Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


Actele procesuale si procedurale comune

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



Actele procesuale si procedurale comune




Sectiunea I-a

Actele procesuale si procedurale

Notiune si clasificare

Actele procesuale si procedurale sunt instrumentele juridice prin intermediul carora se dinamizeaza si se infaptuieste activitatea procesual penala din momentul inceperii acesteia si pana la solutionarea cauzei.

Actele procesuale sunt actele prin care participantii la procesul penal isi manifesta vointa, in conditiile si in formele prevazute de lege, de incepere si de desfasurare a procesului in vederea realizarii scopului acestuia.

Actele procedurale sunt actele prin care se aduce la indeplinire un act sau o masura procesuala ori se constata efectuarea si se consemneaza continutul unui act procesual sau procedural ori a unei masuri procesuale. Actele procedurale prin care se atesta indeplinirea unor acte procesuale sau procedurale se mai numesc si acte procedurale constatatoare sau documente procedurale.

Actele procesuale si procedurale sunt de mai multe feluri, putand fi clasificate dupa urmatoarele criterii:

dupa obligativitatea efectuarii lor, sunt acte imperative si facultative;

dupa forma lor, sunt acte materiale, acte scrise si acte orale;

dupa momentul indeplinirii lor, actele sunt comune si speciale;

dupa subiectii procesuali care le efectueaza, sunt oficiale si neoficiale.

2. Rectificarea actelor procedurale

Rectificarea actelor procedurale se poate produce pe calea modificarii actelor procedurale, indreptarii erorilor materiale sau a inlaturarii unor omisiuni vadite

Modificarea (art.194 al.1 si 2) poate avea loc in cursul intocmirii actului sau imediat dupa aceasta, putand fi facuta doar de cel care a incheiat actul.

Indreptarea erorilor materiale (art.195) cuprinse in actele procedurale se face de catre organul de urmarire penala sau de instanta de judecata care a intocmit actul, la cererea celui interesat sau din oficiu. Indreptarea erorii se consemneaza de organul de urmarire penala intr-un proces verbal si de instanta intr-o incheiere, facandu-se mentiune si la sfarsitul actului corectat.

Procedura de indreptare a erorilor materiale se aplica si in cazul in care, ca urmare a unor omisiuni vadite, organul de urmarire penala sau instanta de judecata nu s-a pronuntat asupra unor chestiuni adiacente fondului.

3. Comunicarea actelor procedurale

Comunicarea este actul procedural scris prin care se transmite unui participant la procesul penal un alt act procedural scris, indeplinit in cauza, spre a lua cunostinta de continutul sau.

Comunicarea actelor procedurale este obligatorie, ori de cate ori legea impune aceasta. Ea se poate realiza prin transmiterea unei copii integrale dupa act sau a unei copii partiale. Comunicarea se face potrivit acelorasi dispozitii ca si citarea.

Sectiunea a II-a

Citarea

1. Notiunea de citare

Citarea este actul de dispozitie prin care o persoana este chemata in fata unei autoritati judiciare la o anumita data, sub prevederea unei sanctiuni in caz de neprezentare.

Citarea se realizeaza de regula prin citatie scrisa, dar se permite si citarea prin nota telefonica sau telegrafica (art.175 al.1).

2. Citatia

Citatia se prezinta ca un formular cu doua parti: prima parte o constituie citatia propriu-zisa care se inmaneaza sau se afiseaza, iar cea de a doua este dovada de indeplinire a procedurii de citare ce se restituie organului judiciar si se ataseaza la dosar.

Citatia trebuie sa cuprinda obligatoriu mentiunile prevazute de art.176.

3. Locul de citare (art.177)

Ca regula generala, citarea se face la adresa unde locuieste inculpatul, deci adresa efectiva din momentul citarii care poate fi diferita de domiciliul stabil.

Daca nu se cunoaste adresa, inculpatul se citeaza la locul de munca prin serviciul personal al unitatii respective. Daca nu se cunosc adresa si locul de munca, inculpatul se citeaza la sediul Consiliului Local in a carui raza teritoriala s-a savarsit infractiunea. Cand activitatea infractionala s-a desfasurat in mai multe locuri, afisarea se face la sediul Consiliului Local in a carei raza teritoriala se afla organul care a efectuat urmarirea penala.

Bolnavii aflati in spital sau case de sanatate se citeaza prin administratia acestora. Detinutii se citeaza prin administratia locului de detinere, iar militarii incazarmati se citeaza prin comandantul unitatii militare.

