Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


ADOPTIA - CONDITIILE DE FOND ALE ADOPTIEI

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Sistemele electorale
Norma juridica, izvorul dreptului, crearea dreptului si raportul juridic
Statutul magistratilor
EFECTELE ADOPTIEI
CARTA DREPTURILOR BENEFICIARILOR - Dreptul pacientului HIV/SIDA
IZVOARELE DREPTULUI INTERNATIONAL
Izvoarele dreptului urbanismului
FAPTUL JURIDIC LICIT- IZVOR DE OBLIGATII CIVILE
IMPRUMUTUL DE FOLOSINTA (COMODATUL)
Principiile raspunderii penale


ADOPTIA

Adoptia este actul juridic in termenul caruia se stabilesc raporturi de rudenie, pe de o parte, intre adoptat si descendentii sai si adoptator, ori adoptator si rudele acestuia, pe de alta parte, asemanatoare acelora care exista in cazul rudeniilor firesti. Raporturile dintre adoptator si adoptat sunt asemanatoare acelora existente intre parinti si copii. Prin adoptie copilul lipsit de parinti sau de o ingrijire corespunzatoare este primit in familia adoptatorului unde urmeaza a fi crescut ca si un copil firesc al adoptatorului[1].




Potrivit actualei reglementari art.1 din Legea nr. 273 / 2004, adoptia este operatiunea juridica prin care se creeaza legatura de filiatie intre adoptator si adoptat, precum si legatura de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului.

Prin urmare, potrivit ambelor acte normative mentionate, prin adoptie, adoptatorii isi asuma obligatiile si raspunderea ce revin parintilor firesti .

Adoptia poate fi definita ca operatiunea juridica prin care se creeaza raporturi de filiatie si rudenie civila, in conditiile legii, intre persoanele prevazute de lege.

Impunand in viata sociala figura juridica a adoptiei dreptul a escamotat practic legatura de sange, care sta la baza rudeniei, creand “printr-un fenomen logic de intelegere” legatura de rudenie civila, care se substituie rudeniei firesti, naturale.

Nucleul acestor legaturi de rudenie civila este dat de legatura de filiatie care se naste, prin adoptie, intre copilul adoptat si adoptator sau dupa caz, sotii adoptatori. In virtutea acestor raporturi de filiatie, drepturile si indatoririle parintesti revin parintilor adoptatori.

Prin operatiunea juridica de adoptie, dreptul imita astfel natura, deoarece legatura de filiatie, in acest caz, nu se mai intemeiaza pe faptul logic al nasterii si al conceptiei copilului de catre mama si respectiv tatal sau si isi are fundamentul in vointa celor care potrivit legii, consimt sa creeze o legatura de filiatie, civila, sociala .

I. CONDITIILE DE FOND ALE ADOPTIEI

1. Consimtamantul celui care adopta.

Este posibila adoptia de catre o singura persoana sau de doi soti (art. 4 alin 1) respectiv de familii in formularea O.U.G. de exemplu art. 6. Persoana care adopta poate fi necasatorita sau casatorita, in acest din urma caz numai un sot devine adoptator, de exemplu un sot adopta copilul celuilalt sot care poate fi dintr-o casatorie precedenta sau din afara casatoriei.

Consimtamantul trebuie sa provina de la o persoana cu capacitate deplina de exercitiu si sa nu fie viciat. Nu pot exprima un consimtamant valabil in vederea adoptiei, minorul necasatorit si cel pus sub interdictie (art. 8, Decretul nr. 31 / 1954 si art. 117 din Codul Familiei).

Alienatul si debilul mintal care nu au fost pusi sub interdictie nu pot consimti la adoptie in perioadele de luciditate pasagera, deoarece o asemenea adoptie nu este in interesul adoptatului, iar adoptia se face in interesul superior al adoptatului. Rezulta ca alienatul si debilul mintal nu pot adopta, deci nu pot consimti in calitate de adoptator, fie ca sunt ori nu pusi sub interdictii, fie ca ar consimti la adoptie (in calitate de adoptatori) in momentul in care sunt ori nu in stare de luciditate pasagera. Alienatia si debilitatea mintala constituie o stare incompatibila cu finalitatea adoptiei[4].

Tinand seama de reglementarea actuala in ceea ce priveste adoptia, se prevede o anumita procedura ce se desfasoara in timp cu un anumit rol al Comitetului Roman pt. Adoptii si al Comisiei pentru protectia copilului, cererea persoanei sau familiei care doreste sa adopte un copil fiind transmisa instantei de judecata de catre Comitetul Roman pentru Adoptii iar consimtamantul celui care doreste sa adopte trebuie sa fie in forma autentica inca inainte de a fi sesizata instanta de judecata, iar in judecata familia sau persoana care doreste sa adopte poate fi reprezentata numai de serviciul public specializat pentru protectia copilului sau de organismul privat autorizat (art. 18 alin. 20 ).

Persoana sau familia care adopta este propusa de Comisia pentru protectia copilului (art. 17 alin. 1) .

In conformitate cu actuala Lege nr. 273 / 2004

Cu consimtamantul celui care adopta este posibila adoptia de catre o singura persoana sau de soti [art. 5 alin. 11, alin (1), lit. c], respectiv de familia adoptatoare in formularea Legii nr. 273 / 2004, de exemplu art.2 lit. i). Persoana care adopta poate fi necasatorita sau casatorita, in cel din urma caz numai un sot poate deveni adoptator, de exemplu, un sot adopta copilul celuilalt sot care poate fi dintr-o casatorie precedenta sau din afara casatoriei.

Consimtamantul trebuie sa vina de la persoana cu capacitate deplina de executie [art. 9 alin. 1] si sa nu fie viciata. Nu pot exprima un consimtamant valabil in vederea adoptiei, minora necasatorita si minorul pus sub interdictie [art. 8 Decretul nr. 31 / 1954 si art. 117 din Codul Familiei].

Alienatul si debilul mintal care nu au fost pusi sub interdictie nu pot consimti la adoptie in perioadele de luciditate pasagera.

Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 273 / 2004 evaluarea garantiilor morale si conditiilor materiale ale adoptatorului sau familiei adoptatoare se face pe baza solicitarilor lor, de catre directia de la domiciliul acestora si trebuie sa aiba in vedere :

a) personalitatea, starea sanatatii si situatia economica a adoptatorului sau a familiei adoptatoare, viata familiala, conditiile de locuit, aptitudinea de educare a unui copil.

b) motivul pentru care adoptatorul sau familia adoptatoare doreste sa adopte.

c) motivul pentru care numai un sot doreste sa adopte iar celalalt nu consimte la cerere.

d) impedimentele de orice natura relevante pentru capacitatea de a adopta iar alin (2) prevede ca la baza acestei evaluari, persoana sau familia adoptatoare sunt apti pentru a adopta.

Persoanele cu handicap mintal si boli psihice nu pot adopta (art. 8 alin.3 ).

Consimtamantul se da in fata instantei judecatoresti o data cu solutionarea cererii (art. 18 alin. 1).

Spre deosebire de reglementarea actuala, nu se prevede ca, consimtamantul la adoptie se exprima in forma autentica prin act notarial, cu exceptia cazului adoptiei copilului de catre sotul parintelui sau (art. 15 alin. 2)

2. Consimtamantul sotului celui care adopta

Daca cel ce vrea sa adopte este casatorit se cere pentru incheierea adoptiei si consimtamantul sotului sau (art. 4 alin. 1) Legea nr. 273 / 2004 (art. 18 alin. 2). Cerinta este importanta si relevanta datorita faptului ca adoptia nu trebuie sa creeze relatii incompatibile cu o viata normala de familie.

Cel ce urmeaza a fi adoptat va locui de obicei cu familia adoptatoare, astfel incat acestia trebuie sa creeze un climat de familie pentru adoptat si sa asigure prin acest climat dezvoltarea fizica si intelectuala a acestuia. Consimtamantul sotului care adopta nu poate fi inlocuit cu autorizatia autoritatilor tutelare sau a instantei judecatoresti ori al altui organ.

Nu se prevede expus ca acest consimtamant trebuie dat in forma autentica.

Nu se cere consimtamantul sotului care doreste sa adopte daca acesta este in incompatibilitatea de a-si manifesta vointa (alin.2 art. 4).

Se afla in aceasta situatie sotul care este pus sub interdictie, decazut din drepturile parintesti sau din orice imprejurare se afla in neputinta de a-si exprima vointa.

Imposibilitatea de a se manifesta vointa din partea sotului celui care doreste sa adopte urmeaza a se interpreta in sensul restrictiv. Nu vor fi apreciate in sensul amintit imprejurarile care pun pe sotul celui care doreste sa adopte numai in imposibilitatea temporara de a-si manifesta vointa.

Odata ce a fost cerut consimtamantul sotului celui ce adopta, aceasta nu inseamna ca va deveni adoptator alaturi de sotul sau. Consimtamantul este cerut ca o conditie de fond pentru ca celalalt sot sa poata adopta.

Aceasta situatie trebuie deosebita de cea in care amandoi sotii devin adoptatori si cand ei trebuie sa-si manifeste consimtamantul in acest sens si astfel sotii trebuie sa dea consimtamantul in forma autentica.

3. Consimtamantul copilului care urmeaza a fi adoptat si al parintilor firesti

Potrivit art. 7 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 25 / 1997, pentru incuviintarea adoptiei este necesar consimtamantul copilului care a implinit varsta de 10 ani.

Textul a preluat astfel o dispozitie identica din codul familiei (art. 70). Consimtamantul la adoptia minorului care a implinit 10 ani nu inseamna o simpla ascultare a acestuia. Asa s-a aratat in literatura juridica, suntem in prezenta unei capacitati speciale instituita de lege in formarea copilului, consimtamantul lui aratand o puternica semnificatie afectiva .

Daca cel care urmeaza a fi adoptat a implinit varsta de 10 ani se cere, pentru adoptie, si consimtamantul sau (art. 18 alin. 4 – Legea 273/2004).

Potrivit acestui text consimtamantul copilului se cere de catre instanta de judecata. Nimic nu s-ar opune ca aceste consimtamant sa fie exprimat printr-un inscris autentic anterior sesizarii instantei de judecata .

Pentru copilul care a implinit 10 ani se cere, pentru adoptii, si consimtamantul sau [art.11 alin. (1) lit. b)].

Consimtamantul se da in fata instantei judecatoresti, in faza incuviintarii adoptiei [art. 17 alin. (1)].

Directia in a carei raza teritoriala domiciliaza copilul care a implinit varsta de 10 ani il va sfatui si informa pe acesta, tinand seama de varsta si de maturitatea sa, in special asupra consecintelor adoptiei si ale consimtamantului sau la adoptie si va intocmi un raport in acest sens [ art. 17, alin. (3)].

4. Consimtamantul parintilor firesti ai copilului

Acest consimtamant se cere chiar daca parintii sunt divortati. De asemenea, acest consimtamant se cere si in cazul in care cel ce urmeaza a fi adoptat este incredintat unei a treia persoane sau unei familii, in conditiile art. 42 Codul Familiei (in cazul divortului parintilor, cand copilul nu a fost incredintat unuia dintre parinti).

Adoptia nu poate avea loc in cazul in care unul dintre parintii firesti consimte la adoptia copilului sau care nu a dobandit capacitatea deplina de exercitiu, iar celalalt nu consimte .

Acest dezacord dintre parinti nu poate fi solutionat de catre instanta de judecata, deoarece nu exista o dispozitie legala in acest sens .

Este distincta problema daca parintele nu consimte la adoptie in mod abuziv, desi interesul superior al copilului ar fi sensul adoptarii lui, desi interesul superior nu consimte in mod abuziv. In aceasta situatie, potrivit art. 13 din Legea nr. 273 / 2004 in mod exceptional, instanta judecatoreasca poate trece peste refuzul parintilor firesti sau, dupa caz, al tutorelui de a consimti la adoptia copilului, daca se doreste, prin orice mijloc e proba, ca acestia refuza in mod abuziv sa-si dea

Consimtamantul parintilor firesti nu ar fi necesar in urmatoarele cazuri [ art. 12 alin. (3)] si alin. (4): sunt decedati; necunoscuti; declarati, in conditiile legii, decedati sau disparuti, pusi sub interdictie, precum si daca se afla, din orice imprejurare, in imposibilitate de a-si manifesta vointa [art. 12 alin. (3)].

Parintii decazuti din drepturile parintesti sau care au interzicerea aplicarilor drepturilor parintesti au dreptul de a consimti la adoptie precum si reprezentantul legal care este obligatoriu [art. 12 alin. (2)].

Fata de regimul juridic al adoptiei reglementat prin O.U.G. nr. 25 / 1997, cu modificarile si completarile de rigoare, Legea nr. 273 / 2004 prevede pastrarea dreptului de a consimti la adoptia copilului a parintelui decazut din drepturile parintesti sau a celui caruia i s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti.

Parintii firesti si tutorele trebuie sa consimta la adoptie in mod liber, neconditionat si numai dupa ce au fost informati in mod corespunzator asupra consecintelor adoptiei.

Directia in a carei raza teritoriala locuiesc parintii firesti sau tutorele au obligatia sa asigure consilierea si informarea acestora exprimarii in acest sens (art. 14).

Consimtamantul se da in fata instantei de judecata o data cu solutionarea cererii de deschidere a procedurii de adoptie [art. 15 alin. (1)]. In cazul adoptiei de catre sotul parintelui sau, consimtamantul parintelui firesc se da in forma autentica prin act notarial [art. 15 alin. (2)].

Consimtamantul la adoptie al parintilor firesti se poate da dupa trecerea a 60 de zile de la data nasterii copilului inscrisa in certificatul de nastere [art. 16 alin. (1)] si se poate revoca in termen de 30 de zile la data examinarii lui, in conditiile legii [art. 16 alin. (2)].

Daca parintele firesc ce si-a revocat consimtamantul decedeaza, adoptia se poate incheia numai daca se indeplinesc toate conditiile legii.

