Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


CONTENCIOS ADMINISTRATIV - Contractul de concesiune

Administratie

+ Font mai mare | - Font mai mic




CONTENCIOS ADMINISTRATIV





Contractele administrative

Notiunea de contract administrativ este o creatie a doctrinei juridice franceze care s-a cristalizat pe baza jurisdictiei consiliului de stat. In Romania, teoria contractelor administrative s-a afirmat pe masura dezvoltarii raporturilor juridice dintre organele administratiei publice si particulari, in majoritate investitori din alte tari privind concesionarea unor lucrari de interes public sau a serviciilor publice. Teoria contractelor administrative din doctrina franceza a fost formulata ca urmare a existentei instantelor de contencios administrativ, ca instante distincte de cele cu competenta generala si a dreptului administrativ, continand reglementari juridice diferite de reglementarile dreptului comun, aplicabile administratiei publice.

Consiliul de stat si celelalte instante franceze de contencios administrativ au considerat ca sunt contracte administrative, acele contracte la care una din parti este o autoritate a administratiei publice, scopul acestuia fiind asigurarea functionarii unui serviciu public si caruia i se aplica un anumit regim juridic si anume regimul de drept public. Se face astfel distinctie intre contractele incheiate de organele administratiei publice ca autoritati publice, actionand cu autoritate statala si contractele civile sau contractele de drept privat la care organele administratiei publice participa in aceleasi conditii ca oricare persoana prticulara (ex. contractul de vanzare-cumparare, contract care este reglementat de Codul Civil)

Prin natura lor, contractele administrative nu se deosebesc de contractele civile, deosebirea existand pe taramul regimului juridic care li se aplica. Pentru ca un act sa poata fi considerat contract administrativ, el trebuie sa indeplineasca anumite conditii, si anume:

sa existe un acord de vointa intre o autoritate a administratiei publice si un particular

acordul de vointa trebuie sa aiba ca scopa crearea unor obligatii juridice privind prestarea unor servicii in schimbul unei renumeratii

prestatia sa fie consecinta functionarii unui serviciu public

partile, printr-o clauza expresa prin forma contractului, prin genul de colaborare sau prin orice manifestare de vointa sa consimta sa i se aplice regimul de drept public

inegalitatea partilor din contract intotdeauna intr-un contract administrativ, partile nu sunt egale

inegalitatea extensiva a contractului in favoarea administratiei, persoana particulara avand obligatia sa-si sacrifice propriile sale interese pentru realizarea serviciului public, dar sub rezerva dreptului la despagubire

dreptul pentru autoritatea administrativa de a lua masuri executorii in mod unilateral, deoarece isi pastreaza alaturi de calitatea de parte contractanta si pe aceea de putere publica, a.i. nu mai este necesar sa apeleze la justitie pentru a se obtine executarea sau rezilierea contractului

Trasaturile caracteristice ale contractelor administrative

a-       una din partile contractante are obligatoriu calitatea de autoritate a administratiei publice. Cealalta parte contractanta este un particular (persoana fizica sau persoana juridica) care se situeaza in afara sistemului autoritatilor administratiei publice

b-       obiectul contractelor administrative il poate constitui concesionarea unor activitati economice, servicii publice, unitati de productie ale unor regii autonome si terenuri proprietate de stat sau ale unitatilor administrativ-teritoriale

c-       clauzele contractuale sunt cuprinse intr-un caiet de sarcini, in care sunt prevazute obligatiile particularului

d-       conditiile de executare sunt mai riguroase si sanctiunile mai aspre. Astfel, autoritatile administratiei publice exercita un amplu control asupra modului de indeplinire a obligatiilor asumate de particular. De asemenea, organul administratiei publice poate modifica unilateral clauzele contractuale sau poate rezilia acest contract daca particularul nu isi indeplineste obligatiile contractuale sau daca interesele generale cer acest lucru.

e-       acestor contracte li se aplica atit reguli de drept administrativ, cit si reguli de drept civil. Regimul juridic administrativ aplicabil acestor contracte, se constituie din regulile de drept administrativ

f-        aceste contracte se incheie in forma scrisa, sunt contracte intuitum personae, ceea ce inseamna ca ele nu pot fi transmise altor persoane, decat in conditiile prevazute de lege, iar competente solutionarii litigiilor ivite intre partile contractante, apartin instantelor de drept comun, dar sunt autori care sustin ca aceste litigii ar trebui solutionate de instantele de contencios administrativ.

