Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


ASPECTE GENERALE SI COMUNE INFRACTIUNILOR DE CORUPTIE

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



ASPECTE GENERALE SI COMUNE INFRACTIUNILOR DE CORUPTIE.




Consideratii generale

Un rol deosebit in dezvoltarea oricarei societati, il are corecta functionare a intregii structuri organizatorice a acesteia. Respectarea ordinii sociale implica deci o conduita conforma cu normele morale si juridice, din partea tuturor oamenilor, pentru asigurarea desfasurarii normale a relatiilor sociale.

Fata de cei care nu-si adapteaza conduita in conformitate cu dispozitiile legale si tulbura relatiile sociale prin fapte interzise, este necesar sa li se aplice constrangerea juridica intrucat ei aduc atingere activitatii de interes public. Interesul public implica ocrotirea prin lege a relatiilor sociale menite sa asigure desfasurarea normala si decenta a vietii sociale si economice. De aceea legea penala interzice si sanctioneaza faptele care aduc atingere activitatii de interes public1 .

Infractiunile care aduc atingere activitatii de interes public sunt infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul, infractiuni comise de functionari care sunt acele persoane care prin functia pe care o detin, prin autoritatea de care se bucura, pot face nu numai bine dar si mult rau cetatenilor si statului nostru.

Cat rau poate face un functionar care isi incalca atributiile de serviciu nu este prea greu de imaginat.

Majoritatea functionarilor se lasa corupti de cei care au nevoie de serviciile lor, incalcandu-si pentru bani indatoririle de serviciu. Asa se explica de ce oamenii bogati pot sa-si permita orice, iar marea masa a celor saraci suporta abuzurile si severitatea aparatului de stat

De aceea legea penala, odata cu grija de a ocroti prestigiul functionarului prevede sanctiuni si pentru faptele nedemne ale acestora. Exigenta legii penale este aceeasi pentru orice functionar, indiferent de postul pe care-l detine in aparatul de stat. De altfel, asa cum scria Nicolae Iorga: “Nu exista serviciu inferior decat acela pe care nu-l faci din toata inima, acela pe care-l faci fara onestitate, acela in care inseli lumea, iar servicii inalte sunt toate acelea in care se vede o adevarata inima de om, incalzita pentru opera pe care o indeplineste, un adevarat spirit omenesc care are intotdeauna constiinta demnitatii lucrului de indeplinit3” .

Acele incalcari pe care le comite functionarul in exercitarea atributiilor sale de serviciu sunt cuprinse in Titlul VI, din Codul Penal, Partea speciala, Capitolul I intitulat “Infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul”, unde sunt incriminate dinstinct patru fapte de coruptie si anume: darea de mita (coruptia activa), luarea de mita (coruptia pasiva), primirea de foloase necuvenite (nedreapta luare) si traficul de influenta.

Astfel, potrivit Art. 254 Cod Pen., constituie luare de mita fapta functionarului care direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte foloase ce nu i se cuvin, ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri (al.1). Pedeapsa este mai mare daca fapta a fost savarsita de un functionar cu atributii de control (al.2).

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul luarii de mita se confisca iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani (al.3).

Conform Art. 255 Cod Pen., se pedepseste promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, in modurile si scopurile aratate la Art. 254 alin. 1. Fapta sus mentionata nu constituie infractiune atunci cand mituitorul a fost constrans prin orice mijloace de catre cel care a luat mita (al. 2). Mituitorul nu se pedepseste daca denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru aceasta infractiune (al.3).

Dispozitiile privind confiscarea bunurilor se aplica in mod corespunzator, chiar daca oferirea nu a fost urmata de acceptare (al. 4).Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat in cazul in care a fost constransa sau a denuntat fapta mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru aceasta infractiune (al. 5).

Asa cum rezulta din enumerarile de mai sus, elementul comun caracteristic infractiunilor de coruptie il constituie utilizarea functiei publice ca sursa de venituri, de obtinere a unor castiguri ilicite, toate punand in pericol indatoririle de serviciu ale functionarilor.

