Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


ACTIUNEA CIVILA. MASURILE ASIGURATORII

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic




ACTIUNEA CIVILA. MASURILE ASIGURATORII

ACTIUNEA CIVILA

Definitia actiunii civile




= ansamblul mijloacelor procesuale prin care, in cadrul procesului civil, se asigura protectia dreptului subiectiv civil (cel afirmat, pretins de o persoana) – prin recunoasterea sau realizarea lui, in cazul in care este incalcat sau contestat – ori a unor situatii juridice ocrotite de lege.

dreptul subiectiv civil = posibilitatea recunoscuta de legea civila subiectului activ – pf sau j – in virtutea careia aceasta poate, in limitele dreptului si ale moralei, sa aiba o anumite conduita, sa pretinda o conduita corespunzatoare – sa dea, sa faca ori sa nu faca ceva – de la subiectul pasiv si sa ceara concursul fortei coercitive a statului, in caz de nevoie.

actiunea nu este acelasi lucru cu cererea de chemare in judecata (care este numai una din formele de manifestare a actiunii, si anume cea prin care se declanseaza procesul civil); dreptul la actiune cuprinde o serie de drepturi: de a sesiza instanta, de a solicita probe, de a obtine condamnarea paratului, de a obtine executarea silita (este inclus) etc; in ceea ce priveste unele componente, dreptul la actiune va putea fi exercitat numai inauntrul termenului de prescriptie;

dreptul la actiune se exercita in ordinea, conditiile si termenele stabilite de legea procesuala;

dreptul la actiune avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul prevazut de lege => titularul dreptului subiectiv prescris va putea aduce probe pentru a dovedi intreruperea sau suspendarea termenului de prescriptie;

dreptul la actiune se naste in momentul in care a fost nesocotit dreptul subiectiv civil, dar pe langa interesul de a actiona trebuie sa existe si vointa de a actiona (a titularului sau a altor persoane sau organe carora legea le recunoaste legitimitatea procesuala activa de a a actiona).

Elementele actiunii civile

A.     Partile

reclamant si parat (in cererea de chemare in judecata), apelant si intimant (in apel), recurent si intimat (in recurs), contestator si intimat (in contestatia in anulare), revizuent si intimat (in revizuire), creditor si debitor (in faza executarii silite);

parti = persoanele care s-au legat in raportul juridic dedus judecatii, nu reprezentantii lor legali sau conventionali; alaturi de cele legate initial prin actiune, se pot alatura si alte persoane care vor dobandi calitatea de parti.

B.     Obiectul actiunii civile

protectia dreptului subiectiv civil si a intereselor pentru realizarea carora calea justitiei este obligatorie;

in momentul in care se recurge la actiune => proces, care are ca obiect ceea ce partile inteleg sa supuna judecatii; => actiunea – problema de fapt si problema de drept;

in cazul cererii de chemare in judecata – obiectul = pretentia concreta a reclamantului, care determina competenta si compunerea, influenteaza admisbilitatea unor probe si fixarea taxei de timbru.

C.     Cauza actiunii civile

= scopul catre care se indreapta vointa celui care reclama sau se apara, scopul care exprima si caracterizeaza vointa juridica a acestuia de a afirma pretentia sa in justitie; ex: in cazul revendicarii unui bun, cauza actiunii = detinerea abuziva a acelui bun si vointa de a face ca aceasta detinere sa inceteze, iar cauza cererii de chemare in judecata – poate fi contractul, uzucapiunea, succesiunea etc.

cauza actiunii trebuie sa fie reala (pornirea actiunii sa fie determinata de scopul pe care titularul urmareste sa il obtina), licita si morala (sa fie in concordanta cu legea si cu regulile de convietuire sociala);

examinand cererea de chemare in judecata, instanta trebuie sa aprecieze: daca e cazul sa se puna in miscare actiunea, si daca cererea cuprinde elementele de msi sus.

conditiile de exercitiu ale actiunii civile

afirmarea unui drept (care trebuie sa fie recunoscut si ocrotit de lege, sa fie exercitat in limitele sale externe si interne, cu buna-credinta si sa fie actual, adica sa nu fie supus unui termen) – daca nu exista, actiunea se respinge (daca nu este actual, va fi respinsa ca prematura);



interesul (care trebuie sa fie legitim, sa fie personal, sa fie nascut si actual) – daca nu – actiunea se respinge;

capacitatea procesuala: de folosinta (aptitudinea de a avea drepturi si obligatii pe plan procesual – pf –prin nastere, pj – de la data inregistrarii) si de exercitiu (aptitudinea de a exercita drepturile si de a indeplini obligatiile); reprezentarea – pentru persoanele fizice lipsite total de capacitate de exercitiu; asistarea - pentru persoanele cu capacitate de exercitiu restransa; autorizarea – in cazul in care reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exercitiu sau ocrotitorul legal ce asista pe cel cu capacitate de exercitiu restransa face acte de dispozitie;

calitatea procesuala – reclamantul care porneste actiunea trebuie sa justifice atat capcatitatea sa procesuala activa, cat si pe cea pasiva a paratului.

