Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


Actele procesuale si procedurale comune - Citatia, Mandatul de aducere

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic




Actele procesuale si procedurale comune.

1. Actele procesuale si actele procedurale





Notiunea de act prcesula si de acr procedural

Dosarele penale sunt constituite din inscrisuri judiciare in care se constata existenta actelor procedurale sau actelor procesuale , ca manifestari de voina ale organelor judiciare si ale partilor legate de rezolvarea cauzelor penale .

Actele procesuale sunt definite, in literatura de specialitate, ca manifestari de vointa prin care organele judiciare si partile din proces dispun, in limitele drepturilor lor, cu privire la desfasurarea procesului penal . Astfel, potrivit art.132 alin.(2), punerea in miscare a actiunii penale, luarea masurilor preventive, incuviintarea de probatorii sunt acte procesuale.

Actele procedurale sunt mijloace prin intermediul carora se aduc la indeplinire sarcinile ce decurg din actele si masurile procesuale . Actul procedural releva modul in care trebuie sa se indeplineasca dispozitie cuprinsa in actul procesual . Potrivit art.132 alin.(1), sunt acte procedurale, intre altele, ascultarea unui martor, cercetarea la fata locului si ridicare de obiecte.

In cazul citarii, actul procesual il constituie dispozitia de citare iar actul procedural este citatia insotita de intreaga prcedura prin care se realizeaza instiintarea subiectului care urmeaza sa fie prezent la activitatea ce se defasoara in fata organelor judiciare.

In cazul arestarii inculpatului, actul procesual- incheirea instantei este executat prin intermediul unui act procedural, si anume mandatul de arestare. Actul procesual prin care se dispune perchezitia ( inchieierea motivata a instantei ) poate fi realizat prin efectuarea perchezitiei propriu-zise .

Actele procesuale si procedurale comune

Citatia

a) Notiune si importanta. In conformitate cu dispozitiile art.175 C.proc.pen., chemarea unei persoane in fata organului de urmarire penala sau a instantei de judecata se realizeaza prin intermediul citarii. In economia normativa procesual penala, pe langa citare sunt prevazute si alte modalitati de chemare a persoanelor pentru a participa la activitatile ocazionate de desfasurarea instructiei penale, cum ar fi, spre exemplu, incunostiintarea sau chemarea, dar acestea au un caracter de exceptie.

Citarea, ca modalitate de asigurare a prezentei partilor sau a altor persoane la activitatea procesuala, se face, de regula, din oficiu. Citarea poate fi, insa, si facultativa, fiind lasata la aprecierea organelor judiciare ( art.481 alin.1, art.496 ) sau la aprecierea partilor.

b) Continutul citatiei. Citatia are forma scrisa, dar ea poate fi facuta si prin nota telefonica sau telegrafica . In conformitate cu dispozitiile art.176, citatia trebuie sa cuprinda:

- denumirea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata care emite citatia, sediul sau, data emiterii si numarul dosarului;

- numele, prenumele celui citat, calitatea in care este citat si indicarea obiectului cauzei;

adresa celui citat, care trebuie sa cupinda ( in orase si municipii ):

localitatea, judetul, strada, numarul si apartamentul unde locuieste , iar in comune:

judetul, comuna si satul ( in citatie se mentioneaza, cand este cazul, orice alte date necesare pentru stabilirea adresei celui citat ) :

- ora, ziua, luna si anul, locul de infatisare, precum si invitarea celui citat sa se prezinte la data si locul indicate, cu aratarea consecintelor legale in caz de neprezentare.

Citarea se semneaza de ce care a emis-o.

c) Locul de citare. In conformitate cu dispozitiile art.177 alin.(1) C.proc.pen., invinuitul sau inculpatul se citeaza la adresa unde locuieste, iar daca acesta nu este cunoscuta, la adresa locului de munca, prin serviciul de personal al unittii la care lucreaza.

Conform dispozitiilor art.177 alin.(3), invinuitul sau inculpatul poate fi citat si intr-un alt loc decat adresa unde locuieste, daca acest loc a fost indicat de el printr-o declaratie data in cursul procesului penal sau daca noua adresa rezulta din informatiile culese de agentul procedural si mentionate intr-un proces-verbal pe care acesta l-a intocmit si care se afla in dosarul cauzei.

De asemenea, conform art.177 alin.(4), cand nu se cunoaste adresa unde locuieste invinutiul sau inculpatul si nici locul sau de munca, citatia se afiseaza la sediul consiliului local in a carei raza teritoriala s-a savarsit infractiunea, iar cand activitatea infractionala s-a desfasurat in mai multe locuri, citatia se afiseaza la sediul consiliului local in a carui raza teritoriala se afla organul care efectueaza urmarirea penala.

Bolnavii aflati in spital sau intr-o casa de sanatate se citeaza prin administratia acestora ( art.177 alin.5 ). Detinutii se citeaza la locul de detentie, prin administratia acestuia ( art.177 alin.6 ), iar mulitarii incazemati se citeaza la unitatea din care fac parte, prin condamnatul acesteia.

Invinuitul sau inculpatul care locuieste in strainatate se citeaza prin scrisoare recomandata, in afara de cazul prin lege se dispune altfel .

Avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, tine loc de dovada a indeplinirii procedurii de citare ( art.177 alin.8 ).

Unitatile la care se refera art.145 C.pen. si alte persoane juridice se citeaza la sediul acestora, iar in cazul neidentificarii sediului, citatia se afiseaza la sediul consiliului local in a carui raza teritoriala s-a savarsit infractiunea.

d) Inmanarea citatiei. In privinta inmanarii citatiei, legea a avut in vedere doua ipoteze distincte, si anume inmanarea citatieie persoanei care urmeaza sa se prezinte in fata organelor judiciare si inmanarea citatiei altor persoane.

In ceea ce priveste inmanarea citatiei care urmeaza sa se prezinte in fata organelor judiciare, cum era si firesc, legea ( art.178 alin.1 ) arata ca citatia se inmaneaza personal celui citat, care va semna dovada de primire.