Daca parintele firesc isi revoca consimtamantul dupa cele 30 de zile, instanta poate lua o hotarare in privinta adoptiei si a revocarii acestuia.

Lipsa impedimentelor la adoptie

Pentru a se incheia adoptia este necesar sa nu existe impedimente la adoptie.

1. Lipsa impedimentului rezultand din rudenie

Adoptia intre frati este oprita (art. 67. alin. 20 Codul Familiei). Acest impediment se justifica prin faptul ca adoptia, in asemenea situatii, ar crea relatii de familie incompatibile cu raporturile de rudenie existente intre frati.

Potrivit textului, nu intereseaza daca este vorba de frati din casatorie sau din afara casatoriei, daca este vorba e frati buni sau de frati numai dupa mama ori numai dupa tata. Impedimentul este de stricta interpretare, astfel, in celelalte cazuri adoptia este permisa. Pot fi adoptati nepotii de unchii lor.

Dupa cum s-a aratat, rudenia adoptatorului pana la al patrulea grad - fata de unul dintre parintii copilului ori fata de copil - constituie un criteriu de prioritate pentru adoptia copilului ori pentru incredintarea lui in vederea adoptiei .

Art. 7 alin. 2 din Conventia Europeana in materia adoptiei de copii, permite ca adoptatorul sa fie tatal sau mama copilului. De asemenea potrivit art. 12 pct. 3, daca adoptia imbunatateste situatia juridica a copilului, nu se putea interzice, prin legislatie, unei persoane sa adopte copilul sau nelegitim . In mod practic problema unui atare impediment se pune in cazul in care, ulterior incuviintarii adoptiei, se stabileste filiatia fireasca a adoptatorului fata de adoptat .

In mod asemanator se pune problema si in cazul in care adoptia a intervenit intre frati din afara casatoriei, mai inainte ca filiatia din afara casatoriei sa fi fost stablitita.

2. Lipsa rezultand din calitatea de sot

Adoptia intre soti sau fosti soti este interzisa [art. 8 alin. (2)]. Spre deosebire de reglementarea anterioara care nu prevedea expres aceasta interdictie, insa ea nu se impunea deoarece calitatea de sot este incompatibila cu relatiile dintre parinti si copii, Legea nr. 273 / 2004 prevede expus ca adoptia intre doi soti sau fosti soti este interzisa .

Ratiunea se explica prin faptul ca nu poti indeplini sarcina de a fi sot si parinte sau sot si copil. Fiecare sarcina isi are implicatiile sale prin care acestea doua nu ar putea sa coexiste.

Adoptia a doi soti sau fosti soti de catre aceiasi adoptatori sau familie adoptatoare este interzisa [art. 8 alin. (2)].

Potrivit art. 7 din Legea nr. 273 / 2004 copilul (respectiv majorul poate fi adoptat numai daca adoptatorul sau familia adoptatoare l-a crescut in timpul minoritatii sale) nu poate fi adoptat de mai multi adoptatori nici simultan, nici succesiv, cu exceptia cazurilor :

a) adoptia se face de catre sot si sotie, simultan sau succesiv;

b) adoptatorul sau sotii adoptatori au decedat, in acest caz, adoptia anterioara se considera desfacuta pe data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de incuviintare a noii adoptii.

c) adoptia anterioara a incetat din orice alt motiv.

Ratiunea impedimentului se gaseste in finalitatea adoptiei astfel incat daca adoptatul ar fi adoptat de mai multi adoptatori s-ar crea situatii confuze in ceea ce priveste relatiile dintre adoptator si adoptat, iar aceste relatii sa nu fie ca acelea dintre un parinte si un copil.

3. Lipsa confirmarii cererii de adoptie a Comitetului Roman de Adoptii

Cererea persoanei sau familiei care doreste sa adopte un copil trebuie sa fie insotita de confirmarea Comitetului Roman pentru Adoptii [art. 14 alin (5)].

Aceasta confirmare este ceruta fie ca persoana sau familia ce doreste sa adopte are cetatenie romana, fie ca are cetatenia altui stat, iar in ambele cazuri se doreste adoptia unui copil cu cetatenie romana.

Cetatenia persoanei care doreste sa adopte prezinta importanta pentru incredintarea copilului in vederea adoptiei [art. 9 alin. (3) si (8)] pentru legea aplicarii adoptiei potrivit normelor dreptului intentional privat roman (art. 30 Legea nr. 105 / 1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept intentional privat).

Actuala Lege nr. 273 / 2004 nu prevede expres ca cererea persoanei sau familiei care doreste sa adopte un copil sa fie insotita de confirmarea Oficiului Roman pentru Adoptie ,dar consideram ca aceasta cerinta se subintelege din alte prevederi legale cum ar fi:

a) incredintarea copilului in vederea adoptiei se poate face unor familii atestate si aflate in evidenta Oficiului [art. 26 alin. (3)] ,in cazul adoptiei interne.

b) cererea adoptatorului sau familiei adoptatoare este luata in evidenta de Oficiul Roman pentru Adoptii numai daca autoritatea centrala competenta din statul primitor sau organizatiile sale acreditate si autorizate atesta cerintele prevazute de legea romana (art. 44), in cazul adoptiei internationale.

Pentru ca cererea sa fie admisa aceasta trebuie sa aiba avizul favorabil al Oficiului Roman pentru Adoptie atat pentru adoptie interna cat si pentru cea internationala.

Cetatenia familiei sau persoanei care doreste sa infieze este importanta pentru incredintarea copilului privind aplicarea legii potrivit normelor de drept international privat roman (art. 30-33 din Legea nr. 105 / 1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat) procedura de urmat si actele anexate cererii de adoptie. Din acest punct de vedere exista deosebiri intre reglementarea anterioara si cea actuala .

II. CONDITIILE DE FORMA

Aceste conditii sunt cerute de lege in scopul de a asigura indeplinirea conditiilor de fond si lipsa impedimentelor al adoptie. Conditiile de forma se refera la actele juridice ale partilor exprimate in forma prevazuta de lege si la procedura adoptiei.

In conditiile reglementarii actuale – Legea nr. 273 / 2005

1. Forma actelor juridice ale parintilor

Indiferent de reglementare, adoptia necesita, in primul rand, consimtamantul anumitor persoane prevazute de lege. Consimtamantul adoptatorului sau familiei adoptatoare se da in fata instantei judecatoresti odata cu solutionarea cererii de incuviintare a adoptiei [art. 18 alin. (1)]. Daca persoana care doreste sa adopte este casatorita, este necesar si consimtamantul sotului sau, cu exceptia cazurilor in care acesta este in imposibilitatea de a-si manifesta vointa [art. 18 alin. (2)]. Se observa ca exista deosebiri de reglementare anterioara, potrivit careia consimtamantul la adoptie se putea exprima prin forma autentica, prin notariat public. Deoarece textul nu distinge, cei care adopta pot sa-si exprime consimtamantul in fata instantei judecatoresti fie in inscris, fie oral, in acest ultim caz fiind necesar sa se faca mentiunea in hotararea de incuviintare a adoptiei.

Consimtamantul la adoptie al copilului care a implinit 10 ani se da in fata instantei judecatoresti in faza incuviintarii adoptiei [art. 17 alin. (1)].

Adoptia nu va fi incuviintata fara consimtamantul copilului care a implinit 10 ani [art. 17 alin. (1)].

Anterior exprimarii consimtamantului, directia in a carui raza teritoriala domiciliaza copilul, care a implinit varsta de 10 ani, in va sfatui si informa pe acesta tinand seama de varsta si maturitatea sa, in special asupra consecintelor adoptiei si a consimtamantului sau la adoptie, si va intocmi un raport in acest sens [art. 17 alin. (3)].

Daca se adopta o persoana cu capacitate deplina de exercitiu, consimtamantul se va da tot in fata instantei.

Consimtamantul in vederea adoptiei se poate exprima si prin mandatar sau personal. Pentru mandatar procura trebuie sa fie autentica si speciala.

Consimtamantul la adoptie trebuie sa fie dat de catre parintii firesti ai copilului. In cazul adoptiei copilului si de catre sotul adoptatorului, consimtamantul trebuie sa fie exprimat de catre sotul care este deja parinte adoptator al copilului [art. 12 alin. (1)]. De asemenea, este necesar consimtamantul tutorelui copilului ai carui parinti firesti sunt decedati, necunoscuti, declarati morti sau disparuti ori pusi sub interdictie in conditiile legii.
Parintele sau parintii decazuti din drepturile parintesti sau carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti pastreaza dreptul de a consimti la adoptia copilului. Consimtamantul reprezentantului legal este obligatoriu [art. 12 alin (2)]. Daca unul din parintii firesti este decedat, necunoscut, declarat in conditiile legii, mort sau disparut, in imposibilitatea de a-si manifesta vointa, consimtamantul celuilalt este obligatoriu [art. 12 alin. (3)]. Consimtamantul parintilor firesti ai copilului nu este necesar daca ambii se gasesc in oricare dintre situatiile prevazute la alin. (3) precum si in cazul adoptiei persoanei majore de catre adoptatorul sau familia adoptatoare care a crescut-o in timpul minoritatii sale [art. 12 alin. (4)].

In mod exceptional, instanta judecatoreasca poate trece peste refuzul parintilor firesti sau, dupa caz, al tutorelui de a consimti la adoptia copilului, daca se dovedeste, prin orice mijloc de proba, ca acestia refuza in mod abuziv sa-si dea consimtamantul la adoptie si instanta apreciaza ca adoptia este in interesul superior al copilului, tinand seama si de opinia acestuia in conditiile aratate (copilul care a implinit varsta de 10 ani) si cu motivarea expresa a hotararii in aceasta privinta (art. 13).

Parintii firesti ai copilului sau, dupa caz, tutorele acestuia trebuie sa consimta la adoptie in mod liber, neconditionat si numai dupa ce au fost informati in mod corespunzator asupra consecintelor adoptiei, in special asupra incetarii legaturilor de rudenie ale copilului. Directia in a carui raza teritoriala locuiesc parintii firesti, sau, dupa caz, tutorele, este obligata sa asigure consilierea si informarea acestora inaintea exprimarii de catre acestia a consimtamantului la adoptie si sa intocmeasca un raport in acest sens (art. 14).

Consimtamantul parintilor firesti sau, dupa caz, al tutorelui se da in fata instantei judecatoresti odata cu solutionarea cererii de deschidere a procedurii adoptiei [art. 15 alin. (1)]. In cazul adoptiei copilului de catre sotul parintelui sau, consimtamantul parintelui firesc se da in forma autentica prin act notarial [art. 15 alin. (2)]. Spre deosebire de reglementarea anterioara, aceasta ultima situatie este singura in care se solicita consimtamantul la adoptie in forma autentica prin act notarial.

Consimtamantul la adoptie al parintilor firesti ai copilului sau, dupa caz, ai tutorelui poate fi dat numai dupa trecerea unui termen de 60 de zile de la data nasterii copilului inscrisa in certificatul de nastere [art. 16 alin. (1)]. Parintele firesc sau, dupa caz, tutorele poate revoca consimtamantul in termen de 30 de zile de la data exprimarii lui in fata instantei judecatoresti dupa care devine irevocabil.

Se constata ca, fata de legislatia anterioara, Legea nr. 273 / 2004 se deosebeste atat in privinta formei exprimarii consimtamantului, cat si prin pastrarea dreptului de a consimti la adoptia copilului a parintelui decazut din drepturile parintesti sau a celui caruia i s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti.

Consimtamantul persoanelor mentionate, exprimat in forma aratata nu este suficient pentru adoptie, nu valoreaza prin el insusi adoptia. Este nevoie de indeplinirea si a celorlalte conditii de fond si de forma. Dar consimtamintele persoanei care doreste sa adopte si ai parintilor firesti ai adoptatorului produc si unele efecte, in cazul procedurii adoptiei, de exemplu, eliberarea atestatului care constata aptitudinea de a adopta ori permite incredintarea copilului in vederea adoptiei.

La cererea de evaluare pentru obtinerea atestatului de persoana / familia adoptatoare, precum si la cererea de incuviintarea a adoptiei se anexeaza actele din care sa rezulte ca sunt indeplinite cerintele legale pentru adoptie.

Actuala reglementare prin Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 273 / 2004 spre deosebire de cea anterioara enumara aceste acte.

