Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


Introducere in relatii publice

Administratie

+ Font mai mare | - Font mai mic



Introducere in relatii publice

Relatiile Publice sint o inventie a economiei de piata si se gasesc in plina dezvoltare in orice economie post-industriala. In literatura de specialitate apare, uneori, ideea ca Relatiile Publice (RELATII PUBLICE) reprezinta o practica veche de cind lumea : „In sensul lor cel mai general, relatiile publice sunt la fel de vechi ca si civilizatia, deoarece la baza lor se afla efortul de a convinge. Persuasiunea este forta conducatoare a relatiilor publice si multe dintre tacticile pe care le folosesc practicienii de azi ai relatiilor publice au fost folosite si de conducatorii societatii timp de mii de ani.”[1] Din punctul nostru de vedere, acest gen de aprecieri oarecum simpatic si frecvent intilnit in cartile de popularizare, nu depaseste, de fapt, stadiul de platitudine. Nu se poate sa nu simti ca unor definitii atit de laxe le scapa ceva foarte important, de obicei chiar esentialul, ele delimitind, in schimb un spatiu absolut neinteresant, in care pot fi inghesuite tot felul de maruntisuri teoretice. Desigur, asa cum de-abia se poate observa din definitia de mai sus, Relatiile Publice au ceva de-a face cu politica si cu persuasiunea, dar raporturile dintre R. P. si conducerea (guvernarea) unor societati nu vor putea fi niciodata precizate pornind de la aceste definitii in care suprapunerile fortate produc inevitabil confuzie. Nu orice forma de comunicare este adecvata pentru RELATII PUBLICE, dupa cum nu orice sistem de guvernare din lumea actuala este unul democratic. Astfel, fara macar a incerca sa contrazicem truismul referitor la aparitia comunicarii din cele mai vechi timpuri, din care izvoraste si impresia ca RELATII PUBLICE au aceeasi virsta cu civilizatia umana, preferam sa ne intrebam care sunt functiile comunicarii in RELATII PUBLICE si sa observam daca nu cumva s-a schimbat ceva, intre timp, in contextul comunicarii. In ceea ce ne priveste, esential pentru RELATII PUBLICE este ca ele sunt bazate pe strategii de comunicare puse in slujba unor obiective organizationale. RELATII PUBLICE nu reprezinta un instrument de conducere a societatii (poate doar, daca ne este permisa aprecierea, intr-o societate condusa in totalitate de consum), desi unii teoreticieni deosebit de zelosi se grabesc sa ii faca loc acestei discipline printre celelalte apartinind domeniului comunicarii, supraevaluindu-i importanta.




Defintia de lucru pe care o propunem este urmatoarea: RELATII PUBLICE reprezinta managementul imaginii si reputatiei unei organizatii. Ele sunt initiate si conduse de catre organizatii, ca urmare a presiunilor pe care le exercita concurenta si a dezvoltarii constiintei civice a indivizilor. Departamentele de RELATII PUBLICE nu reprezinta un lux inutil, chiar daca astazi, in Romania, inca mai avem impresia uneori ca unul sau altul dintre purtatorii de cuvint, cei mai vizibili reprezentanti ai departamentului de RELATII PUBLICE sunt tinuti in posturi numai pentru ca este de bon ton sa ai un asemenea personaj in organizatie. De fapt, multe dintre organizatiile mari stiu ca un departament de RELATII PUBLICE este foarte costisitor, dar, totodata si foarte necesar, fie ca acestea au obiective economice (organizatii de tip profit) sau non-economice (non-profit). Pentru a rezuma, se poate spune ca necesitatea unui departament de RELATII PUBLICE este cu atit mai acut resimtita cu cit dependenta organizatiei de mediul (mai degraba in sens social decit in cel ecologic) in care isi desfasoara activitatea este mai mare.

Credem ca nu este lipsit de interes faptul ca RELATII PUBLICE au fost initiate, asa cum cercetatorii par sa fie in unanimitate de acord, de catre doi ziaristi – Ivy Lee si George Parker – care au deschis in 1904, in New York, o agentie de relatii publice, devenind cunoscuti ca reprezentanti ai unor mari corporatii industriale. In lumina tare a acestui „pacat originar” al unor jurnalisti care au schimbat interesul public pentru interesul privat, relatia ambivalenta (de complementaritate si de concurenta in acelasi timp) dintre jurnalisti si specialistii in RELATII PUBLICE isi dezvaluie toate semnificatiile. Am avut de nenumarate ori prilejul sa constatam, cu ocazia unor cursuri comune, rivalitatea profesionala a invataceilor celor doua bresle, din care viitorii specialisti in RELATII PUBLICE nu pot iesi decit mai fortificati din punct de vedere deontologic.





D. Newsom, A. Scott, J. V. Turk, apud Cristina Coman, Relatiile Publice. Principii si strategii, Iasi, Ed. Polirom, 2001, p. 48.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 706
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site