Dintre tipurile de contracte administrative intalnite in legislatia romaneasca, putem mentiona:

contractul de transport cu mijloacele de transport in comun

contractul de furnizare agent termic

contractul de concesiune

contractul de achizitii publice

contractul de prestari servicii

Contractul de concesiune

Acest contract este un mod de gestiune a unui serviciu in care o persoana publica (concedent) insarcineaza prin contract o persoana particulara (concesionar), de a pune in functiune un serviciu public sub supravegherea autoritatii publice pe o anumita perioada de timp, concesionarul asumandu-si aceasta sarcina in schimbul unei renumeratii, care consta in taxa pe care el o percepe de la beneficiarii serviciului.

Prin concesionare se incheie un contract cu un particular care se obliga sa faca investitia in schimbul taxelor pe care le va incasa. Acesta este un contract pentru ca i se aplica unele reguli de drept civil si este un contract administrativ pentru ca una dintre parti este o autoritate administrativa.

Contractul de concesiune cuprinde clauze prevazute in caietul de sarcini, stabilite de autoritatea administrativa si care sunt obligatorii pentru concesionar. De asemenea, acest contract poate cuprinde si clauze convenite de partile contractante in completarea celor din caietul de sarcini si fara a contraveni obiectivelor concesiunii prevazute in caietul de sarcini.

La incheierea contractului de concesiune partile vor conveni asupra cazurilor de incetare a contractului.

In toate cazurile, contractul de concesiune va mentiona interdictia pentru concesionar, de a subconcesiona in tot sau in parte, unei alte persoane, obiectul concesiunii, precum si clauze contractuale referitoare la impartirea responsabilitatilor de mediu intre concedent si concesionar.

La expirarea termenului de concesiune, concesionarul este obligat sa rstituie in deplina proprietate, liber de orice sarcina, bunul concesionat, inclusiv investitiile realizate.

In contractul de concesiune trebuie precizate in mod distinct categoriile de bunuri ce vor fi utilizate de concesionar in derularea concesiunii, respectiv:

bunurile de retur care revin de plin drept, gratuit si libere de orice sarcini concedentului, la expirarea contractului

de concesiune. Sunt bunuri de retur bunurile care au facut obiectul concesiunii, precum si cele care au rezultat in urma investitiilor impuse prin caietul de sarcini.

bunurile de preluare care la expirarea contractului de concesiune pot reveni concedentului in masura in care

acesta din urma isi manifesta intentia de a prelua bunurile respective in schimbul platii unei compensatii conform dispozitiilor caietului de sarcini. Sunt bunuri de preluare, bunurile care au apartinut concesionarului si au fost utilizate de catre acesta pe durata concesiunii.

bunurile proprii care la expirarea contractului de concesiune raman in proprietatea concesionarului

Contractul de concesiune va fi incheiat in conformitate cu legea romana, indiferent de nationalitatea sau de cetatenia concesionarului pentru o durata care nu va putea depasi 49 de ani, incepand cu data semnarii lui. Durata concesiunii se stabileste in functie de perioada de amortizare a investitiilor ce urmeaza a fi realizate de catre concesionar. Relatiile contractuale dintre concedent si concesionar se bazeaza pe principiul echilibrului financiar al concesiunii, respectiv pe realizarea unei posibile egalitati intre avantajele care ii sunt acordate concesionarului si sarcinile care ii sunt impuse.

Concesionarul isi executa obligatiile potrivit termenilor si conditiilor prevazute in contractul de concesiune, iar concedentul are dreptul sa verifice pe perioada derularii contractului, modul in care concesionarul isi indeplineste obligatiile care ii revin din contract.

Incetarea contractului de concesiune poate avea loc in una din urmatoarele situatii:

la expirarea duratei prevazute in contract

in cazul in care interesul national sau local o impune, prin denuntarea unilaterala de catre organul administratiei publice

in cazul nerespectarii obligatiilor contractuale de catre concesionar, prin rezilierea unilaterala de catre concedent, cu plata unei despagubiri de catre concesiona

in cazul nerespectarii obligatiilor contractuale de catre concedent, prin rezilierea unilaterala de catre concesionar, cu plata de despagubiri de catre organul administratiei publice

la disparitia dintr-o cauza de forta majora, a bunului concesionat sau in cazul imposibilitatii obiective a concesionarului de a-l exploata, prin renuntare fara plata unei despagubiri



Fundamentul raspunderii in dreptul administrativ

Relatiile interumane din societate, in conditiile existentei statului, sunt reglementate prin norme juridice care urmaresc desfasurarea acestora, potrivit vointei celor aflati la putere. In cazul incalcaarii acestor norme juridice se pun in pericol valorile sociale pe care normele le apara. Pentru ocrotirea acestor valori s-a stabilit o raspundere juridica care poate fi utilizata fie in acceptiunea de ansamblu de norme juridice care reglementeaza relatiile sociale in cazul incalcarii normelor juridice, fie de situatie juridica in care se afla persoana cara a incalcat normele juridice.