Actele pentru adoptie sunt urmatoarele :

a) copie de pe buletinul / carte de identitate, copie legalizata de pe certificatul de nastere, casatorie / hotarare de divort, copie legalizata de pe titlul de proprietate sau alt titlu care sa ateste dreptul de folosinta a locuintei, certificat de cazier judiciar, certificat medical de tip Ministerul Sanatatii, cu semnatura si parafa fiecarui medic specialist si adeverinta de venit;

b) certificat de cazier judiciar al persoanelor cu care locuieste solicitantul;

c) caracterizari de la ultimul loc de munca (minimum doua pentru fiecare persoana / membru al cuplului conjugal);

d) certificat medical privind starea de sanatate a celorlalte persoane cu care domiciliaza solicitantul.

e) declaratie pe proprie raspundere a persoanei / fiecarui membru al cuplului conjugal, data in fata notarului public, ca nu au fost decazuti din drepturile parintesti;

f) declaratie privind motivatia de a adopta si asteptarile persoanei / familiei in legatura cu varsta, sexul si situatia psihosocio-medicala a copilului pe care doresc sa il adopte;

g) declaratia privind indicarea motivelor pentru care unul dintre soti nu doreste sa adopte, in cazul in care cererea este formulata de catre unul dintre soti si celalalt nu se asociaza la cerere; (toate actele mentionate se anexeaza la cererea de evaluare in vederea obtinerii atestatului);

h) certificatul de nastere al copilului in copie legalizata;

i) certificatul medical privind starea de sanatate a copilului eliberat de catre unitati publice nominalizate de catre directia de sanatate publica;

j) atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare;

k) hotararea judecatoreasca irevocabila de incredintarea in vederea adoptiei;

l) certificatele de nastere ale adoptatorului sau ale sotului si sotiei din familia adoptatoare, in copie legalizata;

m) certificatul de casatorie al adoptatorului sau al sotilor din familia adoptatoare, in copie legalizata;

n) cazierul judiciar al adoptatorului sau, dupa caz, al fiecarui membru al familiei adoptatoare;

o) certificatul medical privind starea de sanatatea al adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista caruia este inscris;

p) documentele doveditoare cu privire la exprimarea consimtamantului parintilor firesti (sau tutorelui daca este cazul), in masura in care nu s-a pronuntat anterior o hotarare judecatoreasca de incuviintare a deschiderii procedurii adoptiei interne a copilului; (actele mentionate se anexeaza la cererea de incuviintare a adoptiei);

q) alte acte din care sa rezulte indeplinirea unei anumite cerinte legale pentru situatia respectiva;

r) in cazul adoptiei internationale sunt necesare anumite acte :

1. actul din care sa rezulte rudenia intre cel care doreste sa adopte si copilul ce urmeaza a fi adoptat (art. 39 din Legea nr. 273 / 2004 dispune ca adoptia internationala a copilului care are domiciliul in Romania poate fi incuviintata numai in situatia in care adoptatorul sau unul dintre sotii din familia adoptatoare care domiciliaza in strainatate este bunicul copilului pentru care a fost incuviintata deschiderea procedurii adoptiei interne);

2. atestatul autoritatilor straine competente, din care sa rezulte ca adoptatorul sau familia adoptatoare indeplineste conditiile de eligibilitate pentru adoptie si este apt sa adopte in conformitate cu legislatia aplicabila in statul primitor;

3. actul din care sa rezulte garantia ca adoptatorul are posibilitatea sa intre si sa locuiasca permanent in statul primitor;

4. raportul intocmit de autoritatile straine competente din statul primitor;

5. certificatul eliberat de catre Oficiul Roman pentru Adoptii prin care se atesta ca adoptia internationala este conforma cu dispozitiile de la Haga.

2. Procedura adoptiei

Ca si in cazul reglementarii anterioare, deosebim procedura in fata organelor administratiei publice si aceea in fata instantei de judecata.

2.1. Procedura administrativa

Incheierea adoptiei presupune interventia unor organe ale administratiei publice care au anumite atributii cu scopul de a asigura realizarea interesului superior al adoptatului. Rolul acestor organe a crescut potrivit reglementarii date prin Legea nr. 273 / 2004, in raport cu reglementarea anterioara.

1. Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului. Organizarea si functionarea acestui organ este reglementata prin H. G. nr. 1434 / 2004.

Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului, are rolul de a asigura la nivel judetean, respectiv la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti, aplicarea politicilor si strategiilor de asistenta sociala in domeniul protectiei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor varstnice, persoanelor cu handicap, precum si a oricaror persoane aflate in nevoie.

Potrivit Legii nr. 272 / 2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, Directia Generala este institutie publica cu personalitate juridica, infiintata in subordinea Consiliului Judetean, respectiv a Consiliului Local al sectorului municipiului Bucuresti, prin comasarea serviciului public de asistenta sociala si a serviciului public specializat pentru protectia copilului la nivelul judetului, respectiv al sectorului municipiului Bucuresti, prin preluarea in mod corespunzator, a atributiilor si functiilor acesteia.

In domeniul adoptiei, Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului are urmatoarele atributii:

- indeplineste demersurile vizand deschiderea procedurii adoptiei interne pentru copii aflati in evidenta sa;

- identifica familiile sau persoanele cu domiciliul in Romania care doresc sa adopte copii; evalueaza conditiile materiale si garantiile morale pe care acestea le prezinta si elibereaza atestatul de familie sau de persoana apta sa adopte copii;

- monitorizeaza evolutia copiilor adoptati precum si a relatiilor dintre acestia si parintii lor adoptivi; sprijina parintii adoptivi ai copilului in indeplinirea obligatiei de a-l informa pe acesta ca este adoptat, de indata de varsta si gradul de maturitate ale copilului permit;

- indeplineste orice alte atribute prevazute de lege.

2. Oficiul Roman pentru Adoptii este infiintat in temeiul Legii nr. 274 / 2004 privind infiintarea , organizarea si functionarea Oficiului Roman pentru Adoptii, prin reorganizarea Comitetului Roman pentru Adoptii, care se desfiinteaza.

Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 274 / 2004, Oficiul Roman pentru Adoptii are urmatoarele atributii principale:

a) constituie evidenta centralizata a copiilor pentru care a fost incuviintata deschiderea procedurii de adoptie, in conformitate cu prevederile Legii nr. 273 / 2004 privind regimul juridic al adoptiei;

b) tine evidenta cererilor familiilor sau ale persoanelor care si-au manifestat dorinta de a adopta copii si care sunt apte sa adopte;

c) indruma si sprijina in mod corespunzator aceste familii sau persoane in vederea efectuarii procedurii necesare adoptiei;
d) incheie acorduri de colaborare cu autoritatile centrale, cu organismele private autorizate sau acreditate din alte state care au atributii in domeniul adoptiei, fie direct, fie prin intermediul Ministerul Afacerilor Externe, prin schimb de toate sau scrisori diplomatice;

e) autorizeaza organismele private straine si romane sa desfasoare activitati in domeniul adoptiei (in acest sens, au fost adoptate H.G. nr. 1441 / 2004 cu privire la autorizarea organizatiilor private straine de a desfasura activitati in domeniul adoptiei internationale si H.G. nr. 1442 / 2004 privind serviciile si activitatile ce pot fi desfasurate de catre organismele private romane in cadrul procedurii adoptiei interne);

f) recomanda directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului familii ori persoane care doresc sa adopte;

g) efectueaza notificarile si comunicarile prevazute de Legea nr. 273 / 2004;

h) urmareste evolutia copilului si a relatiilor dintre acesta si adoptator sau familia adoptatoare straina, pe o perioada de cel putin doi ani de la incuviintarea unei adoptii intentionale, prin autoritatea publica centrala competenta sau organizatia acreditata ori autorizata de statul primitor;

i) transmite instantelor judecatoresti competente cererile familiilor sau ale persoanelor care doresc sa adopte copii aflati in evidenta sa, in cazul adoptiei intentionale;

j) participa in cauzele in care au drept obiect solutionarea cererilor privind infiintarea adoptiei intentionale aflate pe rolul instantelor judecatoresti;

k) stabileste masurile necesare pentru evitarea incuviintarii unei adoptii supuse esecului, a obtinerii oricaror foloase materiale necuvenite si a oricaror tendinte de trafic de copii;

l) elibereaza certificare care atesta ca adoptia a fost incuviintata conform normelor impuse de Conventia de la Haga;

m) depune diligentele necesare pe langa autoritatile statului al carui cetatean a adoptat un copil aflat in evidenta sa, pentru ca acesta sa beneficieze de garantiile si normele echivalente celor existente unei adoptii nationale;

n) tine evidenta centralizata a tuturor adoptiilor incuviintate;

o) elaboreaza proiecte de acte normative, norme si metodologii in domeniul adoptiei.

Potrivit H. G. nr. 1433 / 2004 care reglementeaza organizarea si functionarea Oficiului Roman pentru Adoptii, aceasta este autoritatea centrala romana insarcinata sa aduca la indeplinire obligatiile prevazute in Conventia asupra protectiei si cooperarii in materia adoptiei intentionale, incheiata la Haga la 29.05.1993, ratificata prin Legea nr. 84 / 1994. De asemenea, Oficiul are rolul de a duce la indeplinire obligatiile asumate de Statul Roman in materia adoptiei prin conventiile si tratatele intentionale la care Romania este parte, de a pune in aplicare si de a urmari si asigura aplicarea unitara a legislatiei in domeniul adoptiei.

Potrivit hotararii mentionate, in cadrul Oficiului Roman pentru Adoptii functioneaza biroul de evidenta a adoptiei care intocmeste si actualizeaza Registrul National pentru Adoptii. Registrul contine datele referitoare la adoptatorul sau familia adoptatoare, romana si straina, precum si cele referitoare la copiii pentru care a fost pronuntata o hotarare judecatoreasca invocabila de incuviintare a deschiderii procedurii adoptiei interne, de incredintare in vederea adoptiei, de incuviintare a adoptiei sau de declarare a nulitatii acesteia. In Registru se opereaza si mentiunile privind transmiterea rapoartelor post-adoptie intocmite pentru copiii care au fost adoptati conform procedurii adoptiei intentionale, precum si cele vizand eliberarea certificatului care atesta conformitatea adoptiilor internationale cu dispozitiile Conventiei de la Haga. Datele care se consemneaza in Registru sunt :

- date privind copilul: numele si prenumele, data nasterii, codul numeric personal, numele si prenumele tatalui biologic, numele si prenumele mamei biologice, situatia fratilor biologici, directia in a carei evidenta se afla, forma de protectie, hotararea judecatoreasca de deschidere a procedurii adoptiei interne, hotararea judecatoreasca de incredintare in vederea adoptiei, hotararea judecatoreasca de incuviintare a adoptiei, hotararea judecatoreasca de declarare a nulitatii adoptiei, numarul si data fiecarui raport privind urmarirea evolutiei post-adoptie, in cazul adoptiei internationale, numarul si data eliberarii certificatului care atesta conformitatea adoptiei internationale cu dispozitiile Conventiei de la Haga;

- date privind persoana sau familia adoptatoare cu domiciliul in Romania: numarul si data cererii de adoptie formulate de persoana sau familia adoptatoare, numele si prenumele, domiciliul, numarul si data de eliberare a atestatului de persoana sau familie apta sa adopte;

- date privind familia adoptatoare cu domiciliul in strainatate: numarul si data cererii de adoptie formulate de persoana sau de familia adoptatoare, numele si prenumele, domiciliul, autoritatea centrala sau organizatia straina acreditata care transmite cererea de adoptie si care a atestat persoana sau familia ca fiind apta sa adopte, oferind garantiile prevazute de lege.

3. Organismele private acreditate. H. G. nr. 1442 / 2004 reglementeaza serviciile si activitatile ce pot fi desfasurate de catre organismele private romane in cazul procedurii adoptiei interne. Potrivit acestei hotarari prin organisme private se intelege asociatiile, fundatiile, federatiile, precum si filialele acestora, acreditate in conditiile legii. Organismele private acreditate pot infiinta servicii de adoptie interna doar pe baza obtinerii, in conditiile legii, a licentei eliberate de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului (art. 1).

Potrivit art. (4) din H. G. nr. 1442 / 2004, serviciile si activitatile desfasurate de catre organismele private, adresate copiilor al carui plan individualizat de protectie are ca finalitate adoptia interna sunt:

a) intocmirea unor materiale de informare adresate copiilor cu privire la procedurile, demersurile si efectele adoptiei;



b) informarea si consilierea copilului cu privire la modificarea obiectivelor planului individualizat de protectie si includerea adoptiei interne ca finalitatea a acestuia, precum si referitor la procesul de adoptie, la implicatiile si consecintele adoptiei, etapele, la procedurile si activitatile specifice;

c) informarea si consilierea copilului cu privire la modul si consecintele exprimarii consimtamantului ori la adoptie sau, dupa caz, cu privire la motivul pentru care opinia sa nu a fost luata in considerare;

d) sprijinirea, informarea si consilierea copilului in vederea exprimarii opiniei si dorintelor sale pe parcursul procedurilor de adoptie;

e) consilierea si asistenta de specialitate in situatia copilului pentru care nu s-a putut identifica o familie adoptatoare potrivita sau in cazul in care acomodarea cu o familie potential adoptatoare a esuat;

f) intocmirea de rapoarte si note cu privire la activitatile de informare si consiliere a copiilor adoptabili;

g) realizarea sau, dupa caz, participarea la evaluarea compatibilitatii dintre copil si familia potential adoptatoare, intreprinderea demersurilor necesare acomodarii copilului cu familia potential adoptatoare si intocmirea unor rapoarte in acest sens, pe care le inainteaza Directiei Generale de asistenta sociala si protectia copilului;

h) supravegherea si evaluarea modului si capacitatii de adaptare fizica si psihica a copilului incredintat in vederea adoptiei la noul mediu familial, precum si intocmirea si prezentarea Directiei Generale de asistenta sociala si protectia copilului competente a unor rapoarte bilunare cu privire la adaptarea copilului la noul mediu familial, modul de integrare si orice alte elemente relevante in aprecierea evolutiei ulterioare a copilului incredintat in vederea adoptiei in familia potential adoptatoare;

i) constatarea si sesizarea Directiei Generale de asistenta sociala si protectia copilului cu privire la neadaptarea copilului incredintat in vederea adoptiei cu persoana sau familia adoptatoare, precum si cu privire la orice alte motive de natura sa impiedice finalizarea procedurii de adoptie;

j) consilierea si asistarea adoptatului in obtinerea informatiilor cu privire la identitatea parintilor sai firesti, in conditiile legii;

k) asigurarea, in perioada post-adoptie, de asistenta si sprijin de specialitate, adaptate nevoilor copilului, inclusiv in situatia desfacerii sau constatarii nulitatii adoptiei;

l) informarea, consilierea si asistenta de specialitate a copilului pentru care a incetat dreptul de deschidere a procedurii adoptiei interne.