In cazul in care persoana citata este gasita, dar nu vrea sa primeasca citatia sau, primind-o, nu vrea ori nu poate sa semneze dovada de primire, agentul lasa citatia celui citat, ori, in cazul refuzului de primire, o afiseaza pe usa locuintei acestuia, incheind despre acesta un proces-verbal ( art.178 alin.2 ).

In cazul in care scrisoarea recomandata prin care se citeaza invinuitul sau inculpatul care locuieste in strainatate nu poate fi inmanata datorita refuzului primirii ei sau din orice alt motiv, precum si in cazul in care statul destinatarului nu permite citarea prin posta a cetatenilor sai, citatia se va afisa la sediul parchetului sau al instantei, dupa caz.

Cand citarea se face la adresa locului de munca, organele care primesc citatia sunt obligate a inmana de indata citatia persoanei citate sub luare de dovada, certificandu-i semnatura sau aratand motivul pentru care nu s-a putut obsine semnatura acetuia ( art.178 alin.3). Dovada, intocmita in conditiile mentionate mai sus, este predata agentului prcedural, iar acesta o inainteaza organului de urmarire penala sau instantei de judecata care a emis citatia.

Cand sunt citate unitati din cele prevazute in art.145 C.pen. sau alte persoane juridice, citatia se preda la registratura sau functionarului insarcinat cu primirea

corespondentei; in acest caz, se aplica dispozitiile referitoare la inmanarea citatiei personal celui citat ( art.178 alin.2 ).

Cat priveste inmanarea citatiei altor persoane, potrivit art.179 alin.(1) C.proc.pen., citatia poate fi inmanata la patru categorii de persoane, si anume:

sot, ruda, oricarei persoane care locuieste cu cel citat si oricarei persoane care, in mod obisnuit, primeste corespondenta celui citat. Dintre persoanele mentionate mai sus, legea excepteaza minorii sub 14 ani si persoanele lipsite de uzul ratiunii.

In cazul in care persoana citata locuieste intr-un imobil cu mai multe apartamente sau intr-un hotel si nu este gasita, nici ea si nici vreuna dintre persoanele carora le poate fi inmanata citatia, legea ( art.179 alin.2 ) arata ca citatia se preda administratorului, portarului ori celui care in mod obisnuit il inlocuieste. Administratorul imobilului, portarul sau persoana care in mod obisnuit il inlocuieste pe portar, primind citatia, trebuie sa semneze dovada de primire, iar agentul care indeplineste procedura de citare, certificand identitatea si semnatura, incheie proces-verbal. Daca personale mentionate ( portar, administrator de imobil etc. ) nu vor sau nu pot semna dovada de primire, agentul afiseaza citatia pe usa locuintei persoanei citate, incheind proces-verbal.

Potrivit art.179 alin.(4), in cazul in care persoana citata sau persoanle carora, potrivit legii, le poate fi inmanata citatia lipsesc de la locuinta celui citat, agentul este obligat sa se intereseze cand poate gasi persoana citata epntru a-i inmana citatia. Cand nici pe acesta cale nu se poate ajunge la inmanarea citatiei, agentul afiseaza citatia pe usa locuintei persoanei citate, incheind proces-verbal privind modul in care s-a efectuat procedura de citare.

In cazul in care persoana citata locuieste intr-un imobil cu mai multe apartamente sau intr-un hotel, daca in citatie nu s-a indicat apartamentul ori camera in care locuieste, agentul este obligat sa faca investigatii pentru a afla aceasta. Daca investigatiile au ramas fara rezultat, agentul afiseaza citatia pe usa principala a cladirii, incheind proces-verbal si facand mentiune despre imprejurarile care au facut imposibila inmanarea citatiei.

In cazul in care persoana citata si-a schimbat adresa, agentul afiseaza citatia pe usa locuintei si se informeaza pentru aflarea noii adrese, mentionind in procesul-verbal datele obtinute.

e) Dovada de primire si porcesul-verbal de predare a citatiei. Potrivit art.181 alin.(1) C.proc.pen., dovada de primire a citatiei trebuie sa cuprinda

numarul dosarului, denumirea organului de urmarire penala sau a instantei care a emis citatia, numele, prenumele si calitatea persoanei citate, precum si data pentru care este citata. De asemenea, acesta dovada trebuie sa cuprinda data inmanarii citatiei, numele, prenumele, calitatea si semnatura celui care inmaneaza citatia, certificarea de catre acesta a identitatii si semnaturii persoanei careia i s-a inmanat citatia, precum si aratarea calitatii acesteia.

Procesul-verbal care se intocmeste, in cazurile prevazute de lege, cu ocazia indeplinirii procedurii de citare trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile specifice situatiei concrete ( de pilda, prcesul-verbal, in ipoteza prevazuta de art.179 ultimul alineat, cuprinde mentiunea despre imprejurarile care au facut imposibila inmanarea citatiei ) si mentiunile pe care le cuprinde dovada de primire a citatiei.

Cand din dovada de primire a citatiei sau din procesul-verbal intocmit cu ocazia efecutarii procedurii de citare rezulta ca au fost respectate dispozitiile legale privind citarea, atunci se considera ca procedura de citare este completa. In situatia incalcarii dispozitiilor legale care disciplineaza citarea, sanctiunea ce poate interveni este nulitatea relativa.

2.2. Comunicarea altor acte procedurale

Comunicarea este mijlocul prin intermediul caruia organele judiciare instiinteaza persoanele care participa la desfasurarea prcesului penal despre actele procedurale efectuate.

Comunicarea actelor prcedurale se poate face in doua modalitati, prin transmiterea actului prcedural constatator sau prin instiintarea despre indeplinirea unui act procedural in cadrul procesului penal, fiecare din ele fiind obiectiva de legiuitor printr-o terminologie specifica.

In cazul primei modalitati, cand se transmite actul procedural constatator

( inscrisul ), legiuitorul foloseste termenul comunica .