Intre raspunderea juridica, constrangerea juridica si sanctiunea juridica, exista o stransa legatura, toate avand ca scop, asigurarea ordinii de drept. Constrangerea juridica se realizeaza in principal prin aplicarea de sanctiuni juridice, iar aplicarea sanctiunii este o consecinta a angajarii raspunderii. In statele democratice, ordinea de drept se asigura in primul rand prin constrangere, prin respectarea de catre membrii societatii de buna voie, a normelor juridice. Constrangerea juridica intervine numai in situatiile extreme, cand activitatea de convingere nu da rezultatele asteptate, fiind nevoie de aplicarea unor masuri speciale de constrangere. Cu alte cuvinte, nerespectarea acestor norme, stabileste si raspunderea juridica a persoanelor care le incalca.

In raport cu gravitatea incalcarii, cu consecintele faptei antisociale, exista mai multe forme de raspundere juridica, si anume:

raspunderea penala intervine in cazul savarsirii unei infractiuni

raspunderea administrativa intervine in cazul savarsirii unei abateri administrative

raspunderea disciplinara intervine in cazul savarsirii unei abateri disciplinare

raspunderea civila intervine in situatia in care prin fapta savarsita s-au produs prejudicii materiale

Savarsirea unei fapte antisociale poate sa antreneze o singura forma de raspundere sau mai multe forme in

raport de consecintele acelei fapte.

Pentru a exista raspunderea juridica, este necesar ca:

fapta savarsita sa fie incriminata de norma juridica

fapta savarsita sa fie savarsita cu vinovatie

sa existe o legatura cauzala intre fapta si consecintele antisociale produse (legatura cauza efect)

Stabilirea unei anumite forme de raspundere juridica pentru savarsirea unor fapte antisociale, depinde de

vointa si interesele celor aflati la putere in acel moment, de importanta valorilor sociale ce trebuie ocrotite. In cadrul formelor raspunderii juridice, un loc important il ocupa raspunderea administrativa. Acest fapt se explica prin aceea ca printre cele mai frecvente fapte antisociale se numara si abaterile administrative, in primul rand savarsirea de contraventii.

Raspunderea administrativa nu trebuie confundata cu raspunderea contraventionala, nu trebuie readusa la aceasta din urma. Raspunderea contraventionala este o forma a raspunderii administrative, este adevarat ca este cea mai des intalnita si cea mai importanta, dar nu unica. (ex. majorarile de intarziere care se aplica pentru neplata la termen a impozitelor si taxelor, sau anularea unei autorizatii in cazul incalcarii unor norme juridice nu reprezinta contraventie si ca atare sanctiunile aplicate sunt sanctiuni administrative disciplinare si nu contraventionale)

Constrangerea administrativa se poate realiza prin mai multe modalitati, si anume:

masuri de siguranta (ex. carantina, vaccinarea obligatorie)

masuri de executare silita (ex.sechestru, vanzarea la licitatie)

masuri de sanctionare (ex.plata de amenzi contraventionale)

Printre masurile de constrangere administrativa se numara si sanctiunea administrativa.   

Raspunderea administrativ disciplinara

Fapta de incalcare cu vinovatie a normelor dreptului administrativ, poarta numele de abatere disciplinara. Trasaturile principale ale raspunderii administrativ-disciplinare, sunt:

se intemeiaza in general pe incalcarea unui raport de drept administrativ

autorul abaterii poate fi un organ al administratiei publice, un functionar public, un organism nestatal sau o persoana fizica

subiectul activ al raportului juridic de tragere la raspundere, este intotdeauna o autoritate publica

se intemeiaza pe vinovatia subiectului pasiv

Sanctiunile pentru abaterile administrativ-disciplinare, imbraca mai multe modalitati:

amenda

majorari de intarziere

dizolvarea organului ales

demiterea primarului

Procedura de aplicare a sanctiunilor administrativ-disciplinare, trebuie sa fie una contencioasa, care

cuprinde norme referitoare la:

constatarea faptei, a legaturii de cauzalitate dintre fapta si rezultatul ei

termenele de prescriptie si de decadere

stabilirea organului administrativ public competent sa constate savarsirea abaterii si continutul actului de constatare

exercitarea cailor de atac

modalitati de executare

Aceasta forma de raspundere a fost identificata pana la aparitia Constitutiei si chiar pana la aparitia

statutului functionarilor publici (L 188/1999) cu raspunderea disciplinara specifica dreptului muncii, dat fiind faptul ca statutul juridic al functionarului public era identific cu statutul juridic al salariatului, respectiv, de drept al muncii.