Activitatile si serviciile desfasurate de catre organismele private acreditate si licentiate in conditiile legii destinate familiilor / persoanelor potential adoptatoare, sunt prevazute de art. 5 din H. G. nr. 1442 / 2004:

a) informarea familiilor / persoanelor care isi exprima intentia de a adopta cu privire la documentatia necesara, la demersurile si la durata procedurilor adoptiei interne;

b) asigurarea asistentei de specialitate, consilierea si pregatirea persoanelor / familiilor potential adoptatoare, pe parcursul intregii proceduri de adoptie, cu privirea la implicatiile si transformarile pe plan personal, social si profesional generate de procesul adoptiei, in vederea asumarii in cunostinta de cauza si in mod corespunzator a rolului de parinte;

c) evaluarea garantiilor morale si a conditiilor materiale ale persoanei sau familiei care doreste atestarea in vederea adoptiei si intocmirea si prezentarea de rapoarte in acest sens catre Directia Generala de asistenta sociala si protectia copilului;

d) realizarea sau colaborarea la procesul de acomodare a copilului cu familia / persoana potential adoptatoare, atestata in conditiile legii, si realizarea de rapoarte cu privire la modul de derulare a acestuia, pe care le inainteaza Directiei Generale de asistenta sociala si protectia copilului;

e) realizarea sau, dupa caz, asigurarea asistentei de specialitate pentru informarea persoanei / familiei potential adoptatoare cu privire la nevoile si caracteristicile copilului pe toata perioada derularii procedurilor de adoptie;

f) supravegherea timp de minim 2 ani a evolutiei copilului in cadrul familiei adoptive, intocmirea de rapoarte trimestriale in acest sens si sesizarea Directiei Generale de asistenta sociala si protectia copilului in situatia in care se constata incalcari ale dreptului copilului;

g) consilierea si asistarea adoptatorilor in vederea obtinerii, in conditiile legii, a informatiilor cu privire la identitatea parintilor firesti ai copilului;

h) asigurarea de sprijin si asistenta de specialitate adoptatorilor in perioada post-adoptie, adaptate nevoilor acestora, inclusiv in situatia desfacerii sau constatarii nulitatii adoptiei.

De asemenea organismele private pot desfasura activitati destinate familiei biologice a copilului al carui plan individualizat de protectie are ca finalitate adoptia interna. Aceste activitati sunt prevazute de art. 6 alin. (1) din H. G. nr. 1442 / 2004, dupa cum urmeaza:

a) informarea parintilor firesti sau, dupa caz, a familiei extinse cu privire la modificarea planului individualizat de protectie si includerea adoptiei interne ca finalitate a acestuia;

b) informarea parintilor firesti sau, dupa caz, a familiei extinse cu privire la procedurile si efectele adoptiei si intocmirea unor rapoarte sau note care atesta realizarea acestor activitati;

c) informarea si consilierea parintilor firesti cu privire la conditiile de exprimare a consimtamantului la adoptia copilului, modul de realizare, efectele produse si termenul de evaluare, intocmind rapoarte cu privire la aceste demersuri;

d) realizarea, daca este cazul, a unor rapoarte in care se notifica atitudinea, comportamentul sau eventualele fapte ale parintelui de natura a aproba refuzul abuziv al acestuia de a-si exprima consimtamantul la adoptia copilului;

e) informarea parintelui sau a familiei biologice cu privire la incheierea adoptiei;

f) asigurarea de asistenta de specialitate in situatia constatarii nulitatii adoptiei.

Activitatile desfasurate la lit. b), c) si d) sunt destinate dupa caz, si tutorelui copilului potrivit art. 6 alin. (2) din H. G. 1442 / 2004.

4. Serviciul de stare civila. Acest serviciu de stare civila, competent potrivit legii, are unele atributii in materie adoptie:

a) pe baza hotararii judecatoresti irevocabile de incuviintare a adoptiei, serviciul de stare civila competent intocmeste, in conditiile legii, un nou act de nastere al copilului, in care adoptatorii vor fi trecuti ca fiind parintii sai firesti. Vechiul act de nastere se va pastra, mentionandu-se pe marginea acestuia intocmirea noului act [art. 53 alin. (5) din Legea nr. 273 / 2004 si art. 26 din Legea nr. 119 / 1996].

b) in actele de stare civila se inscriu mentiunile cu privire la modificarile intervenite in starea civila a persoanei, in anumite cazuri, printre care adoptia, desfacerea, incetarea sau anularea adoptiei [art. 44 lit. d) din Legea nr. 119 / 1996].

2.2. Procedura in fata instantei judecatoresti.

Incuviintarea adoptiei este de competenta instantelor judecatoresti (art. 34 din Legea nr. 273 / 2004). Se pot deosebi urmatoarele aspecte :

- Instantele judecatoresti romane sunt competente sa judece cererile prevazute de prezenta lege daca cel putin una dintre parti are domiciliul in Romania [art. 61 alin. (1) din Legea nr. 273 / 2004 ].

- Instantele judecatoresti romane sunt exclusiv competente sa judece procesele privind incuviintarea deschiderii procedurii adoptiei interne, incredintarea in vederea adoptiei si incuviintarea adoptiei daca cel ce urmeaza a fi adoptat are domiciliul in Romania si este cetatean roman sau strain fara cetatenie [art. 61 alin. (2)].

Competenta jurisdictionala materiala pentru incuviintarea adoptiei. Potrivit art. 61 alin. (3) din Legea nr. 273 / 2004, cauzele privitoare la incuviintarea adoptiei se judeca in prima instanta de catre tribunale. In acest fel, avand in vedere gradul instantei competente, care are mai multe posibilitati de informare decat judecatoria, exista o garantie in plus pentru evitarea erorilor privind incuviintarea adoptiei in interesul superior al adoptatului (in acelasi sens era si O. U. G. nr. 25 / 1997 spre deosebire de Legea nr. 11 / 1990 care prevedea ca cererea pentru incuviintarea adoptiei se introduce la judecatoria in raza caruia domiciliaza cel care adopta).

Competenta teritoriala. Cererile prevazute de Legea nr. 273 / 2004 sunt de competenta tribunalului in a carui raza teritoriala se afla domiciliul adoptatului. Cauzele pentru care judecarea carora nu se poate determina instanta competenta se judeca de Tribunalul Bucuresti [art. 61 alin. (3) din Legea nr. 273 / 2004]. Prin urmare instanta teritoriala competenta este determinata dupa domiciliul copilului ce urmeaza a fi adoptat, ca si in cazul reglementarii anterioare data prin O. U. G. nr. 25 / 1997, cu modificarile si completarile ulterioare. Deci in prezent competenta teritoriala este in raport cu domiciliul adoptatorului, asa cum s-a aratat, afara de cazul in care nu se poate stabili instanta competenta dupa domiciliul adoptatului, situatie in care este competent Tribunalul Bucuresti.

Atributiile instantei de judecata.

Instanta competenta are urmatoarele atributii cu privire la incuviintarea deschiderii procedurii adoptiei interne, incredintarea in vederea adoptiei si incuviintarea adoptiei :

- Deschiderea procedurii adoptiei nationale se face numai de catre instanta judecatoreasca si numai dupa realizarea de catre aceasta a unui control riguros asupra demersurilor efectuate in vederea reintegrarii copilului in familia naturala sau largita. Astfel, pe baza planului individualizate de protectie, asa cum acesta este reglementat prin Legea nr. 272 / 2004 privind protectia si promovarea dreptului copilului, directia in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului efectueaza demersuri pentru reintegrarea copilului in familie sau, dupa caz, pentru plasamentul copilului in familia extinsa sau substitutiva [art. 22 alin. (1) din Legea nr. 273 / 2004]. Planul individualizat de protectie poate avea ca finalitate adoptia interna daca demersurile pentru reintegrarea copilului in familie sau in familia largita au esuat [art. 22 alin. (2) din Legea nr. 273 / 2004]. Aceasta situatie va fi verificata in mod riguros de catre instanta.

Incuviintarea deschiderii procedurii adoptiei interne se face numai daca :    a) planul individualizat de protectie stabileste necesitatea adoptiei interne; b) parintii copilului sau, dupa caz, tutorele isi exprima consimtamantul la adoptie, in conditiile legii [art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273 / 2004]. In cazul in care instanta constata indeplinirea conditiilor prevazute mai sus si apreciaza ca deschiderea procedurii adoptiei interne este in interesul superior al copilului va pronunta hotararea judecatoreasca privind incuviintarea deschiderii procedurii adoptiei interne. Aceasta hotararea judecatoreasca irevocabila produce anumite efecte in conditiile Legii nr. 273 / 2004.

- instanta va putea incuviinta adoptia decat dupa ce copilul a fost incredintat pentru o perioada de 90 de zile persoanei sau familiei care doreste sa-l adopte, astfel incat instanta sa poata aprecia, in mod rational, asupra relatiilor de familie care s-ar stabili daca adoptia ar fi incuviintata [art. 25 alin. (1) din Legea nr. 273 / 2004].

- instanta va verifica indeplinirea conditiilor de fond si de forma, precum si lipsa impedimentelor la adoptie. O atentie deosebita trebuie acordata verificarii existentei consimtamintelor necesare adoptiei. In cazul copilului care a implinit 10 ani, consimtamantul se va cere in instanta [art. 11 alin. (1) lit. b)].

Spre deosebire de reglementarea anterioara, Legea nr. 273 / 2004 prevede pastrarea dreptului de a consimti la adoptia copilului a parintelui decazut din drepturile parintesti sau a celui caruia i s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti.

Verificarea indeplinirii cerintelor legale pentru adoptie se face cu ajutorul actelor care insotesc cererea de incuviintare a adoptiei, al celorlalte acte ale dosarului intocmit in faza prealabila a judecatii si al anchetei psihosociale a copilului, care se cere de instanta. Instanta poate administra orice probe admise de lege [art. 64 alin. (1)].

- dupa ce verifica indeplinirea cerintelor legale pentru adoptie, instanta este obligata sa se pronunte prin hotarare de incuviintare sau respingere a adoptiei.

Aspecte procedurale. Deosebim :

- Directia in a carei raza teritoriala domiciliaza copilul se va sesiza, in termen de 30 de zile de la finalizarea demersurilor pentru reintegrarea copilului in familie sau in familia largita (in cazul in care aceste demersuri au esuat), instanta judecatoreasca de la domiciliul copilului, pentru a reinfiinta deschiderea procedurii adoptiei interne [art. 22 alin. (3)]. Hotararea judecatoreasca irevocabila prin care instanta admite cererea directiei produce urmatoarele efecte : a) drepturile si obligatiile parintesti ale parintilor firesti sau, dupa caz, cele exercitate de persoane fizice sau juridice se suspenda; b) drepturile si obligatiile parintesti sunt exercitate de catre consiliul judetean sau, dupa caz, consiliul local al sectorului municipiului Bucuresti in a carui raza teritoriala domiciliaza copilul [art. 23 alin. (3)]. Prin exceptie, efectele hotararii judecatoresti prevazute mai inainte, inceteaza de drept daca, in termen de un an de la data ramanerii irevocabile a hotararii, directia nu a indicat o persoana sau familie corespunzatoare pentru copil si nu a initiat procedurile prevazute de Legea nr. 273 / 2004 in vederea realizarii unei adoptii interne [art. 23 alin. (4)].

- In termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti prin care s-a incuviintat deschiderea procedurii adoptiei interne, directia in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului efectueaza demersurile necesare identificarii celui mai potrivit adoptator sau celei mai potrivite familii adoptatoare pentru copil [art. 26 alin. (1)]. Incredintarea in vederea adoptiei nu este necesara in anumite cazuri prevazute de Legea nr. 273 / 2004. Incredintarea in vederea adoptiei se dispune de catre instanta judecatoreasca de la domiciliul copilului pentru o perioada de 90 de zile ( art. 28). Instanta va pronunta o hotarare judecatoreasca irevocabila de incredintare in vederea adoptiei. In cazul existentei unor motive de natura sa impiedice finalizarea procedurii de adoptie, instanta poate revoca sau, dupa caz, prelungi masura incredintarii. Hotararea prin care instanta de fond dispune revocarea sau prelungirea incredintarii este executorie de drept [art. 32 alin. (2)].

- Cererea de incuviintare a adoptiei este insotita de actele prevazute de art. 35 alin. (2). Cererea de incuviintare a adoptiei poate fi introdusa direct de catre adoptator sau familia adoptatoare (in situatia adoptiei persoanei majore daca adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut-o in timpul minoritatii sale si in situatia adoptiei copilului de catre sotul parintelui firesc sau adoptiv), in toate celelalte cazuri cererea de incuviintare a adoptiei putand fi introdusa fie de catre adoptator sau familia adoptatoare, fie de catre directia de la domiciliul acestora, la sfarsitul perioadei de incredintare in vederea adoptiei sau dupa caz, la implinirea termenelor pentru adoptia copilului cand nu este necesara incredintarea [art. 35 alin. (1)].

- Instanta judecatoreasca va admite cererea de incuviintarea a adoptiei numai daca, pe baza probelor administrate, si-a format convingerea ca adoptia este in interesul superior al copilului [art. 37 alin. (1)].

- Instanta poate administra orice probe admise de lege [art. 64 alin. (1)].

- Cererile prevazute de Legea nr. 273 / 2004 sunt scutite de taxa de timbru si se solutioneaza cu celeritate (art. 62).

- Cererile de deschidere a procedurii adoptiei interne, cererile de incredintare a copilului in vederea adoptiei si cererile de incuviintare a adoptiei se judeca in prima instanta, potrivit regulilor prevazute de Cartea III – Dispozitii generale privitoare la procedurile necontencioase din Codul de procedura civila, cu exceptiile prevazute de Legea nr. 273 / 2004 [art. 61 alin. (4)].

- Hotararile prin care se solutioneaza cererile mentionate nu sunt supuse apelului. Aceste hotarari sunt supuse recursului dupa care devin irevocabile. Exercitarea recursului suspenda executarea [art. 61 alin. (5)].

- Potrivit art. 63 alin. (1), cererile privind adoptia se solutioneaza de complete specializate ale instante judecatoresti, in camera de consiliu, cu participarea obligatorie a procurorului. Prezentarea de catre directie a raportului de ancheta sociala privind copilul este obligatorie (in cazul reglementarii anterioare nu se prevedea expres acest lucru, asa incat instanta noastra suprema s-a pronuntat in sensul ca in cererile referitoare la adoptie este obligatorie efectuarea anchetei sociale).

- Judecarea cererilor referitoare la deschiderea procedurii adoptiei interne a copilului se face cu citarea parintilor firesti ai copilului sau, dupa caz, a tutorelui si a directiei in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului [art.63 alin. (2)].

- Judecarea cererilor de incredintare a copilului in vederea adoptiei interne, precum si cele de incuviintare a adoptiei se face cu citarea directiei in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului, a directiei in a carei raza teritoriala domiciliaza adoptatorul sau familia adoptatoare si a persoanei sau familiei adoptatoare [art. 63 alin. (3)].

