
parintesti.
Art. 39. - (1) Orice copil care
este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea parintilor sai sau care, in
vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora are
dreptul la protectie alternativa.
(2) Protectia prevazuta la alin. (1)
include instituirea tutelei, masurile de protectie speciala prevazute de
prezenta lege, adoptia. In alegerea uneia dintre aceste solutii autoritatea
competenta va tine seama in mod corespunzator de necesitatea asigurarii unei
anumite continuitati in educarea copilului, precum si de originea sa etnica,
religioasa, culturala si lingvistica.
Art. 40. - (1) Tutela se instituie
in situatia in care ambii parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din
exercitiul drepturilor parintesti sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii
drepturilor parintesti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti sau
disparuti, precum si in cazul in care, la incetarea adoptiei, instanta
judecatoreasca hotaraste ca este in interesul copilului instituirea unei
tutele.
(2) Tutela se instituie conform
legii de catre instanta judecatoreasca in a carei circumscriptie teritoriala
domiciliaza sau a fost gasit copilul.
Art. 41. - (1) Pot fi tutori
persoanele fizice sau sotul si sotia impreuna, care au domiciliul in Romania si
nu se afla in vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute de lege.
(2) Persoana fizica sau familia care
urmeaza a fi tutore trebuie sa fie evaluata de catre directia generala de
asistenta sociala si protectia copilului cu privire la garantiile morale si
conditiile materiale pe care trebuie sa le indeplineasca pentru a primi un
copil in ingrijire. Evaluarea se realizeaza de catre directia generala de
asistenta sociala si protectia copilului de la domiciliul persoanei sau
familiei, acordandu-se prioritate membrilor familiei extinse a copilului.
Art. 42. - (1) Instanta
judecatoreasca numeste cu prioritate ca tutore, daca motive intemeiate nu se
opun, o ruda sau un afin ori un prieten al familiei copilului, in stare sa
indeplineasca aceasta sarcina.
(2) Persoana fizica, respectiv sotii
care urmeaza a fi tutori sunt numiti pe baza prezentarii de catre directia
generala de asistenta sociala si protectia copilului a raportului de evaluare a
acestora. Propunerea se va face tinandu-se seama de relatiile personale, de
apropierea domiciliilor, precum si de opinia copilului.
SECTIUNEA a 3-a
Sanatatea si bunastarea copilului
Art. 43. - (1) Copilul are dreptul
de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate pe care o poate atinge si de a
beneficia de serviciile medicale si de recuperare necesare pentru asigurarea
realizarii efective a acestui drept.
(2) Accesul copilului la servicii
medicale si de recuperare, precum si la medicatia adecvata starii sale in caz
de boala este garantat de catre stat, costurile aferente fiind suportate din
Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate si de la bugetul de stat.
(3) Organele de specialitate ale
administratiei publice centrale, autoritatile administratiei publice locale,
precum si orice alte institutii publice sau private cu atributii in domeniul
sanatatii sunt obligate sa adopte, in conditiile legii, toate masurile necesare
pentru:
a) reducerea mortalitatii infantile;
b) asigurarea si dezvoltarea
serviciilor medicale primare si comunitare;
c) prevenirea malnutritiei si a
imbolnavirilor;
d) asigurarea serviciilor medicale
pentru gravide in perioada pre- si postnatala, indiferent daca acestea au sau
nu au calitatea de persoana asigurata in sistemul asigurarilor sociale de
sanatate;
e) informarea parintilor si a
copiilor cu privire la sanatatea si alimentatia copilului, inclusiv cu privire
la avantajele alaptarii, igienei si salubritatii mediului inconjurator;
f) dezvoltarea de actiuni si
programe pentru ocrotirea sanatatii si de prevenire a bolilor, de asistenta a
parintilor si de educatie, precum si de servicii in materie de planificare
familiala;
g) verificarea periodica a
tratamentului copiilor care au fost plasati pentru a primi ingrijire, protectie
sau tratament;
h) asigurarea confidentialitatii
consultantei medicale acordate la solicitarea copilului;
i) derularea sistematica in unitatile
scolare de programe de educatie pentru viata, inclusiv educatie sexuala pentru
copii, in vederea prevenirii contactarii bolilor cu transmitere sexuala si a
graviditatii minorelor.
(4) Parintii sunt obligati sa
solicite asistenta medicala pentru a asigura copilului cea mai buna stare de
sanatate pe care o poate atinge si pentru a preveni situatiile care pun in
pericol viata, cresterea si dezvoltarea copilului.
(5) In situatia exceptionala in care
viata copilului se afla in pericol iminent ori exista riscul producerii unor
consecinte grave cu privire la sanatatea sau integritatea acestuia, medicul are
dreptul de a efectua acele acte medicale de stricta necesitate pentru a salva
viata copilului, chiar fara a avea acordul parintilor sau al altui reprezentant
legal al acestuia.
(6) Vizitele periodice ale
personalului medical de specialitate la domiciliul gravidelor si al copiilor
pana la implinirea varstei de un an sunt obligatorii, in vederea ocrotirii
sanatatii mamei si copilului, educatiei pentru sanatate, prevenirii
abandonului, abuzului sau neglijarii copilului.
Art. 44. - (1) Copilul are dreptul
de a beneficia de un nivel de trai care sa permita dezvoltarea sa fizica,
mentala, spirituala, morala si sociala.
(2) Parintilor sau, dupa caz, altor
reprezentanti legali le revine in primul rand responsabilitatea de a asigura,
in limita posibilitatilor, cele mai bune conditii de viata necesare cresterii
si dezvoltarii copiilor; parintii sunt obligati sa le asigure copiilor
locuinta, precum si conditiile necesare pentru crestere, educare, invatatura si
pregatirea profesionala.
Art. 45. - (1) Copilul are dreptul
de a beneficia de asistenta sociala si de asigurari sociale, in functie de
resursele si de situatia in care se afla acesta si persoanele in intretinerea
carora se gaseste.
(2) In cazul in care parintii sau
persoanele care au, potrivit legii, obligatia de a intretine copilul nu pot
asigura, din motive independente de vointa lor, satisfacerea nevoilor minime de
locuinta, hrana, imbracaminte si educatie ale copilului, statul, prin
autoritatile publice competente, este obligat sa asigure acestora sprijin
corespunzator, sub forma de prestatii financiare, prestatii in natura, precum
si sub forma de servicii, in conditiile legii.
(3) Parintii au obligatia sa solicite
autoritatilor competente acordarea alocatiilor, indemnizatiilor, prestatiilor
in bani sau in natura si a altor facilitati prevazute de lege pentru copii sau
pentru familiile cu copii.
(4) Autoritatile administratiei
publice locale au obligatia de a informa parintii si copiii in legatura cu
drepturile pe care le au, precum si asupra modalitatii de acordare a
drepturilor de asistenta sociala si de asigurari sociale.
Art. 46. - (1) Copilul cu handicap
are dreptul la ingrijire speciala, adaptata nevoilor sale.
(2) Copilul cu handicap are dreptul
la educatie, recuperare, compensare, reabilitare si integrare, adaptate
posibilitatilor proprii, in vederea dezvoltarii personalitatii sale.
(3) Ingrijirea speciala trebuie sa
asigure dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copiilor
cu handicap. Ingrijirea speciala consta in ajutor adecvat situatiei copilului
si parintilor sai ori, dupa caz, situatiei celor carora le este incredintat
copilul si se acorda gratuit, ori de cate ori acest lucru este posibil, pentru
facilitarea accesului efectiv si fara discriminare al copiilor cu handicap la
educatie, formare profesionala, servicii medicale, recuperare, pregatire, in
vederea ocuparii unui loc de munca, la activitati recreative, precum si la
orice alte activitati apte sa le permita deplina integrare sociala si
dezvoltare a personalitatii lor.
(4) Organele de specialitate ale
administratiei publice centrale si autoritatile administratiei publice locale
sunt obligate sa initieze programe si sa asigure resursele necesare dezvoltarii
serviciilor destinate satisfacerii nevoilor copiilor cu handicap si ale
familiilor acestora in conditii care sa le garanteze demnitatea, sa le
favorizeze autonomia si sa le faciliteze participarea activa la viata
comunitatii.
SECTIUNEA a 4-a
Educatie, activitati recreative si culturale
Art. 47. - (1) Copilul are dreptul
de a primi o educatie care sa ii permita dezvoltarea, in conditii
nediscriminatorii, a aptitudinilor si personalitatii sale.
(2) Parintii copilului au cu prioritate
dreptul de a alege felul educatiei care urmeaza sa fie data copiilor lor si au
obligatia sa inscrie copilul la scoala si sa asigure frecventarea cu
regularitate de catre acesta a cursurilor scolare.
(3) Copilul care a implinit varsta
de 14 ani poate cere incuviintarea instantei judecatoresti de a-si schimba
felul invataturii si al pregatirii profesionale.
Art. 48. - (1) Ministerul Educatiei
si Cercetarii, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale,
precum si inspectoratele scolare si unitatile de invatamant, ca institutii ale
administratiei publice locale cu atributii in domeniul educatiei, sunt obligate
sa intreprinda masuri necesare pentru:
a) facilitarea accesului la educatia
prescolara si asigurarea invatamantului general obligatoriu si gratuit pentru
toti copiii;
b) dezvoltarea de programe de
educatie pentru parintii tineri, inclusiv in vederea prevenirii violentei in
familie;
c) organizarea de cursuri speciale
de pregatire pentru copiii care nu pot raspunde la cerintele programei scolare
nationale, pentru a nu intra prematur pe piata muncii;
d) organizarea de cursuri speciale
de pregatire pentru copiii care au abandonat scoala, in vederea reintegrarii
lor in sistemul national de invatamant;
e) respectarea dreptului copilului
la timp de odihna si timp liber, precum si a dreptului acestuia de a participa
liber la viata culturala si artistica;
f) prevenirea abandonului scolar din
motive economice, luand masuri active de acordare a unor servicii sociale in
mediul scolar, cum sunt: hrana, rechizite, transport si altele asemenea.