Obiectul infractiunilor de coruptie

Obiectul juridic al infractiunilor se poate infatisa sub urmatoarele modalitati:

obiectul juridic generic sau de grup al infractiunilor de care ne ocupam este constituit din relatiile sociale menite sa asigure buna si normala desfasurare a activitatii unitatilor publice sau de interes public;

obiectul juridic special il formeaza relatiile sociale nemijlocite puse in pericol prin activitatea faptuitorului, de aceea el difera de la infractiune la infractiune.

De exemplu la infractiunea de luare de mita obiectul juridic special consta in relatiile sociale a caror normala desfasurare, formare si dezvoltare nu ar fi posibila fara a asigura exercitarea cu probitate de catre functionari a atributiilor de serviciu incredintate lor si fara a combate faptele de venalitate prin care se aduce atingere bunului mers al autoritatiilor sau institutiilor publice ori al altor persoane juridice si se lezeaza implicit interesele legale ale persoanelor particulare4

La infractiunea de dare de mita, obiectul juridic special este constituit din relatiile sociale a caror formare si dezvoltare nu ar fi posibila fara asigurarea unei comportari cinstite din partea functionarului in exercitarea atributiilor de serviciu si fara combaterea actiunilor de corupere incercate ori savarsite de persoanele rau intentionate care cauta in acest mod sa-si rezolve interesele punand in pericol bunul mers al altor persoane juridice private sau publice5.

Obiectul juridic nemijlocit il constituie relatiile sociale legate de cinstea, corectitudinea si probitatea functionarilor ca o conditie necesara a indeplini indatoririle de serviciu si a activitatii organizatiilor de stat sau publice.

Obiectul material.

Obiectul material al tuturor infractiunilor il constituie lucrurile asupra carora se rasfrang consecintele faptei incriminate. Nu toate infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciu, categorie din care fac parte infractiunile de coruptie au un obiect material, ci numai cele la care actiunea faptuitorului se rasfrange asupra unor bunuri. Deci problema existentei sau inexistentei unui obiect material la infractiunile de coruptie este foarte controversata



Potrivit unei opinii, obiectul material al mitei il constituie    “banii sau alte foloase” date functionarului sau primite de el6.

Intr-o alta opinie, care este predominanta in literatura juridica, infractiunile de coruptie nu au de regula un obiect material7. In cazul in care insa actul pentru a carui indeplinire faptiutorul a primit mita, priveste un lucru, obiect material al infractiunii va fi acest lucru.

Asa, de exemplu marfurile pentru vanzarea carora un gestionar primeste mita de la cumparatori, constituie obiect material al infractiunii.

De asemenea, cand folosul este primit pentru prestarea unei activitati care intra in atributiile de serviciu ale faptuitorului, ca de pilda efectuarea unor lucrari de instalatii electrice, obiectul asupra caruia se efectueaza lucrarile devine obiect material al infractiunilor de coruptie.

In sfarsit, intr-o alta parere, se sustine ca infractiunile de coruptie nu au un obiect material. Sumele de bani ori foloasele respective - atunci cand constau in bunuri corporale - nu constituie decat lucruri dobandite prin savarsirea infractiunii in intelesul Art. 118 lit. d Cod Pen. De asemenea nu trebuie confundat obiectul material al infractiunilor de coruptie cu obiectul mitei; cele doua notiuni sunt total diferite. Cand legea se refera la “bani sau alte foloase” are in vedere obiectul mitei si nu obiectul material al infractiuniilor de coruptie8.

Aceasta din urma parere o consideram corecta mai ales ca se bazeaza pe argumentul stiintific potrivit caruia obiectul material al infractiunii este acela asupra caruia faptuitorul opereaza, il supune unui pericol, il vatama, ori in cazul bunurilor date ca mita nu se poate vorbi de asa ceva.

Subiectii infractiuniilor

1 Subiectul activ

Subiectul activ al infractiunilor de coruptie este persoana care savarseste in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala.

La aceste infractiuni subiectul activ este calificat, acesta avand o anumita calitate: de “functionar public” sau “functionar”.

Aceasta calitate trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei, dobandirea ulterioara nu confera faptuitorului calitatea de autor, dupa cum pierderea ei nu-i modifica situatia in raport cu existenta infractiunii de coruptie pe care a comis-o cand avea aceasta calitate.

Potrivit Art. 147 al. 1 Cod Pen., prin ‘’functionar public’’, se intelege orice salariat care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent daca si cum a fost investit o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera Art. 145.