- Judecarea cererilor de incuviintare a adoptiei internationale se face cu citarea directiei in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului, al persoanei sau familiei adoptatoare, precum si a Oficiului Roman pentru Adoptii [art. 63 alin. (4)].

- Judecarea cererilor de incuviintare a adoptiei persoanei majore de catre adoptatul sau familia adoptatoare care a crescut-o in timpul minoritatii sale, se face cu citarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare si a copilului [art. 63 alin. (5)].

- Judecarea cererilor de incuviintare a adoptiei copilului de catre sotul parintelui firesc sau adoptiv, se face cu citarea adoptatorului si a parintilor firesti ai adoptatului [art. 63 alin. (5)].

- La judecarea cererii referitoare la deschiderea procedurii adoptiei interne a copilului, precum si a cererii de incredintare in vederea adoptiei, ascultarea copilului care a implinit varsta de 10 ani este obligatorie, iar la incuviintarea adoptiei copilului care a implinit varsta de 10 ani i se va solicita consimtamantul [art. 64 alin. (2)].

- Opinia copilului exprimata la judecarea cererilor prevazute de Legea nr. 273 / 2004 va fi luata in considerare si i se va acorda importanta cuvenita, avandu-se in vedere varsta si gradul acestuia de maturitate. In situatia in instanta hotaraste in contradictoriu cu opinia exprimata de copil, aceasta este obligata sa motiveze ratiunile care au dus la inlaturarea opiniei copilului [art. 64 alin. (3)].

3. Inregistrarea adoptiei

Pe baza hotararii judecatoresti irevocabile de incuviintare a adoptiei, serviciul de stare civila competent intocmeste, in conditiile legii, un nou act de nastere al copilului, in care adoptatorii vor fi trecuti ca fiind parintii sai firesti. Vechiul act de nastere se va pastra, mentionandu-se pe marginea acestuia intocmirea noului act [art. 53 alin. (51)]. In noul act de nastere al copilului, ca loc al nasterii se trece denumirea unitatii administrative teritoriale unde isi are sediul autoritatea administratiei publice locale care intocmeste actul (Legea nr. 119 / 2004). Problema care se poate ridica este aceea de a sti care este serviciul de stare civila competent pentru intocmirea noului act de nastere al copilului; in conditiile in care instanta competenta teritorial pentru incuviintarea adoptiei este cea de la domiciliul adoptatului [art. 61 alin. (3) din Legea nr. 273 / 2004], iar Legea actelor de stare civila nr. 119 / 1996 prevede in art. 26 alin. 1 ca serviciul de stare civila competent este cel in a carui raza teritoriala se gaseste domiciliul adoptatorului sau unde isi are sediul institutia de ocrotire in cazul copiilor aflati la ingrijirea acesteia (aceasta problema se ridica si in cazul reglementarii anterioare; redefinirea regimului juridic al adoptiei prin Legea nr. 273 / 2004 nu a rezolvat aceasta situatie, de aceea propunem o reglementare prin text in cazul unei modificari a Legii nr. 119 / 1996). Daca adoptatul este cetatean strain sau cetatean roman cu domiciliul sau resedinta in strainatate, serviciul competent este in raport de domiciliul adoptatului sau de sediul institutiei de ocrotire pentru copiii aflati in ingrijirea acesteia. Astfel, si in cazul adoptiei intentionale trebuie avuta in vedere o coordonare a textelor, intrucat noul regim juridic al adoptiei reglementat prin Legea nr. 273 / 2004 nu prevede posibilitatea adoptiei de catre persoanele care au resedinta pe teritoriul altui stat, spre deosebire de Legea nr. 119 / 1996 privind actele de stare civila.

Competenta jurisdictionala in cazul desfacerii si nulitatii adoptiei.

Potrivit art. 61 alin. (3) din Legea nr. 273 / 2004, cererile prevazute de prezenta lege (deci, si cererile de desfacere a adoptiei) urmeaza aceleasi reguli de competenta ca si pentru incuviintarea adoptiei, in sensul ca sunt de competenta tribunalului in a carei raza teritoriala se afla domiciliul adoptatului. Cauzele pentru judecarea carora nu se poate determina instanta competenta se judeca la Tribunalul Bucuresti.

In ce priveste nulitatea adoptiei (spre deosebire de reglementarea anterioara, in care nu exista o prevedere expresa, situatie in care competenta materiala si competenta teritoriala a instantei judecatoresti in cazul nulitatii adoptiei, se determina potrivit dreptului procesual civil) se reglementeaza expres prin art. 61 alin. (3) ca toate cererile prevazute de Legea nr. 273 / 2004 (prin urmare si cererea de declarare a nulitatii adoptiei) urmeaza aceleasi reguli de competenta materiala si competenta teritoriala.

7. Concluzii. Reglementarea noua se deosebeste de cea anterioara si in ce priveste procedura in fata instantei de judecata.

De asemenea se constata ca Legea nr. 273 / 2004 a preluat opiniile exprimate literatura juridica si a tinut cont de unele solutii ale instantelor judecatoresti privind neajunsurile reglementarii anterioare data prin O. U. G. nr. 25 / 1997.

Natura juridica a adoptiei

Cu toate ca Lege nr. 273 / 2004 privind regimul juridic al adoptiei se deosebeste in multe privinte de reglementarea anterioara data prin O. U. G. nr. 25 / 1997, nu influenteaza si nu modifica natura juridica a adoptiei . Dimpotriva, actuala reglementare intareste opinia potrivit careia adoptia este un act juridic complex prin indeplinirea celor trei categorii de operatii juridice, iar fiecare din acestea este un element esential al adoptiei.

Pe de alta parte, fiecare categorie din cele trei are o natura juridica deosebita.

Adoptia presupune mai multe operatii juridice:

Incheierea sau formarea adoptiei necesita savarsirea mai multor operatii juridice:

a) actele juridice ale persoanelor chemate sa-si exprime consimtamantul in vederea adoptiei. Consimtamantul trebuie exprimat in fata instantei judecatoresti, iar in anumite cazuri prin act notarial.

b) actele autoritatilor publice, care constituie cerintele legale pentru incheierea adoptiei (atestatul eliberat de directia generala de asistenta sociala si protectia copilului, inregistrarea in Registrul national pentru adoptie si a datelor referitoare la adoptator sau familia adoptatoare, romane si straine, cele referitoare la copii pentru care a fost deschisa procedura adoptiei interne). Toate aceste acte ale autoritatilor publice sunt prealabile incuviintarii adoptiei;

c) incuviintarea deschiderii procedurii adoptiei interne, incredintarea in vederea adoptiei si incuviintarea adoptiei de catre instanta judecatoreasca competenta, in conformitate cu o procedura si potrivit unor conditii anume prevazute de lege.

Operatiunile juridice mentionate se savarsesc in momentele diferite si intr-o anumita ordine. In toate cazurile, actele juridice ale persoanelor chemate sa-si exprime consimtamantul in vederea adoptiei cu exceptia consimtamantului copilului de 10 ani si care se ia de catre instanta de judecata, preced incuviintarea adoptiei de catre instanta de judecata. Aceste acte juridice prevad si actele autoritatilor chemate sa-si indeplineasca obligatiile privind incheierea adoptiei, care sunt in majoritate, acte de natura administrativa. Consimtamantul parintilor poate fi revocat in anumite conditii, iar uneori nu se cere, incheierea adoptiei putandu-se face fara aceasta. Uneori intre operatiile juridice mentionate poate trece o anumita perioada de timp, in care pot sa intervina schimbari in ceea ce priveste conditiile de fond, impedimentele sau conditiile de forma pentru adoptie .

Adoptia este un act juridic complex[17].

Adoptia nu se poate incheia decat prin indeplinirea celor trei categorii de operatiuni juridice, dar fiecare din acestea este un element esential al adoptiei.

Astfel, actele juridice prin care anumite persoane indicate de lege isi exprima consimtamantul la adoptie sunt acte de dreptul familiei, avizele, atestatele si confirmarile organelor cu atributii in domeniul adoptiei sun acte administrative, iar hotararile judecatoresti de incuviintare a adoptiei sunt acte de procesual civil. Intr-un prim sens, adoptia este un act juridic complex, reprezentand totalitatea operatiilor de natura juridica diferita, dar privite in unitatea lor, adica adoptia incheiata, care ca atare necesita indeplinirea cerintelor legale examinate si produc anumite efecte juridice. Prin urmare, lipsa impedimentelor la adoptie si concluziile de fond se refera la actul juridic complex al adoptiei si tot astfel efectele adoptiei sunt ale actului juridic complex al adoptiei.

Intr-un al doilea sens , s-a sustinut ca adoptia este un act juridic complex intrucat pentru incheierea sa valabila sunt necesare anumite proceduri, dintre care una administrativa si cealalta fiind jurisdictionala, se formeaza deci in timp, cu interventia mai multor autoritati, fiecare cu atributiile sale fiind necesar a se analiza separat, deoarece fiecare act indeplinit in realizarea unor atributii produce efecte specifice in ansamblul procedurii de incheiere a adoptiei.

S-a pus problema naturii juridice a procedurii judiciare pentru incuviintarea adoptiei, considerandu-se ca aceasta este o procedura necontencioasa, gratioasa , care prezinta anumite particularitati in raport cu procedura contencioasa [art. 61 alin. (4) din Legea nr. 273 / 2004].

Reglementarea procedurii necontencioasa este facuta din art. 331-337 si art. 339 Cod procedura civila.

Procedura necontencioasa se aplica cererilor pentru dezlegarea carora este nevoie de mijlocirea instantei fara insa sa se urneasca stabilirea unui drept potrivnic fata de o alta persoana [art. 331 Cod procedura civila].

Pe de alta parte, masurile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedura speciala raman supuse dispozitiilor speciale, care se vor intregi cu cele prevazute de art. 331-338 si 339 in acest sens, este reglementarea speciala privind judecarea cererii de incuviintare a adoptiei.

De aceea, s-a precizat ca procedura necontencioasa in materia adoptiei prezinta anumite particularitati .

Astfel: a) cererea persoanei sau familiei care doreste sa adopte se transmite instantei competente de catre Comitetul Roman pentru Adoptii, prin intermediul serviciului specializat pentru protectia copilului sau a organismului privat autorizat [art. 14 alin. (1)];

b) instanta solutioneaza cauza in camera de consiliu, in complet format din doi judecatori special desemnati de ministrul justitiei [art. 18 alin. (1)];

c) judecata cererii se face cu citarea autoritatilor si persoanelor prevazute de art. 18 alin. (2) din O. U. G. nr. 25 / 1997;

d) consimtamantul copilului care a implinit varsta de 10 ani se cere in instanta [art. 8 alin. (4)];

e) instanta cere raportul referitor la ancheta psihosociala a copilului [art. 8 alin. (5)];

f) hotararile in cauzele avand ca obiect incuviintarea adoptiei nu sunt supuse apelului [art. 15 alin. (3)]; aceste hotarari sunt supuse recursului [art. 20 si art. 15 alin. (3)]; rezulta ca aceste hotarari produc efecte daca sunt irevocabile.

Rezulta ca instanta de judecata exercita un control de legalitate si unul privind interesul superior al copilului. Procedura administrativa urmareste aceeasi finalitate[21].

PROTECTIA SI PROMOVAREA DREPTURILOR COPILULUI POTRIVIT NOILOR REGLEMENTARI

Aspecte comparative intre OUG 26/1997 aprobata prin Legea nr. 108/1998 privind protectia copilului aflat in dificultate si Legea nr. 272/2004 – reglementarea actuala in materia ocrotirii copilului

Cadrul legal privind respectarea, promovarea si garantarea drepturilor copilului este stabilit actual de Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului[22].

Domeniul sistemului national de protectie a copilului aflat in dificultate a suportat modificari de substanta ca urmare a evolutiilor societatii romanesti dupa decembrie 1989. De aceea era necesar a fi reformulate si reorientate principiile acestei activitati. Evolutia cadrului legislativ dezvaluie o preocupare permanenta din partea autoritatilor romane,tinand seama si de sugestiile organismelor internationale de specialitate, pentru a gasi solutii menite sa previna amplificarea fenomenului copiilor institutionalizati, abandonati. La baza acestor preocupari au stat fenomenul alarmant al copiilor in dificultate dupa anul 1989 si interesul international sporit pentru acest segment de populatie . In perioada 1990-2003 au fost elaborate legi, hotarari de guvern, ordonante de urgenta, toate de orientare a politicii de protectie a copilului, incepand cu Legea nr.11/1990. Actul normativ cel mai important in acest domeniu, care a fost elaborat in aceasta perioada, a fost Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.26 din 9 iunie 1997 privind protectia copilului aflat in dificultate. Aceasta a fost abrogata de actualul cadru legal in domeniu, adica Legea nr.272/2004, care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2005.

Conform noii reglementari, orice lege sau alta reglementare adoptata in domeniul respectarii si promovarii drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau incheiat in acest domeniu se subordoneaza cu prioritate principiului interesului superior al copilului

Vechea reglementare, O.U.G. nr.26/1997, privea numai protectia copilului aflat in dificultate, definind starea de dificultate in care se afla un copil daca dezvoltarea sau integritatea sa fizica sau morala este periclitata. Legea 272/2004 nu mai contine definirea situatiei speciale a copilului, deoarece protectia se refera la fiecare minor aflat intr-una din situatiile prevazute de articolul 3, pentru care autoritatile publice, organismele private si persoanele fizice si cele juridice responsabile de protectia copilului sunt obligate sa respecte, sa promoveze si sa garanteze drepturile copilului. Drepturile minorului sunt stabilite prin Constitutie si lege, in concordanta cu prevederile Conventiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului ratificata prin Legea nr.18/1990 republicata si ale celorlalte acte internationale in materie la care Rmania este parte. Copiii care beneficiaza de dispozitiile Legii nr.272/2004 sunt copiii cetateni romani aflati pe teritorul Romaniei sau in strainatate, copiii fara cetatenie aflati pe teritoriul Romaniei, copiii care beneficiaza de o forma de protectie in conditiile reglementarilor legale privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, in situatii de urgenta constatate de catre autoritatile publice romane competente. Prin ,,copil” se intelege persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si nu a dobandit capacitatea deplina dee exercitiu.