(2) In cadrul procesului
instructiv-educativ copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de catre
cadrele didactice, de a fi informat asupra drepturilor sale, precum si asupra
modalitatilor de exercitare a acestora. Pedepsele corporale in cadrul
procesului instructiv-educativ sunt interzise.
(3) Copilul, personal si, dupa caz,
reprezentat sau asistat de reprezentantul sau legal, are dreptul de a contesta
modalitatile si rezultatele evaluarii si de a se adresa in acest sens
conducerii unitatii de invatamant, in conditiile legii.
(4) Cadrele didactice au obligatia
de a semnala serviciului public de asistenta sociala sau, dupa caz, directiei
generale de asistenta sociala si protectia copilului cazurile de rele tratamente,
abuzuri sau de neglijare a copiilor.
Art. 49. - (1) Copilul are dreptul
la odihna si vacanta.
(2) Copilul trebuie sa beneficieze
de timp suficient pentru odihna si vacanta, sa participe in mod liber la
activitati recreative proprii varstei sale si la activitatile culturale,
artistice si sportive ale comunitatii. Autoritatile publice au obligatia sa
contribuie, potrivit atributiilor ce le revin, la asigurarea conditiilor
exercitarii in conditii de egalitate a acestui drept.
(3) Autoritatile publice au obligatia
sa asigure, potrivit atributiilor care le revin, locuri de joaca suficiente si
adecvate pentru copii, in mod special in situatia zonelor intens populate.
CAPITOLUL III
Protectia speciala a copilului lipsit, temporar sau definitiv,
de ocrotirea parintilor sai
SECTIUNEA 1
Dispozitii comune
Art. 50. - Protectia speciala a
copilului reprezinta ansamblul masurilor, prestatiilor si serviciilor destinate
ingrijirii si dezvoltarii copilului lipsit, temporar sau definitiv, de
ocrotirea parintilor sai sau a celui care, in vederea protejarii intereselor
sale, nu poate fi lasat in grija acestora.
Art. 51. - (1) Copilul beneficiaza
de protectia speciala prevazuta de prezenta lege pana la dobandirea capacitatii
depline de exercitiu.
(2) La cererea tanarului, exprimata
dupa dobandirea capacitatii depline de exercitiu, daca isi continua studiile
intr-o forma de invatamant de zi, protectia speciala se acorda, in conditiile
legii, pe toata durata continuarii studiilor, dar fara a se depasi varsta de 26
de ani.
(3) Tanarul care a dobandit
capacitate deplina de exercitiu si a beneficiat de o masura de protectie
speciala, dar care nu isi continua studiile si nu are posibilitatea revenirii
in propria familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiaza,
la cerere, pe o perioada de pana la 2 ani, de protectie speciala, in scopul
facilitarii integrarii sale sociale. In cazul in care se face dovada ca
tanarului i s-au oferit un loc de munca si/sau locuinta, iar acesta le-a
refuzat ori le-a pierdut din motive imputabile lui, in mod succesiv,
prevederile prezentului alineat nu mai sunt aplicabile.
Art. 52. - Serviciile de protectie
speciala sunt cele prevazute la art. 108-110.
Art. 53. - (1) Masurile de protectie
speciala a copilului se stabilesc si se aplica in baza planului individualizat
de protectie.
(2) Planul prevazut la alin. (1) se
intocmeste si se revizuieste in conformitate cu normele metodologice elaborate
si aprobate de Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului.
(3) Masurile de protectie speciala a
copilului care a implinit varsta de 14 ani se stabilesc numai cu consimtamantul
acestuia. In situatia in care copilul refuza sa isi dea consimtamantul,
masurile de protectie se stabilesc numai de catre instanta judecatoreasca,
care, in situatii temeinic motivate, poate trece peste refuzul acestuia de a-si
exprima consimtamantul fata de masura propusa.
Art. 54. - (1) Directia generala de
asistenta sociala si protectia copilului are obligatia de a intocmi planul
individualizat de protectie imediat dupa primirea cererii de instituire a unei
masuri de protectie speciala sau imediat dupa ce directorul directiei generale
de asistenta sociala si protectia copilului a dispus plasamentul in regim de
urgenta.
(2) In situatia copilului pentru
care a fost instituita tutela, dispozitiile alin. (1) nu sunt aplicabile.
(3) La stabilirea obiectivelor
planului individualizat de protectie se acorda prioritate reintegrarii
copilului in familie sau, daca aceasta nu este posibila, plasamentului
copilului in familia extinsa. Obiectivele planului se stabilesc cu consultarea
obligatorie a parintilor si a membrilor familiei largite care au putut fi
identificati.
(4) Planul individualizat de
protectie poate prevedea plasamentul copilului intr-un serviciu de tip rezidential,
numai in cazul in care nu a putut fi instituita tutela ori nu a putut fi dispus
plasamentul la familia extinsa, la un asistent maternal sau la o alta persoana
sau familie, in conditiile prezentei legi.
Art. 55. - Masurile de protectie
speciala a copilului sunt:
a) plasamentul;
b) plasamentul in regim de urgenta;
c) supravegherea specializata.
Art. 56. - De masurile de protectie
speciala, instituite de prezenta lege, beneficiaza:
a) copilul ai carui parinti sunt
decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor parintesti sau
carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub
interdictie, declarati judecatoreste morti sau disparuti, cand nu a putut fi
instituita tutela;
b) copilul care, in vederea
protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija parintilor din motive
neimputabile acestora;
c) copilul abuzat sau neglijat;
d) copilul gasit sau copilul
abandonat de catre mama in unitati sanitare;
e) copilul care a savarsit o fapta
prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal.
Art. 57. - Parintii, precum si
copilul care a implinit varsta de 14 ani au dreptul sa atace in instanta
masurile de protectie speciala instituite de prezenta lege, beneficiind de
asistenta juridica gratuita, in conditiile legii.
SECTIUNEA a 2-a
Plasamentul
Art. 58. - (1) Plasamentul copilului
constituie o masura de protectie speciala, avand caracter temporar, care poate
fi dispusa, in conditiile prezentei legi, dupa caz, la:
a) o persoana sau familie;
b) un asistent maternal;
c) un serviciu de tip rezidential,
prevazut la art. 110 alin. (2) si licentiat in conditiile legii.
(2) Persoana sau familia care
primeste un copil in plasament trebuie sa aiba domiciliul in Romania si sa fie
evaluata de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului
cu privire la garantiile morale si conditiile materiale pe care trebuie sa le
indeplineasca pentru a primi un copil in plasament.
Art. 59. - Pe toata durata
plasamentului, domiciliul copilului se afla, dupa caz, la persoana, familia, asistentul
maternal sau la serviciul de tip rezidential care il are in ingrijire.
Art. 60. - (1) Plasamentul copilului
care nu a implinit varsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia extinsa sau
substitutiva, plasamentul acestuia intr-un serviciu de tip rezidential fiind
interzis.
(2) Prin exceptie de la prevederile
alin. (1), se poate dispune plasamentul intr-un serviciu de tip rezidential al
copilului mai mic de 2 ani, in situatia in care acesta prezinta handicapuri
grave, cu dependenta de ingrijiri in servicii de tip rezidential specializate.
(3) La stabilirea masurii de
plasament se va urmari:
a) plasarea copilului, cu
prioritate, la familia extinsa sau la familia substitutiva;
b) mentinerea fratilor impreuna;
c) facilitarea exercitarii de catre
parinti a dreptului de a vizita copilul si de a mentine legatura cu acesta.
Art. 61. - (1) Masura plasamentului
se stabileste de catre comisia pentru protectia copilului, in situatia in care
exista acordul parintilor, pentru situatiile prevazute la art. 56 lit. b) si
e).
(2) Masura plasamentului se
stabileste de catre instanta judecatoreasca, la cererea directiei generale de
asistenta sociala si protectia copilului:
a) in situatia copilului prevazut la
art. 56 lit. a), precum si in situatia copilului prevazut la art. 56 lit. c) si
d), daca se impune inlocuirea plasamentului in regim de urgenta dispus de catre
directia generala de asistenta sociala si protectia copilului;
b) in situatia copilului prevazut la
art. 56 lit. b) si e), atunci cand nu exista acordul parintilor sau, dupa caz,
al unuia dintre parinti, pentru instituirea acestei masuri.
Art. 62. - (1) Drepturile si
obligatiile parintesti fata de copil se mentin pe toata durata masurii
plasamentului dispus de catre comisia pentru protectia copilului.
(2) Drepturile si obligatiile
parintesti in situatia copilului pentru care nu a putut fi instituita tutela si
pentru care instanta a dispus masura plasamentului sunt exercitate si,
respectiv, indeplinite de catre presedintele consiliului judetean, respectiv de
catre primarul sectorului municipiului Bucuresti.
(3) Prin exceptie de la prevederile
alin. (2), parintii decazuti din drepturile parintesti, precum si cei carora li
s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti pastreaza dreptul de a
consimti la adoptia copilului lor.
(4) Modalitatea de exercitare a
drepturilor si de indeplinire a obligatiilor parintesti cu privire la persoana
si la bunurile copilului aflat in situatia prevazuta la art. 56 lit. c) si d)
si, respectiv, la art. 56 lit. b) si e) se stabileste de catre instanta
judecatoreasca.