Raspunderea administrativ disciplinara poate fi definita ca fiind situatia juridica prin care se concretizeaza raportul sanctionator fara caracter contraventional stabilit intre subiectul activ al raspunderii, anume autoritatea care aplica sanctiunea. Din aceasta definitie se desprind urmatoarele trasaturi caracteristice:

este o situatie juridica, anume un complex de drepturi si obligatii corelative, care formeaza continutul unui raport juridic sanctionator fara caracter contraventional

subiectul activ al raspunderii administrativ disciplinare este o autoritate publica ce trebuie sa sanctioneze fapta ilicita savarsita de o persoana fizica sau juridica. In legatura cu subiectul activ, persoana fizica, acesta este prin exceptie, un functionar public

temeiul obiectiv al raspunderii este dat de abaterea administrativ disciplinara prin care se incalca in principal o norma de drept administrativ. Cat priveste temeiul subiectiv al raspunderii administrativ disciplinare, acesta este constituit de vinovatie, in lipsa acestuia neexistand raspunderea amintita

sanctiunile administrativ disciplinare nu sunt privative de libertate. Aceste sanctiuni administrativ disciplinare au denumiri diferite si sunt cuprinse in acte normative diferite cu forta juridica diferita.

Raspunderea contraventionala

Constituie contraventie fapta savarsita cu vinovatie stabilita si sanctionata ca atare prin lege, prin hotarare de guvern, ori prin hotarare a cosiliului local sau judetean. Contraventia se poate savarsi fie printr-o actiune, fie printr-o inactiune prin care se pune in pericol o anumita valoare sociala, ca de ex. ordinea publica, viata, sanatatea oamenilor, mediul ambiant, etc.

Actiunea ilicita poate sa constea in savarsirea unei fapte interzise prin norma juridica (ex. organizarea unei adunari publice nedeclarate), contraventia poate fi savarsita si prin neindeplinirea obligatiilor stabilite prin norma juridica (ex. nerespectarea orelor de desfasurare a unei adunari publice). Contraventia prezinta un grad de pericol social mai redus decat infractiunea, fapt care determina ca si sanctiunile care se aplica in cazul contraventiilor, sa fie mai putin aspre decat in cazul infractiunilor.

Severitatea mai scazuta a sanctiunilor contraventionale se refera mai ales la faptul ca in cazul savarsirii de contraventii, in majoritatea covarsitoare a situatiilor, nu se aplica masuri privative de libertate, ci sanctini de alta natura, de regula plata unor amenzi.



Gradul de pericol social al unei fapte este determinat de importanta si rodul relatiilor sociale care au fost prejudiciate de acea fapta. Tinand seama de aceasta, fapte care intr-o anumita perioada sunt socotite infractiuni, pot fi considerate intr-o alta perioada, contraventii sau invers.

Subiectii si conditiile raspunderii contraventionale

Pentru existenta unei contraventii este necesara vinovatia, adica actiunea sau inactiunea prin care a fost savarsita contraventia, sa se intemeieze pe intentie sau pe culpa. Fapta este savarsita cu intentie in situatia in care persoana in cauza prevede si urmareste sau accepta, chiar daca nu urmareste, rezultatele faptei sale.

Culpa exista atunci cand o persoana socoteste cu usurinta ca rezultatele faptei sale nu se vor produce sau nu le prevede dasi ar fi trebuit sa le prevada. Exista unele situatii cand, desi o persoana savarseste o contraventie, un este pasibila de sanctiune, deci cu alte cuvinte este exonerata de raspunderea contraventionala.

In cazul raspunderii contraventionale, cauzele care exonereaza de raspundere, sunt aceleasi ca si in cazul raspunderii penale si anume:

legitima aparare

starea de necesitate

contrangerea fizica sau morala

cazul fortuit

eroarea de fapt

De asemenea, nu constituie contraventie, fapta savarsita de o persoana care din cauza starii mintale sau a

unei infirmitati, nu poate raspunde pentru fapta sa, precum si fapta savarsita de minorul sub 14 ani. Se mai poate adauga betia involuntara completa, ca o cauza care exonereaza de raspundere.

Dupa expirarea termenului cand sanctiunea contraventionala putea fi aplicata sau executata, faptuitorul nu mai poate fi tras la raspundere. Prescriptia are asadar, ca efect, exonerarea de raspundere.

Raspunderea contraventionala si raspunderea civila

Este posibil ca printr-o fapta socotita contraventie, sa se produca daune altor persoane. Chiar daca persoana care a savarsit contraventia este exonerata de raspundere, ea ramane totusi obligata sa repare prejudiciul pe care l-a provocat prin fapta sa. In cazul in care prin savarsirea contraventiei a fost pricinuita o paguba si exista tarif de evaluare a acesteia, agentul constatator daca are dreptul sa aplice sanctiunea, stabileste despagubirea pe baza de tarif, facand mentiunea despre aceasta in procesul verbal. Daca agentul constatator nu este competent sa aplice sanctiunea, despagubirile vor fi stabilite de catre organul competent sa aplice sanctiunea contraventionala la cererea partii vatamate.