Sunt asimilati cu functionarii persoanele care indeplinesc o insarcinare in serviciul unei organizatii dintre cele mentionate mai sus, indiferent daca sunt sau nu retribuite9.

Calitatea de functionar public implica prin urmare existenta unei insarcinari de serviciu, ca o situatie de fapt, sau este consecinta incheierii unui contract de munca cu una din unitatile mentionate, in virtutea caruia subiectul exercita in mod real atributiile unei functii De regula calitatea de functionar se dobandeste in temeiul unui contract de munca ce se naste in conditiile prevazute de Codul Muncii si de Legea nu. 1 din 26 martie 1970, privind organizarea si disciplina muncii in unitatile de stat.

Spunem “de regula” deoarece calitatea de functionar in sensul Dreptului Penal se poate dobandi si in temeiul unui raport de serviciu, care ramane in afara raportului juridic de munca, notiuni care nu sunt identice; insarcinarea poate fi permanenta sau temporara, durata ei fiind relevanta.

Esential este ca persoana respectiva sa se incadreze in colectivul de munca al unitatii si sa se supuna regulamentului de ordine interioara care reglementeaza organizarea si disciplina muncii10.

Se poate vorbi de o insarcinare permanenta in cazul persoanelor care isi desfasoara activitatea potrivit unui contract de munca pe durata nedeterminata (Art. 70 Codul Muncii) si care exercita cele mai variate functii cum ar fi: contabil, inginer,conducator auto, medic.Sunt cazuri frecvente cand insarcinarea are caracter temporar, persoana prestand munca numai in baza unor contracte incheiate pe o perioada de timp determinata; in aceasta situatie se afla cei incadrati sezonier, cei incadrati in posturile unor titulari ce lipsesc temporar de la serviciu si carora unitatea e obligata sa le pastreze postul ori pensionarii care in cursul unui an calendaristic presteaza 4 luni de activitate (Art. 58 lit. b-Legea nr.27/1966) 11.

Pentru stabilirea calitatii de functionar public nu are relevanta titlul insarcinarii sau modalitatile investirii (alegere, numire, repartizare) si nici felul organului de stat in cadrul caruia functioneaza persoana respectiva. Nu e necesar sa existe un contract de munca sau o numire in functie a persoanei, fiind suficienta exercitarea in fapt a atributiilor functiei, pentru ca faptuitorul sa poata savarsi o infractiune de serviciu (bineinteles daca sunt indeplinite si celelalte cerinte ale legii penale). Decisiv e faptul de a fi existat consimtamantul expres sau tacit al conducerii unitatii in cauza, obligata prin lege sa faca incadrari; consimtamantul unitatii poate fi dat in forma scrisa sau orala. Existenta consimtamantului este necesara pentru ca o persoana sa aibe o functie intr-una din unitatile enumerate.

In acest sens in practica judiciara s-a decis ca persoana care, dupa expirarea imputernicirii de a organiza excursii, continua sa indeplineasca asemenea activitati cu acordul tacit al oficiului de turism, are calitatea de functionar public1

De asemenea, persoana care a primit o insarcinare de la o unitate publica de a efectua o expertiza, are calitatea de functionar public13.

Nu au calitatea de functionari publici persoanele care au statut de colaboratori externi ai unitatilor prevazute la Are. 145 Cod Pen.si nici    studentii si elevii care fac practica in cadrul unitatiilor respective.

Legea penala foloseste nu numai notiunea de functionar public dar si aceea de functionar. Potrivit Art. 147 Cod . Pen. alin. 2, prin functionar se intelege persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei alte persoane juridice decat cele prevazute la Art. Cod Pen., precum si orice salariat care exercita o insarcinare in serviciul acesteia. Aceste persoane juridice pot fi cu caracter patrimonial (societati co-merciale, societati sau asociatii agricole) sau cu scop nepatrimonial

(sindicate, artisti plastici).

Notiunea de “functionar” are in Dreptul Penal un inteles diferit fata de cel din Dreptul Administrativ, deosebirea privind modalitatea investirii.