Art. 63. - Comisia pentru protectia
copilului sau, dupa caz, instanta care a dispus plasamentul copilului va
stabili, daca este cazul, si cuantumul contributiei lunare a parintilor la
intretinerea acestuia, in conditiile stabilite de Codul familiei. Sumele
astfel incasate se constituie venit la bugetul judetului, respectiv la cel al
sectorului municipiului Bucuresti de unde provine copilul.
SECTIUNEA a 3-a
Plasamentul in regim de urgenta
Art. 64. - (1) Plasamentul copilului
in regim de urgenta este o masura de protectie speciala, cu caracter temporar,
care se stabileste in situatia copilului abuzat sau neglijat, precum si in
situatia copilului gasit sau a celui abandonat in unitati sanitare.
(2) Dispozitiile art. 58-60 se
aplica in mod corespunzator.
(3) Pe toata durata plasamentului in
regim de urgenta se suspenda de drept exercitiul drepturilor parintesti, pana
cand instanta judecatoreasca va decide cu privire la mentinerea sau la
inlocuirea acestei masuri si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti.
Pe perioada suspendarii, drepturile si obligatiile parintesti privitoare la
persoana copilului sunt exercitate si, respectiv, sunt indeplinite de catre
persoana, familia, asistentul maternal sau de catre seful serviciului de tip
rezidential care a primit copilul in plasament in regim de urgenta, iar cele
privitoare la bunurile copilului sunt exercitate si, respectiv, sunt
indeplinite de catre presedintele consiliului judetean, respectiv de catre
primarul sectorului municipiului Bucuresti.
Art. 65. - (1) Masura plasamentului
in regim de urgenta se stabileste de catre directorul directiei generale de
asistenta sociala si protectia copilului din unitatea administrativ-teritoriala
in care se gaseste copilul gasit sau cel abandonat de catre mama in unitati
sanitare ori copilul abuzat sau neglijat, in situatia in care nu se intampina
opozitie din partea reprezentantilor persoanelor juridice, precum si a
persoanelor fizice care au in ingrijire sau asigura protectia copilului
respectiv.
(2) Masura plasamentului in regim de
urgenta se stabileste de catre instanta judecatoreasca in conditiile art. 94
alin. (3).
Art. 66. - (1) In situatia
plasamentului in regim de urgenta dispus de catre directia generala de
asistenta sociala si protectia copilului, aceasta este obligata sa sesizeze
instanta judecatoreasca in termen de 48 de ore de la data la care a dispus
aceasta masura.
(2) Instanta judecatoreasca va
analiza motivele care au stat la baza masurii adoptate de catre directia generala
de asistenta sociala si protectia copilului si se va pronunta, dupa caz, cu
privire la mentinerea plasamentului in regim de urgenta sau la inlocuirea
acestuia cu masura plasamentului, instituirea tutelei ori cu privire la
reintegrarea copilului in familia sa. Instanta este obligata sa se pronunte si
cu privire la exercitarea drepturilor parintesti.
(3) In situatia in care plasamentul
in regim de urgenta este dispus de catre instanta judecatoreasca, aceasta se va
pronunta in conditiile art. 94 alin. (4).
SECTIUNEA a 4-a
Supravegherea specializata
Art. 67. - (1) Masura de
supraveghere specializata se dispune in conditiile prezentei legi fata de
copilul care a savarsit o fapta penala si care nu raspunde penal.
(2) In cazul in care exista acordul
parintilor sau al reprezentantului legal, masura supravegherii specializate se
dispune de catre comisia pentru protectia copilului, iar, in lipsa acestui
acord, de catre instanta judecatoreasca.
SECTIUNEA a 5-a
Monitorizarea aplicarii masurilor de protectie speciala
Art. 68. - (1) Imprejurarile care au
stat la baza stabilirii masurilor de protectie speciala, dispuse de comisia
pentru protectia copilului sau de instanta judecatoreasca, trebuie verificate
trimestrial de catre directia generala de asistenta sociala si protectia
copilului.
(2) In cazul in care imprejurarile
prevazute la alin. (1) s-au modificat, directia generala de asistenta sociala
si protectia copilului este obligata sa sesizeze de indata comisia pentru
protectia copilului sau, dupa caz, instanta judecatoreasca, in vederea
modificarii sau, dupa caz, a incetarii masurii.
(3) Dreptul de sesizare prevazut la
alin. (2) il au, de asemenea, parintii sau alt reprezentant legal al copilului,
precum si copilul.
Art. 69. - (1) Directia generala de
asistenta sociala si protectia copilului sau, dupa caz, organismul privat
autorizat are obligatia de a urmari modul in care sunt puse in aplicare
masurile de protectie speciala, dezvoltarea si ingrijirea copilului pe perioada
aplicarii masurii.
(2) In indeplinirea obligatiei
prevazute la alin. (1) directia generala de asistenta sociala si protectia
copilului sau, dupa caz, organismul privat autorizat intocmeste, trimestrial
sau ori de cate ori apare o situatie care impune acest lucru, rapoarte
privitoare la evolutia dezvoltarii fizice, mentale, spirituale, morale sau
sociale a copilului si a modului in care acesta este ingrijit.
(3) In situatia in care se constata,
pe baza raportului intocmit potrivit alin. (2), necesitatea modificarii sau,
dupa caz, a incetarii masurii, directia generala de asistenta sociala si
protectia copilului este obligata sa sesizeze de indata comisia pentru
protectia copilului sau, dupa caz, instanta judecatoreasca.
Art. 70. - La incetarea masurilor de
protectie speciala prin reintegrarea copilului in familia sa, serviciul public
de asistenta sociala, organizat la nivelul municipiilor si oraselor, persoanele
cu atributii de asistenta sociala din aparatul propriu al consiliilor locale
comunale, precum si directia generala de asistenta sociala si protectia
copilului, in cazul sectoarelor municipiului Bucuresti, de la domiciliul sau,
dupa caz, de la resedinta parintilor au obligatia de a urmari evolutia
dezvoltarii copilului, precum si modul in care parintii isi exercita drepturile
si isi indeplinesc obligatiile cu privire la copil. In acest scop acestea
intocmesc rapoarte lunare pe o perioada de minimum 3 luni.
Art. 71. - Copilul fata de care a
fost luata o masura de protectie speciala are dreptul de a mentine relatii cu
alte persoane, daca acestea nu au o influenta negativa asupra dezvoltarii sale
fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale.
CAPITOLUL IV
Protectia copiilor refugiati si protectia copiilor
in caz de conflict armat
Art. 72. - (1) Copiii care solicita
obtinerea statutului de refugiat, precum si cei care au obtinut acest statut
beneficiaza de protectie si asistenta umanitara corespunzatoare pentru
realizarea drepturilor lor.
(2) Copiii prevazuti la alin. (1)
beneficiaza de una dintre formele de protectie prevazute de Ordonanta Guvernului
nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania,
aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001, cu modificarile si
completarile ulterioare.
Art. 73. - (1) In situatia in care
copilul care solicita statutul de refugiat este neinsotit de catre parinti sau
de un alt reprezentant legal, sustinerea intereselor acestuia pe parcursul
procedurii de acordare a statutului de refugiat se asigura de catre directia
generala de asistenta sociala si protectia copilului in a carei raza
administrativ-teritoriala se afla organul teritorial al Ministerului
Administratiei si Internelor unde urmeaza a fi depusa cererea.
(2) Cererea pentru acordarea
statutului de refugiat al copilului aflat in situatia prevazuta la alin. (1) se
analizeaza cu prioritate.
(3) In scopul sustinerii adecvate a
intereselor copilului prevazut la alin. (1), directia generala de asistenta
sociala si protectia copilului desemneaza o persoana cu studii superioare
juridice sau de asistenta sociala din cadrul personalului propriu sau al unui
organism privat autorizat, care sa sustina drepturile copilului si sa
participe, alaturi de acesta, la intreaga procedura de acordare a statutului de
refugiat.
(4) In situatia in care se constata
ca persoana desemnata de catre directia generala de asistenta sociala si
protectia copilului nu isi indeplineste corespunzator obligatia de aparare a
intereselor copilului sau dovedeste rea-credinta in indeplinirea acesteia,
Oficiul National pentru Refugiati poate solicita directiei generale de
asistenta sociala si protectia copilului inlocuirea acestei persoane.
Art. 74. - (1) Pana la solutionarea
definitiva si irevocabila a cererii de acordare a statutului de refugiat,
cazarea copiilor prevazuti la art. 73 se realizeaza intr-un serviciu de tip
rezidential prevazut de prezenta lege, apartinand directiei generale de
asistenta sociala si protectia copilului sau unui organism privat autorizat.
(2) Copiii care au implinit varsta
de 16 ani pot fi cazati si in centrele de primire si cazare aflate in
subordinea Oficiului National pentru Refugiati.
(3) Copiii prevazuti la alin. (1),
carora li s-a acordat statutul de refugiat, beneficiaza de protectia speciala a
copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai,
prevazuta de prezenta lege.
Art. 75. - (1) In situatia in care
cererea copilului prevazut la art. 72, de acordare a statutului de refugiat,
este respinsa in mod definitiv si irevocabil, directia generala de asistenta
sociala si protectia copilului sesizeaza Autoritatea pentru Straini si solicita
instantei judecatoresti stabilirea plasamentului copilului intr-un serviciu de
protectie speciala.
(2) Masura plasamentului dureaza
pana la returnarea copilului in tara de resedinta a parintilor ori in
Art. 76. - (1) Copiii afectati de
conflicte armate beneficiaza de protectie si asistenta in conditiile prezentei
legi.
(2) In caz de conflicte armate,
institutiile statului iau masurile necesare pentru dezvoltarea de mecanisme speciale
menite sa asigure monitorizarea masurilor adoptate pentru protejarea
drepturilor copilului.