Clasificarea actiunilor civile

a.       in functie de scopul material urmarit de reclamant:

actiuni in realizarea dreptului – se solicita instantei sa il oblige pe parat la respectarea dreptului, iar daca acest lucru nu mai este posibil, la despagubiri pentru repararea prejudiciului suferit;

actiuni in constatare – se solicita sa se constate numai existenta unui drept al reclamantului sau inexistenta unui drept al paratului impotriva sa.;

actiunile declaratorii – se cere instantei sa se constate existenta sau inexistenta unui raport juridic;

actiunile interogatorii – titularul dreptului, in mod preventiv, cheama in judecata o persoana care ar putea eventual sa ii conteste dreptul, pentru a lua act daca recunoaste sau nu dreptul.

actiuni in constituire de drepturi – se solicita aplicarea legii la anumite fapte si date pe care le invoca, pentru a deduce consecintele ce se impun, in vederea creerii unor situatii juridice noi.

b.      in functie de natura dreptului ce se valorifica prin actiune:

actiunile personale – se valorifica un drept personal, de creanta; sunt mobiliare si imobiliare;

actiunile reale – se valorifica un drept real; sunt mobiliare si imobiliare;

actiunile mixte.

c.       in functie de calea procedurala aleasa:

principale

accesorii - a caror rezolvare depinde de solutia din actiunea principala;

incidentale – pot avea si existenta de sine-statatoare, dar sunt formulate intr-un proces deja inceput..

MASURILE ASIGURATORII

Sechestrul judiciar

numai asupra unui bun in legatura cu care are loc judecata, si numai daca se dovedeste necesitatea infiintarii lui (pericol de disparitie, degradare, instrainare, proasta administrare)

cererea poate fi facuta de oricare din parti (dar si de creditorii partilor);

solutionarea cererii se face cu citarea partilor – dosar distinct de fond – de catre instanta sesizata cu cererea principala, fie ca este pe rolul sau sau intr-o cale de atac (=> nu se admite in apel sau recurs);



daca cererea se admite, bunul se incredinteaza unei persoane numite sechestru judiciar (care poate fi detinatorul bunului sau o a treia persoana numita de instanta – daca partile nu se inteleg), care va fi remunerat cu o suma fixata de instanta (care nu poate fi mai mare de 10% din venitul net anual al bunului) si care va putea face toate actele de conservare si de administratie, va incasa orice venituri si sume datorate, va putea plati datorii cu caracter curent etc;

sechestrul judiciar ia sfarsit o data cu ramanerea definitiva a hotararii asupra fondului, bunul se preda partii care a castigat procesul.

Sechestrul asigurator

indisponibilizarea unei cantitati de bunuri mobile (lucruri si fructe care se afla in casa, mosia sau pamantul inchiriat ori arendat sau care se afla in alt loc fara consimtamantul proprietarului) ale paratului debitor – ce se afla la el sau la un tert – care urmeaza sa fie vandute silit pentru realizarea creantei reclamantului, daca, in momentul in care acesta a obtinut o hotarare definitiva, debitorul nu isi executa de buna-voie obligatia;

bunurile mobile nu formeaza obiectul litigiului, ci o suma de bani;

se pune de catre executorul judecatoresc de la instanta in raza careia se afla imobilul, dupa regulile de la urmarirea silita imobiliara;

cererea se introduce la instanta domiciliului debitorului; are insa prioritate instanta care solutioneaza cererea principala; poate fi introdusa de creditorul a carui creanta este constatata printr-un act scris (daca nu are act scris, este obligat sa depuna o cautiune de 1/3 din valoarea reclamata) si este ajunsa la termen; acestuia i se poate cere sa depuna cautiune;

este o procedura necontencioasa, instanta se pronunta fara citarea partilor, printr-o incheiere, supusa cailor de atac; se poate face contestatie la executare impotriva modului de aplicare a sechestrului;

masura inceteaza la ramanerea definitiva a hotararii pronuntate in procesul principal, cand sechestrul asigurator => sechestru definitiv executoriu.

in materie comerciala, sechestrul se poate infiinta numai cu dare de cautiune (fixata de instanta, nu se aplica 1/3), aceasta daca cerere de sechestru nu se face in virtutea unui efect comercial la ordin sau la purtator, protestat pentru neplata.

Poprirea asiguratorie

indisponibilizarea sumelor de bani sau efectelor (titluri de valoare), pe care debitorul le are de primit de la un tert debitor al sau, pentru ca, dupa obtinerea titlului executoriu, creditorul sa-si indestuleze creanta din aceste sume/efecte.

jurisprudenta distinge intre:

proprirea asiguratorie – caracter conservatoriu; exista doua raporturi juridice: intre creditorul popritor si debitorul poprit (1) si intre debitorul poprit si tertul poprit (2);

poprirea executorie – se naste si al treilea raport – tertul poprit este obligat sa plateasca datoria catre creditorul popritor;

instanta poate stabili o cautiune (trebuie sa ii stabileasca si cuantumul) – care trebuie platita inainte de incuviintarea popririi;

judecatorul trebuie sa verifice indeplinirea urmatoarelor conditii:

popritorul sa fie creditor al debitorului urmarit, iar acesta din urma sa fie creditor al tertului poprit;

sa existe dovada intentarii actiunii de fond;

depunerea cautiunii (care este obligatorie si este de ½ din valoarea reclamata – nu din suma pe care o popreste - in cazul in care nu exista act scris).

cererea trebuie introdusa la judecatoria de la sediul tertului poprit sau al debitorului; solutionata in camera de consiliu, fara citarea partilor, daca cererea este admisa => ordonanta de poprire prin care se indisponibilizeaza suma din care se va indestula creditorul popritor (indisponibilizarea este totala, chiar daca suma poprita este mai mare decat creanta)

poprirea in materie comerciala se poate infiinta numai pe baza de titlu.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 969
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site