In Dreptul Penal, sunt considerati functionari si persoanele fara investitura oficiala, adica “functionarii de fapt” sau “nelegal investiti”, pe cand in Dreptul Administrativ functionarul trebuie sa faca parte din efectivul de functionari ai organului administrativ respectiv si sa fie investit in mod legal cu indeplinirea functiei pe care o exercita, el trebuie sa fie remunerat pentru munca pe care o depune in cadrul unitatii din care face parte.

In Dreptul Muncii, in locul notiunii de functionar se foloseste aceea de salariat sau de angajat si se refera numai la persoanele care exercita o activitate in baza unui contract de munca legal incheiat, indiferent daca cel care angajeaza este o persoana juridica sau o persoana fizica.

Din cele prezentate mai sus, se poate concluziona ca spre deosebire de Dreptul Muncii si de Dreptul Administrativ, in Dreptul Penal, notiunea de “functionar” are o acceptiune mai larga determinata in primul rand de necesitatea de a spori raspunderea angajatilor in indeplinirea sarcinilor de serviciu, iar in al doilea rand, de exigentele de ocrotire si de promovare a intereselor publice.

Desi de regula, infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul nu pot fi comise decat de un subiect calificat, exista in acest capitol si unele infractiuni care pot fi comise de orice persoana care indeplineste conditiile raspunderii penale (de exemplu infractiuniile de dare de mita si trafic de influenta).



Infractiunile de coruptie pot fi comise in oricare din formele partici-patiei penale, cu conditia ca in cazul coautoratului, toti coautorii sa aibe cali-tatea ceruta de lege.

3. Subiectii pasivi

Subiectul pasiv general al infractiunilor de coruptie este statul ale carui interese privind desfasurarea activitatii organizatiilor de stat si publice, prestigiul acestor organizatii si indeplinirea serviciului de catre functionari, in conditii de probitate si la adapost de orice suspiciune, sunt grav lezate prin savarsirea faptelor.

Subiect pasiv special este organizatia de stat sau publica prevazuta in Art. 145 Cod Pen., sau orice alta persoana juridica care a fost prejudiciata (material sau moral) prin savarsirea infractiunii.

Uneori, poate fi subiect pasiv special si o persoana fizica (de exemplu persoana care a dat mita, in situatia in care a fost constransa la aceasta de catre functionarul corupt).

Acest subiect pasiv special este insa un subiect secundar sau adiacent, deoarece subiectul principal ramane organizatia de stat sau publica in care lucreaza functionarul14.

4. Latura obiectiva

Latura obiectiva a infractiunilor de coruptie: darea de mita, luarea de mita, primirea de foloase necuvenite si traficul de influenta cuprinde: un element material, unele conditii concomitente, un rezultat al faptei si un raport de cauzalitate.

4.1. Elementul material

Elementul material al infractiunilor pe care le analizam se poate realiza in doua modalitati si anume printr-o actiune sau printr-o inactiune; el prezinta mai multe modalitati alternative in sensul ca se poate realiza prin mai multe activitati materiale, fizice, savarsirea uneia singure fiind suficienta pentru existenta infractiunii; doar primirea de foloase necuvenite se caracte-rizeaza printr-o activitate unica.

La infractiunile de dare de mita, primire de foloase necuvenite si tra-fic de influenta, elementul material se realizeaza numai printr-o actiune; la infractiunea de luare de mita elementul material se poate realiza si printr-o inactiune, atunci cand functionarul nu respinge promisiunea sau oferta de bani ori foloase necuvenite, facuta de mituitor in scopul incalcarii indatori-rilor de serviciu.

Aceste actiuni sau inactiuni pot imbraca forme variate: forma perfecta, adica fapta consumata- primirea banilor sau a altor foloase, darea de bani sau alte foloase (in cazul luarii si darii de mita precum si a traficului de influenta), sau forma imperfecta-adica acte pregatitoare sau acte de executare ramase in forma tentativei-pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni (la luarea de mita, darea de mita si trafic de influenta). Oricare ar fi aceste forme, prin comiterea lor trebuie sa se aduca atingere activitatii uneia dintre unitatile prevazute la Art. 145 Cod Pen. sau unei alte persoane juridice; asemenea consecinte nu pot avea decat faptele care constituie incalcari ale indatoririlor de serviciu ale functionarilor -publici sau ale functionarilor15.