Art. 77. - Nici un copil nu va fi
folosit ca spion, calauza sau curier in timpul conflictelor armate.
Art. 78. - (1) In situatia
existentei unui conflict armat, Autoritatea Nationala pentru Protectia
Drepturilor Copilului, in colaborare cu Ministerul Administratiei si
Internelor, cu Ministerul Apararii Nationale, precum si cu alte institutii cu
atributii specifice, are obligatia de a initia si de a implementa strategii si
programe, inclusiv la nivel familial si comunitar, pentru a asigura
demobilizarea copiilor soldati si, respectiv, pentru a remedia efectele fizice
si psihice ale conflictelor asupra copilului si pentru a promova reintegrarea
sociala a acestuia.
(2) Organele administratiei publice
centrale mentionate la alin. (1), in colaborare cu Agentia Nationala de Ocupare
a Fortei de Munca si cu Ministerul Educatiei si Cercetarii, vor promova
masurile corespunzatoare pentru:
a) educarea in spiritul intelegerii,
solidaritatii si pacii, ca un proces general si continuu in prevenirea
conflictelor;
b) educarea si pregatirea copiilor
demobilizati pentru o viata sociala activa si responsabila.
Art. 79. - (1) In orice judet sau
sector al municipiului Bucuresti, presedintele consiliului judetean ori, dupa
caz, primarul sectorului municipiului Bucuresti are obligatia de a inainta
directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, in termen de 24
de ore de la initierea unui conflict armat, o lista completa a tuturor copiilor
aflati pe teritoriul respectivei unitati administrativ-teritoriale, in vederea
monitorizarii situatiei acestora.
(2) Infrastructura avand ca
destinatie protectia si promovarea drepturilor copilului nu va fi folosita in
scopuri militare.
(3) In cazul actiunilor de evaluare
desfasurate in urma unor conflicte armate, copiilor li se va acorda prioritate.
Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului, in colaborare cu
protectia civila, va lua masurile necesare pentru a se asigura supravegherea
copiilor care sunt evacuati de catre persoane care isi pot asuma
responsabilitatea ocrotirii si sigurantei lor. Ori de cate ori este posibil,
membrii aceleiasi familii vor fi cazati impreuna.
CAPITOLUL V
Protectia copilului care a savarsit o fapta penala
si nu raspunde penal
Art. 80. - (1) Pentru copilul care a
savarsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal, la
propunerea directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului in a
carei unitate administrativ-teritoriala se afla copilul, se va lua una dintre
masurile prevazute la art. 55 lit. a) si c).
(2) In dispunerea uneia dintre
masurile prevazute la art. 55 lit. a) si c), Comisia pentru Protectia
Copilului, atunci cand exista acordul parintilor sau al altui reprezentant
legal al copilului, ori, dupa caz, instanta judecatoreasca, atunci cand acest
acord lipseste, va tine seama de:
a) conditiile care au favorizat
savarsirea faptei;
b) gradul de pericol social al
faptei;
c) mediul in care a crescut si a
trait copilul;
d) riscul savarsirii din nou de
catre copil a unei fapte prevazute de legea penala;
e) orice alte elemente de natura a
caracteriza situatia copilului.
Art. 81. - (1) Masura supravegherii
specializate consta in mentinerea copilului in familia sa, sub conditia
respectarii de catre acesta a unor obligatii, cum ar fi:
a) frecventarea cursurilor scolare;
b) utilizarea unor servicii de
ingrijire de zi;
c) urmarea unor tratamente medicale,
consiliere sau psihoterapie;
d) interzicerea de a frecventa
anumite locuri sau de a avea legaturi cu anumite persoane.
(2) In cazul in care mentinerea in
familie nu este posibila sau atunci cand copilul nu isi indeplineste
obligatiile stabilite prin masura supravegherii specializate, comisia pentru
protectia copilului ori, dupa caz, instanta judecatoreasca, dupa distinctiile
prevazute la art. 80 alin. (2), poate dispune plasamentul acestuia in familia
extinsa ori in cea substitutiva, precum si indeplinirea de catre copil a
obligatiilor prevazute la alin. (1).
Art. 82. - In cazul in care fapta
prevazuta de legea penala, savarsita de copilul care nu raspunde penal,
prezinta un grad ridicat de pericol social, precum si in cazul in care copilul
pentru care s-au stabilit masurile prevazute la art. 81 savarseste in
continuare fapte penale, comisia pentru protectia copilului sau, dupa caz,
instanta judecatoreasca dispune, pe perioada determinata, plasamentul copilului
intr-un serviciu de tip rezidential specializat.
Art. 83. - Este interzis sa se dea
publicitatii orice date referitoare la savarsirea de fapte penale de catre
copilul care nu raspunde penal, inclusiv date privitoare la persoana acestuia.
Art. 84. - (1) Pe toata durata
aplicarii masurilor destinate copilului care savarseste fapte penale si nu
raspunde penal, vor fi asigurate servicii specializate, pentru a-i asista pe
copii in procesul de reintegrare in societate.
(2) Tipurile de servicii
specializate prevazute la alin. (1), precum si standardele referitoare la
modalitatea de asigurare a acestor servicii se aproba prin hotarare a
Guvernului.
CAPITOLUL VI
Protectia copilului impotriva exploatarii
Art. 85. - (1) Copilul are dreptul
de a fi protejat impotriva oricaror forme de violenta, abuz, rele tratamente
sau neglijenta.
(2) Orice persoana fizica sau
juridica, precum si copilul pot sesiza autoritatile abilitate de lege sa ia
masurile corespunzatoare pentru a-l proteja impotriva oricaror forme de
violenta, inclusiv violenta sexuala, vatamare sau de abuz fizic sau mental, de
rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau neglijenta.
(3) Angajatii institutiilor publice
sau private care, prin natura profesiei, intra in contact cu copilul si au
suspiciuni asupra unui posibil caz de abuz, neglijare sau rele tratamente au
obligatia de a sesiza de urgenta directia generala de asistenta sociala si
protectia copilului.
Art. 86. - (1) Parintii copilului
sau, dupa caz, alt reprezentant legal al acestuia, autoritatile publice si
organismele private au obligatia sa ia toate masurile corespunzatoare pentru a
facilita readaptarea fizica si psihologica si reintegrarea sociala a oricarui
copil care a fost victima oricarei forme de neglijenta, exploatare sau abuz, de
tortura sau pedeapsa ori tratamente crude, inumane sau degradante.
(2) Persoanele mentionate la alin.
(1) vor asigura conditiile necesare pentru ca readaptarea si reintegrarea sa
favorizeze sanatatea, respectul de sine si demnitatea copilului.
SECTIUNEA 1
Protectia copilului impotriva exploatarii economice
Art. 87. - (1) Copilul are dreptul
de a fi protejat impotriva exploatarii si nu poate fi constrans la o munca ce
comporta un risc potential sau care este susceptibila sa ii compromita educatia
ori sa ii dauneze sanatatii sau dezvoltarii sale fizice, mentale, spirituale,
morale ori sociale.
(2) Este interzisa orice practica prin
intermediul careia un copil este dat de unul sau de ambii parinti ori de
reprezentantul lui legal in schimbul unei recompense sau nu, in scopul
exploatarii copilului sau a muncii acestuia.
(3) In situatiile in care copiii de
varsta scolara se sustrag procesului de invatamant, desfasurand munci cu
nerespectarea legii, unitatile de invatamant sunt obligate sa sesizeze de
indata serviciul public de asistenta sociala. In cazul unor asemenea
constatari, serviciul public de asistenta sociala impreuna cu inspectoratele
scolare judetene si cu celelalte institutii publice competente sunt obligate sa
ia masuri in vederea reintegrarii scolare a copilului.
(4) Inspectia Muncii, in colaborare
cu Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului, are obligatia
de a promova campanii de constientizare si informare:
a) pentru copii - despre masurile de
protectie de care pot beneficia si despre riscurile pe care le implica cazurile
de exploatare economica;
b) pentru publicul larg - incluzand
educatie parentala si activitati de pregatire pentru categoriile profesionale
care lucreaza cu si pentru copii, pentru a-i ajuta sa asigure copiilor o reala
protectie impotriva exploatarii economice;
c) pentru angajatori sau potentiali
angajatori.
SECTIUNEA a 2-a
Protectia copilului impotriva consumului de droguri
Art. 88. - (1) Copilul are dreptul
de a fi protejat impotriva folosirii ilicite de stupefiante si substante
psihotrope.
(2) Este interzisa vanzarea de
solventi copiilor, fara acordul parintelui ori al altui reprezentant legal.
(3) Agentia Nationala Antidrog, in
colaborare cu Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copiilor, si,
dupa caz, cu alte autoritati sau organe de specialitate ale administratiei
publice centrale, are obligatia de a lua masurile corespunzatoare pentru:
a) prevenirea folosirii copiilor la
productia si traficul ilicit al acestor substante;
b) constientizarea publicului larg
si, in mod particular, a copiilor cu privire la aceasta problematica, inclusiv
prin intermediul sistemului de invatamant si, dupa caz, prin introducerea
acestui subiect in programa scolara;
c) sprijinirea copiilor si
familiilor acestora, prin consiliere si indrumare - daca este necesar, de
natura confidentiala, dar si prin elaborarea de politici si strategii care sa
garanteze recuperarea fizica si psihica si reintegrarea sociala a copiilor
dependenti de droguri, inclusiv prin dezvoltarea in acest scop de metode de
interventie alternativa la institutiile psihiatrice traditionale;
d) dezvoltarea suplimentara a
sistemelor pentru adunarea unor date reale asupra aparitiei consumului de
droguri la copii, ca si asupra implicarii acestora in productia si traficul
ilicit de droguri; evaluarea permanenta a acestor situatii, a progreselor
realizate, a dificultatilor intampinate si, respectiv, a obiectivelor propuse
pentru viitor;
e) dezvoltarea unui sistem de
informare publica care sa reduca toleranta in ceea ce priveste consumul de
droguri si sa ajute la recunoasterea primelor simptome de consum de droguri,
mai ales in randul copiilor.