In cazul celei de-a doua modalitati, legiuitorul foloseste termenii

instiinteaza incunostiinteaza i se face cunoscut si aduce la cunostiinta

Potrivit art.182, comunicare actelor procedurale se face potrivit dispozitiilor aplicabile in cazul citatiei.



Mandatul de aducere

Trasaturile care individualizeaza dreptul penal fata de alte ramuri de drept configureaza intr-un mod specific si chestiunile legate de participarea partilor sau a altori persoane la procesul penal. Astfel, conform art.183 alin.(1) C.proc.pen., in cazul in care o persoana citata nu se prezinta in fata organelor judiciare, ea poate fi adusa pe baza unui mandat de aducere, daca ascultarea ori prezenta ei este necesara. Fata de invinuit sau inculpat poate fi emis mandat de aducere chiar inainte de a fi fost chemat prin citatie, daca organul de urmarire penala sau instanta constata motivat ca, in interesul rezolvarii cauzei, se impune acesta masura. Executarea mandatului de aducere se face de catre organele Politiei.

Potrivit art.184 alin.(2), in cazul in care persoana aratata in mandatul de aducere nu poate fi adusa din motive de boala ori din orice alta cauza, daca nu este vorba de invinuit sau inculpat, cel insarcinat cu executarea mandatului constata acesta intr-un proces-verbal, care se inainteaza de indata organului de urmarie penala sau instantei de judectaa. Daca cel insarcinat cu executarea mandatului de aducere nu gaseste persoana prevazuta in mandat la adresa indicata, face cercetari si, daca acestea au ramas fara rezultat, incheie un proces-verbal care va cupinde mentiuni despre cercetarile facute. Daca invinuitul sau inculpatul refuza sa se supuna mandatului sau incearca sa fuga, va fi constrans la aceasta. In cazul militarilor, executarea mandatului se face prin condamnatul unitatii militare sau prin comandatul garnizoanei.

Persoanele aduse cu manadat, potrivit alin.(1) si (2), nu pot ramane la dispozitia organului judiciar decat timpul stricit necesar pentru audierea lor, in afara

de cazul cand s-a dispus retinerea ori arestarea preventiva a acestora. Persoana adusa cu mandat de aducere este ascultata de indata de catre organul judiciar. Potrivit art.198 alin.(1) lit.b), nerespectarea dispozitiilor legale privind executarea mandatului de aducere este sanctionata cu amenda judiciara.

3. Modificare actelor procedurale, indreptarea erorilor materiale si

inlaturarea unor omisiuni vadite

3.1. Modificarea actelor procedurale

Potrivit art.194 C.proc.pen., orice adaugire, corectura ori suprimare facuta in cuprinsul unui act procedural este tinuta in seama numai daca aceste modificari sunt confirmate in scris in cuprinsul sau la sfarsitului actului, de catre cei care l-au semnat. In cazul in care in actul procedural scris se fac anumite modificari neconfirmate, dar care nu schimba intelesul frazei, acestea raman valabile. Locurile nescrise in cuprinsul unei declaratii trebuie barat, astfel incat sa nu se poata face adaugari.

3.2. Indreptarea erorilor materiale

Cu prilejul redactarii actelor procedurale se pot strecura erori materiale, cum ar fi greselile privind ortografierea numelor, trecerea gresita in actele procedurale a unor calitati procesuale, a unor cifre etc.

Potrivit art.195 C.proc.pen., erorile materiale evidente din cuprinsul actului prcedural se indreapta de catre organul de urmarire penala sau de instanta de judecata care a intocmit actul, la cererea celui interesta sau din oficiu. In vederea indreptarii erorii, partile pot fi chemate spre a da lamuriri. Organul de urmarire penala intocmeste un proces-verbal despre interventia facuta prin corectarea erorii materiale, iar instanta de judecata o incheiere, facandu-se mentiune si la sfarsitul actului corectat.

3.3. Inlaturarea omisiunilor vadite

Potrivit art.196 C.proc.pen., sunt considerate omisiuni vadite situatiile in care organul de urmarire penala sau instanta nu s-a pronuntat cu privire restituirea lucurilor sau la ridicarea masurilor asiguratorii, precum si cu privire la sumele pretinse de martori, experti, interpreti si aparatori conform art.189 sau 190. Procedura de inlaturare a omisiunilor vadite este aceeasi ca si in cazul indreptarii erorilor materiale.

2. Institutiile legate de actele prcesuale si procedurale

Consideratii preliminiarii

Strans legate de actele procesuale sau procedurale au termenele in procesul penal, cheltuielile judiciare, nulitatile si amenda judiciara. Termenele sunt intervalele de timp in care sau dupa trecerea carora organele judiciare sau partile pot sa exercite un drept procesul, respectiva manifestare de voina nefiind altceva decat un act porcesual. Potrivit art.189 C.porc.pen., cheltuielile judiciare sunt sumele de bani necesare pentru efectuarea actelor de procedura, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de proba etc. Nulitatile sunt sanctiuni care invalideaza actele procesuale si porcedurale efectuate cu incalcarea legii. Amenda judiciara este o sanctiune administrativa care se aplica anumitor persoane in cazul in care acestea savarsesc unele abateri judiciare legate de actele procedurale si, implicit, de actele procesuale.

Termenele in procesul penal

Notiune

Institutia termenului in procesul penal prefigureaza un principiu fundamental al acestei activitati judiciare, si anume obligativitatea.

Termenele sunt intervalele de timp inlauntrul carora sau dupa epuizarea carora pot fi indeplinite acte si masuri prcesuale sau procedurale .

Clasificarea termenelor

Termenele pot fi clasificate dupa mai multe criterii , astfel:

In raport cu natura drepturilor si interselor pe care le ocrotesc deosebim:

a)     termenele substantiale sunt intervale de timp determinate de lege pentru

ocrotirea unor drepturi sau interese extraprocesuale, ele stabilind sau disciplinand in timp masurile pe care organele judiciare le pot lua in ceea ce priveste privarea sau

restrangerea drepturilor persoanei, drepturi conferite in afara procesului penal . Sunt teremene substantiale, de exemplu, cele care privesc durata masurilor de preventie.

b) termene procedurale privesc intervalele de timp fixate pentru a ocroti drepturi si interese ale persoanei, conferite in cadrul procesului penal. Sunt termene procedurale termenul de apel sau de recurs etc.