Agentul constatator este obligat sa aduca la cunostinta partii vatamate, masura adoptata, pentru ca acesta sa poata obtine de la contravenient suma datorata de acesta, prin trimiterea unei copii a procesului verbal de constatare a contraventiei.

Sanctiunile contraventionale

Avertismentul cea mai banala sanctiune contraventionala este avertismentul. Acesta consta in atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului social al faptei savarsite, insotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale. Avertismentul este deci, o sanctiune fara efecte juridice, asemanator unei sanctiuni morale. Avertismentul se aplica in cazul unor fapte de unica gravitate si cand se apreciaza ca persoana in cauza, chiar si fara aplicarea unei sanctiuni mai aspre, nu va mai savarsi alte contraventii.

Avertismentul se poate aplica chiar si atunci cand actul normativ prin care a fost stabilita contraventia, nu prevede o astfel de sanctiune, lasandu-se deci la aprecierea celui ce constata contraventia, aplicarea acestei masuri.

In general, avertismentul se prezinta sub forma verbala. El se aplica in mod obligatoriu in scris, in urmatoarele situatii:

cand actul normativ prin care se stabileste contraventia respectiva, prevede expres obligativitatea formei scrise

cand contravenientul nu este de fata in momentul constatarii contraventiei

cand au fost produse pagube prin savarsirea contraventiei

Amenda cea mai frecventa sanctiune contraventionala. De regula actele normative prevad pentru fiecare contraventie in parte, o limita minima si una maxima pentru ca amenda sa poata fi aplicata in functie de imprejurarile concrete in care a fost savarsita contraventia. Amenda contraventionala are caracter administrativ. Contravenientul poate achita pe loc sau in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului verbal, jumatate din minimul amenzii prevazute in actul normativ. Agentul constatator trebuie sa faca in procesul verbal, mentiunea despre aceasta posibilitate. In actul normativ de stabilire a contraventiilor, aceasta posibilitate trebuie mentionata in mod expres. Amenda, avand un caracter personal, nu este transmisibila, a.i. mostenitorii contravenientului decedat nu pot fi urmariti.

Prof. Ioan Alexandru sustine ideea potrivit careia in cazul in care amenda nu a fost executata in timpul vietii contravenientului, ea ar trebui recuperata din masa succesorala a defunctului.

Inchisoarea contraventionala este o sanctiune care se poate institui numai prin lege si se poate aplica in cazul savarsirii unor fapte de un grad mai ridicat de pericol social. Sanctiunea inchisorii contraventionale, este intotdeauna alternativa cu amenda. Ea are un caracter administrativ. Se deosebeste de sanctiunea inchisorii penale privative de libertate, avand un regim specific privind aplicarea si executarea ei. In timpul executarii acestei sanctiuni, persoana in cauza trebuie sa presteze activitati in interes social.

Confiscarea este o sanctiune contraventionala complementara, ea constand in retinerea fortata a unor bunuri, si anume a celor care au servit la savarsirea contraventiei, daca ele apartin contravenientului. Uneori confiscarea are caracter temporar (ex.ridicarea autoturismelor care stationeaza neregulamentar), alteori confiscarea poate fi o sanctiune principala de sine statatoare (ex. bunurile ascunse in coletele postale si neinscrise in documentele de insotire, se confisca). Bunurile confiscate trec in patrimoniul statului, fara plata.

Suspendarea activitatii si anularea autorizatiei de functionare

In unele acte normative este prevazuta si sanctiunea suspendarii activitatii agentului economic in cazul savarsirii anumitor contraventii. Aceasta sanctiune are caracter complementar, ea aplicandu-se pe langa sanctiunea principala care poate fi amenda sau inchisoarea contraventionala. Nu este o sanctiune obligatorie; se lasa la aprecierea agentului constatator daca sa o aplice sau nu.

Constatarea contraventiilor

Contraventia se constata printr-un proces verbal incheiat de persoanele anume stabilite in actul normativ, care stabileste si sanctioneaza contraventia, denumite in mod generic, agenti constatatori. Pot fi agenti constatatori, primarii, ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului de Interne special abilitati, persoanele imputernicite in acest scop de ministrii si de alti conducatori ai administratiei publice centrale, de primari.

Procesul verbal de constatare a contraventiei, va cuprinde in mod obligatoriu, urmatoarele:

data si locul unde este incheiat

numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator

datele personale, ocupatia si locul de munca al contravenientului

descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsit

indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia

posibilitatea achitarii in termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute in actul normativ, daca acesta prevede o astfel de posibilitate

termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plangerea

La intrarea in Romania a cetatenilor straini sau a cetatenilor romani cu domiciliul in strainatate, organele

politiei de frontiera vor elibera acestora, tichete de inscriere a contraventiilor. La iesirea din tara, organele politiei de frontiera odata cu controlul documentelor, vor solicita acest tichet si dupa caz, dovada platii amenzii contraventionale.

Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator, atrage nulitatea procesului verbal. Aceasta nulitate se poate constata si din oficiu. Procesul verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. In cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin 1 martor. In astfel de situatii, procesul verbal va cuprinde si datele personale si semnatura martorului. Nu poate avea calitatea de martor, un alt agent constatator. In lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la incheierea procesului verbal in acest mod. Pentru aceeasi fapta, nu se pot aplica doua sau mai multe sanctiuni principale repetate.

Aplicarea santiunilor contraventionale

In cazul in care in actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiilor, nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul verbal de constatare aplica si sanctiunea. Daca potrivit actului normativ, agentul constatator nu are dreptul sa aplice si sanctiunea, atunci procesul verbal de constatare se trimite de indata organului sau persoanei competent sa aplice sanctiunea. In acest caz, sanctiunea se aplica prin rezolutie scrisa pe procesul verbal.

Sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite. In cazul contraventiilor pentru care legea prevede sanctiunea inchisorii contraventionale, alternativ cu amenda, daca agentul constatator apreciaza ca sanctiunea amenzii nu este indestulatoare, incheie proces verbal de constatare si il inmaneaza in cel mult 48 de ore judecatoriei in a carei raza teritoriala a fost savarsita contraventia, pentru aplicarea sanctiunii corespunzatoare. In cazul in care se constata de catre judecatorie ca se impune aplicarea inchisorii contraventionale, instanta va dispune inlocuirea inchisorii cu sanctiunea obligarii la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, daca contravenientul este de acord.

In cazul in care prin savarsirea contraventiei, s-a cauzat o paguba si exista tarif de evaluare a acesteia, persoana imputernicita sa aplice sanctiunea, stabileste si despagubirea cu acordul expres al persoanei vatamate, facandu-se aceasta mentiune in procesul verbal. Daca exista tarif de evaluare a pagubei, persoana vatamata isi va putea valorifica pretentiile, potrivit dreptului comun. Persoana imputernicita sa aplice sanctiunea, dispune si confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventie. In toate situatiile, agentul constatator va descrie in procesul verbal, bunurile supuse confiscarii si va lua masurile necesare de conservare sau de valorificare prevazute de lege, facand mentiunile corespunzatoare in procesul verbal.

Daca agentul constatator aplica si sanctiunea, iar contravenientul este prezent la incheierea procesului verbal, se inmaneaza acestuia copia procesului verbal, facandu-se mentiune in acest sens, iar contravenientul va semna de primire. In cazul in care contravenientul nu este de fata sau refuza sa semneze procesul verbal, comunicarea acestuia se face de catre agentul constatator in termen de cel mult o luna de la data incheierii. Comunicarea se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afisare la domiciliul sau sediul contravenientului.

Caile de atac impotriva actelor de aplicare a sanctiunilor contraventionale

Impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii, se poate face pla,gere in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia. Partea vatamata poate face plangere numai in ceea ce priveste despagubirea, iar cel caruia ii apartin bunurile confiscate, altul decat contravenientul, numai in ceea ce priveste masura confiscarii. Plangerea, insotita de copia procesului verbal de constatare a contraventiei, se depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat sa o primeasca si sa inmaneze depunatorului o dovada in acest sens. Plangerea, impreuna cu dosarul cauzei, se trimit de indata judecatoriei in a carei raza teritoariala a fost savarsita contraventia. Plangerea suspenda executarea. Judecatoria va fixa termen de judecata, care nu va depasi 30 de zile si va dispune citarea contravenientului sau dupa caz a persoanei care a formulat plangerea, a organului care a aplicat sanctiunea, a martorilor indicati in procesul verbal sau in plangere, precum si a oricaror alte persoane in masura sa contribuie la rezolvarea temeinica a cauzei.



Hotararea judecatoreasca prin care s-a solutionat plangerea, poate fi atacata cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Recursul este suspensiv de executare.

Executarea sanctiunilor contraventionale

Procesul verbal neatacat in termenul de 15 zile, precum si hotararea judecatoreasca irevocabila prin care s-a solutionat plangerea, constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate.

Avertismentul se adreseaza oral, atunci cand contravenientul este prezent la constatarea contraventiei si sanctiunea se aplica de catre agentul constatator. In celelate cazuri, avertismentul se socoteste executat prin comunicarea procesului verbal de constatare a contraventiei cu rezolutia corespunzatoare.