(4) Institutiile prevazute la alin.
(3) se vor asigura ca opiniile copiilor sunt luate in considerare la elaborarea
strategiilor antidrog.
SECTIUNEA a 3-a
Protectia copilului impotriva abuzului sau neglijentei
Art. 89. - (1) Prin abuz asupra
copilului se intelege orice actiune voluntara a unei persoane care se afla
intr-o relatie de raspundere, incredere sau de autoritate fata de acesta, prin
care este periclitata viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala
sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului.
(2) Prin neglijarea copilului se
intelege omisiunea, voluntara sau involuntara, a unei persoane care are
responsabilitatea cresterii, ingrijirii sau educarii copilului de a lua orice
masura subordonata acestei responsabilitati, fapt care pune in pericol viata,
dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea
corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului.
Art. 90. - Sunt interzise aplicarea
pedepselor fizice sub orice forma, precum si privarea copilului de drepturile
sale de natura sa puna in pericol viata, dezvoltarea fizica, mentala,
spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau
psihica a copilului, atat in familie cat si in orice institutie care asigura
protectia, ingrijirea si educarea copiilor.
Art. 91. - (1) Orice persoana care,
prin natura profesiei sau ocupatiei sale, lucreaza direct cu un copil si are
suspiciuni in legatura cu existenta unei situatii de abuz sau de neglijare a
acestuia este obligata sa sesizeze serviciul public de asistenta sociala sau
directia generala de asistenta sociala si protectia copilului in a carei raza
teritoriala a fost identificat cazul respectiv.
(2) Pentru semnalarea cazurilor de
abuz sau de neglijare a copilului, la nivelul fiecarei directii generale de
asistenta sociala si protectia copilului se infiinteaza obligatoriu telefonul
copilului, al carui numar va fi adus la cunostinta publicului.
Art. 92. - In vederea asigurarii
protectiei speciale a copilului abuzat sau neglijat, directia generala de
asistenta sociala si protectia copilului este obligata:
a) sa verifice si sa solutioneze
toate sesizarile privind cazurile de abuz si neglijare, inclusiv cele venite
din partea asistentilor familiali;
b) sa asigure prestarea serviciilor
prevazute la art. 107, specializate pentru nevoile copiilor victime ale
abuzului sau neglijarii si ale familiilor acestora.
Art. 93. - Pentru verificarea
sesizarilor privind cazurile de abuz si neglijare a copilului, reprezentantii
directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului au drept de
acces, in conditiile legii, in sediile persoanelor juridice, precum si la
domiciliul persoanelor fizice care au in ingrijire sau asigura protectia unui
copil. Pentru efectuarea acestor verificari, organele de politie au obligatia
sa sprijine reprezentantii directiei generale de asistenta sociala si protectia
copilului.
Art. 94. - (1) Reprezentantii
persoanelor juridice, precum si persoanele fizice care au in ingrijire sau
asigura protectia unui copil sunt obligati sa colaboreze cu reprezentantii
directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului si sa ofere
toate informatiile necesare pentru solutionarea sesizarilor.
(2) In situatia in care, in urma
verificarilor efectuate, reprezentantii directiei generale de asistenta sociala
si protectia copilului stabilesc ca exista motive temeinice care sa sustina
existenta unei situatii de pericol iminent pentru copil, datorata abuzului si
neglijarii, si nu intampina opozitie din partea persoanelor prevazute la alin.
(1), directorul directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului
instituie masura plasamentului in regim de urgenta. Prevederile art. 58-60,
art. 64 alin. (3) si ale art. 66 se aplica in mod corespunzator.
(3) In situatia in care persoanele
prevazute la alin. (1) refuza sau impiedica in orice mod efectuarea
verificarilor de catre reprezentantii directiei generale de asistenta sociala
si protectia copilului, iar acestia stabilesc ca exista motive temeinice care
sa sustina existenta unei situatii de pericol iminent pentru copil, datorata
abuzului si neglijarii, directia generala de asistenta sociala si protectia
copilului sesizeaza instanta judecatoreasca, solicitand emiterea unei ordonante
presedintiale de plasare a copilului in regim de urgenta la o persoana, la o
familie, la un asistent maternal sau intr-un serviciu de tip rezidential,
licentiat in conditiile legii. Prevederile art. 58-60 si ale art. 64 alin. (3)
se aplica in mod corespunzator.
(4) In termen de 48 de ore de la
data executarii ordonantei presedintiale prin care s-a dispus plasamentul in
regim de urgenta, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului
sesizeaza instanta judecatoreasca pentru a decide cu privire la: inlocuirea
plasamentului in regim de urgenta cu masura plasamentului, decaderea totala sau
partiala din exercitiul drepturilor parintesti, precum si cu privire la
exercitarea drepturilor parintesti.
Art. 95. - (1) In cadrul procesului
prevazut la art. 94 alin. (3) si (4), se poate administra, din oficiu, ca
proba, declaratia scrisa a copilului referitoare la abuzul sau neglijarea la
care a fost supus. Declaratia copilului poate fi inregistrata, potrivit legii,
prin mijloace tehnice audio-video. Inregistrarile se realizeaza in mod obligatoriu
cu asistenta unui psiholog.
(2) Acordul copilului este
obligatoriu pentru realizarea inregistrarii declaratiei sale.
(3) Daca instanta judecatoreasca
apreciaza necesar, aceasta il poate chema pe copil in fata ei, pentru a-l
audia. Audierea are loc numai in camera de consiliu, in prezenta unui psiholog
si numai dupa o prealabila pregatire a copilului in acest sens.
Art. 96. - In cazul in care abuzul
sau neglijarea a fost savarsita de catre persoane care, in baza unui raport
juridic de munca sau de alta natura, asigurau protectia, cresterea, ingrijirea
sau educatia copilului, angajatorii au obligatia sa sesizeze de indata organele
de urmarire penala si sa dispuna indepartarea persoanei respective de copiii
aflati in grija sa.
Art. 97. - In institutiile publice
sau private, precum si in serviciile de tip rezidential, publice sau private,
care asigura protectia, cresterea, ingrijirea sau educarea copiilor, este
interzisa angajarea persoanei impotriva careia a fost pronuntata o hotarare
judecatoreasca definitiva si irevocabila pentru savarsirea, cu intentie, a unei
infractiuni.
SECTIUNEA a 4-a
Protectia copilului impotriva rapirii sau oricaror forme de traficare
Art. 98. - (1) Ministerul
Administratiei si Internelor si Autoritatea Nationala pentru Protectia
Drepturilor Copilului, in colaborare cu Ministerul Educatiei si Cercetarii, vor
efectua demersurile necesare pentru adoptarea tuturor masurilor legislative,
administrative si educative destinate asigurarii protectiei efective impotriva
oricaror forme de trafic intern sau international al copiilor, in orice scop
sau sub orice forma, inclusiv de catre propriii parinti.
(2) In acest scop, autoritatile
publice mentionate la alin. (1) au responsabilitatea elaborarii unei strategii
la nivel national pentru prevenirea si combaterea acestui fenomen, inclusiv a
unui mecanism intern de coordonare si monitorizare a activitatilor intreprinse.
SECTIUNEA a 5-a
Protectia copilului impotriva altor forme de exploatare
Art. 99. - (1) Copilul are dreptul
la protectie impotriva oricarei forme de exploatare.
(2) Institutiile si autoritatile
publice, potrivit atributiilor lor, adopta reglementari specifice si aplica
masuri corespunzatoare pentru prevenirea, intre altele:
a) transferului ilicit si a
nereturnarii copilului;
b) incheierii adoptiilor, nationale
ori internationale, in alte scopuri decat interesul superior al copilului;
c) exploatarii sexuale si a
violentei sexuale;
d) rapirii si traficarii de copii in
orice scop si sub orice forma;
e) implicarii copiilor in conflicte armate;
f) dezvoltarii fortate a talentelor
copiilor in dauna dezvoltarii lor armonioase, fizice si mentale;
g) exploatarii copilului de catre
mass-media;
h) exploatarii copilului in cadrul
unor cercetari ori experimente stiintifice.
CAPITOLUL VII
Institutii si servicii cu atributii in protectia copilului
SECTIUNEA 1
Institutii la nivel central
Art. 100. - Monitorizarea
respectarii principiilor si drepturilor stabilite de prezenta lege si de Conventia
Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificata
prin Legea nr. 18/1990, republicata, precum si coordonarea si controlul
activitatii de protectie si promovare a drepturilor copilului se realizeaza de
catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului, organ de
specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica,
aflat in subordinea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.
Art. 101. - Apararea drepturilor si
libertatilor copilului in raporturile acestuia cu autoritatile publice cu scopul
de a promova si de a imbunatati conditia copilului se realizeaza si prin
institutia Avocatul Poporului.
SECTIUNEA a 2-a
Institutii si servicii la nivel local
Art. 102. - Autoritatile
administratiei publice locale au obligatia sa garanteze si sa promoveze
respectarea drepturilor copiilor din unitatile administrativ-teritoriale,
asigurand prevenirea separarii copilului de parintii sai, precum si protectia
speciala a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ingrijirea parintilor
sai.
Art. 103. - (1) Autoritatile
administratiei publice locale au obligatia de a implica colectivitatea locala
in procesul de identificare a nevoilor comunitatii si de solutionare la nivel
local a problemelor sociale care privesc copiii.