In raport cu caracterul lor sau cu efectele pe care le produc pot fi:

a) termenele peremtorii sunt intervale de timp in interiorul carora trebuie indeplinite anumite acte. Este termen peremtoriu, spre exemplu, termenul de 10 zile in care poate fi exercitat recursul impotirva unei hotarari judecatoresti.

b) termenele dilatorii sunt intervale de timp dupa expirarea carora pot fi indeplinite anumite acte.

Termenele pot fi in raport de durata: termene pe ore, termene pe zile, termene pe luni, termene pe ani. In functie de factorul care stabileste durata termenelor, acestea pot fi: termene legale, termene judiciare. In raport cu continutul timp, deosebim termene fixe, maxime si minime. Dupa modul de calcul, termenele sunt: termene de succesiune, termene de regresiune.

Modul de calcul al termenelor

a) Calculul termenelor substantiale. Potrivit art.188 C.proc.pen., calculul termenlor substantiale pe ore si zile se face pe unitati pline de timp, in sensul ca ora si ziua de la cea care incepe si cea la care se implineste termenul intra in durata acestuia. Acest sistem de calcul se foloseste, spre exemplu, in cazul termenelor privind masurile preventive.

Potrivit art.154 C.pen., la calculul termenelor substantiale pe luni si ani, luna si anul se socotesc imlpinite cu o zi inanite de ziua corespunzatoare datei de la care au inceput sa curga.

b) Calculul termenelor procedurale. Potrivit art.186 alin.(1), la calculul termenelor prcedurale se porneste de la ora, ziua, luna sau anul mentionat in actul care a provocat curgerea termenului, afara de cazul cand legea dispune astfel .

In cazul termenelor procedurale, legea ( art.186 alin.2, 3 si 4 ) a insituit doua sisteme de calcul diferite, si anume: un sistem pentru termenele pe ore sau pe zile si un alt sitem pentru termenele socotite pe luni sau ani. Potrivit art.186 alin.(2), termenele pe ore si pe zile se calculeaza pe unitati libere de timp, in sesnul ca ora sau ziua de la care incepe sa curga termenul si ora sau ziua in care termenul se implinestenu intra in durata termenului. Potrivit art.186 alin.(3), termenele pe luni sau pe ani se calculeaza calendaristic si expira la sfarsitul zilei corespunzatoare a ultimei luni ori la sfarsitul zilei si lunii corespunzatoare din ultimul an. In cazul termenelor pe luni sau pe ani, intra in durata termenului ziua de la care termenul incepe sa curga, dar nu intra in durata termenului ziua in care se implineste. In cazul termenelor socotite pe luni sau pe ani, daca ultima zi cade intr-o luna ce nu are zi corespunzatoare, termenul expira in ultima zi a acelei luni. In art.186 alin.final se arata ca, in cazul in care ultima zi a unui termen cade intr-o zi nelucratoare, termenul expira la sfarsitul primei zile lucratoare care urmeaza.

Acte considerate ca facute in termen

Conform dispozitiilor art.187 C.porc.pen., actul depus inlauntrul termenului prevazut de lege la administratia locului de detinere ori la unitatea militara sau la oficiul postal prin scrisoare recomandata este considerat in termen. In aceste situatii, dovada depunerii actului este efectuata prin inregistrarea sau atestatrea inscirsa de catre administratia locului de detinere pe actul depus sau recipisa oficiului postal. Actele procurorului, cu exceptia cailor de atac, sunt considerate ca facute in termen daca data la care au fost trecute in registru de iesire al unitatii de procuratura este inlauntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea respectivelor acte.

3. Sanctiunile procedurale penale

3.1. Notiunea de sanctiune procedurala penala

Principiul legalitatii, fundament al desfasurarii procesului penal face ca incalcarea dispozitiilor legale care privesc defasurarea procesului penal sa genereze sanctiuni de natura administrativa, civila sau penala in sarcina faptuitorului. Astfel, potrivit art.198 C.porc.pen., poate fi aplicata amenda judiciara de la 500.000 la 2.000.000 lei celor care indeplinesc in mod gresit ori cu intarziere lucrarile de citare sau de comunicarea a actelor procedurale. Raspunderea civila poate fi si ea incidenta. Astfel, in dispozitiile art.507, in cadrul proceduri de reparare a pagubelor pentru condamnarea sau luarea unei masuri privative pe nedrept, se arata ca statul are actiune de regeres impotirva aceluia care, cu rea-credinta sau din grava neglijenta, a provocat situatia generatoare de daune. Nerespectarea dispozitiilor legale privind defasurarea procesului penal poate genere si o raspundere penala. In acest sens, in aert.268 C.pen. se arata ca fapta de a pune in miscare actiunea penala, de a dispune arestarea, de a trimite in judecata sau de a condamna o persoana stiind ca este nevinovata, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.

Daca sanctiunile juridice de natura administrativa, civila sau penala se indreapta impotiva persoanelor care au incalcat legea cu ocazia rezolvarii cauzei, sanctiunile procedurale privesc actele procedurale si procesuale incheiate in conditii de nelegalitate.

Sanctiunile procedurale sunt: inexistenta, decaderea, inadminisbilitate si nulitatea.

3.2. Inexistenta

In cazul inexistentei, actul procesual sau procedural este, cum in mod just se aprecieaza in literatura de specialitate, o realitate de fapt , si nu o realitate juridica . Actele inexistente sunt socotite simple realitati de fapt, ele avand numai aparenta unei existente juridice. In acest sens, poate fi socotita ca inexistenta o hotarare judecatoreasca intocmita de un procuror.