Toate actiunile sau inactiunile tipice ce realizeaza elementul material al infractiunilor in discutie se pot comite de catre autor fie direct, nemijlocit, fie indirect adica printr-un intermediar.

4. Urmarea imediata

Infractiunile de primire de foloase necuvenite, dare de mita, luare de mita si traficul de influenta au ca urmare imediata o atingere adusa bunului mers al activitatii uneia dintre unitatile prevazute in Art. 145 Cod Pen, sau unei alte persoane juridice, urmare care rezulta implicit din actiunea inactiunea incriminata.

In unele cazuri existenta infractiunilor de coruptie este conditionata de producerea unui rezultat descris explicit in norma de incriminare: o paguba patrimoniului unei unitati din cele prezentate in Art. 145 Cod Pen. sau unei alte persoane juridice ori o tulburare insemnata a bunului mers al acestora sau o vatamare a intereselor legale ale unei persoane fizice.

Uneori este posibil ca prin aceeasi incalcare a indatoririlor de serviciu sa se produca cumulativ doua sau trei rezultate prevazute in norma de incriminare; ori de cate ori se produc cumulativ aceste urmari, gradul de pericol social concret al faptei este mai ridicat si se va aplica o pedeapsa mai aspra16

4.3. Legatura de cauzalitate

Intre fapta de incalcare a indatoririlor de serviciu comisa de functionarul public sau de catre functionar si urmarea aratata explicit in norma de incriminare deci intre actiunea, inactiunea savarsita si rezultat trebuie sa existe un raport de cauzalitate, in sensul ca tocmai acea actiune, inactiune si nu alta fapta a subiectului sau a unui tert a creat starea de pericol pentru relatiile sociale ocrotite prin incriminare.

Aceasta legatura de cauzalitate, ca si rezultatul insusi, sunt relevate de materialitatea faptei. Existenta lor nu depinde de indeplinirea efectiva a actului in considerarea caruia a fost data ori luata mita17 sau a fost traficata influenta.

5. Latura subiectiva

Majoritatea infractiunilor de serviciu sau in legatura cu serviciul, din care fac parte infractiunile noastre se caracterizeaza din punct de vedere subiectiv prin intentie directa, aceasta implicand asa cum prevede Art. 19 pct. 1 lit. a Cod Pen.- prevederea de catre autor a rezultatului faptei sale. Rezultatul reprezinta o stare de pericol pentru relatiile sociale ce constituie obiectul juridic al infractiunilor.

In cazul intentiei atitudinea psihica a subiectului fata de rezultatul prevazut constand fie in intentie directa, fie in intentie indirecta, tine in realitate ca si prevederea rezultatului tot de factorul volitiv al acestuia. Asa cum rezulta din prevederile Art. 19 Cod Pen., in cazul intentiei directe faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savarsirea acelei fapte, pe cand in cazul intentiei indirecte acesta prevede rezultatul faptei sale si desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.

Existenta intentiei directe in cazul tuturor infractiunilor de coruptie, se deduce din materialitatea faptei (ex re ). In cazul intentiei directe se constata ca urmarirea rezultatului prevazut de faptuitor echivaleaza cu reprezentarea inevitabilitatii survenirii acelui rezultat, care se va produce in mod cert, necesar, dupa cum in cazul intentiei indirecte acceptarea rezultatului nu inseamna decat reprezentarea eventualitatii producerii acelei urmari, care poate sa se produca sau nu18.

La infractiunile de care ne ocupam savarsirea oricareia dintre actiunile sau inactiunile tipice, vizeaza un anumit scop: indeplinirea sau neindeplinirea de catre un functionar a unui act de serviciu, ori efectuarea unui act contrar indatoririlor sale de serviciu.

Forme, modalitati, sanctiuni.

6.1. Formele infractiunilor

Intrucat infractiunile de dare de mita, luare de mita, primirea de foloase necuvenite si traficul de influenta se comit cu intentie, sunt posibile si actele de pregatire sau care sa constituie tentativa, insa acestea nu sunt incriminate de lege; prin urmare, numai forma consumata este sanctionata.

