Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


Resursele de apa ale Romaniei - Alimentarea cu apa in sistem centralizat a localitatilor

Administratie

+ Font mai mare | - Font mai mic



Consideratii generale




Apa este singura sursa care nnu se schimba cantitativ niciodata si singura care nu poate fi inlocuita.

Socotita gratuita atata vreme cat era din belsug, acum i se redescopera pretul. Cand curgea din abundenta, omul se considera proprietarul ei si o folosea fara masura.De-a lungul timpului, lipsa apei s-a simtit de nenumaarate ori, cea , mai recenta fiind seceta din Europa anului 1976. Apa nu apartine nimanui individual, ci colectivitatii si utiliyarea ei trebuie facuta rational.

Apa poate fi comercializata foarte greu ( in 1992 Olanda importa apa potabila din Norvegia), putand fi transportata dificil pe distante de cateva sute de km. Utilizarea apei are mai mult un regim local sau regional.

Ca sursa generala , esentiala desfasurarii tuturot proceselor biologice din natura , apa preyinta o importanta deosebita pentru existenta vietii si infaptuirea tuturor activitatilor umane.

Utilizarea apei a inregistrat o continua intensificare si diversificare, trecandu-se de la folosirea apei pentru baut, satisfacerea cerintelor pentru igiena si a celorlalte nevoi gospodaresti, pescuitului , la navigatie si irigatii , la folosirea ei in numeroase procese tehnologice. Pe de alta parte cresterea exploziva a populatiei , gradul inalt de urbanizare, precum si aparitia unor noi industrii , mari consumatoare de apa si in acelas timp producatoare de efecte adverse asupra apei si a mediului inconjurator in genere.

Ca urmare, cercetarile privind conditiile de viata ale populatiei, fie ca este

vorba de diagnoze ale calitatii vietii, in general, fie de analize al standardului de

viata, in special, pun un accent deosebit pe rolul apei in viata localitatilor si a

oamenilor. In acest sens, relatia apa – calitatea vietii este evidentiata, din punct de

vedere socioeconomic, si prin intermediul unor indicatori, atat obiectivi, cat si

subiectivi, care privesc: accesul localitatilor si al populatiei la sursele de apa,

consumul de apa, calitatea apei, influenta apei asupra starii de sanatate a populatiei,

perceptia populatiei privind alimentarea cu apa.

Resursele de apa ale Romaniei

Desi pare a avea o relativa abundenta de apa, datorita imaginii create de

existenta unei retele hidrografice echilibrate, care acopera aproape intreg teritoriul

tarii, Romania dispune de resurse de apa destul de reduse in comparatie cu alte

state. Astfel, rezerva naturala medie de apa in tara noastra este apreciata la circa

1700 m3/locuitori/an, fata de circa 4200 m3/locuitor/an in Franta. Din acest punct

de vedere, Romania se situeaza pe locul 12 in randul tarilor europene. Pentru a ne

da seama cat inseamna aceasta resursa de apa a tarii noastre, trebuie sa spunem ca,

in opinia specialistilor, tarile ale caror rezerve naturale medii se situeaza sub 1700

m3/locuitor/an sunt deficitare in ceea ce priveste apa.

In regimul actual de amenajare, resursele de apa utilizate ale Romaniei sunt

constituite atat din ape de suprafata, cat si din ape subterane. O serie de

particularitati ale resurselor de apa (repartitie geografica neuniforma, debite

variabile in cursul anului, poluarea unor rauri interioare, pozitia excentrica a

Dunarii in cadrul tarii) creeaza dificultati in alimentarea cu apa potabila a

populatiei, in special intr-o serie de localitati si zone urbane. Aceste disfunctii, cu

consecinte grave in plan social si economic, s-au accentuat mai ales in ultimii ani,

datorita fenomenului de seceta care afecteaza grav Romania.

Studiile efectuate in scopul imbunatatirii alimentarii cu apa au scos in

evidenta existenta a cel putin 25 de zone si orase deficitare in ceea ce priveste

aceasta resursa. Sunt mentionate in acest sens zonele Zalau – Simleu Silvaniei,

Sighisoara – Medias – Dumbraveni – Copsa Mica, Azuga – Breaza etc., precum si

o serie de orase, intre care, Timisoara, Craiova, Ploiesti, Brasov, Drobeta Turnu

Severin s.a. (Motoiu, 1999). Toate acestea se regasesc detaliate si in anexele Legii

nr.171/1997, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national –

Sectiunea a II-a – APA. Este vorba de zonele cu disfunctionalitati in alimentarea cu

apa si/sau canalizare a municipiilor si oraselor, care necesita lucrari hidroedilitare

de reabilitare si dezvoltare, de zonele cu localitati rurale avand resurse reduse de

apa, care necesita lucrari prioritare de alimentari cu apa in sistem centralizat,

precum si de comunele care solicita astfel de lucrari (Monitorul Oficial nr. 325,

1997).