Intre inexistenta si nulitate, ca sanctiuni procedurale, pot fi subliniate cateva aspecte dieferentiale esentiale , si anume: in timp ce nulitate este o sanctiune de invalidare a unor acte care exista din punct de vedere juridic, inexistenta priveste acte care au numai aparenta unei existente juridice; in cazul nulitatii, trebuie sa se faca dovada unei vatamari procesuale, acest lucru nefiind necesar in cazul inexitentie; in cazul nulitatii, actul trebuie refacut, pe cand in cazul inexistentei nu se pune o asemenea problema.



3.3. Decaderea

Potrivit art.185 C.porc.pen., cand pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede nu anumit termen, nerespectare acestuia atrage decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea actului facut peste termen. Intervine decaderea ca sanctiune, spre exemplu, cand titularul nu a declarat apel sau recurs in temenul prevazut de lege.

Aspectele diferentiale esentiale intre decadere si nulitate, ca sanctiuni procedurale, sunt: nulitatea se refera la acte procesuale, pe cand decaderea se refera la drepturi prcesuale; nulitatea se refera la un act efectuat, in timp ce decaderea are in vedere un act care nu mai poate lua fiinta deoarece a expirat termenul prevazut de lege; spre deosebire de nulitate, care impune refacerea actului, in cazul decaderii legea permite exercitarea dreptului peste termenul prevazut de lege ( ca de exmeplu, in cazul repunerii in termen de apel si de recurs, in conditiile art.365 sau a apelului sau recursului peste termen, potirvit art.365 ).

3.4. Inadmisibilitatea

Inadmisibilitate, ca sanctiune procedurala, intervine in cazul in care partile in proces efectueaza acte pe care legea nu le ingaduie sau exercita drepturi procesuale epuizate prin alte cai procesuale sau neprocesuale .

Este inadmisibil, spre exemplu, apelul declarat de partea civila sau partea responsabila civilmente cu pivire la latura penala a cauzei, deoarece, potirvit art.362 alin.(1), partea civila si partea responsabila civilmente nu pot face apel in ceea ce priveste latura penala.

3.5. Nulitatile

a) Notiune. Conditiile generale ale nulitatilor. Sanctiuni procedurale tipice, nulitatile invalideaza actele procedurale existente, care au luat insa fiinta prin nerespectarea dispozitiilor legale, prin omisiuni sau violarea formlelor prescise de lege .

Nulitatea, ca sanctiune procedurala, poate invalida atat actele procesuale, cat si actele pocedurale efectuate contrar dispozitiilor legale.

Potrivit dispozitiilor art.197 alin.(1) C.proc.pen., pentru anularea unui act procesual sau procedural ce cer a fi intrunite cumulativ conditiile

a) sa se constate o incalcare a dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal;

b) incalcarea dispozitiilor legale care disciplineaza desfasurarea procesului penal sa aiba ca urmare producerea unei vatamari procesuale;

c) vatamarea produsa sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului

indeplinit prin incalcarea legii.

b)Clasificarea nulitatilor. Nulitatile se pot clasifica in functie de mai multe criterii.

Dupa modul de exprimare in norma juridica, nulitatile pot fi:

- nulitatile exprese, care intervin in cazul incalcarii unor dispozitii legale anume individualizate de legiuitor, cum ar fi dispozitiile referitoare la competenta

dupa materie sau dupa calitatea persoanei, la sesizarea instantei, la compunerea

acesteia, la publicitatea sedintei de judecata etc. Temeiul legal in acest caz il constituie art.197 alin.(2).

- nulitati virutale, care pot interveni in cazul nerespectarii altor dipozitii legale. Temeiul legal in acest caz il constituie art.2 si art.197 alin.(1) si alin.(4).

Dupa modul de aplicare si efectele pe care le produc, deosebim intre:

- nulitati absolute.Nulitatile aboslute sunt prevazute in art.197 alin.(2) C.proc.pen. si intervine in cazul incalcarii unor dispozitii legale circumstantiale.

Nulitatile absolute se caracaterizeaza prin urmatoarele:

a) vatamarea procesuala este prezumata iuris et de iure; cel care invoca nulitatea nu trebuie sa faca dovada existentei vatamarii;

b) pot fi invocate in orice stare a procesului si nu pot fi inlaturate in nici un mod, cu exceptia cazurilor expres prevazute de lege;

c) pot fi invocate de orice parte din porces si se iau in considerare chiar si din oficiu.

Potivit art.197 alin.(2), sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute dispozitiile relative la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, la sesizarea instantei, la compunerea acesteia si la publicitatea sedintei de judecta. De asemenea, sunt prevazute si dispozitiile relative la participarea procurorului, prezenta inculpatului si asistarea acestuia de aparator, cand sunt obligotrii, potrivit legii, precum si la efectuarea anchetei sociale in cazurile cu infractori minori.

- nulitatile relative. Potrivit art.197 alin.(4) raportat la art.197 alin.(1), incalcarea oricarei alte dipozitii de cele prevazute in art.197 alin.(2) ( deci altele decat cele a caror incalcare atrage sanctiunea nulitatii absolute ) atrage nulitatea actului doar atunci cand s-a adus o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului si numai daca a fost invocata in cursul efectuarii actului, cand partea este prezenta, sau la primul termen de judecata cu procedura completa, cand partea a lipsit de la efectuarea actului. Instanta ia in considerare din oficiu incalcarea, in orice stare a procesului, daca anularea actului este necesara pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.

Pe cale de consecinta, nulitatile relative se caracterizeaza prin:

a) vatamarea produsa prin nerespectarea legii trebuie dovedita de cel care invoca aceasta sanctiune;

b)    nulitatile relative pot fi invocate numai pana la un anumit moment

procesual prevazut de lege ( in cursul efectuarii actului, cand partea este prezenta sau la primul termen de judecata cu procedura completa );

c) nulitatile relative sunt luate in considerare numai daca au fost invocate de un anumit subiect circumstantial ( cel caruia i s-a produs vatamarea in drepturile sale procesuale );

d) poate fi acoperit prin vonita partilor, acestea putand decide sa nu invoce nulitatea.