Deci, codul nostru penal nu incrimineaza actele preparatorii sau pregatitoare ca forma infractionala. Uneori, insa necesitatile politice penale- concretizate in imperativul ca in cazul anumitor infractiuni grave sa se intervina cu promptitudine pentru a se inlatura pericolul ce ameninta unele valori sociale importante - au impus totusi incriminarea actelor pregatitoare, fie prin asimilarea lor expresa cu tentativa, fie prin considerarea lor ca infractiune de sine statatoare19.



De exemplu se observa ca in cazul luarii de mita, din cele patru modalitati de realizare a elementului material, doua dintre ele - acceptarea si nerespingerea promisiunii - nu sunt decat acte pregatitoare ale primirii efective de mita. La infractiunea de dare de mita, se poate constata ca una din cele trei actiuni ce realizeaza elementul material al infractiunii - promisiunea de bani ori alte foloase - reprezinta un act de pregatire al darii efective de mita, incriminat autonom ca infractiune consumata.

In ce priveste tentativa la aceste infractiuni se observa ca ea nu este incriminata in codul nostru penal. Potrivit Art. 21 Cod Pen., alin. 1, tentativa nu cade sub incidenta legii penale si nu atrage aplicarea unei pedepse decat atunci cand legea prevede expres. Aceasta dispozitie se intemeiaza pe aprecierea ca in cazul infractiunilor care nu pericliteaza grav relatiile sociale ocrotite de legea penala, apararea acestora se poate realiza prin sanctionarea numai a infractiunii consumate.

Pe de alta parte, conform Art. 21 alin. 2 Cod Pen., tentativa atunci cand este sanctionata se pedepseste mai usor decat infractiunea consumata, pentru ca, in raport cu aceasta, ea prezinta un pericol social mai redus care trebuie sa-si gaseasca reglementarea intr-o sanctiune diversificata.

Deci, in cazul luarii de mita, al darii de mita, al primirii de foloase necuvenite si al traficului de influenta, legea nu contine o dispozitie de sanctionare a tentativei; aceasta imprejurare nu inseamna ca aceste infractiuni nu ar fi susceptibile de un inceput de executare, nici ca actele de executare n-ar prezenta gradul de pericol social necesar pentru ca raspunderea penala sa intervina.

Infractiunea consumata

Cu privire la consumarea infractiuniilor de care ne ocupam, in literatura juridica s-au exprimat conceptii diferite.

Potrivit uneia dintre opiniile exprimate se sustine ca infractiunile de luare de mita, dare de mita si trafic de influenta se consuma in momentul cand s-a realizat conventia ilicita, intelegerea dintre mituit si mituitor, in timp ce potrivit alteia momentul consumativ al infractiunilor coincide cu realizarea oricareia dintre actiunile ce potrivit Art. 254, 255, 256 Cod Pen., realizeaza alternativ elementul material al infractiunilor.

Aceasta din urma parere o consideram corecta, deoarece infractiuniile de dare de mita, luare de mita, si trafic de influenta se consuma prin executarea oricareia dintre actiuniile-inactiuniile prevazute alternativ in norma de incriminare, netinandu-se seama nici de persoana care a avut initiativa, nici de existenta sau inexistenta unei conventii ilicite intre mituitor si mituit, nici de acceptarea sau neacceptarea promisiunii, nici de indeplinirea sau neindeplinirea de catre functionar a actului de serviciu ce i s-a cerut.

Spre deosebire de cele prezentate mai sus, la infractiunea de primire de foloase necuvenite, consumarea trebuie legata de realizarea beneficiului, o simpla pretindere sau acceptare a unei promisiuni facute dupa efectuarea actului nu este suficienta; este indispensabil ca beneficiarul actului indeplinit de functionar sa-i fi inmanat acestuia suma de bani sau alte foloase, iar el sa le fi primit direct sau indirect.

6. Unitatea infractionala si pluralitatea de infractiuni.

Toate cele patru infractiuni pot imbraca forma infractiunii continuate atunci cand sunt indeplinite cerintele Art. 41 alin. 2 Cod Pen., adica atunci cand o persoana savarseste la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleasi rezolutii, actiuni sau inactiuni care prezinta fiecare in parte continu-tul aceleasi infractiuni.

Bineinteles, ca este necesar ca actele materiale plurale sa fie generate de o rezolutie unica, alcatuind deci, o unitate nu numai personala si juridica, ci si psihica.