Daca inculpatul locuieste in strainatate, citarea se face prin scrisoare recomandata daca adresa este cunoscuta, in caz contrar, inculpatul se citeaza prin afisare la sediul Consiliului Local de la locul savarsirii faptei.

Persoana juridica se citeaza la sediul ei prin serviciul de registratura.

4. Inmanarea citatiei (art.178-179)

Inmanarea citatiei se face de agentul anumit insarcinat cu indeplinirea acestei atributii sau prin mijlocirea serviciului postal.

Inmanarea citatiei se face personal celui citat, daca este gasit la locul citat, acesta trebuind sa semneze dovada de primire a citatiei. Daca cel citat nu este gasit acasa, citatia se inmaneaza sotului, unei rude sau oricarei persoane care locuieste cu cel citat sau unei persoane care ii primeste corespondenta in mod obisnuit.

Daca nu este gasita nici una dintre aceste persoane sau acestea efuza primirea, citatia se afiseaza pe usa locuintei.

Inmanarea citatiei se face numai personal in situatia in care citarea se face prin serviciul personal al locului de munca sau administratia spitalului sau locului de detentie sau prin comandantul unitatii militare.

In cazul in care scrisoarea recomandata prin care este citat inculpatul ce locuieste in strainatate nu poate fi inmanata datorita refuzului primirii ei sau din orice alt motiv, citatia se va afisa la sediul parchetului sau al instantei, dupa caz. La fel se procedeaza si in situatia in care statul destinatarului nu permite citarea prin posta a cetatenilor sai.

5. Dovada de indeplinire a procedurii de citare (art.181)

Dovada de indeplinire a procedurii de citare se face prin dovada de primire a citatiei sau procesul-verbal incheiat de agentul procedural.

Procesul-verbal incheiat cu ocazia inmanarii sau afisarii citatiei cuprinde aceleasi date la care se adauga si cauza care a determinat incheierea procesului-verbal.

In cazul citarii persoanelor aflate in strainatate prin scrisoare recomandata, avizul de primire a scrisorii, semnat de destinatar, tine loc de dovada a indeplinire procedurii de citare (art.177 al.8).

Sectiunea a III-a

Mandatul de aducere (art.183)

Mandatul de aducere este actul procedural prin care se ordona aducerea silita a unei persoane in fata organului judiciar in situatia in care aceasta, desi citata, nu s-a prezentat si ascultarea sau prezenta sa este necesara.



Aducerea cu mandat poate fi dispusa de organul de urmarire penala si de instanta de judecata si se executa de catre organele de politie, mai putin in cazul militarilor, pentru care executarea mandatului se face prin comandantul unitatii militare sau prin comandantul garnizoanei.

Persoana adusa cu mandat va fi ascultata de indata de organul judiciar, ne putand fi tinuta la dispozitia organului judiciar decat timpul strict necesar pentru audiere, afara de cazul cand s-ar dispune retinerea sau arestarea sa preventiva.

Sectiunea a IV-a

Termenele

1. Notiune

Termenele sunt intervale de timp inauntrul carora sau dupa expirarea carora poate fi indeplinit un act procesual sau procedural sau poate fi luata o masura procesuala.

In desfasurarea procesului penal intervin doua categorii de termene: termene substantiale si termene procedurale.

Termenele substantiale sunt cele ce ocrotesc drepturi si interese extraprocesuale, preexistente procesului penal si independente de acesta limitand durata unor masuri sau conditionand indeplinirea unor acte sau promovarea unor actiuni care ar anihila un drept sau un interes extraprocesual.

Termenele procedurale sunt termenele care ocrotesc drepturile si interesele procesuale ale participantilor la procesul penal si contribuie la disciplinarea si sistematizarea activitatii procesuale in vederea asigurarii realizarii la timp si in mod just a scopului procesului penal.

2. Clasificarea termenelor procedurale

Termenele procedurale se pot clasifica in mai multe categorii, in functie de urmatoarele criterii:

dupa factorul ce stabileste termenul, sunt termene legale si termene judiciare;

dupa efectele pe care le produc, termenele pot fi: imperative, prohibitive si de recomandare;

dupa modul de fixare, termenele pot fi: fixe, maxime si minime;

dupa sensul in care sunt calculate, termenele pot fi de succesiune si de regresiune.