In momentul de fata, solutiile pentru rezolvarea alimentarii cu apa la nivelul

intregii tari au in vedere atat stabilirea surselor potentiale si realizarea de statii de



tratare a apei, cat si reabilitarea si modernizarea sistemelor de distributie pentru

eliminarea pierderilor de apa in retea.

Modalitatea de alimentare cu apa potabila a localitatilor si populatiei din tara

noastra implica doua aspecte distincte, si anume:

alimentarea cu apa in sistem centralizat;

alimentarea cu apa din surse proprii (fantani, izvoare).

Alimentarea cu apa in sistem centralizat a localitatilor (urbane si

rurale) si a populatiei Romaniei

Alimentarea cu apa potabila in sistem centralizat a localitatilor si a populatiei,

pe langa elementele de confort pe care le aduce locuintei, prezinta avantajul

calitatii si sigurantei, datorita posibilitatilor de tratare, de supraveghere si control

permanent al apei introduse in retea.

In momentul de fata, asigurarea apei potabile in sistem centralizat pentru

populatia din tara noastra se face din surse de suprafata (rauri, lacuri si fluviul

Dunarea) in proportie de 18 %, din surse subterane – 19,5% si din surse mixte (de

suprafata si subterane) – 61,8%.

Situatia alimentarii cu apa in Romania arata ca, din totalul de 22 milioane

de locuitori, in anul 2000 beneficiau de alimentare cu apa de la retea circa 14,7

milioane de persoane, reprezentand 65,6% din populatia Romaniei (INS, 2001).

Cat priveste dotarea locuintelor cu instalatie de alimentare cu apa, recensamantul

populatiei din 1992 indica, la nivelul tarii, o pondere a acestora de numai 51,6%

(CNS, 1994). Conform datelor respective se poate deduce nivelul inca

nesatisfacator in ceea ce priveste accesul populatiei la alimentarea cu apa potabila

in sistem centralizat, Romania situandu-se si din acest punct de vedere in urma

majoritatii tarilor din Europa.

Referitor la distributia apei potabile, la sfarsitul anului 2000, reteaua simpla

de alimentare avea o lungime totala de 38 238,1 km, din care 22 621,7 km (59,1%)

in municipii si orase.

CONSUMUL DE APA

Cantitatea totala de apa furnizata unei localitati, raportata la numarul

locuitorilor si numarul zilelor dintr-un an, reprezinta consumul specific de apa in

litri.

Activitatile umane presupun diverse categorii de consumuri specifice ale

apei, si anume: casnice (gospodaresti), publice, industriale, agricole.

Consumul casnic se refera la apa utilizata in gospodarie pentru igiena

corporala, pentru prepararea hranei, pentru igiena locuintei, a imbracamintei etc. si

constituie un indicator de referinta al nivelului de civilizatie.

Conform indicatiilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, cantitatea minima de

apa pentru nevoi individuale este de 5 litri in 24 de ore, asigurand aproape exclusiv

numai nevoile fiziologice; cantitatea optima est de 100 litri pe zi.

In tara noastra, Ordinul ministrului sanatatii 536/1997 pentru aprobarea

Normelor de igiena si a recomandarilor privind mediul de viata al populatiei,

prevede, intre altele, cantitatea minima de apa pe zi pentru un locuitor, care trebuie

sa fie de 50 litri (in scopul acoperirii necesarului fiziologic, igienei individuale si

pregatirii hranei).

Consumul general de apa, implicit consumul casnic, este insa foarte diferit de

la o tara la alta, atat in raport cu resursele, cat si in functie de standardul economic,

de modul de viata si de anumite traditii ale populatiei.

In Romania, situatia actuala a gospodaririi calitative si cantitative a apelor

reflecta modul in care s-a dezvoltat economia noastra in ultimii ani 30–40 de ani

fara sa acorde atentie reducerii consumurilor specifice de apa. Nu a existat

preocupare pentru economisirea apei, considerandu-se ca „apa nu costa” fiind „un

bun dat de natura”, investitiile pentru lucrarile hidrotehnice care sa asigure sursa de

apa fiind facute de la buget. Alte cauze care au condus, in timp, la cresterea

consumului specific au fost costul redus al apei, pierderile din retea datorita



deficientelor acesteia si, nu in ultimul rand, nivelul scazut al constiintei populatiei

pentru a evita risipa de apa.