In mod exceptional, nulitatea relativa poate fi invocata din oficiu de catre instanta de judecata in cazurile in care anularea actului este necesara pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.

c) Efectele nulitatilor. Indiferent de modalitate aboluta sau relativa a nulitatii, acesta, odata constatata, lipseste de efecte juridice actul afectat, din momentul efecuari lui ( ex tunc si nu din momentul constatarii nulitatii ( ex nunc ). De asemenea, actele anulate, se refac, de regula, de catre organul juidiciar care le-a intocmit initial, si rareori de catre un alt organ, potrivit regulilor de competenta.

Avand in vedere ca intre diferitele acte efectuate intr-o cauza exista corelatii, in doctrina s-a discutat daca nulitate unui act atrage si nulitatea actelor anterioare, concomitente sau posterioare, fata de care nulitatea actului declarat se impune prin legatura cauzala . Aceste efect extensiv al nulitatii este reglementat in mod diferentiat in legislatiile altor state.Astfel, Codul italian consacra efectul extensiv de plin drept asupra actelor intocmite ulteriror actului viciat, iar in cazul actelor respectiv sunt sau nu lovite de nulitate in functie de legatura lor cu actul viciat. In legislatia franceza este consacrat numai efectul extensiv al nulitatii actelor ulterioare actului viciat.

Codul de procedura penala roman actul nu cuprinde dispozitiile exprese in ceea ce priveste efectul extensiv al nulitatii, urmand ca prorogarea acestui efect sa fie apreciata in fiecare caz concret de catre organele judiciare care trebuie sa precizeze relatia ce exista intre actul anualt si celelalte acte procesuale intocmite , spre deosebre de Codul de procedura penala anterior care consacra expres efectul de iradiere al nulitatii in art.104 alin.(1).

3. Cheltuielile judiciare si amenda judiciara

Cheltuielile judiciare

Notiune

Cheltuielile facute, potrivit legii, pentru desfasurare procesului penal se numesc cheltuieli judiciare. Astfel, potrivit art.189 C.proc.pen., in cheltuielile judiciare intra cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedura, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de proba, onorariul aparatorilor si orice alte cheltuieli ocazionate de desfasurarea procesului penal. Cheltuielile judiciare avansate de stat sunt cuprinse distincte, dup caz, in bugetul de venituri si cheltuieli al Ministerului Justitiei, Ministerul Public si Ministerul Administratiei si Internelor.

Potrivit art.190 alin.(1), martorul, expertul si interpretul chemat de organele de urmarire penala ori de instanta de judecata au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, intretinere, locuinta si alte cheltuieli necesare, prilejuite de chemare lor. Martorul, expertul si interpretul care sunt salariati au dreptul si la venitul de la locul de munca, pe durata lipsei de la serviciu, pricinuita de chemarea la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata. Suma care reprezinta venitul se plateste de cel la care lucreaza martorul, expertul sau interpretul. Potrivit art.190 alin.(3), martorul care nu este salariat, dar are venit din munca, este indreptatit sa apara si o compensare. De asemenea, expertul si interpretul au dreptul si la o retributie pentru indeplinirea insarcinarii date, in cazurile si conditiile prevazute prin dispozitii legale.

Cheltuielile judiciare pot fi de doua feluri, dupa cum au fost avansate de stat sau de pati. Cheltuielile avansate de stat in vederea desfasurarii activitatii procesuale se numesc cheltuieli de procedura iar cheltuielile avansate de parti se numesc cheltuieli de judecata . In cuantumul cheltuielilor judiciare intra sumele care au fost cheltuite atat in faza de urmarire penala, cat si in faza de judecata.

1.2. Plata cheltuielilor avansate de stat in caz de condamnare

Potrivit dispozitiilor art.191 alin.(1), in caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu exceptia cheltuielilor privind interpretii desemnati de organele judiciare, potrivit legii, precum si in cazul in care s-a dispus acordarea de asistenta juridica gratuita, care raman in sarcina statului. Potrivit art.191 alin.(2), cand sunt mai multi inculpati condamnati, instanta hotaraste partea din cheltuieli judiciare datorate de fiecare, in masura in care le-a provocat.

In cazul condamnarii inculpatului, cheltuielile judiciare avansate de stat pot fi suportate si de catre partea responsabila civilmente, in masura in care aceasta este obligata solidar cu inculpatul la repararea pagubei ( art.191 alin.3 ).

1.3. Plata cheltuielilor de stat in caz de achitare sau de incetare a procesului

penal.

a) Plata cheltuielilor avansate in caz de achitare. Potrivit art.192 alin.(1)pct.1, in caz de achitare, cheltuieilor judiciare avansate de stat sunt suportate, dupa caz, de catre partea civila sau de inculpat:

- partea vatamata suporta cheltuielile avansate de stat in masura in care ele au fost determinate de acesta parte;

- partea civila suporta cheltuielile avansate de stat daca i s-a respins, in tot sau in parte, actiunea civila si numai in masura in care cheltuielile au fost deteminate de aceasta parte;

- inculpat, desi achitat, suporta cheltuielile judiciare avansta de stat cand a fost, totusi, obligat la repararea pagubei.

b) Plata cheltuielilor avansate de stat in caz de incetare a procesului penal. Potrivit art.192 alin.(1) pct.2, in cazul pronuntarii solutiei de incetarea a procesului penal, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate, dupa caz, de catre inculpat, de catre inculpat impreuna cu partea vatamata sau numai de catre partea vatamata, ori de catre stat.

- inculpatul suporta cheltuielile judiciare cand s-a dispus inlocuirea raspunderii penale in temeiul art.10 lit.i), obligatia inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare fiind generata de culpa sa infractionala. De asemenea, tot inculpatul suport cheltuielile judiciare cand exista o cauza de nepedepsire.