3. Calcularea termenelor (art.186 si art.188)

Modul de calcul al termenelor este diferit dupa cum termenul este substantial sau procedural, respectiv dupa unitatea de timp pe care este stabilit.

Termenele procedurale pe ore si pe zile se calculeaza potrivit sistemului pe unitati libere de timp in sensul ca nu intra in calcul nici ora sau ziua cand termenul incepe sa curga si nici ora sau ziua cand termenul expira.

Termenele substantiale pe ore si pe zile se calculeaza potrivit sistemului pe unitati pline de timp in sensul ca intra in calcul si ora sau ziua cand termenul incepe si ora sau ziua cand termenul expira.

Termenele procedurale pe luni si pe ani se calculeaza potrivit sistemului calendaristic, in sensul ca termenul expira in ziua corespunzatoare din ultima luna, respectiv ultimul an.

In ceea ce priveste termenele substantiale pe luni si pe ani, conform dispozitiilor Codului penal (art.154), luna si anul se socotesc implinite cu o zi inainte de ziua corespunzatoare datei la care au inceput sa curga.

4. Modificarea termenelor procedurale

Durata efectiva a termenele procedurale poate fi modificata prin prorogare (ceea ce presupune extinderea duratei lor) sau prin abreviere (scurtarea duratei lor).

Prorogarea termenelor procedurale intervine atunci cand ultima zi a termenului este o zi nelucratoare, caz in care termenul va expira la sfarsitul primei zile lucratoare care urmeaza (art.186 al.4).

Abrevierea intervine in cazul termenelor procedurale pe luni, atunci cand ultima zi a termenului cade intr-o luna care nu are zi corespunzatoare, caz in care termenul va expira in ultima zi a acelei luni (art.186 al.3).

5. Actele considerate ca facute in termen (art.187)

Actele ce trebuie depuse intr-un anumit termen la un anumit organ judiciar sunt considerate ca facute in termen daca sunt depuse in termenul respectiv la un alt organ expres prevazut de lege. Organele la care se poate depune actul sunt limitativ prevazute de lege si anume, locul de detinere (pentru arestati si detinuti), unitatea militara (pentru militari) si oficiul postal.

In ceea ce priveste actele efectuate de procuror care trebuie depuse la alte organe judiciare, cu exceptia cailor de atac, acestea vor fi considerate ca facute in termen daca data la care este trecut actul in registrul de iesiri al parchetului este inauntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea actului.

6. Consecintele nerespectarii termenelor (art.185)

Nerespectarea termenelor impuse de lege produce efecte diferite dupa cum termenul procedural este imperativ sau prohibitiv.

In cazul termenelor imperative, neefectuarea actului inauntrul termenului conduce la decaderea din exercitiul dreptului a titularului care nu si-a exercitat dreptul in termenul prevazut de lege..

In cazul termenelor prohibitive, daca actul este efectuat inainte de a expira termenul impus de lege, el va fi lipsit de efecte juridice, fiind lovit de nulitate ca prematur. Dupa expirarea termenului, actul va putea fi efectuat din nou, putand produce efecte juridice.

In ceea ce priveste termenele substantiale, cand o masura procesuala nu poate fi luata decat pe un anumit termen, expirarea acestuia atrage de drept incetarea masurii luate.

Sectiunea a V-a

Sanctiunile procesual penale

Sanctiunile procesual penale constau fie in pierderea unor drepturi procesuale, fie in lipsirea de valabilitate a actelor procesuale sau procedurale efectuate ori a masurilor procesuale dispuse cu incalcarea dispozitiilor care reglementeaza desfasurarea procesului penal.

Codul de procedura penala reglementeaza patru categorii de sanctiuni procesual penale: decaderea din exercitiul dreptului, inadmisibilitatea, inexistenta si nulitatea.

1. Decaderea din exercitiul dreptului (art.185 al.1)

Decaderea din exercitiul dreptului este sanctiunea care intervine in cazul in care nu s-a respectat un termen imperativ si consta in pierderea unui drept procesual ca urmare a neexercitarii lui in termen. Daca, totusi, actul va fi efectuat el va fi lovit de nulitate ca tardiv si nu va produce efecte juridice.

2. Indmisibilitatea

Inadmisibilitatea consta in lipsirea de efecte a unui act procesual sau procedural pe care legea nu il prevede ori il exclude, precum si a unui act prin care a fost exercitat sau se incearca exercitarea unui drept procesual exercitat si epuizat anterior.