Datorita celor prezentate mai sus s-a ajuns ca in anul 1997, la nivel urban, cu

o populatie racordata de 11,3 milioane de locuitori, care consuma 92% din

cantitatea de apa din retele, consumul mediu total sa fie de 538 l/om/zi, din care

consumul casnic – 253,5 l/om/zi, consumul public – 68 l/om/zi, consumul agentilor

economici – 85 l/om/zi si pierderi de 131,5 l/om/zi .

La nivelul anului 2000, consumul mediu zilnic de apa potabila pentru uz

casnic, in municipii si orase, a scazut la 217 l/om/zi, fata de 233 l/om/zi in 1999. Conform statisticilor, consumul de apa in tara noastra, raportat la cel al unor tari

occidentale, este de 2–3 ori mai mare. Valoarea inca ridicata a consumului casnic

de apa se datoreste, in buna parte, risipei pe care o face populatia, pierderilor din

reteaua de distributie, precum si defectiunilor de la instalatiile de alimentare cu apa.

Aceste pierderi au fost, in anul 2000, de 31 % pe toata tara si de 33,2% in

municipii si orase (INS, 2001).

Un element important in reducerea consumurilor de apa il reprezinta

introducerea masurarii/contorizarii debitelor livrate consumatorilor.

In conditiile in care Romania a trecut, dupa 1989, la economia de piata,

problema monitorizarii debitelor de apa a impus o regandire a dotarii retelei cu

aparate de masura (apometre) pentru contorizare. In momentul de fata, proportia

apei potabile distribuita consumatorilor care au instalate apometre, in totalul

distribuit, este de 70,4%, diferenta de apa potabila livrata fiind inregistrata „pausal”

(INS, 2001).

Unele regii/societati care au ca obiect de activitate alimentarea cu apa

incearca sa-si puna la punct o serie de strategii in care reducerea consumului

specific de apa si reducerea pierderilor sunt elemente de baza. Se preconizeaza un

consum specific de 150–200 l/om/zi si o valoare a pierderilor de circa 20% pentru

urmatorii 10–20 ani.

Astfel, in perioada decembrie 1998–martie 1999, RAJAC (Regia Judeteana

de Apa Cluj) a realizat, in cadrul acordului de imprumut BERD, un proiect-pilot

pentru studiul pierderilor de apa in reteaua orasului. Proiectul si-a propus sa

sensibilizeze populatia asupra pierderilor de apa la instalatiile exterioare si

interioare de apa, pierderi care, la Cluj-Napoca, ajung pana la 30%. Aceste pierderi

sunt rezultatul dezinteresului cetatenilor de a-si imbunatati instalatiile de apa, ca si

al inexistentei unor firme specializate, care sa actioneze prompt pentru repararea

lor. Proiectul, care a fost realizat pe un esantion de 62 de asociatii de locatari, s-a

concretizat intr-un studiu ce va sta la baza proiectelor celorlalte regii/societati din

tara, beneficiare ale acordului BERD. S-a ajuns la concluzia ca, daca instalatiile de

apa ar fi intretinute de asociatiile de locatari, sumele pe care acestea le platesc

pentru apa potabila s-ar reduce la jumatate.

Acesta este si sensul evolutiei viitoare a consumului de apa, avand in vedere

ca, de la un an la altul, datorita cresterii pretului la serviciile publice, inclusiv la

cele de alimentare cu apa, tot mai multi locatari care traiesc la bloc solicita o

contorizare individuala a consumului de apa. In acest fel, oamenii incearca sa se

delimiteze de cheltuielile suplimentare care apar in cazul locuirii colective, unde

pierderile necontrolate de apa, determinate de risipa si de instalatiile defecte, ridica

in mod nejustificat cheltuielile de intretinere.

Intre indicatorii care pun in evidenta caracteristicile calitative ale retelei de

distributie a apei trebuie sa mentionam vechimea retelei, precum si materialele

din care este realizata aceasta.

Din cauza materialelor de slaba calitate (azbociment, otel neprotejat etc.), si

a gradului mare de uzura a retelei de alimentare cu apa, conductele se sparg

permanent si permit infiltrarea apelor uzate, cu incarcatura bacteriana, ceea ce a

dus, in multe cazuri, la declansarea unor epidemii. Se poate da ca exemplu situatia

creata in orasele Calan si Copsa Mica, care, din cauza unor avarii la reteaua de apa,

s-au confruntat in anul 2001 cu puternice epidemii de enterocolita.

Starea proasta a retelei poate fi ilustrata si prin numarul de avarii pe km de

retea de distributie. Un studiu de evaluare a indicatorilor de performanta a

serviciului pentru douasprezece companii de apa din tara arata, pentru anul 1999,



ca acest indicator a avut valori cuprinse intre 1,11 (la Cluj) si 9,37 (la Braila), fata

de o medie de 3,89 avarii/km de retea la nivelul companiilor analizate. Orasul

Bucuresti inregistra si el o valoare destul de mare a acestui indicator, de 7

avarii/km.

Alimentarea cu apa a localitatilor mai depinde, pe langa lungimea si starea

retelei de distributie, de capacitatea instalatiilor de captare si tratare a apei, precum

si de volumul rezervoarelor de inmagazinare.

Cat priveste cantitatea de apa potabila distribuita consumatorilor din toata

tara, aceasta s-a cifrat, la sfarsitul anului 2000, la 1 700 349 mii mc (cu 8% mai

putin decat in anul 1999). Din aceasta cantitate, apa potabila pentru uz casnic s-a

ridicat la 1 105 789 mii mc, respectiv la 65,0% din total, fiind cu 7% mai putina ca

in anul precedent .

In multe alte orase ale Romaniei, distributia apei se face cu intermitenta.

Conform datelor Institutului de Igiena si Sanatate Publica din Bucuresti, la nivelul

anului 1994, in 49 de orase, totalizand peste 3,6 milioane de locuitori (43,2% din

populatia urbana) intreruperea era sub 8 ore/zi, in 35 de orase, cu circa 1,3 milioane

de locuitori (15,7%), intre 8-12 ore/zi, iar in 17 orase totalizand aproximativ 0,5

milioane de locuitori (5,3%), de peste 12 ore/zi (IISP, 1993, 1994).

Intre orasele tarii care se confrunta cu probleme in ceea ce priveste

alimentarea cu apa a populatiei, atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ,

este si capitala. Alimentarea cu apa a Bucurestiului la standardele calitative ale

Uniunii Europene presupune investitii foarte mari. Aceste investitii trebuie

directionate, pe de o parte pentru reabilitarea si modernizarea retelei existente, iar

pe de alta parte pentru extinderea alimentarii centralizate cu apa in cartierele

marginase, care continua sa fie lipsite de principalele utilitati (apa curenta,

canalizare, retea de gaze). Sunt inca multi locuitori ai Bucurestiului care nu

beneficiaza de avantajele alimentarii centralizate cu apa. Ca urmare, exista un

numar insemnat de cereri pentru bransare la reteaua de apa curenta si de canalizare.

Pentru rezolvarea acestei situatii, pana in anul 2003 Primaria Capitalei va investi

peste 10 milioane de dolari pentru a extinde cu 100 km reteaua de apa si canalizare

din cele sase sectoare.

In ultima perioada de timp, alimentarea cu apa a unei parti a populatiei

urbane din tara noastra este puternic perturbata si sufera restrictii severe in timpul

perioadelor de seceta prelungita, asa cum s-a intamplat in anul 2000. Schimbarile

climatice globale, caracterizate prin cresterea temperaturilor, accentueaza

fenomenul de seceta meteorologica, care in timp conduce la instalarea secetei

hidrologice, respectiv la reducerea debitelor resurselor de apa (de suprafata si

subterane). In aceste conditii, apare si se instaleaza asa-numitul „stres hidric”, cand

omul percepe seceta hidrologica prin lipsa apei. In mod concret, „stresul hidric”

este determinat de o rationalizare stricta a consumului de apa, asa cum s-a procedat

in anii 2000 si 2001 in unele orase situate in cadrul bazinelor hidrografice lipsite de

acumulari hidrotehnice importante, cum ar fi Jiul, Ialomita, Trotusul, Barladul.

Astfel, in orasele din zona carbonifera a Vaii Jiului, din cauza scaderii

nivelului lacului de acumulare Valea de Pesti, care alimenteaza cu apa peste

160 000 de locuitori, in vara anului 2000 alimentarea cu apa a fost sever

restrictionata, lipsa apei afectand atat populatia, cat si unitatile miniere sau cele

spitalicesti.

Regimul de livrare a apei catre consumatori doar un anumit numar de ore pe

zi prezinta riscul permanent de infiltrare in reteaua de alimentare cu apa, prin

conductele perforate, a apelor fecaloid-menajere, generand riscul unor epidemii. In

decursul ultimilor ani, asemenea evenimente au marcat populatia mai multor orase

din tara noastra prin epidemii, asa cum au fost cele de boala diareica acuta (BDA)

de la Rovinari (judetul Gorj), din 1996, sau de la Sarmasag (judetul Salaj), din

1997.

Imbunatatirea sisteului de distributie a apei , mai precis reducerea pierderilor din retea, pierderi care duc la cheltuieli suplimentare, aceste cheltuieli fiind suportate de consumatorii finali , este una din preocuparile S.C. FAST ECO S.A. care cu ajutorul departamentului de cercetare-dezvoltale a reusit sa creeze o gama diversificata de produse care vin in intampinarea acestor probleme majore.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 857
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site