- in cazul impacarii partilor, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt supotate de catre inculpat si partea vatamata. In acest caz, potrivit art.192 alin.(4), instanta hotaraste partea din cheltuieli judiciare datorate de fiecare.



partea vatamata suporta cheltuilile avansate de stat in cazul retragerii plangerii prealabile, temeiul obligatiei de a suporta cheltuielile judiciare fiind culpa procesuala a partii vatamate.

c) Cazurile speciale privind cheltuielile judiciare avansate de stat. Potrivit art.13 alin.(1), in caz de amnistie, prescriptie ori de retragere a plangerii prealabile, precum si in cazul existentei unei cauze de nepedepsire, invinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal. Intr-o asemenea ipoteza, cheltuielile judiciare avansate de stat vor fi suportate de catre partea civila sau de catre inculpat. Astfel, potrivit art.192 alin.(1) pct.3 lit.a), partea vatamata suporta cheltuielile judiciare daca, in urma continuarii procesului penal, instanta pronunta achitare in baza unuia din cazurile prevazute de art.10 lit.a)-e).

Inculpatul suporta cheltuielile judiciare potrivit art.192 alin.(1) pct.3 lit.b) daca, in urma continuarii procesului penal, instanta constata existenta unuia din cazurile prevazute de art.10 lit. a)-c) si, in consecinta, pronunta solutia incetarii procesului penal.

Potrivit art.192 alin.(2), in cazul declararii apelului ori recursului sau al introducerii oricarei alte cereri, cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia. Cheltuielile pentru plata interpretilor desemnati de organele judiciare, potrivit legii, pentru asistarea patilor raman, in toate cazurile, in sarcina statului.

Dispozitiile privind suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat se aplica in mod corespunzator si in caz de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetarea a urmaririi penale ( art.192 alin.5 ).

1.4.Plata cheltuielilor judiciare facute de parti

Plata cheltuielilor judiciare facute de parti este suportat de catre cel in sarcina caruia a fost retinuta culpa infractionala sau culpa procesuala, obligatia de plata

a acestor cheltuieli facandu-se in functie de solutia data in rezolvarea laturii civile a cauzei .

a) Suportarea cheltuielilor de judcata facute de parti in caz de condamnare. Potrivit art.193 alin.(1), in caz de condamnare inculpatul este obligat sa plateasca partii vatamate, precum si partii civile careia i s-a admis actiunea civila, chetuielile judiciare facute de acesta. Cand actiunea civila este admisa numai in parte, instanta poate obliga pe inculpat la plata totala sau partiala a cheltuielilor judiciare.

In cazul in care in cauza penala sunt mai multi condamnati, instanta hotaraste partea din cheltuieli judiciare datorata de fiecare ( art.193 alin.3 raportat l art.191 alin.2 ).

In cazul solutiei condamnarii, partea responsabila civilmente poate fi obligata sa suporte cheltuielile judiciare facute de parti in masura in care este obligata solidar cu inculpatul la repararea pagubei ( art.193 alin.4 raportat la art.191 alin.2).

b) Suportarea cheltuielilor judiciare facute de parti in caz de achitare. Potrivit art.193 alin.(5), in cazul achitarii, suportarea cheltuielilor judiciare facute de inculpat si de partea responsabila civilmente revine partii vatamate , in masura in care cheltuielile au fost provocate de aceasta parte.

c) Suportarea cheltuielilor judiciare facute de parti in celelalte cazuri. In alin.final al art.193 se rata ca, in celelalte cazuri, cheltuielile judiciare facute de parti in cursul procesului penal vor fi restituite in conditii stabilite de legea civila.

2. Amenda judiciara

Potrivit art.198, sunt sanctionate cu amenda, de la 500.000 lei la 2.000.000 lei abateri ca:

a)     neindeplinirea sau indeplinirea gresita ori cu intarziere a lucrarilor de

citare sau comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor,

precum si a oicaror alte lucrari, daca prin acestea s-au provocat intarzieri

in desfasurarea procesului penal;

b) neindeplinirea ori indeplinirea gresita a indatoririlor de inmanare ori de comunicare a citatiilor sau a celorlalte acte procesurale, precum neexecutarea mandatelor de aducere.

Lipsa nejusitificata a aparatorului, ales sau desemnat din oficiu cand asistenta juridica a invinuitului sau inculpatului este obligatorie potrivit legii, se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 1.000.000 lei la 2.500.000 lei.

De asemenea, se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 1.000.000 lei la 10.000.000 lei:

a)     lipsa nejusitificata a martorului, expertului sau interpretului legal citat;

b)    tergiversarea de catre expert sau interpret a indeplinirii insarcinarilor

primite;

c)     neindeplinirea de catre orice persoana a obligatiei de prezentare, la

cererea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata, a obiectelor ori inscirsurilor cerute de acestea, precum si neindeplinirea aceleiasi obligatii de catre conducatorul unitatii sau de cel insarcinat cu aducerea la indeplinire a acestei obligatii;

d)    nerespectarea obligatiei de pastrare, prevazuta in art.109alin.(5);

e)     neluarea de catre conducatorul unitatii in cadrul careia urmeaza a se

efectua o expertiza a masurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a experizei;

f) neindeplinirea, in mod nejusitificat, de catre organul de cerecetare penala, a dispozitiilor date de procuror, potrivit legii, sau neprezentarea, in mod nejustificat, procurorului, a dosarelor ori actelor de urmarire penala, in termenul prevazut de lege;

g) necomunicarea, in mod nejusitificat, procurorului, in termenul prevazut de lege, de catre organele de cercetare penala, a inceperii urmaririi penale, precum si neexecutarea, de catre acesta, in termenul si conditiile prevazute de lege, a dispozitiilor scrise ale procurorului sau ale instantei de judecata;

h) nerespectarea de oricare dintre parti si persoanele care asista la sedinta de judecata a masurilor luate de catre presedintele completului de judecata potrivit art.298.

Amenzile judiciare aplicate de procuror sau de instanta de judecata constituie venituri la bugetul de stat si se cuprind distinct in bugetul Ministrului Justitiei, potrivit legii. Aplicarea amenzii judiciare nu inlatura raspunderea penala,

in cazul in care fapta constituie infractiune. Persoana amendata poate cere scutirea de amenda ori reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de reducere se poate face in termen de 10 zile de la comunicarea ordonantei ori a incheirii de amendare

( art.199 alin.3.)