Inadmisibilitatea este o sanctiune procesual-penala care impiedica efectuarea unui act; daca totusi actul este efectuat, nu produce efecte juridice, fiind lovit de nulitate.

3. Inexistenta

Inexistenta este sanctiunea procesuala ce caracterizeaza actele si masurile procesual penale ce nu sunt indeplinite sau efectuate cu respectarea conditiilor esentiale pretinse de lege pentru existenta lor. Actul inexistent este o simpla realitate de fapt care, insa, nu poate produce nici un efect juridic, datorita modului cum a fost conceput.



4. Nulitatea (art.197)

Nulitatea este sanctiunea procesuala care atrage nevalabilitatea actelor procesuale si procedurale efectuate cu incalcarea dispozitiilor care reglementeaza desfasurarea procesului penal, daca s-a produs o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin remedierea sau refacerea actelor viciate, cand acest lucru este posibil.

Clasificarea nulitatilor

Principala clasificare a nulitatilor se face dupa natura, modul de aplicare si efectele pe care le produc. Dupa acest criteriu, nulitatile sunt:

nulitati absolute. Nulitatile absolute intervin in cazurile expres prevazute de lege (art.197 al.2) si pot fi invocate oricand in cursu1 procesului penal si de catre oricine, putand fi luate in considerare si din oficiu.

nulitati relative. Nulitatile relative sunt, de regula, cele virtuale si sunt incidente in cazul incalcarii oricarei alte dispozitii legale decat cele enumerate anterior. Nulitatea relativa poate fi invocata numai de partea care a suferit vatamarea prin incalcarea legii, numai intr-o anumita stare a procesului si poate fi acoperita prin vointa partilor.

Nulitatile pot fi clasificate si in raport de urmatoarele criterii:

dupa modul de exprimare in norma juridica, nulitatile pot fi exprese si virtuale;

dupa cum legea permite acoperirea nulitatilor prin vointa partilor sau prin trecerea unui termen util pentru a putea fi invocate, nulitatile se clasifica in sanabile si nesanabile (neacoperibile);

dupa limitele la care se extind consecintele, nulitatea poate fi totala sau partiala.

Conditiile nulitatii

Continutul procesual al nulitatii este determinat de intrunirea unor conditii necesare pentru existenta ei ca sanctiune procesuala si de prezenta unor trasaturi pentru valorificarea ei in procesul penal.

Atat nulitatile absolute cat si cele relative presupun mai intai indeplinirea unor conditii generale de existenta a nulitatii:

sa se constate o incalcare a dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal;

sa se produca o vatamare procesuala;

vatamarea produsa sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului indeplinit prin incalcarea legii.

Invocarea nulitatii

Nulitatea nu opereaza automat, prin simpla incalcare a legii ci trebuie invocata in fata autoritatii judiciare de catre partea indrituita sau trebuie luata in discutie din oficiu de catre organul judiciar. Nulitatea se invoca, in cursul procesului penal, prin exceptia de nulitate.

Constatarea si declararea nulitatii

Pentru ca nulitatea sa devina operanta in procesul penal nu este suficient ca ea sa fie invocata si pusa in discutia partilor, ci este necesar ca ea sa fie constatata si declarata de organul judiciar competent. Constatarea si declararea nulitatii se poate face in tot cursul procesului penal, atat in faza urmaririi penale, cat si a judecatii.

Astfel in faza de urmarire penala organul judiciar imputernicit sa constate si sa declare nulitatea va fi in primul rand organul de urmarire penala care instrumenteaza cauza, iar in cursul judecatii instanta in fata careia s-a produs incalcarea legii.

Efectele nulitatii

Odata constatata si declarata, nulitatea trece in stare activa si produce efecte specifice de sanctiune si remediu procesual. Dupa declararea ei judiciara nulitatea produce doua efecte principale, consecutive:

lipseste de efecte juridice actele efectuate cu incalcarea legii;

creeaza posibilitatea si atrage obligativitatea restabilirii legalitatii prin refacerea sau remedierea actelor neregulate.

Sectiunea a VI-a

Cheltuielile judiciare

Cheltuielile judiciare sunt cheltuielile facute de organele judiciare sau de parti pentru indeplinirea actelor de procedura, administrarea probelor si conservarea mijloacelor materiale de proba, retribuirea aparatorilor, precum si pentru orice alte activitati inerente desfasurarii procesului penal.