(2) In acest scop pot fi create structuri
comunitare consultative cuprinzand, dar fara a se limita, oameni de afaceri
locali, preoti, cadre didactice, medici, consilieri locali, politisti. Rolul
acestor structuri este atat de solutionare a unor cazuri concrete, cat si de a
raspunde nevoilor globale ale respectivei colectivitati.
(3) Mandatul structurilor comunitare
consultative se stabileste prin acte emise de catre autoritatile administratiei
publice locale.
(4) Pentru a-si indeplini rolul
pentru care au fost create, structurile comunitare consultative vor beneficia
de programe de formare in domeniul asistentei sociale si protectiei copilului.
Art. 104. - (1) In subordinea
consiliului judetean si, respectiv, a consiliilor locale ale sectoarelor
municipiului Bucuresti functioneaza comisia pentru protectia copilului, ca
organ de specialitate al acestora, fara personalitate juridica, avand
urmatoarele atributii principale:
a) stabilirea incadrarii in grad de
handicap si orientarea scolara a copilului;
b) pronuntarea, in conditiile
prezentei legi, cu privire la propunerile referitoare la stabilirea unei masuri
de protectie speciala a copilului;
c) solutionarea cererilor privind
eliberarea atestatului de asistent maternal;
d) alte atributii prevazute de lege.
(2) Organizarea si metodologia de
functionare a comisiei pentru protectia copilului se reglementeaza prin
hotarare a Guvernului.
Art. 105. - (1) Serviciul public
specializat pentru protectia copilului, existent in subordinea consiliilor
judetene si a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, precum
si serviciul public de asistenta sociala de la nivelul judetelor si sectoarelor
municipiului Bucuresti se reorganizeaza ca directie generala de asistenta
sociala si protectia copilului.
(2) Directia generala de asistenta
sociala si protectia copilului este institutie publica cu personalitate
juridica, infiintata in subordinea consiliului judetean, respectiv a
consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, care preia, in mod
corespunzator, functiile serviciului public de asistenta sociala de la nivelul
judetului si, respectiv, atributiile serviciului public de asistenta sociala de
la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti.
(3) Institutia prevazuta la alin.
(2) exercita in domeniul protectiei drepturilor copilului atributiile prevazute
de prezenta lege, precum si de alte acte normative in vigoare.
(4) Structura organizatorica,
numarul de personal si finantarea directiei generale de asistenta sociala si
protectia copilului se aproba prin hotarare a consiliului judetean, respectiv a
consiliului local al sectorului municipiului Bucuresti, care o infiinteaza,
astfel incat sa asigure indeplinirea in mod corespunzator a atributiilor ce ii
revin, precum si realizarea deplina si exercitarea efectiva a drepturilor
copilului.
(5) Atributiile si
regulamentul-cadru de organizare si functionare ale directiei generale de
asistenta sociala si protectia copilului se aproba prin hotarare a Guvernului,
la propunerea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.
Art. 106. - (1) Serviciile publice
de asistenta sociala organizate la nivelul municipiilor si oraselor, precum si
persoanele cu atributii de asistenta sociala din aparatul propriu al
consiliilor locale comunale indeplinesc in domeniul protectiei copilului
urmatoarele atributii:
a) monitorizeaza si analizeaza
situatia copiilor din unitatea administrativ-teritoriala, precum si modul de
respectare a drepturilor copiilor, asigurand centralizarea si sintetizarea
datelor si informatiilor relevante;
b) realizeaza activitatea de
prevenire a separarii copilului de familia sa;
c) identifica si evalueaza
situatiile care impun acordarea de servicii si/sau prestatii pentru prevenirea
separarii copilului de familia sa;
d) elaboreaza documentatia necesara
pentru acordarea serviciilor si/sau prestatiilor si acorda aceste servicii
si/sau prestatii, in conditiile legii;
e) asigura consilierea si informarea
familiilor cu copii in intretinere asupra drepturilor si obligatiilor acestora,
asupra drepturilor copilului si asupra serviciilor disponibile pe plan local;
f) asigura si urmaresc aplicarea
masurilor de prevenire si combatere a consumului de alcool si droguri, de
prevenire si combatere a violentei in familie, precum si a comportamentului
delincvent;
g) viziteaza periodic la domiciliu
familiile si copiii care beneficiaza de servicii si prestatii;
h) inainteaza propuneri primarului,
in cazul in care este necesara luarea unei masuri de protectie speciala, in
conditiile legii;
i) urmaresc evolutia dezvoltarii
copilului si modul in care parintii acestuia isi exercita drepturile si isi
indeplinesc obligatiile cu privire la copilul care a beneficiat de o masura de
protectie speciala si a fost reintegrat in familia sa;
j) colaboreaza cu directia generala
de asistenta sociala si protectia copilului in domeniul protectiei copilului si
transmit acesteia toate datele si informatiile solicitate din acest domeniu.
(2) La nivelul sectoarelor
municipiului Bucuresti, atributiile prevazute la alin. (1) sunt exercitate de
directia generala de asistenta sociala si protectia copilului.
Art. 107. - (1) Pentru prevenirea
separarii copilului de parintii sai, precum si pentru realizarea protectiei
speciale a copilului separat, temporar sau definitiv, de parintii sai, se
organizeaza si functioneaza urmatoarele tipuri de servicii:
a) servicii de zi;
b) servicii de tip familial;
c) servicii de tip rezidential.
(2) Regulamentul-cadru pentru
organizarea si functionarea serviciilor prevazute la alin. (1) se aproba prin
hotarare a Guvernului.
Art. 108. - (1) Serviciile de zi
sunt acele servicii prin care se asigura mentinerea, refacerea si dezvoltarea
capacitatilor copilului si ale parintilor sai, pentru depasirea situatiilor
care ar putea determina separarea copilului de familia sa.
(2) Accesul la aceste servicii se
realizeaza in baza planului de servicii sau, dupa caz, a planului
individualizat de protectie, in conditiile prezentei legi.
Art. 109. - Serviciile de tip
familial sunt acele servicii prin care se asigura, la domiciliul unei persoane
fizice sau familii, cresterea si ingrijirea copilului separat, temporar sau
definitiv, de parintii sai, ca urmare a stabilirii in conditiile prezentei legi
a masurii plasamentului.
Art. 110. - (1) Serviciile de tip
rezidential sunt acele servicii prin care se asigura protectia, cresterea si
ingrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de parintii sai, ca
urmare a stabilirii in conditiile prezentei legi a masurii plasamentului.
(2) Fac parte din categoria
serviciilor de tip rezidential centrele de plasament si centrele de primire a
copilului in regim de urgenta.
(3) Sunt considerate servicii de tip
rezidential si centrele maternale.
(4) Serviciile de tip rezidential
care apartin autoritatilor administratiei publice se organizeaza numai in
structura directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, in
regim de componente functionale ale acestora, fara personalitate juridica.
(5) Serviciile de tip rezidential se
organizeaza pe model familial si pot avea caracter specializat in functie de
nevoile copiilor plasati.
Art. 111. - (1) Pentru asigurarea
prevenirii separarii copilului de parintii lui, consiliile locale ale
municipiilor, oraselor, comunelor si sectoarelor municipiului Bucuresti au
obligatia sa organizeze, in mod autonom sau prin asociere, servicii de zi,
potrivit nevoilor identificate in comunitatea respectiva.
(2) In situatia in care consiliul
local nu identifica resurse financiare si umane suficiente pentru a organiza
serviciile prevazute la alin. (1), la cererea acestuia, consiliul judetean va
asigura finantarea necesara infiintarii acestor servicii. Consiliul local
asigura finantarea cu pana la 50% a cheltuielilor de functionare a acestor
servicii, cota-parte si cuantumul total al acestor cheltuieli fiind stabilite
anual prin hotarare a consiliului judetean.
Art. 112. - Pentru asigurarea
protectiei speciale a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea
parintilor sai, consiliul judetean si, respectiv, consiliul local al sectorului
municipiului Bucuresti au obligatia sa organizeze, in mod autonom sau prin asociere,
servicii de tip familial si de tip rezidential, potrivit nevoilor identificate
la nivelul unitatii lor administrativ-teritoriale. In functie de nevoile
evaluate ale copiilor plasati, consiliul judetean poate organiza si dezvolta si
servicii de zi.
CAPITOLUL VIII
Organisme private
Art. 113. - (1) Organismele private
care pot desfasura activitati in domeniul protectiei drepturilor copilului si
al protectiei speciale a acestuia sunt persoane juridice de drept privat, fara
scop patrimonial, constituite si acreditate in conditiile legii.
(2) In desfasurarea activitatilor
prevazute la alin. (1), organismele private acreditate se supun regimului de
drept public prevazut de prezenta lege, precum si de reglementarile prin care
aceasta este pusa in executare.
Art. 114. - Organismele private
legal constituite si acreditate pot infiinta, organiza si dezvolta serviciile
de prevenire a separarii copilului de familia sa, precum si de protectie
speciala a copilului, prevazute la art. 107, numai pe baza licentei eliberate
de Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului.
CAPITOLUL IX
Licentierea si inspectia serviciilor de prevenire a separarii
copilului de familia sa, precum si a celor de protectie speciala a
copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai
Art. 115. - (1) Autoritatile publice
sau organismele private autorizate pot infiinta, organiza si dezvolta servicii
de prevenire a separarii copilului de familia sa, precum si servicii de
protectie speciala a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea
parintilor sai, prevazute de prezenta lege, numai daca au obtinut licenta de
functionare pentru serviciul respectiv, eliberata de Autoritatea Nationala
pentru Protectia Drepturilor Copilului.