Punerea in executare a sanctiunii amenzii contraventionale se face astfel:

de catre organul din care face parte organul constatator, ori de cate ori nu se exercita calea de atac impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei in termenul legal

de catre instanta judecatoreasca in celelate cazuri

Aceste organe vor comunica din oficiu organelor de specialitate ale directiilor generale ale finantelor

publice in a caror raza teritoriala domiciliaza sau isi are sediul contravenientul, procesul verbal de constatare si sanctionarea contraventiei, sau dupa caz dispozitivul hotararii judecatoresti prin care s-a solutionat plangerea. Executarea se face in conditiile prevazute de dispozitiile legale, privind executarea silita a creantelor bugetare. Impotriva actelor de executare se poate face contestatie la executare in conditiile legii.

Executarea sanctiunilor contraventionale complementare, se face potrivit dispozitiilor legale. Confiscarea se aduce la indeplinire de catre organul care a dispus aceasta masura in conditiile legii. Daca procesul verbal este nul, atunci bunurile confiscate, cu exceptia celor a caror detinere sau circulatie este interzisa prin lege, se restituie de indata celui in drept.

Raspunderea administrativ patrimoniala

Conform art.52 din Constitutie si art.11 si 13 din Legea contenciosului administrativ (L29/1990) s-a instituit o raspundere administrativ patrimoniala a administratiei si a functionarilor ei, supusa unui regim de drept administrativ. Prin art.52 din Constitutie 2003, aceasta forma de raspundere a fost extinsa pentru toate autoritatile publice, nu doar numai pentru cele administrative, cum se prevedea in legea contenciosului administrativ.

Aceste autoritati publice, pot fi obligate la repararea prejudiciilor materiale si morale provocate. O prevedere deosebita este cea cuprinsa la art.52 alin.3 din Constitutie, care consacra o forma speciala a raspunderii administrativ patrimoniale, anume raspunderea statului pentru prejudiicle cauzate prin erorile judiciare penale.

In baza L 29/1990 care face trimitere la dispozitiile art.52 din Constitutie, angajarea raspunderii administrativ patrimoniale se poate face in trei moduri, si anume:

prin actiune indreptata impotriva autoritatilor parate

prin actiune indreptata exclusiv impotriva functionarului public

prin actiune indreptata concomitent impotriva autoritatii si a functionarului public

Prin consacrarea pe planul raspunderii administrativ patrimoniale a principiului solidaritatii juridice dintre

autoritate si functionarii publici in procesul executarii hotararilor, partea vatamata se va indrepta in primul rand impotriva autoritatii, care in principiu este solvabila, si deci sunt create sansele realizarii creantelor reclamantului.

Conditia de baza este ca actul atacat sa fie unul administrativ. Referitor la competenta de solutionare a actiunilor privind raspunderea administrativ patrimoniala, aceasta apartine instantelor judecatoresti, respectiv sectiilor de contencios administrativ ale tribunalelor judetene, ale curtilor de apel si ale inaltei Curti de Casatie si de Justitie. Aceste instante urmeaza a se pronunta cu privire la prejudiciile cauzate de actul administrativ atacat.autoritatea publica parata poate fi obligata la repararea prejudiciilor cauzate, care pot fi materiale sau morale.

Prin art. 52 alin. 2 din Constitutie, s-a prevazut si o forma de raspundere speciala a statului pentru prejudiciile produse, datorita unor eori judiciare penale. Prin urmare, pe baza prevederilor constitutionale si legale actuale, identificam o forma obiectiva a raspunderii administrativ patrimoniale pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare savarsite in procesele penale si raspundere bazata pe vinovatie in cazul prejudiciilor produse prin acte administrative.

Raspunderea administrativ patrimoniala pentru categoriile de prejudicii amintite, este supusa unui regim de drept administrativ diferit de regulile consacrate de dreptul civil, ca drept comun. Dispozitiile L 29/1990 arata ca actiunea in daune, este conditionata de actiunea in anulare a actului administrativ, sau de obligarea la emiterea unui act administrativ. Avand in vedere aceasta conditie, in cazul in care reclamantul cunoaste paguba si intinderea acesteia, el trebuie sa formuleze actiunea pentru repararea prejudiciilor materiale si morale, odata cu cererea de anulare totala sau partiala a unui act sau de obligare la emiterea acestui act.

Daca la momentul introducerii actiunii in anulare sau de obligare la emiterea unui act administrativ reclamantul nu cunoaste paguba si intinderea acesteia, el poate solicita repararea prejudiciilor materiale si morale, pe calea unei actiuni separate la instanta civila, dar cu conditia ca prin hotararea judecatoreasca, instnata de contencios administrativ sa fi anulat in tot sau in parte, actul administrativ, sau sa fi dispus emiterea unui act administrativ.