Cheltuielile judiciare se acopera in cursul procesului penal de catre parti sau din sumele avansate de stat.

1. Cheltuielile judiciare avansate de stat (art.191 si 192)

Obligatia de a suporta cheltuielile judiciare avansate de stat se determina in raport de solutia procesuala data cauzei penale. Cheltuielile judiciare vor fi suportate de partea aflata in culpa procesuala.

In caz de condamnare, obligatia platii ii revine inculpatului mai putin in ceea ce priveste cheltuielile privind interpretii si aparatorul, daca s-a dispus acordarea de asistenta gratuita, care raman in sarcina statului.

Daca partea responsabila civilmente a fost obligata in solidar cu inculpatul la repararea pagubei, ea va fi obligata in mod solidar si la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

In caz de achitare sau de scoatere de sub urmarire penala, plata cheltuielilor revine:

partii vatamate, in masura in care au fost determinate de aceasta;

partii civile careia i s-a respins in totul pretentiile civile, in masura in care au fost determinate de aceasta parte;

inculpatului, in cazul cand, desi achitat, a fost obligat la repararea pagubei.



In caz de incetare a urmaririi penale sau a procesului penal, obligatia de a suporta cheltuielile judiciare avansate de stat ii revine :

inculpatului, daca s-a dispus inlocuirea raspunderii penale sau exista o cauza de nepedepsire;

ambelor parti, in caz de impacare;

partii vatamate, in caz de retragere a plangerii prealabile.

Daca inculpatul cere continuarea procesului penal, in conditiile art.13, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre partea vatamata, daca inculpatul este scos de sub urmarire penala sau achitat si de catre inculpat, atunci cand, neputandu-si dovedi nevinovatia, procesul penal a incetat fata de acesta.

In cazul declararii apelului sau recursului ori introducerii oricarei alte cereri, persoana careia i s-a respins ori care si-a retras apelul, recursul sau cererea va fi cea obligata la plata cheltuielile judiciare.

In toate celelalte cazuri, cheltuielile avansate de stat raman in sarcina statului.

2. Cheltuielile judiciare facute de parti (art.193)

In ceea ce priveste cheltuielile judiciare facute de parti, plata acestora se face tot de partea aflata in culpa procesuala.

In caz de condamnare si in caz de admitere a actiunii civile, inculpatul este obligat sa plateasca partii vatamate, si respectiv partii civile, cheltuielile facute de aceasta.

In caz de achitare, partea vatamata este obligata sa plateasca inculpatului si partii responsabile civilmente cheltuielile judiciare facute de acestia, in masura in care au fost provocate de ea.

In toate celelalte cazuri, obligatia de restituire se stabileste potrivit legii civile.

Sectiunea a VII-a

Amenda judiciara (art.198-199)

Amenda judiciara este masura procedurala ce poate fi luata in cazul savarsirii unei abateri judiciare in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal si impiedicarii oricarei tergiversari a solutionarii cauzelor.

Art.198 reglementeaza abaterile judiciare ce pot fi comise in trei categorii, in functie de consecintele pe care le pot produce, cuantumul amenzii fiind diferit.

Amenda se aplica de organul de urmarire penala prin ordonanta, iar de instanta prin incheiere.   

Bibliografie

Apetrei, Mihai. Drept procesual penal, Editura Victor, Bucuresti, 2004, p.196-220.

Giurgiu, Narcis. Cauzele de nulitate in procesul penal, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1974, 362p.

Neagu, Ion, Paraschiv, Carmen, Lazar, Mugurel, Damaschin, Mircea. Drept procesual penal, Editura Global Lex, Bucuresti, 2001, p.218-235.

Pamfil, Mihaela Laura. Drept procesual penal. Partea generala, Editura Venus, Iasi, 2005, p.235-266.

Pavaleanu, Vasile. Drept procesual penal. Partea generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001, p.460-512.

Theodoru, Grigore. Drept procesual penal. Partea generala, vol. I, Editura Cugetarea, Iasi, 1996, p.389-427.

Tulbure, Adrian Stefan, Tatu, Angela. Tratat de procedura penala, Editura All, Bucuresti, 2001, p.242-262.

Vasiliu, Alexandru. Teoria generala a actelor de procedura penala, Editura All Beck, Bucuresti, 2003, 344p.

Volonciu, Nicolae. Tratat de procedura penala, vol.I, Editura Paideia, Bucuresti, 1996, p.451-490.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1365
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site