De exemplu, va exista o infractiune continuata de luare de mita in cazul in care pe baza aceleasi rezolutii, functionarul va cere sau va primi, in mod repetat de la aceeasi persoana, fara o intelegere prealabila diferite sume de bani ori alte foloase pentru indeplinirea sau neindeplinirea unor acte de serviciu.

In cazul darii de mita, va exista o infractiune continuata cand faptuitorul prin acte repetate savarsite pe baza unei rezolutii unice realizeaza continutul aceleasi infractiuni. De exemplu, in practica s-a considerat ca o persoana care, transportand cu autocisterna mari cantitati de vin, sustrage o parte si inlocuieste vinul ramas cu apa, prin acte repetate savarsite pe baza unei rezolutii unice, faptuitorul stiind ca ori de cate ori va preda vinul diluat cu apa, va trebui sa dea mita pivnicerilor, si ca atare , darea repetata a unor sume de bani drept mita au caracterul unei infractiuni continuate20.

6.3. Sanctiuni

1. Pedeapsa principala: -potrivit Art. 254 al. 1 Cod Pen. luarea de mita in varianta simpla se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani, iar in varianta agravanta (Art. 254 al.2) pedeapsa este inchisoare de la 3 la 12 ani; darea de mita se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani (Art. 255 Cod Pen.) la fel ca si primirea de foloase necuvenite (Art. 256 Cod Pen.) iar traficul de influenta se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 10 ani (Art. 257 Cod Pen).

Conform Legii nr. 12/1990, modificata prin Legea nr. 42/1991, infractiunile de luare de mita, trafic de influenta si primirea de foloase necuvenite, comise de catre functionarii imputerniciti sa constate infractiuni sau contraventii sanctionate de acest act normativ, se pedepsesc in conformitate cu Art. 254, 256 si 257 din Codul Penal, al caror minim si maxim se majoreaza cu cate 2 ani21.

Cand s-au retinut circumstante atenuante, pedeapsa se va ridica conform Art. 76 Cod Pen., iar cand s-au constatat circumstante agravante pedeapsa se va stabili tinand seama de prevederile Art. 78 Cod Pen.

Pedeapsa complimentara.

La toate cele patru infractiuni se prevede pe langa pedeapsa principala si pedeapsa complimentara a interzicerii unor drepturi. Drepturile ale caror exercitiu pot fi restranse sunt prevazute de Art. 64 Cod Pen., iar durata interzicerii lor conform Art. 53 lit. a Cod Pen, poate fi de la 1 la 10 ani.

La infractiunea de luare de mita pedeapsa complimentara a interzicerii unor drepturi este obligatorie in toate cazurile in care pentru aceasta infractiune s-a aplicat pedeapsa cu inchisoarea de cel putin 2 ani si este prevazuta de Art. 254 Cod Pen.

La celelalte infractiuni de dare de mita, trafic de influenta, legea nu prevede pedeapsa complimentara a interzicerii unor drepturi insa, potrivit Art. 65 Cod Pen., instanta o poate pronunta in cazul in care cuantumul inchisorii stabilite este de cel putin 2 ani si in raport cu natura si gravitatea infractiunii, cu imprejurarile cauzei si persoana infractorului.

3.Confiscarea speciala.

Potrivit Art. 254 alin. 3 Cod Pen., Art. 255 alin.4, Art. 256 alin. 2 si Art. 257 alin. 2 Cod Pen., banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confisca, iar daca acestea nu se gasesc condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani; temeiul juridic al confiscarii il constituie textul Art. 118 lit. c Cod Pen.

Asupra naturii juridice a confiscarii s-au purtat numeroase discutii: unii autori 22 au considerat confiscarea in mituire ca o pedeapsa accesorie care si-ar produce efecte de plin drept, din momentul aplicarii pedepsei principale.

Literatura juridica si practica judiciara mai recenta sunt unanime in a considera ca aceasta confiscare nu este o pedeapsa ci o masura de siguranta23.

Asa cum am prezentat in acest capitol, toate cele patru fapte de coruptie: dare de mita, luare de mita, primirea de foloase necuvenite si traficul de influenta, sunt niste fapte periculoase, intrucat abaterea de la cinste, de la datorie este realizata de un functionar in cadrul atributiilor sale de serviciu.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1253
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site