Legea noua elimina oricare distinctie de tratament intre copiii sanatosi, aflati in grija familiei lor, si copiii care se afla in anumite situatii speciale generate de conditiile familiale sau de starea lor de sanatate. Drepturile prevazute de lege sunt garantate tuturor copiilor fara nici o discriminare, indifferent de rasa, culoare, religie, sex, limba, opinie publica, de nationalitate, apartenenta etnica sau origine sociala, de situatia materiala, de sanatate, pregatire profesionala.

Conform noului cadru legal, respectarea si garantarea drepturilor copilului se realizeaza dupa anumite principii. In primul rand trebuie respectat si promovat cu prioritate interesul superior al copilului, in orice actiune in care minorul este implicat. Copilul trebuie sa se bucure de egalitatea sanselor, sa nu fie supus discriminarii, acestuia trebuie sa i se respecte demnitatea. Parintii sunt responsabili sa-si exercite drepturile si sa-si indeplineasca obligatiile parintesti cu primordialitate referitor la respectarea si garantarea drepturilor minorilor. Fiecare copil are dreptul la o ingrijire individualizata si personalizata, la asigurarea stabilitatii si continuitatii in ingrijirea, cresterea si educarea sa, tinandu-se cont de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica, in cazul luarii unei masuri de protectie. In functie de varsta si de gradul de maturitate, opinia minorului trebuie ascultata si luata in considerare. Fiecare norma juridica referitoare la drepturile copilului trebuie interpretata in corelatie cu ansamblul reglementarilor din aceasta materie.

Protectia si asistenta asigurata

Potrivit articolului 5 din Legea nr.272/2004 copiii au dreptul la protectie si asistenta in realizarea si exercitarea deplina a drepturilor lor. Raspunderea pentru cresterea si asigurarea dezvoltarii copilului revine in primul rand parintilor care au obligatia de a-si exercita drepturile si de a-si indeplini obligatiile fata de minor, numai in interesul acestuia. Apoi, in ordine, responsabilitatea revine colectivitatii locale din care fac parte copilul si familia lui. Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a sprijini parintii sau, dupa caz, al reprezentantului legal al minorului in realizarea obligatiilor ce le revin cu privire la copil dezvoltand si asigurand in acest scop servicii diversificate accesibile si de calitate, corespunzatoare nevoilor acestuia

Vechea reglementare, O.U.G. nr.26/1997, prevedea dreptul minorului aflat in dificultate de a se bucura de protectie si asistenta in exercitarea drepturilor sale, iar responsabilitatea de a-i asigura acestea reveneau, in primul rand, colectivitatii din care face parte.

Statul garanteaza protejarea copilului impotriva oricaror forme de violenta, inclusive sexuala, vatamatoare, abuz fizic sau mintal, de abandon sau neglijenta, de rele tratamente sau exploatare, in timpul cat se afla in ingrijirea parintilor sau a unuia dintre ei, a reprezentantului legal ori a oricarei persoane.

Aliniatul 4 al articolului 5 precizeaza ca interventia statului este complementara, acesta asigura respectarea tuturor drepturilor copilului si protectia acestuia prin activitatea specifica realizata de institutiile statului si autoritatile publice cu atributii in acest domeniu.

Un element semnificativ in plan legislativ il constituie organizarea si functionarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie, organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului si in coordonarea directa a Ministrului pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului. Acest organ s-a constituit prin Hotararea de Guvern nr.216/2001, iar prin Legea nr.275/2004 si-a schimbat numele in Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului, incepand cu 1 ianuarie 2005, si se va afla in subordinea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei. De la aceeasi data se infiinteaza si Oficiul Roman pentru Adoptii, oragan de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, aflat in subordinea Guvernului, prin reorganizarea Comitetului Roman pentru Adoptii, care se desfiinteaza

Drepturi si libertati civile

Copilul are dreptul la stabilirea si pastrarea identitatii sale.

Copilul este inregistrat imediat dupa nastere si are de la aceasta data dreptul la un nume, dreptul de a dobandi o cetatenie si, daca este posibil, de a-si cunoaste parintii si de a fi ingrijit, crescut si educat de acestia.

Parintii aleg numele si prenumele copilului, in conditiile legii

Copilul are dreptul de a-si pastra cetatenia, numele si relatiile de familie, in conditiile prevazute de lege, fara nici o ingerinta.

Daca se constata ca un copil este lipsit, in mod ilegal, de elementele constitutive ale identitatii sale sau de unele dintre acestea, institutiile si autoritatile publice sunt obligate sa ia de urgenta toate masurile necesare in vederea restabilirii identitatii copilului.

In scopul realizarii acestui drept si in concordanta cu prevederile Conventiei cu privirela drepturile copilului , unitatile sanitare care au in structura sectii de nou-nascuti si/sau de pediatrie au obligatia de a angaja un asistent social sau, dupa caz, de a desemna o persoana cu atributii de asistenta sociala.

In vederea stabilirii identitatii copilului parasit sau gasit ori a parintilor acestuia, organele de politie competente au obligatia de a desemna una sau mai multe persoane responsabile cu realizarea demersurilor ce le revin, potrivit legii, pentru inregistrarea nasterii copilului.

Certificatul medical constatator al nasterii, atat pentru copilul nascut viu, cat si pentru copilul nascut mort, se intocmeste in termen de 24 de ore de la nastere, in conformitate cu art.10 alin.2 si 3 din Legea nr.272/2004. Raspunderea pentru indeplinirea acestei obligatiei revine medicului care a asistat sau a constatat nasterea si medicului sef de sectie.



Cand nasterea a avut loc in afara unitatilor sanitare, medicul de familie avand cabinetul inregistrat in raza teritoriala unde a avut loc nasterea este obligat ca, la cererea oricarei persoane, in termen de 24 de ore, sa constate nasterea copilului, dupa care sa intocmeasca si sa elibereze certificatul medical constatator al nasterii copilului, chiar daca mama nu este inscrisa pe lista cabinetului sau.

In situatia in care copilul este parasit de mama in maternitate, unitatea medicala are obligatia sa sesizeze telefonic si in scris directia generala de asistenta sociala si protectia copilului si organele de politie, in termen de 24 de ore de la constatarea disparitiei mamei.

In termen de 5 zile de la sesizare se intocmeste un proces-verbal de constatare a parasirii copilului, semnat de reprezentantul directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, reprezentantul politiei si al maternitatii; cand starea de sanatate a copilului permite externarea, in baza procesului-verbal, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului va stabili masura plasamentului in regim de urgenta pentru copil.

In termen de 30 de zile de la intocmirea procesului-verbal, politia este obligata sa intreprinda verificarile specifice privind identitatea mamei si sa comunice rezultatul acestor verificari directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului.

In situatia in care mama este identificata, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului va asigura consilierea si sprijinirea acesteia in vederea realizarii demersurilor legate de intocmirea actului de nastere.

In situatia in care, in urma verificarilor efectuate de politie, nu este posibila identificarea mamei, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului transmite serviciului public de asistenta sociala in a carui raza administrativ-teritoriala s-a produs nasterea dosarul cuprinzand certificatul medical constatator al nasterii, procesul-verbal, dispozitia de plasament in regim de urgenta si raspunsul politiei cu rezultatul verificarilor.In termen de 5 zile de la primirea documentatiei, serviciul public de asistenta sociala are obligatia de a obtine dispozitia de stabilire a numelui si prenumelui copilului, in conformitate cu prevederile Legii nr. cu privire la actele de stare civila , cu modificarile ulterioare, si de a face declaratia de inregistrare a nasterii la serviciul de stare civila competent.

Dupa inregistrarea nasterii copilului, serviciul public de asistenta sociala are obligatia de a transmite directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului actul de inregistrare a nasterii copilului.

In situatia copilului gasit, precum si a celui parasit de parinti in alte unitati sanitare, a carui nastere nu a fost inregistrata, obligatia de a realiza demersurile prevazute de lege pentru inregistrarea nasterii copilului revine serviciului public de asistenta sociala in a carui raza administrativ-teritoriala a fost gasit sau parasit copilul.

Unitatile sanitare, unitatile de protectie sociala, serviciile de ingrijire de tip rezidential, entitatile fara personalitate juridica, alte persoane juridice, precum si persoane fizice, care interneaza sau primesc in ingrijire femei gravide ori copii care nu poseda acte pe baza carora sa li se poata stabili identitatea, sunt obligate sa anunte, in termen de 24 de ore, in scris, autoritatea administratiei publice locale in a carei raza isi au sediul sau, dupa caz, domiciliul, in vederea stabilirii identitatii lor.

Cel care ia un copil pentru a-l ingriji sau proteja temporar, pana la stabilirea unei masuri de protectie in conditiile legii, are obligatia de a-l intretine si, in termen de 48 de ore, de a anunta autoritatea administratiei publice locale in a carei raza teritoriala isi are sediul sau domiciliul.

Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament si de a-si cunoaste rudele si de a intretine relatii personale cu acestea, precum si cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, in masura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior.

Parintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot impiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decat in cazurile in care instanta decide in acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.

In sensul legii, relatiile personale se pot realiza prin:

a) intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana care are dreptul la relatii personale cu copilul;

b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;

c) gazduirea copilului pe perioada determinata de catre parintele sau de catre alta persoana la care copilul nu locuieste in mod obisnuit;

d) corespondenta ori alta forma de comunicare cu copilul;

e) transmiterea de informatii copilului cu privire la parintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a mentine relatii personale cu copilul;

f) transmiterea de informatii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluari medicale sau scolare, catre parintele sau catre alte persoane care au dreptul de a mentine relatii personale cu copilul.

Copilul care a fost separat de ambii parinti sau de unul dintre acestia printr-o masura dispusa in conditiile legii are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

Instanta judecatoreasca, luand in considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, daca exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului.

Copilul ai carui parinti locuiesc in state diferite are dreptul de a intretine relatii personale si contacte directe cu acestia, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

Exercitarea dreptului va fi facilitata de Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului, in colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, pe baza unei proceduri aprobate prin ordin comun

Copiii neinsotiti de parinti sau de un alt reprezentant legal ori care nu se gasesc sub supravegherea legala a unor persoane au dreptul de a li se asigura, in cel mai scurt timp posibil, reintoarcerea alaturi de reprezentantii lor legali.

Deplasarea copiilor in tara si in strainatate se realizeaza cu instiintarea si cu acordul ambilor parinti; orice neintelegeri intre parinti cu privire la exprimarea acestui acord se solutioneaza de catre instanta judecatoreasca.

Parintii sau, dupa caz, alta persoana responsabila de supravegherea, cresterea si ingrijirea copilului sunt obligati sa anunte la politie disparitia acestuia de la domiciliu, in cel mult 24 de ore de la constatarea disparitiei. Nerespectarea acestei obligatii constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 1.000.000 la 3.000.000 lei, aceasta fiind constatata si aplicata de catre Ministerul Administratiei si Internelor

Misiunile diplomatice si consulare ale Romaniei au obligatia de a sesiza Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului cu privire la copiii cetateni romani aflati in strainatate care, din orice motive, nu sunt insotiti de parinti sau de un alt reprezentant legal ori nu se gasesc sub supravegherea legala a unor persoane din strainatate.

Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului va lua masurile necesare pentru intoarcerea copilului la parinti sau la un alt reprezentant legal, imediat dupa identificarea acestora. In cazul in care persoanele identificate nu pot sau refuza sa preia copilul, la cererea Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului, tribunalul de la domiciliul copilului sau Tribunalul Bucuresti, in situatia in care acest domiciliu nu este cunoscut, va dispune plasamentul copilului intr-un serviciu de protectie speciala propus de Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului.

Procedura de intoarcere a copiilor in tara, de identificare a parintilor sau a altor reprezentanti legali ai copiilor, modul de avansare a cheltuielilor ocazionate de intoarcerea in tara a acestora, precum si serviciile de protectie speciala, publice sau private, competente sa asigure protectia in regim de urgenta a copiilor se stabilesc prin hotarare a Guvernului.

Misiunile diplomatice si consulare straine au obligatia de a sesiza Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului si Autoritatea pentru Straini despre toate situatiile in care au cunostinta de copii cetateni straini aflati pe teritoriul Romaniei, care, din orice motive, nu sunt insotiti de parinti sau de un alt reprezentant legal ori nu se gasesc sub supravegherea legala a unor persoane. In cazul in care autoritatile romane se autosesizeaza, acestea vor instiinta de urgenta misiunea straina competenta cu privire la copiii in cauza.

Masura plasamentului dureaza pana la returnarea copilului in tara de resedinta a parintilor ori in tara in care au fost identificati alti membri ai familiei dispusi sa ia copilul.

In vederea aplicarii prevederilor art. 19 si 20 din Legea nr.272/2004 se incheie tratatele necesare cu statele sau cu autoritatile statelor vizate, pe baza propunerilor Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului si ale Ministerului Afacerilor Externe, precum si a altor institutii interesate.

Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime, private si familiale Este interzisa orice actiune de natura sa afecteze imaginea publica a copilului sau dreptul acestuia la viata intima, privata si familiala. Participarea copilului in varsta de pana la 14 ani la dezbateri publice in cadrul unor programe audiovizuale se poate face numai cu consimtamantul scris al acestuia si al parintilor sau, dupa caz, al altui reprezentant legal.

Copiii nu pot fi folositi sau expusi de catre parinti, reprezentanti legali sau alte persoane responsabile de cresterea si ingrijirea lor, in scopul de a obtine avantaje personale sau de a influenta deciziile autoritatilor publice. In cazul afectarii imaginii publice a copilului legiuitorul prevede sanctionarea cu amenda contravantionala de la 5.000.000 la 15.000.000 lei

Consiliul National al Audiovizualului monitorizeaza modul de derulare a programelor audiovizuale, astfel incat sa se asigure protectia si garantarea dreptului copilului.