(2) Licenta de functionare prevazuta
la alin. (1) se acorda pe baza indeplinirii standardelor minime obligatorii
elaborate pentru serviciile de prevenire a separarii copilului de familia sa,
precum si pentru serviciile de protectie speciala a copilului lipsit, temporar
sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai. Standardele se elaboreaza de catre
Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului si se aproba prin
ordin al secretarului de stat.
Art. 116. - Autoritatea Nationala
pentru Protectia Drepturilor Copilului efectueaza inspectii periodice cu
privire la modul in care autoritatile publice sau organismele private
autorizate respecta standardele prevazute la art. 110.
Art. 117. - Conditiile si procedura
de acordare, retragere, anulare sau suspendare a licentei prevazute la art.
115, precum si conditiile si procedura de efectuare a inspectiilor prevazute la
art. 116 se stabilesc prin hotarare a Guvernului.
CAPITOLUL X
Finantarea sistemului de protectie a copilului
Art. 118. - (1) Prevenirea separarii
copilului de familia sa, precum si protectia speciala a copilului lipsit,
temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai se finanteaza din
urmatoarele surse:
a) bugetul local al comunelor,
oraselor si municipiilor;
b) bugetele locale ale judetelor,
respectiv ale sectoarelor municipiului Bucuresti;
c) bugetul de stat;
d) donatii, sponsorizari si alte
forme private de contributii banesti, permise de lege.
(2) Autoritatea Nationala pentru
Protectia Drepturilor Copilului poate finanta programe de interes national
pentru protectia si promovarea drepturilor copilului, din fonduri alocate de la
bugetul de stat cu aceasta destinatie, din fonduri externe rambursabile si
nerambursabile, precum si din alte surse, in conditiile legii.
Art. 119. - (1) Pentru fiecare copil
fata de care s-a luat masura plasamentului se acorda o alocatie lunara de
plasament, in cuantum de 670.000 lei, care se indexeaza prin hotarare a
Guvernului. De aceasta alocatie beneficiaza si copilul pentru care a fost
instituita tutela, in conditiile legii.
(2) Alocatia se plateste persoanei
sau reprezentantului familiei care a luat in plasament copilul sau tutorelui.
(3) Alocatia de plasament se suporta
de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale
si Familiei.
Art. 120. - Cheltuielile pentru
plata salariilor sau a indemnizatiilor asistentilor maternali, precum si cele
legate de aplicarea prevederilor Legii nr. 326/2003 privind drepturile
de care beneficiaza copiii si tinerii ocrotiti de serviciile publice
specializate pentru protectia copilului, mamele protejate in centre maternale,
precum si copiii incredintati sau dati in plasament la asistenti maternali
profesionisti se suporta de la bugetul judetului, respectiv de la bugetul
sectorului municipiului Bucuresti, si se gestioneaza de catre directia generala
de asistenta sociala si protectia copilului.
Art. 121. - (1) Primarii acorda
prestatii financiare exceptionale, in situatia in care familia care ingrijeste
copilul se confrunta temporar cu probleme financiare determinate de o situatie
exceptionala si care pune in pericol dezvoltarea armonioasa a copilului.
(2) Prestatiile exceptionale se
acorda cu prioritate copiilor ale caror familii nu au posibilitatea sau
capacitatea de a acorda copilului ingrijirea corespunzatoare ori ca urmare a
necesitatii suportarii unor cheltuieli particulare destinate mentinerii
legaturii copilului cu familia sa.
(3) In functie de fiecare caz in
parte, primarul decide, prin dispozitie, cu privire la acordarea prestatiei
financiare exceptionale si cuantumul acesteia.
Art. 122. - Cuantumul maxim, precum
si conditiile de acordare a prestatiilor financiare exceptionale se stabilesc
prin hotarare a consiliului local.
Art. 123. - Prestatiile financiare
exceptionale pot fi acordate si sub forma de prestatii in natura, pe baza
dispozitiei primarului, constand, in principal, in alimente, imbracaminte,
manuale si rechizite sau echipamente scolare, suportarea cheltuielilor legate
de transport, procurarea de proteze, medicamente si alte accesorii medicale.
CAPITOLUL XI
Reguli speciale de procedura
Art. 124. - (1) Cauzele prevazute de
prezenta lege privind stabilirea masurilor de protectie speciala sunt de
competenta tribunalului de la domiciliul copilului.
(2) Daca domiciliul copilului nu
este cunoscut, competenta revine tribunalului in a carui circumscriptie
teritoriala a fost gasit copilul.
Art. 125. - (1) Cauzele prevazute la
art. 124 se solutioneaza in regim de urgenta, cu citarea reprezentantului legal
al copilului, a directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului
si cu participarea obligatorie a procurorului.
(2) Audierea copilului care a
implinit varsta de 10 ani este obligatorie si se face cu respectarea
prevederilor art. 24, cu exceptia cauzelor care privesc stabilirea unei masuri
de protectie speciala pentru copilul abuzat sau neglijat; in acest caz,
audierea copilului se face cu respectarea prevederilor art. 95 alin. (3).
(3) Termenele de judecata nu pot fi
mai mari de 10 zile.
(4) Partile sunt legal citate daca
citatia le-a fost inmanata cel putin cu o zi inaintea judecarii.
Art. 126. - (1) Hotararile prin care
se solutioneaza fondul cauzei se pronunta in ziua in care au luat sfarsit
dezbaterile.
(2) In situatii deosebite,
pronuntarea poate fi amanata cel mult doua zile.
Art. 127. - (1) Hotararea instantei
de fond este executorie si definitiva.
(2) Hotararea se redacteaza si se
comunica partilor in termen de cel mult 10 zile de la pronuntare.
Art. 128. - Termenul de recurs este
de 10 zile de la data comunicarii hotararii.
Art. 129. - Dispozitiile prezentei
legi referitoare la procedura de solutionare a cauzelor privind stabilirea
masurilor de protectie speciala se completeaza in mod corespunzator cu
prevederile Codului de procedura civila.
Art. 130. - (1) In toate cauzele
care privesc aplicarea prezentei legi, directia generala de asistenta sociala
si protectia copilului de la domiciliul copilului sau in a carei raza
administrativ-teritoriala a fost gasit copilul intocmeste si prezinta instantei
raportul referitor la copil, care va cuprinde date privind:
a) personalitatea, starea fizica si
mentala a copilului;
b) antecedentele sociomedicale si
educationale ale copilului;
c) conditiile in care copilul a fost
crescut si in care a trait;
d) propuneri privind persoana,
familia sau serviciul de tip rezidential in care ar putea fi plasat copilul;
e) orice alte date referitoare la
cresterea si educarea copilului, care pot servi solutionarii cauzei.
(2) In toate cauzele care privesc
stabilirea, inlocuirea ori incetarea masurilor de protectie speciala stabilite
de prezenta lege pentru copilul care a savarsit o fapta penala si nu raspunde
penal se va intocmi un raport si din partea serviciului de reintegrare si
supraveghere de pe langa instanta judecatoreasca.
Art. 131. - Cauzele care privesc
aplicarea prezentei legi sunt scutite de taxa judiciara de timbru si de timbru
judiciar.
CAPITOLUL XII
Raspunderi si sanctiuni
Art. 132. - (1) Indemnul ori
inlesnirea practicarii cersetoriei de catre un minor sau tragerea de foloase de
pe urma practicarii cersetoriei de catre un minor se pedepseste cu inchisoare
de la 1 la 3 ani.
(2) Recrutarea ori constrangerea
unui minor la cersetorie se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani.
(3) Daca fapta prevazuta la alin.
(1) sau (2) este savarsita de un parinte sau de reprezentantul legal al
minorului, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 5 ani, pentru fapta prevazuta
la alin. (1), si de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi, pentru fapta
prevazuta la alin. (2).
Art. 133. - Fapta parintelui sau a
reprezentantului legal al unui copil de a se folosi de acesta pentru a apela in
mod repetat la mila publicului, cerand ajutor financiar sau material, se
pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 134. - (1) Nerespectarea
obligatiilor prevazute la art. 36 alin. (2), art. 48 alin. (4) si art. 91
constituie abatere disciplinara grava si se sanctioneaza potrivit legii.
(2) Nerespectarea obligatiei
prevazute la art. 36 alin. (2), art. 87 alin. (3) teza intai constituie abatere
disciplinara.
Art. 135. - (1) Constituie
contraventii urmatoarele fapte:
a) nerespectarea obligatiei
prevazute la art. 9 alin. (1), in termen de 30 de zile de la data intrarii in
vigoare a prezentei legi;
b) nerespectarea obligatiei
prevazute la art. 9 alin. (2);
c) nerespectarea obligatiilor prevazute
la art. 10 alin. (1) si (3);
d) nerespectarea obligatiei
prevazute la art. 11 alin. (1);
e) necomunicarea de catre organele
de politie a rezultatelor verificarilor specifice privind identitatea mamei in
conformitate cu prevederile art. 11 alin. (3);
f) neefectuarea de catre serviciul
public de asistenta sociala a declaratiei de inregistrare a nasterii, in
conformitate cu prevederile art. 11 alin. (6);
g) nerespectarea obligatiei
prevazute la art. 11 alin. (7);
h) nerespectarea obligatiilor
prevazute la art. 13 si la art. 18 alin. (3);
i) nerespectarea prevederilor art.
22 alin. (2)-(4) si ale art. 83;
j) nerespectarea obligatiei
prevazute la art. 96.
(2) Contraventiile prevazute la
alin. (1) se sanctioneaza astfel:
a) cu amenda de la 1.000.000 lei la
3.000.000 lei, cele prevazute la lit. a), c), g) si h);
b) cu amenda de la 2.000.000 lei la
5.000.000 lei, cea prevazuta la lit. f);
c) cu amenda de la 3.000.000 lei la
6.000.000 lei, cele prevazute la lit. b), d) si j);
d) cu amenda de la 5.000.000 lei la
15.000.000 lei, cele prevazute la lit. e) si i).