Raspunderea administrativ patrimoniala intervine pentru acte administrativ ilegale, nu si in cazul in care pagubele s-au produs prin acte administrativ legale sau prin acte exceptate de la controlul de legalitate pe calea

L 29/1990. Prin art.13 din legea contenciosului administrativ s-a creat posibilitatea ca actiunea in daune sa poata fi formulata si personal impotriva functionarului care a elaborat actul sau care se face vinovat de neelaborarea lui, precum si chemarea in garantie a superiorului ierarhic al functionarului public chemat in proces si care superior a dat ordin scris de emitere sau de neemitere a unui act administrativ.

In ceea ce priveste litigiile in care functionarul este parte in proces, alaturi de autoritatea publica, a fost instituit principiul solidaritatii, in ceea ce priveste suportarea despagubirilor dispuse de instanta. Pentru admiterea unei actiuni de acordare a despagubirilor materiale si morale, sunt necesare urmatoarele conditii:

actul atacat sa fie ilegal pentru ca aceasta raspundere nu poate interveni pentru actele legale ale administratiei

actul atacat sa fi cauzat prejudicii materiale si morale, asa cum prevad dispozitiile art.11 din L 29/1990

sa existe legatura de cauzalitate intre actul ilegal si prejudiciu, respectiv prejudiciul sa fie consecinta nemijlocita a actiunii administratiei

In cazul actului tipic (act administrativ emis) prejudiciul este cauzat nu doar prin emiterea actului ilegal, ci

si prin punerea lui in executare, data cand se produc efecte juridice de natura a produce prejudicii, pe cand in cazul actului administrativ asimilat (refuzul de a emite un act administrativ, sau neemiterea lui in afara termenului legal), prejudiciul se produce prin chiar neemiterea actului.

Operatiunile administrative si operatiunile materiale

In afara actelor juridice, autoritatile administratiei publice infaptuiesc si o serie de operatiuni administrative, cum ar fi:

stampilarea

avizarea actelor administrative

inregistrarea actelor administrative

datarea actelor administrative, etc

Prin operatiuni administrative se inteleg operatiunile de birou, realizate de personalul administratiei publice

in procesul administrativ. Analizand activitatea autoritatilor administratiei publice, se poate constata ca cea mai mare parte din activitatea acestora, este alcatuita din operatiuni administrative si din operatiuni materiale (ex. diferite activitati de asistenta medico-sanitara, de instruire a elevilor, de prestari servicii, etc.)

Numarul mai mare al operatiunilor administrative, in comparatie cu cel al actelor administrative, se explica prin aceea ca pentru elaborarea si executarea unui singur act administrativ sunt necesare numeroase si variate operatiuni administrative. Fara aceste operatiuni administrative, nu este posibila nici elaborarea si nici executarea nu numai a actelor administrative, dar si a actelor celorlalte organe ale statului, atunci candexecutarea lor este infaptuita de autoritatile administratiei publice. Prin urmare, operatiunea administrativa reprezinta o insemnatate deosebita, deoarece cu ajutorul lor are loc emiterea, executarea si controlul executarii actelor administrative, dar si al altor acte juridice.

Unele operatiuni administrative sunt infaptuite in realizarea autoritatilor publice (ex. sigilarea unui bun supus executarii silite), in timp ce altele nu implica aceasta, cum ar fi de ex. indosarierea actelor administrative. Anumite operatiuni administrative sunt simple activitati materiale, cum ar fi datarea unui act, in timp ce altele reprezinta si o manifestare de vointa, cum sunt de ex. diferitele avize care se acorda pentru emiterea actelor administrative in care se manifesta vointa persoanelor care au acordat acele accize. Dpdv. juridic, intre cele doua categorii de operatiuni (administrative si materiale) nu sunt diferente, dar ambele se deosebesc de actele juridice prin aceea ca ele nu creeaza prin ele insele drepturi si obligatii. Operatiunile administrative si mai ales cele materiale, au ca specific, tehnicitatea lor, in raport cu activitatile pe care le desfasoara autoritatile administrative publice prin personalul acestora.

Semnificatia juridica a operatiunilor administrative si materiale, consta in urmatoarele doua aspecte:

constituie conditia aplicarii unor norme juridice

pot constitui conditii de valabilitate ale unui act juridic, deci si a unor acte administrative sau contracte administrative

Astfel, emiterea unei autorizatii de instrainare a unui imobil se face dupa ce in prealabil s-au facut

masuratori ale terenului (sunt operatiuni materiale) si s-a intocmit schita amplasarii acestuia (operatiuni administrative), sau eliberarea unui certificat de absolvire, dupa ce persoana fizica a fost examinata, examinarea fiind o operatiune materiala.







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 957
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site