Copilul are dreptul la libertate de exprimare

Libertatea copilului de a cauta, de a primi si de a difuza informatii de orice natura   

care vizeaza promovarea bunastarii sale sociale, spirituale si morale, sanatatea sa fizica si mentala, sub orice forma si prin orice mijloace la alegerea sa, este inviolabila.

Parintii sau, dupa caz, alti reprezentanti legali ai copilului, persoanele care au in plasament copii, precum si persoanele care, prin natura functiei, promoveaza si asigura respectarea drepturilor copiilor au obligatia de a le asigura informatii, explicatii si sfaturi, in functie de varsta si de gradul de intelegere al acestora, precum si de a le permite sa-si exprime punctul de vedere, ideile si opiniile.

Parintii nu pot limita dreptul copilului minor la libertatea de exprimare decat in cazurile prevazute expres de lege.

Copilul capabil de discernamant are dreptul de a-si exprima liber opinia asupra oricarei probleme care il priveste.

In orice procedura judiciara sau administrativa care il priveste copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a implinit varsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat si copilul care nu a implinit varsta de 10 ani, daca autoritatea competenta apreciaza ca audierea lui este necesara pentru solutionarea cauzei.

Dreptul de a fi ascultat confera copilului posibilitatea de a cere si de a primi orice informatie pertinenta, de a fi consultat, de a-si exprima opinia si de a fi informat asupra consecintelor pe care le poate avea opinia sa, daca este respectata, precum si asupra consecintelor oricarei decizii care il priveste.

Opiniile copilului ascultat vor fi luate in considerare si li se va acorda importanta cuvenita, in raport cu varsta si cu gradul de maturitate a copilului. In caz de refuz, autoritatea competenta se va pronunta printr-o decizie motivata.

Dispozitiile legale speciale privind consimtamantul sau prezenta copilului in procedurile care il privesc, precum si prevederile referitoare la desemnarea unui curator, in caz de conflict de interese, sunt si raman aplicabile.

Copilul are dreptul la libertate de gandire, de constiinta si de religie Parintii indruma copilul,potrivit propriilor convingeri,in alegerea unei religii,in conditiile legii,tinand seama de opinia,varsta si de gradul de maturitate a acestuia,fara a-l putea obliga sa adere la o anumita religie sau la un anumit cult religios.

Religia copilului care a implinit 14 ani nu poate fi schimbata fara consimtamantul acestuia; copilul care a implinit varsta de 16 ani are dreptul sa-si aleaga singur religia.

Atunci cand copilul beneficiaza de protectie speciala, persoanelor in ingrijirea carora se afla le sunt interzise orice actiuni menite sa influenteze convingerile religioase ale copilului.

Copilul are dreptul la libera asociere in structuri formale si informale, precum si libertatea de intrunire pasnica, in limitele prevazute de lege.

Autoritatile administratiei publice locale, unitatile de invatamant si alte institutii publice sau private competente iau masurile necesare asigurarii exercitarii corespunzatoare a drepturilor

Copilul apartinand unei minoritati nationale, etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viata culturala proprie, la declararea apartenentei sale etnice, religioase, la practicarea propriei sale religii, precum si dreptul de a folosi limba proprie in comun cu alti membri ai comunitatii din care face parte.

Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii asigura si urmareste exercitarea acestor drepturi.

Copilul are dreptul la respectarea personalitatii si individualitatii sale si nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante.

Masurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decat in acord cu demnitatea copilului, nefiind permise sub nici un motiv pedepsele fizice ori acelea care se afla in legatura cu dezvoltarea fizica, psihica sau care afecteaza starea emotionala a copilului.

Copilul are dreptul sa depuna singur plangeri referitoare la incalcarea drepturilor sale fundamentale. Acesta este informat asupra drepturilor sale, precum si asupra modalitatilor de exercitare a acestora.

Copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai

Parintii au obligatia sa asigure copilului, de o maniera corespunzatoare capacitatilor in continua dezvoltare ale copilului, orientarea si sfaturile necesare exercitarii corespunzatoare a drepturilor prevazute in prezenta lege.

Parintii copilului au dreptul sa primeasca informatiile si asistenta de specialitate necesare in vederea ingrijirii, cresterii si educarii acestuia.

Ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor. Exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti trebuie sa aiba in vedere interesul superior al copilului si sa asigure bunastarea materiala si spirituala a copilului, in special prin ingrijirea acestuia, prin mentinerea relatiilor personale cu el, prin asigurarea cresterii, educarii si intretinerii sale, precum si prin reprezentarea sa legala si administrarea patrimoniului sau.

In cazul existentei unor neintelegeri intre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti, instanta judecatoreasca, dupa ascultarea ambilor parinti, hotaraste potrivit interesului superior al copilului.

Copilul are dreptul sa fie crescut in conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala In acest scop parintii sunt obligati:

a) sa supravegheze copilul;

b) sa coopereze cu copilul si sa ii respecte viata intima, privata si demnitatea;

c) sa informeze copilul despre toate actele si faptele care l-ar putea afecta si sa ia in considerare opinia acestuia;

d) sa intreprinda toate masurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor;

e) sa coopereze cu persoanele fizice si persoanele juridice care exercita atributii in domeniul ingrijirii, educarii si formarii profesionale a copilului.

Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate pe care o poate atinge si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare necesare pentru asigurarea realizarii efective a acestui drept.

Accesul copilului la servicii medicale si de recuperare, precum si la medicatia adecvata starii sale in caz de boala este garantat de catre stat, costurile aferente fiind suportate din Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate si de la bugetul de stat.

Educatie, activitati recreative si culturale

Copilul are dreptul de a primi o educatie care sa ii permita dezvoltarea, in conditii nediscriminatorii, a aptitudinilor si personalitatii sale. Parintii copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educatiei care urmeaza sa fie data copiilor lor si au obligatia sa inscrie copilul la scoala si sa asigure frecventarea cu regularitate de catre acesta a cursurilor scolare.

Copilul care a implinit varsta de 14 ani poate cere incuviintarea instantei judecatoresti de a-si schimba felul invataturii si al pregatirii profesionale.

PROTECTIA ALTERNATIVA A COPILULUI

Protectia alternativa include instituirea tutelei, masurile de protectie speciala prevazute de prezenta lege, adoptia. In alegerea uneia dintre aceste solutii autoritatea competenta va tine seama in mod corespunzator de necesitatea asigurarii unei anumite continuitati in educarea copilului, precum si de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica.

Tutela se instituie in situatia in care ambii parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor parintesti sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti sau disparuti, precum si in cazul in care, la incetarea adoptiei, instanta judecatoreasca hotaraste ca este in interesul copilului instituirea unei tutele. Tutela se instituie conform legii de catre instanta judecatoreasca in a carei circumscriptie teritoriala domiciliaza sau a fost gasit copilul.

Pot fi tutori persoanele fizice sau sotul si sotia impreuna, care au domiciliul in Romania si nu se afla in vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute de lege.

Persoana fizica sau familia care urmeaza a fi tutore trebuie sa fie evaluata de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului cu privire la garantiile morale si conditiile materiale pe care trebuie sa le indeplineasca pentru a primi un copil in ingrijire. Evaluarea se realizeaza de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului de la domiciliul persoanei sau familiei, acordandu-se prioritate membrilor familiei extinse a copilului.

Instanta judecatoreasca numeste cu prioritate ca tutore, daca motive intemeiate nu se opun, o ruda sau un afin ori un prieten al familiei copilului, in stare sa indeplineasca aceasta sarcina.

Persoana fizica, respectiv sotii care urmeaza a fi tutori sunt numiti pe baza prezentarii de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului a raportului de evaluare a acestora. Propunerea se va face tinandu-se seama de relatiile personale, de apropierea domiciliilor, precum si de opinia copilului.

Protectia speciala a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai

Protectia speciala a copilului reprezinta ansamblul masurilor, prestatiilor si serviciilor destinate ingrijirii si dezvoltarii copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai sau a celui care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora.

Copilul beneficiaza de protectia speciala prevazuta de Legea nr.272/2004 pana la dobandirea capacitatii depline de exercitiu.

La cererea tanarului, exprimata dupa dobandirea capacitatii depline de exercitiu, daca isi continua studiile intr-o forma de invatamant de zi, protectia speciala se acorda, in conditiile legii, pe toata durata continuarii studiilor, dar fara a se depasi varsta de 26 de ani.

Tanarul care a dobandit capacitate deplina de exercitiu si a beneficiat de o masura de protectie speciala, dar care nu isi continua studiile si nu are posibilitatea revenirii in propria familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiaza, la cerere, pe o perioada de pana la 2 ani, de protectie speciala, in scopul facilitarii integrarii sale sociale. In cazul in care se face dovada ca tanarului i s-au oferit un loc de munca si/sau locuinta, iar acesta le-a refuzat ori le-a pierdut din motive imputabile lui, in mod succesiv, prevederile prezentului alineat nu mai sunt aplicabile.

Masurile de protectie speciala a copilului se stabilesc si se aplica in baza planului individualizat de protectie si sunt prevazute de Legea nr.272/2004 . Planul se intocmeste si se revizuieste in conformitate cu normele metodologice elaborate si aprobate de Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului.

Masurile de protectie speciala a copilului care a implinit varsta de 14 ani se stabilesc numai cu consimtamantul acestuia. In situatia in care copilul refuza sa isi dea consimtamantul, masurile de protectie se stabilesc numai de catre instanta judecatoreasca, care, in situatii temeinic motivate, poate trece peste refuzul acestuia de a-si exprima consimtamantul fata de masura propusa.

Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului are obligatia de a intocmi planul individualizat de protectie imediat dupa primirea cererii de instituire a unei masuri de protectie speciala sau imediat dupa ce directorul directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului a dispus plasamentul in regim de urgenta.

La stabilirea obiectivelor planului individualizat de protectie se acorda prioritate reintegrarii copilului in familie sau, daca aceasta nu este posibila, plasamentului copilului in familia extinsa. Obiectivele planului se stabilesc cu consultarea obligatorie a parintilor si a membrilor familiei largite care au putut fi identificati.

Planul individualizat de protectie poate prevedea plasamentul copilului intr-un serviciu de tip rezidential, numai in cazul in care nu a putut fi instituita tutela ori nu a putut fi dispus plasamentul la familia extinsa, la un asistent maternal sau la o alta persoana sau familie, in conditiile prezentei legi.

Masurile de protectie speciala a copilului sunt:

a) plasamentul;

b) plasamentul in regim de urgenta;

c) supravegherea specializata.

De masurile de protectie speciala, instituite de prezenta lege, beneficiaza:

a) copilul ai carui parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor parintesti sau carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti sau disparuti, cand nu a putut fi instituita tutela;

b) copilul care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija parintilor din motive neimputabile acestora;

c) copilul abuzat sau neglijat;

d) copilul gasit sau copilul abandonat de catre mama in unitati sanitare;

e) copilul care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal.

Parintii, precum si copilul care a implinit varsta de 14 ani au dreptul sa atace in instanta masurile de protectie speciala instituite de prezenta lege, beneficiind de asistenta juridica gratuita, in conditiile legii.

Plasamentul



Plasamentul copilului constituie o masura de protectie speciala,

avand caracter temporar, care poate fi dispusa, in conditiile prezentei legi, dupa caz, la:

a) o persoana sau familie;

b) un asistent maternal;

c) un serviciu de tip rezidential si licentiat in conditiile legii nr.272/2004.

Persoana sau familia care primeste un copil in plasament trebuie sa aiba domiciliul in Romania si sa fie evaluata de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului cu privire la garantiile morale si conditiile materiale pe care trebuie sa le indeplineasca pentru a primi un copil in plasament.

Pe toata durata plasamentului, domiciliul copilului se afla, dupa caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidential care il are in ingrijire.

Plasamentul copilului care nu a implinit varsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia extinsa sau substitutiva, plasamentul acestuia intr-un serviciu de tip rezidential fiind interzis.

In situatii exceptionale se poate dispune plasamentul intr-un serviciu de tip rezidential al copilului mai mic de 2 ani, in situatia in care acesta prezinta handicapuri grave, cu dependenta de ingrijiri in servicii de tip rezidential specializate.

La stabilirea masurii de plasament se va urmari:

a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsa sau la familia substitutiva;

b) mentinerea fratilor impreuna;

c) facilitarea exercitarii de catre parinti a dreptului de a vizita copilul si de a mentine legatura cu acesta.

Masura plasamentului se stabileste de catre comisia pentru protectia copilului, in situatia in care exista acordul parintilor

Masura plasamentului se stabileste de catre instanta judecatoreasca, la cererea directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului in cazul in care nu aputut fi instituita tutela.

Drepturile si obligatiile parintesti fata de copil se mentin pe toata durata masurii plasamentului dispus de catre comisia pentru protectia copilului.

Drepturile si obligatiile parintesti in situatia copilului pentru care nu a putut fi instituita tutela si pentru care instanta a dispus masura plasamentului sunt exercitate si, respectiv, indeplinite de catre presedintele consiliului judetean, respectiv de catre primarul sectorului municipiului Bucuresti.

Modalitatea de exercitare a drepturilor si de indeplinire a obligatiilor parintesti cu privire la persoana si la bunurile copilului se stabileste de catre instanta judecatoreasca.

Comisia pentru protectia copilului sau, dupa caz, instanta care a dispus plasamentul copilului va stabili, daca este cazul, si cuantumul contributiei lunare a parintilor la intretinerea acestuia, in conditiile stabilite de Codul familiei. Sumele astfel incasate se constituie venit la bugetul judetului, respectiv la cel al sectorului municipiului Bucuresti de unde provine copilul.

Plasamentul in regim de urgenta

Plasamentul copilului in regim de urgenta este o masura de protectie speciala, cu caracter temporar, care se stabileste in situatia copilului abuzat sau neglijat, precum si in situatia copilului gasit sau a celui abandonat in unitati sanitare.