(3) Constatarea contraventiilor si
aplicarea sanctiunii se fac de catre persoane anume desemnate dintre cele cu
atributii de control din:
a) Ministerul Sanatatii, pentru
contraventiile de la alin. (1) lit. a), c) si d);
b) Ministerul Administratiei si
Internelor, pentru contraventiile de la alin. (1) lit. b), e), h) si i);
c) Autoritatea Nationala pentru
Protectia Drepturilor Copilului, pentru contraventia de la alin. (1) lit. j);
d) consiliul judetean, respectiv
consiliul local al sectorului municipiului Bucuresti, pentru contraventiile de
la alin. (1) lit. f) si g).
Art. 136. - Contraventiilor
prevazute la art. 135 le sunt aplicabile prevederile Ordonantei Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari
si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare.
CAPITOLUL XIII
Dispozitii tranzitorii si finale
Art. 137. - In termen de 6 luni de
la intrarea in vigoare a prezentei legi, directia generala de asistenta sociala
si protectia copilului va reevalua imprejurarile care au stat la baza masurilor
de protectie dispuse de comisia pentru protectia copilului si, dupa caz, va
solicita instituirea tutelei sau stabilirea unei masuri de protectie speciala,
in conditiile prezentei legi.
Art. 138. - Centrele de plasament,
centrele de primire in regim de urgenta si centrele maternale organizate in
structura fostelor servicii publice specializate pentru protectia copilului se
reorganizeaza prin hotararea consiliului judetean, respectiv a consiliului
local al sectoarelor municipiului Bucuresti in structura directiei generale de
asistenta sociala din subordinea consiliului judetean, respectiv a consiliului
local al sectoarelor municipiului Bucuresti, in regim de componente functionale
ale acestora, fara personalitate juridica.
Art. 139. - (1) Serviciile de zi
destinate prevenirii situatiilor ce pun in pericol securitatea si dezvoltarea
copilului, infiintate de consiliile judetene, precum si personalul care
deserveste aceste servicii se transfera consiliilor locale pe teritoriul carora
acestea functioneaza.
(2) Fac exceptie de la prevederile
alin. (1) serviciile de zi specializate pentru copilul abuzat sau neglijat,
care se considera de interes judetean.
(3) In situatia in care serviciile
prevazute la alin. (1) fac parte dintr-un complex de servicii care are ca
obiect de activitate si protectia copilului in regim rezidential, respectiv
centru de plasament, centru de primire in regim de urgenta sau centru maternal,
transferul se realizeaza numai daca este posibila separarea patrimoniului si a
personalului.
(4) Consiliile locale au obligatia
sa pastreze destinatia si structura de personal a serviciilor preluate.
(5) Transferul prevazut la alin. (1)
se realizeaza pe baza de protocol incheiat intre consiliul judetean si
consiliul local.
Art. 140. - Personalul didactic si
didactic auxiliar, transferat potrivit art. 46 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 26/1997 privind protectia copilului aflat in dificultate,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, care la data intrarii
in vigoare a prezentei legi este incadrat cu acest statut in cadrul serviciilor
publice specializate pentru protectia copilului, isi pastreaza statutul.
Art. 141. - In termen de 30 de zile
de la intrarea in vigoare a prezentei legi, consiliile judetene, respectiv
consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, Ministerul Sanatatii,
Ministerul Administratiei si Internelor si Autoritatea Nationala pentru
Protectia Drepturilor Copilului au obligatia sa desemneze persoanele dintre
cele cu atributii de control, care vor constata contraventiile si vor aplica
sanctiunile mentionate in prezentul capitol.
Art. 142. - (1) Pe data intrarii in
vigoare a prezentei legi se abroga:
a) art. 88 din Codul
familiei;
b) Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 26/1997 privind protectia copilului aflat in dificultate,
republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 276 din 24 iulie
1998, cu modificarile si completarile ulterioare, cu exceptia art. 20;
c) Hotararea Guvernului nr.
604/1997 privind criteriile si procedurile de autorizare a organismelor
private care desfasoara activitati in domeniul protectiei copilului, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 280 din 16 octombrie 1997;
d) Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 123/2001 privind reorganizarea comisiei pentru protectia copilului,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 643 din 15 octombrie
2001, aprobata cu modificari prin Legea nr. 71/2002;
e) lit. A a alin. (2) al art. 3 din Regulamentul-cadru
de organizare si functionare a serviciului public de asistenta sociala, aprobat
prin Hotararea Guvernului nr. 90/2003, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 81 din 7 februarie 2003, cu modificarile ulterioare.
(2) Se modifica in mod corespunzator
dispozitiile referitoare la inregistrarea nasterii copilului abandonat de mama
in spital, cuprinse in Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare
civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 282 din 11
noiembrie 1996, cu modificarile si completarile ulterioare.
(3) Pe data intrarii in vigoare a
prezentei legi se abroga orice alte dispozitii contrare.
Art. 143. - (1) Formarea initiala in
domeniul protectiei drepturilor copilului este obligatorie pentru toate
categoriile profesionale din sistem si pentru cei care au atributii decizionale
privitoare la copil.
(2) Educatia permanenta si formarea
profesionala continua in domeniul protectiei speciale a copilului se asigura
pentru toate categoriile profesionale din sistem.
(3) Autoritatea Nationala pentru
Protectia Drepturilor Copilului impreuna cu Ministerul Educatiei si Cercetarii,
Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, Ministerul Sanatatii,
precum si, dupa caz, cu celelalte institutii publice si private interesate vor
asigura formarea initiala si continua a personalului care, in exercitarea
sarcinilor ce ii revin, intra in contact cu domeniul protectiei si promovarii
drepturilor copilului.
Art. 144. - (1) La angajarea personalului
de educatie, protectie si ingrijire din cadrul institutiilor publice si
private, care, prin natura profesiei, intra in contact cu copilul, se va
prezenta in mod obligatoriu si o expertiza neuropsihiatrica.
(2) Anual personalul prevazut la
alin. (1) este evaluat din punct de vedere psihologic.
(3) Rapoartele privind expertizele
neuropsihiatrice, precum si rapoartele de evaluare psihologica se pastreaza
conform legii la dosarul personal al salariatului.
Art. 145. - (1) Regulamentele
proprii ale persoanelor juridice care desfasoara activitati de protectie a
copilului vor specifica expres regulile stabilite pentru a asigura exercitarea
drepturilor si indeplinirea indatoririlor pe care le au copiii, in conformitate
cu varsta, sanatatea si gradul de maturitate al acestora.
(2) Aceste regulamente vor fi expuse
intr-un loc vizibil, astfel incat sa permita accesul copiilor si informarea lor
adecvata.
Art. 146. - Prevederile prezentei
legi se completeaza cu alte reglementari care se refera la drepturile copilului,
inclusiv cu prevederile cuprinse in conventiile si tratatele internationale la
care Romania este parte.
Art. 147. - Elaborarea proiectelor
de acte normative care fac referire la oricare dintre drepturile copilului
prevazute de prezenta lege se realizeaza obligatoriu cu avizul Autoritatii
Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului.
Art. 148. - (1) Prezenta lege intra
in vigoare la 1 ianuarie 2005, cu exceptia prevederilor art. 17 alin. (2), art.
19 alin. (3), art. 84 alin. (2), art. 104 alin. (2), art. 105 alin. (5), art.
107 alin. (2) si art. 117, care intra in vigoare la 3 zile de la data
publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(2) Procedura de intoarcere a
copiilor in tara, de identificare a parintilor sau altor reprezentanti legali
ai copiilor, modul de avansare a cheltuielilor ocazionate de intoarcerea in
tara a acestora, precum si serviciile de protectie speciala, publice sau
private, competente sa asigure protectia in regim de urgenta a copiilor aflati
in strainatate, care, din orice motive, nu sunt insotiti de parinti sau de un
alt reprezentant legal ori nu se gasesc sub supravegherea legala a unor
persoane din strainatate, prevazuta la art. 19 alin. (3), se elaboreaza de
catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptie.
(3) Organizarea si metodologia de
functionare a comisiei pentru protectia copilului, prevazuta la art. 104 alin.
(2), se elaboreaza de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si
Adoptie.
(4) Regulamentul-cadru pentru
organizarea si functionarea serviciilor prevazute la art. 107 alin. (2) se
elaboreaza de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si
Adoptie.
(5) Conditiile si procedura de
acordare, retragere, anulare sau suspendare a licentei prevazute la art. 115,
precum si conditiile si procedura de efectuare a inspectiilor prevazute la art.
116 se elaboreaza de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si
Adoptie.
(6) Procedura referitoare la
exercitarea dreptului copilului ai carui parinti locuiesc in state diferite de
a intretine relatii personale si contacte directe cu acestia, prevazuta la art.
17 alin. (2), se elaboreaza de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia
Copilului si Adoptie impreuna cu Ministerul Afacerilor Externe.
(7) Tipurile de servicii
specializate, prevazute la art. 84 alin. (2), ce se asigura pe toata durata
aplicarii masurilor destinate copilului care savarseste fapte penale si nu
raspunde penal, pentru a-i asista pe copii in procesul de reintegrare in
societate, precum si standardele referitoare la modalitatea de asigurare a
acestor servicii se elaboreaza de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia
Copilului si Adoptie in colaborare cu Ministerul Justitiei.
(8) Atributiile si
Regulamentul-cadru de organizare si functionare a directiei generale de
asistenta sociala si protectia copilului, prevazute la art. 105 alin. (5), se
elaboreaza de catre Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.
Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea
prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia
Romaniei, republicata.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1873
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved