Romania la inceputul procesului de integrare UE

Romania la inceputul procesului de integrare

Sectiunea I

Romania si optiunile posibile dupa 1989

Dupa Revolutia din 1989, Romania a optat pentru integrarea in structurile europene si euro-atlantice[1]. In anii 1990-1993 au avut loc negocieri politico-diplomatice intre Romania si Uniunea Europeana pentru incheierea unui Acord de asociere la Comunitatile Europene .

Dupa incheierea negocierilor politico-diplomatice dintre cele doua parti, a fost semnat, in 1993, Acordul European instituind o asociere intre Romania, pe de o parte, Comunitatile Europene si statele membre ale acesteia, pe de alta parte. Tara noastra a ratificat acest Acord prin Legea nr. 20 din 6 aprilie 1993. Ca si in cazul altor acorduri similare, cele doua parti au convenit ca asocierea sa 'includa o perioada de tranzitie cu o durata maxima de 10 ani' (1993- 2003).

Principalele reglementari ale acordului privesc:

libera circulatie a marfurilor (produse industriale, agricole, piscicole);

circulatia lucratorilor (dreptul de stabilire);

furnizare de serviciu intre Comunitate si Romania;

libera circulatie a capitalurilor;

cooperarea economica;

cooperarea culturala;

cooperarea financiara;

armonizarea legislatiei si adaptarea institutionala.

Pe baza acestui Acord, piata romaneasca a fost deschisa inca din 1993

produselor originare din Comunitate, tarile membre avand libertatea sa exporte in Romania, in multe cazuri, fara taxe vamale, aceste produse. In cazul unor produse s-au fixat mai multe etape pentru eliminarea 'taxelor vamale la import, aplicabile in Romania'. Astfel tara noastra s-a angajat sa 'reduca la 80% taxa vamaIa de baza' la data intrarii in vigoare a Acordului (1993); la 40% taxa vamala de baza, dupa 3 ani de la intrarea in vigoare a Acordului (1996) si 'sa reduca la 0% taxa vamala de baza', dupa 5 ani de la intrarea in vigoare a Acordului (1997-1998). Pentru cateva produse originare din Comunitatea Europeana, partea Romana a acceptat sa elimine complet 'taxa vamala de baza', dupa 9 ani de la intrarea in vigoare a Acordului (2002).

Prin acelasi Acord, 'restrictiile cantitative la importul in Romania a produselor originare din Comunitate' au fost abolite la 'intrarea in vigoare' a acestuia (1993). Masurile 'avand un efect echivalent restrictiilor cantitative la importul in Romania a produselor originare din Comunitate' -cu unele exceptii - au fost, de asemenea 'abolite la intrarea in vigoare a Acordului' (articolul 11 alineat 1- 7) [3]

S-a convenit ca 'prevederile referitoare la abolirea taxelor vamale la import' sa se aplice ,,si taxelor vamale de natura fiscala' (articolul 12).

In cursul negocierilor politico-diplomatice, s-au stabilit 'masuri similare in cazul produselor originare din Romania' .

Avand in vedere gradul inalt al competitivitatii 'produselor originare din Comunitate', acestea au patruns si patrund cu usurinta pe piata romaneasca, ceea ce nu se intampla 'cu produsele din Romania', care -datorita gradului redus de competitivitate - patrund cu 'mare greutate pe pietele tarilor membre ale Comunitatilor Europene'.

In Acordul de asociere se exprima vointa Comunitatii de a stabili instrumentele de cooperare si de asistenta economica, tehnica si financiara pe o baza globala si multianuala, pentru a ajuta Romania sa faca fata consecintelor economice si sociale ale reajustarii structurale (articolul 10-11 , Preambulul Acordului) Prin reajustare structurala     intelegandu-se inchiderea si lichidarea de intreprinderi, disponibilizarea masiva a personalului, iar asistenta financiara cuprinzand, in mare parte retributii compensatorii pentru cei lipsiti de locul de munca . Negocierile politico-diplomatice privind asocierea la Uniunea Europeana n-au convenit masuri exprese pentru retehnologizarea intreprinderilor si redresarea lor economica, ceea ce circumscrie asistenta economica si financiara a Comunitatilor Europene, cu precadere, in sfera inchiderii si lichidarii de importante capacitati industriale romanesti , cu acele grave consecinte sociale inregistrate in acesti ani.

In aceste circumstante, negocierile de aderare ale Romaniei la Uniunea Europeana - dec1ansate la mijlocul lunii februarie 2000 - vor trebui sa se concentreze asupra convenirii unor masuri prin care:

consecintele dureroase ale proceselor de 'reajustare structurala' sa fie cat mai     mici;

beneficiile integrarii sa se resimta cat mai curand cu putinta si nu dupa 0 sau chiar 40 de ani, cum estimeaza unii specialisti[6].

Sectiunea a II a

Concordanta cu obiectivele Uniunii Europene

Luand in considerare legaturile traditionale cu tarile membre ale Uniunii Europene precum si valorile comune pe care le imparteste cu aceste tari, Romania a incheiat un Acord de asociere cu Comunitatile Europene si statele membre ale acestora[7] convenind sa promoveze dezvoltarea comertului, precum si relatiile economilce armomoase cu aceste tari, sa asigure o baza pentru cooperarea economica sociala, financiara, in procesul tranzitiei la economia de piata, intr-un cadru adecvat integrarii graduale in Comunitatea Europeana.

Daca inaintea celui de-al doilea razboi mondial, ideea unei Europe Unite fusese evocata ca un deziderat al statelor Continentului, dupa aceasta conflagratie pustiitoare, a fost abordata ca o necesitate[8] in viziunea unil cooperari economice si a unor schimburi comerciale stabile, bazate pe incredere si respect reciproc

Adaptarea structurilor economice la modificarile survenite pe plan european.

Capacitatea de adaptare a structurilor economice la modificarile survenite pe plan european - in urma Revolutiilor din Centrul si Estul Europei din anii 1989-1991 si-a gasit expresia atat in noile reglementari adoptate, cat si in adancirea proceselor de integrare prin constituirea Uniunii Europene la 7 februarie 1992.

Largirea Uniunii Europene, prin includerea statelor din Europa Centrala si de Est, constituie o evolutie fireasca a reasezarii structurilor economice continentale in conditiile transformarilor din economia mondiala, reprezentand o garantie a mentinerii unor ritmuri adecvate ale proceselor dezvoltarii economice si expansiunii comertului international

Acest proces complex include reamplasarea continua a industriilor si serviciilor, in conditiile dezvoltarii exporturilor Sunt evolutii continentale care presupun o forta de muncs ieftins si destul de calificata.

1. Preocupari comune.

Impreuna cu celelalte tari europene, Rominia este preocupata de gasirea unor solutii adecvate problemelor economice complexe ale tranzitiei, in efortul sustinut de restructurare si retehnologizare a economiei, asa incat produsele romanesti sa fie competitive pe piata europeana si mondiala.

Luand in considerare faptul ca restructurarea si retehnologizarea economica implica aparitia unor probleme complexe privind forta de munca cooperarea europeana trebuie sa urmareasca:

absorbtia fortei de munca disponibilizate;

cresterea eficientei economice printr-o mai mare productivitate a muncii;

mentinerea unei balante comerciale active, prin exportul unor produse la nivelul cerintelor pietei europene si mondiale.

Globalizarea economiei, insotita de puternica dezvoltare a societatii informationale plaseaza toate tarile europene, inclusiv Romania, intr-un proces de adaptare, prin modernizarea nu numai a sistemelor industriale, ci si a subsistemelor acestora. Raspunzand acestor cerinte Uniunea Europeana a devenit o componenta importanta a Triadei:

SUA-Uniunea Europeana-Japonia.

Obiectivele fundamentale concordante

Obiectivele Uniunii Europene sunt in concordanta cu

cerintele dezvoltarii fiecarei tari membre;

exigentele evolutiei, in ansamblu, a economiei europene, in contextul unei economii internationale marcata de accentuarea fara precedent a globalizarii.

Chiar si numai enumerarea acestor obiective ne da posibilitatea sa intelegem viziunea comuna a tarilor membre privind cresterea economica si politicile comerciale. Astfel, Uniunea Europeana actioneaza pentru

promovarea unei dezvoltari armonioase si echilibrate a activitatilor economice in toate tarile membre

cresterea economica durabila si neinflationista;

promovarea unui grad inalt de convergenta a performantelor economice;

un nivel ridicat de folosire a fortei de munca si protectie sociala;

cresterea nivelului de trai si a calitatii vietii;

promovarea coeziunii economice si sociale;

promovarea solidaritatii statelor membre in realizarea obiectivelor de performanta economica si expansiune comerciala, in beneficiul Uniunii, in ansamblu si al fiecarui membru al ei, in parte.