Pe toata durata plasamentului in regim de urgenta se suspenda de drept exercitiul drepturilor parintesti, pana cand instanta judecatoreasca va decide cu privire la mentinerea sau la inlocuirea acestei masuri si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti. Pe perioada suspendarii, drepturile si obligatiile parintesti privitoare la persoana copilului sunt exercitate si, respectiv, sunt indeplinite de catre persoana, familia, asistentul maternal sau de catre seful serviciului de tip rezidential care a primit copilul in plasament in regim de urgenta, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate si, respectiv, sunt indeplinite de catre presedintele consiliului judetean, respectiv de catre primarul sectorului municipiului Bucuresti.

Masura plasamentului in regim de urgenta se stabileste de catre directorul directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului din unitatea administrativ-teritoriala in care se gaseste copilul gasit sau cel abandonat de catre mama in unitati sanitare ori copilul abuzat sau neglijat, in situatia in care nu se intampina opozitie din partea reprezentantilor persoanelor juridice, precum si a persoanelor fizice care au in ingrijire sau asigura protectia copilului respectiv.

Masura plasamentului in regim de urgenta se stabileste de catre instanta judecatoreasca In situatia plasamentului in regim de urgenta dispus de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului, aceasta este obligata sa sesizeze instanta judecatoreasca in termen de 48 de ore de la data la care a dispus aceasta masura.

Instanta judecatoreasca va analiza motivele care au stat la baza masurii adoptate de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului si se va pronunta, dupa caz, cu privire la mentinerea plasamentului in regim de urgenta sau la inlocuirea acestuia cu masura plasamentului, instituirea tutelei ori cu privire la reintegrarea copilului in familia sa. Instanta este obligata sa se pronunte si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti.

Supravegherea specializata

Masura de supraveghere specializata se dispune in conditiile Legii nr.272/2004 fata de copilul care a savarsit o fapta penala si care nu raspunde penal. In cazul in care exista acordul parintilor sau al reprezentantului legal, masura supravegherii specializate se dispune de catre comisia pentru protectia copilului, iar, in lipsa acestui acord, de catre instanta judecatoreasca.

Pentru copilul care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal, la propunerea directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului in a carei unitate administrativ-teritoriala se afla copilul, se va lua una din urmatoarele masuri: plasamentul, plasamentul in regim de urgenta, supravegherea specializata.

In dispunerea uneia dintre aceste masuri , Comisia pentru Protectia Copilului, atunci cand exista acordul parintilor sau al altui reprezentant legal al copilului, ori, dupa caz, instanta judecatoreasca, atunci cand acest acord lipseste, va tine seama de:

a) conditiile care au favorizat savarsirea faptei;

b) gradul de pericol social al faptei;

c) mediul in care a crescut si a trait copilul;

d) riscul savarsirii din nou de catre copil a unei fapte prevazute de legea penala;

e) orice alte elemente de natura a caracteriza situatia copilului.

Masura supravegherii specializate consta in mentinerea copilului in familia sa, sub conditia respectarii de catre acesta a unor obligatii, cum ar fi:

a) frecventarea cursurilor scolare;

b) utilizarea unor servicii de ingrijire de zi;

c) urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie;

d) interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legaturi cu anumite persoane.

In cazul in care mentinerea in familie nu este posibila sau atunci cand copilul nu isi indeplineste obligatiile stabilite prin masura supravegherii specializate, comisia pentru protectia copilului ori, dupa caz, instanta judecatoreasca, poate dispune plasamentul acestuia in familia extinsa ori in cea substitutiva, precum si indeplinirea de catre copil a obligatiilor

In cazul in care fapta prevazuta de legea penala, savarsita de copilul care nu raspunde penal, prezinta un grad ridicat de pericol social, precum si in cazul in care copilul pentru care s-au stabilit masurile prevazute de art.55 lit.a si c din Legea nr.272/2004 savarseste in continuare fapte penale, comisia pentru protectia copilului sau, dupa caz, instanta judecatoreasca dispune, pe perioada determinata, plasamentul copilului intr-un serviciu de tip rezidential specializat.

Este interzis sa se dea publicitatii orice date referitoare la savarsirea de fapte penale de catre copilul care nu raspunde penal, inclusiv date privitoare la persoana acestuia.

Pe toata durata aplicarii masurilor destinate copilului care savarseste fapte penale si nu raspunde penal, vor fi asigurate servicii specializate, pentru a-i asista pe copii in procesul de reintegrare in societate.

Tipurile de servicii specializate au fost aprobate prin Hotararea nr.1439/2004 , urmand ca standardele referitoare la modalitatea de asigurare a acestor servicii sa se aprobe prin hotarare a Guvernului.



Ion P. Filipescu , Tratat de dreptul familiei, Ed. All Beck, 2000, p. 365, op. cit.

Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, Adoptia, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2005, pag. 15.

Rudenia fireasca este legatura de sange dintre doua sau mai multe persoane care fie descind unele din altele (rudenie de linie dreapta), fie au un autor comun (rudenie in linie colaterala). Rudenia civila rezulta din adoptie. Ion P. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Ed. All Beck, 2000, p. 268-273.

S-a considerat ca alienatul si debilul mintal, nepusi sub interdictie, nu pot exprima un consimtamant valabil pentru incheierea adoptiei in momente de luciditate pasagera, deoarece legea le refuza dreptul de adoptii pe motivul ca nu se poate realiza finalitatea adoptiei (I. Rucareanu, Rudenia in dreptul Bucuresti, 1975, p. 272; I. Albu, I. Reghini, P. Szabo, op. cit. p. 90; Ion P. Filipescu, op. cit. p. 380-381). Asadar, deci aceasta stare este legata de problema consimtamantului la adoptii, se considera, totusi, ca alienatia si debilitatea mintala constituie o stare patologica grava care contravine scopului adoptiei. In sensul ca alienatul si debilul mintal pot consimti la adoptie, daca nu sunt pusi sub interdictie, in momentele de luciditate pasagera, asa cum de drept comun pot consimti la incheierea oricarui act juridic, dar ca organul competent poate sa refuze incuviintarea adoptiei, daca va constata ca alienatul si debilul mintal, nepusi sub interdictie, nu reprezinta garantii pentru a i se incredinta un copil spre crestere si educare (Scarlat Serbanescu, Codul Familiei comentat si adnotat, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1963, p. 215-216, T.R. Popescu, Dreptul familiei, Tratat, vol. II, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1965, p. 126).

I. P. Filipescu, Adoptia si protectia copilului aflat in dificultate, Ed. All Beck, 1992, p. 12.

A. Ionascu, N. Muresan, M. N. Costin, V. Ursa, Filiatia si ocrotirea minorilor, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1980, p. 131-132.

Ion P. Filipescu, Adoptia si protectia copilului aflat in dificultate, Ed. All Beck, 1998, op. cit., p. 17.

Scarlat Serbanescu, op. cit., p. 216.

Cazurile in care instanta judecatoreasca decide cu privire la dezacordul dintre parinti sunt aratate in mod expres de lege, in sistemul Codului familiei.

I. P. Filipescu op. cit., Ed. All Beck, 1998, p. 30.

Marieta Avram, Filiatia Adoptia nationala si internationala, Editura All Beck, 2001, p. 172.

Apud. Andrei I. Filipescu, I. P. Filipescu, Uz., in acest sens, Jud. Gura Humorului, sent. civ. nr. 281, din 6.03.1981 (nepublicata) in I. P. Filipescu, Dreptul familiei, Bucuresti, 1986, p. 432. Tudor Craciun, Posibilitatea stabilirii filiatiei firesti a infiatului fata de infiitor, in R.R.D. nr. 3, 1971, p. 84-87, care arata ca daca se poate stabili filiatia fireasca de catre adoptat, se poate stabili filiatia fireasca fata de adoptator.

In aceasta din urma situatie este nevoie de o hotarare judecatoreasca pentru a constata nulitatea adoptiei. In sensul ca un copil recunoscut nu mai poate fi adoptat de aceeasi persoana. Trib. Suprem, dec. civ. nr. 30 din 1973, in C.D. 1973, p. 252; D. Rizeanu, Consideratii in legatura cu unele solutii in materie civila ale Tribunalului Suprem, in RRD nr. 7, 1976, p. 36-37. In ceea ce priveste impedimentul rezultand din rudenie, intr-o parere, se poate face adoptia intre alte rude decat frati si decat intre parinti si copii (solutie din text), iar in alta parere, se considera ca adoptia nu este posibila intre rude in linie directa, ci numai in linie colaterala cu exceptia fratilor (D. Rizeanu, op. cit. p. 36; I. Rucareanu, Rudenia in dreptul…, p. 211). In ceea ce priveste adoptia intre rude, uz., pentru ocrotirea minorilor, Cluj-Napoca, Ed. Dacia 1980, p. 117 si urm. p. 123 si urm.

I. P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, Ed. U.J., 2005, p. 65.

Andrei I. Filipescu, Ion P. Filipescu, Adoptia, Ed. Universul Juridic, 2005, p. 67.

O alta parere, pe baza reglementarii actuale este in sensul ca adoptia este un act de dreptul familiei, considerandu-se in acelasi timp ca teza adoptiei, ca act juridic complex, nu este lipsita de substanta, Al. Bocaci, V. C. Dumitrache, C. Hageanu, Dreptul familiei, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005, p. 223).

I. P. Filipescu, Andrei P. Filipescu, Ed. Universul Juridic, 2005, pag. 116-117, 113.

In acest sens, Ion P. Filipescu, op. cit. p. 394. In unele cazuri, actul administrativ dobandeste si trasaturile unui act juridic specific altei ramuri de drept, in regimul sau juridic devine un regim mixt, normele care definesc acest regim juridic formand o institutie juridica complexa de drept administrativ si dreptul familiei. (Antonie Iorgovan, Ion Muraru, Dorel Mustetea, Legalitatea actelor administrative, Bucuresti, Ed. Politica, 1985, p. 52), Vz. si Ion Deleanu, Controlul Deciziilor autoritatilor tutelare, in R.R.D., nr. 12, 1987, p. 35. Pentru natura procedurii adoptiei, V. Stoica si M. Ronea, Natura juridica si procedura specifica adoptiei, in Dreptul nr.2, 1993, p. 31-43.

I. P. Filipescu, Tratat…., op. cit. p. 404 si urm.; T.R. Popescu, op. cit., p. 133.

Gerard Cornu, op. cit. p. 376, 378; V. Stoica, M. Ronea op. cit., in Dreptul nr.2/1993, p.31-43; G. Baroi, D. Radulescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All Beck, Bucuresti, 1995, p. 603-608; U.M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, Ed. National, Bucuresti, 1996, p. 23.

Gerard Cornu, op. cit. p. 378.

I. P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, Adoptia, Ed. Universul Juridic, 2005, p. 108-109.

Publicata in Monitorul Oficial nr.557 din 23 iunie 2004.

Marcel Ioan Rusu, ,,Unele consideratii comparative privind protectia drepturilor copilului in lumina dispozitiilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.26/1997 si respectiv a Legii nr.272/2004”, in ,,Pandectele Romane” nr.6/2004, p.216.

Articolul 2 din Legea 272/2004.

Marcel Ioan Rusu, op.cit., p.218.

Legea nr.275/21 iunie 2004 publicata in Monitorul Oficial nr.557/23 iunie 2004.

Legea nr.274/21 iunie 2004 publicata in Monitorul Oficial nr.557/23 iunie 2004.

Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, Monitorul Oficial al Romaniei, nr.554/23.06.2004

Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului,art.8 alin.1 Monitorul Oficial al Romaniei, nr.554/23.06.2004

Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, art.10 alin1,Monitorul Oficial al Romaniei, nr.554/23.06.2004

Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civila, Monitorul Oficial Partea I, nr.282/11.11.1996

Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, art.14, Monitorul Oficial al Romaniei, nr.554/23.06.2004

Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, art.17, Monitorul Oficial al Romaniei, nr.554/23.06.2004

Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, art.135 alin 1 lit h si alin 2 lit a, Monitorul Oficial al Romaniei, nr.554/23.06.2004

Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, art.22, Monitorul Oficial al Romaniei, nr.554/23.06.2004

Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, art.135 alin. 2 lit d, Monitorul Oficial al Romaniei, nr.554/23.06.2004

Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, art.23, Monitorul Oficial al Romaniei, nr.554/23.06.2004

Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, art.24 alin.6, Monitorul Oficial al Romaniei, nr.554/23.06.2004

Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, art.25, Monitorul Oficial al Romaniei, nr.554/23.06.2004

Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, art.28, Monitorul Oficial al Romaniei, nr.554/23.06.2004

Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, art.30, Monitorul Oficial al Romaniei, nr.554/23.06.2004

Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, art.32 Monitorul Oficial al Romaniei, nr.554/23.06.2004

Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, art.43-46, Monitorul Oficial al Romaniei, nr.554/23.06.2004

Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, art.47-49, Monitorul Oficial al Romaniei, nr.554/23.06.2004

Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, art.40, Monitorul Oficial al Romaniei, nr.554/23.06.2004

Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, art.108-110, Monitorul Oficial al Romaniei, nr.554/23.06.2004

Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, art.110 alin.2, Monitorul Oficial al Romaniei, nr.554/23.06.2004

Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, art.56 lit.b si e, Monitorul Oficial al Romaniei, nr.554/23.06.2004

Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, art.62 alin.4, Monitorul Oficial al Romaniei, nr.554/23.06.2004

Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, art.94 alin.3, Monitorul Oficial al Romaniei, nr.554/23.06.2004

Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, art.81 alin.1, Monitorul Oficial al Romaniei, nr.554/23.06.2004

“Art.55- Masurile de protectie speciala a copilului sunt:

a) plasamentul; b) plasamentul in regim de urgenta; c) supravegherea specializata”

Hotararea nr.1439/2004 privind serviciile specializate destinate copilului care a savarsit o fapta pnala si nu raspunde penal,Monitrorul Oficial, Partea I, nr.872 din 24.09.2004






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2112
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site