Glasson, A.Tissier, Traite theoretque et dorganisation judiciare, de competence et de procedure civile, tom. II, Sirey, Paris, 1936,p.292, in I.Neagu, Tratat de procedura penala, p.455.

V.Manzini, Trattato di diritto procesuale penale, vol.III, Torino, 1931-1932, p.292, in I.Neagu,op.cit.,p.455.

I.Neagu,op.cit.,p.456.

Theodoru II, p.229-230,in I.Neagu,op.cit.,p.455.

Dongororz I,p.346, in I.Neagu,op.cit.,p.455

Pop III,p.3, in I.Neagu,op.cit.,p.455.

In acest caz, efectuarea perchezitiei este considerata act prceduras faptic.

In practica s-a considerat legal indeplinita si citarea facuta prin fax ( C.A. Bucuresti, s.I pen., dec.nr.193/1998, in C.A. Bucuresti, Culegere de practica judiciara penala pe anul 1998, cu note V.Papadopol,Ed. All Beck, Bucuresti,1999 ).

T.M.B., s.II pen., dec.nr.1031/1994, in Culegere de practica judiciara penala 1994-1997, Ed. All Beck, Bucuresti,1999.

T.M.B.,s.II pen., dec.nr.429/1997, in Culegere de practica judiciara penala 1994-1997, Ed.All Beck , Biciresti, 1999.

A se vedea, in acest sens, si C.A. Bucuresti, s.I.pen., dec.nr.258/1997, in C.A. Bucuresti, Culegere de practica judiciara penala pe anul 1997, cu note de V.Papadopol, Ed. Holding Reporter, Bucuresti, 1998.

Prin Legea nr.236/1998 a fost retificata Conventia europeana de asisenta judiciara in materie penala, adoptata la Strasbourg la 20 aprilie 1959, si Protocolul aditional, adoptat la Strasbourg la 17 martie 1978. In Titlul 3 al Conventiei sunt cuprinse regelementari referitoare la citarea persoanelor care locuiesc intr-o tara membra a Consiliului Europei, fie ca este vorba de martori, experti sau persoane urmarite.

In art.313 alin.(3) se arata ca inculpatul detinut i se comunica copia actului de sesizare a instantei; potrivit art.360, partilor care au lipsit atat la judecata, cat si la pronuntare, inculpatului detinut si inculpatului militar in termen, care au lispit de la pronuntarea hotararii, li se comunica copii de pe dispozitivul acesteia.

Astfel, in cadrul reglementarii institutiei stramutarii, in art.58 alin.(1) se arata ca presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se stramuta cauza incunostinteaza partile despre introducerea cererii de stramutare; in art.246 se arata instiinteaza persoanelor interesate despre incetarea urmarii penale; potrivit art.159 alin.(11), administratia locului de detinere este obligata sa aduca la cunostinta inculpatlui prelungirea arestarii.

Volonciu I, op.cit.,p.218; Theodoru II, p.247, in I.Neagu, op.cit.,p.471

I.Neagu, op.cit.,p.471-474.

Pop III, p.32, in I.Neagu, op.cit.,p.471.

Notiunea de termen peremptoriu provine din limba latina, de la peremptus= distrus, modificat in fracneza

peremptoire = decisiv, transant, ferm, fara replica, in I.Neagu, op.cit., p.472.

Notiunea de termen dilatoriu provine din latina, de la dilatorius = care amana, prelungeste, taraganeaza, in I.Neagu, op.cit.,p.472.

Exceptia de la regula stabilita in art.186 ( cand legea dispune altfel ) o intalnim, de exemplu, in cazul duratei arestarii inculpatului, cu privire la care art.149 alin.(1) arata ca termenul de arestare curge de la data emiterii mandatului, cand arestarea a fost dispusa dupa asculatrea inculpatului, iar in cazul in care arestarea a fost dispusa in lipsa inculpatului, termenul curge de la prezentarea acestuia la organul judiciar care a emis mandatul.

E.Florian, op.cit., p.125-126, in I.Neagu, op.cit., p.478

I.Neagu, op.cit.,p.478.

Idem

Idem

Apelul sau recursul introdus dupa expirarea termenului prevazut de lege este considerat ca fiind facut in termen daca instanta de apel sau recurs constata ca intarzirea a fost determniata de o cauza temeinica de impiedicare, iar cererea de apel sau de recurs a fost facuta in cel mult 10 zile de la inceperea executarii pedepesei sau inceperea executarii dispozitiilor privind despagubirile civile.

Partea care a lipsit atat la judecata, cat si la pronuntare poate declara apel sau recurs si peste termen, dar nu mai tarziu de 10 zile de la data, dupa caz, a inceperii executarii pedepsei sau a inceperii executarii dispozitiilor privind despagubirile civile.

I.Neagu, op.cit.,p.479.

I.Ionescu-Dolj, Curs de procedura penala romana, Ed. Socec, Bucuresti, 1973, p.190, in I.Neagu,op.cit.,p.480.

I.Neagu,op.cit.,p.481-482.

V.Dongoroz, I.Tanoviceanu, Tratat de drept si procedura penala, vol.IV, Ed. Curierul judiciar, Bucuresti,p. 486, in I.Neagu, op.cit.p.487.

N.Giurgiu,op.cit.,p.150-151, in I.Neagu,op.cit.,p.487.

I.Neagu,op.cit.,p.488.

I.Neagu,op.cit.p.493.

In practica judiciara s-a aratat ca prin dispozitiile art.199 alin.(2) nu este inlaturata incidenta dipozitiilor art.362 alin.(1), conform carora poate face recurs impotriva hotararii instantei ( in acest caz, impotriva incheirii prin care instanta a aplicat amenda ), printre altii, orice persoana ale carei interese legitime au fost vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei. In consecinta, incheierea prin care s-a aplicat, de catre instanta, o amenda judiciara, poate fi recurata, in conditiile art.362 alin.(1) lit.f), de catre cel interesat ( Trib.Suprem, s.pen., dec.nr.54/1975, in I.Neagu,op.cit.,p.496 ).







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1499
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site