Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


CASATORIA

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



CASATORIA

Sectiunea 1

Notiune, caractere si natura juridica




25. Notiune

Notiunea de casatorie are doua sensuri principale:

a) prin casatorie se intelege actul juridic pe care il incheie viitorii soti;

b) casatoria desemneaza situatia juridica a celor casatoriti, statutul lor legal.

In literatura juridica, se mai dau inca doua intelesuri casatoriei: cel de celebrare a casatoriei si cel de institutie juridica, adica de totalitate a normelor juridice referitoare la casatorie ca act juridic si statut legal.

Legea nu defineste casatoria. In literatura juridica intalnim atat definitii tehnice, cat si definitii care contin elemente extrajuridice. Este remarcabila celebra definitie a jurisconsultului Modestin: nuptiae sunt coniunctio maris et feminae et consortium omnis vitae (casatoria este uniunea barbatului cu femeia si o comunitate pentru intreaga viata).

Avand in vedere cele doua sensuri ale casatoriei, aceasta poate fi definita ca fiind uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie, incheiata, potrivit dispozitiilor legale, in scopul intemeierii unei familii.

26. Caracterele juridice ale casatoriei ca act juridic

Daca privim casatoria ca un act juridic, putem identifica urmatoarele caractere:

a) Casatoria este un act juridic – uniune. Fiecare parte nu urmareste un scop diferit de al celeilalte, ci viitorii soti urmaresc un scop comun, care este intemeierea unei familii;

b) Casatoria este un act juridic bilateral, care presupune manifestarea de vointa a viitorilor soti;

Pentru a pune in evidenta faptul ca la baza casatoriei sta consimtamantul viitorilor soti, se arata ca uniunea dintre sexe – copula carnalis – deci consumarea casatoriei nu este o conditie necesara incheierii casatoriei. Altfel spus, consensus non concubitus facit matrimonium.

c) Casatoria este un act de stare civila. De aici decurg urmatoarele trasaturi:

- casatoria are un caracter civil, (laic) in sensul ca incheierea si inregistrarea casatoriei sunt de competenta ofiterului de stare civila. Aceasta este obligatorie pentru dobandirea statutului de persoana casatorita;

- potrivit art. 44 pct. 3 din Constitutie, casatoria religioasa poate fi celebrata numai dupa casatoria civila; cu alte cuvinte, casatoria religioasa. este facultativa

- nu se confunda casatoria ca act de stare civila cu asa-numita „conventie matrimoniala” sau “contract de casatorie” sau “contract prenuptial”. Conventia matrimoniala este reglementata de legislatiile care cunosc regimurile matrimoniale conventionale si este un contract care se incheie inainte de casatorie, prin care viitorii sotii stabilesc care vor fi raporturile patrimoniale dintre ei dupa incheierea casatoriei. Codul familiei nu permite incheierea conventiilor matrimoniale, sotii fiind supusi regimului comunitatii legale de bunuri, care este unic si obligatoriu.

Cu privire la caracterul laic al casatoriei in raport cu art. 12 din Conventia europeana, care garanteaza dreptul la casatorie, fosta Comisie europeana a drepturilor omului a decis ca obligatia de a incheia o casatorie in formele prevazute de lege in locul unui ritual religios specific nu reprezinta o incalcare a dreptului fundamental la casatorie. Tot astfel, nu constituie o incalcare a Conventiei europene obligatia de a respecta varsta legala la casatorie, chiar daca religia partilor interesate autorizeaza casatoria la o varsta inferioara acesteia.

d) Casatoria este un act strict personal care presupune consimtamantul liber si personal al viitorilor soti. Casatoria nu se poate incheia prin reprezentare;

e) Casatoria este un act juridic solemn, care se incheie in formele prevazute de lege, in fata ofiterului de stare civila, in prezenta concomitenta a viitorilor soti, in conditii de publicitate, potrivit art. 3 si 11-17 C. fam. si art. 27 – 33 din Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civila, cu modificarile ulterioare;

f) Casatoria este un act juridic conditie – partile pot decide numai ca dispoztiile legale care stabilesc statutul legal al casatoriei sa li se aplice sau nu, fara posibilitatea de a le modifica;

g) Casatoria este un act juridic cauzal care implica valabilitatea cauzei. Casatoria se incheie in scopul intemeierii unei familii, care este cauza necesara si determinanta a acesteia. Casatoria incheiata in alt scop decat cel al intemeierii unei familii – cel mai adesea in scopul fraudarii legii – este o casatorie fictiva, fiind sanctionata cu nulitatea absoluta;

h) Casatoria este un act juridic pur si simplu, care nu poate fi afectat de modalitati (termen sau conditie);

i) Casatoria se incheie, in principiu, pe viata. Casatoria inceteaza prin moartea unuia dintre soti si poate fi desfacuta prin divort, de instanta judecatoreasca, in conditiile legii. De asemenea, casatoria poate fi desfiintata, potrivit legii, daca este afectata de o cauza de nulitate absoluta sau relativa.

27. Natura juridica a casatoriei

Dualismul contract/institutie. Avand in vedere aceste caractere juridice, specifice casatoriei, natura contractualista al casatoriei (asa numita teorie a casatoriei – contract) a fost, in general, contestata cu urmatoarele argumente:

- in cadrul contractului civil, fiecare parte urmareste satisfacerea propriilor scopuri, in timp ce, la incheierea casatoriei, viitorii soti urmaresc un scop comun, si anume intemeierea unei familii;

- partile stabilesc continutul contractului, in limitele prevazute de art. 5, 966 si 968 C. civ., pe cand casatoria este un act juridic conditie, la ale carui structura si continut viitorii soti nu pot adauga nimic;

- in principiu, contractele civile sunt susceptibile de modalitati (termen, conditie) in timp ce casatoria este un act juridic pur si simplu;

- contractul se incheie prin acordul de vointa concordant al partilor, potrivit art. 942 C. civ. (mutuus consensus) si poate inceta prin acordul de vointa simetric, conform art. 969 alin. 2 C. civ. (mutuus dissensus), iar casatoria poate inceta prin moartea unuia dintre soti, sau poate fi desfacuta pe cale judiciara, prin divort;

- contractele bilaterale sunt supuse rezolutiunii sau rezilierii, pentru neexecutare, in timp ce casatoria poate fi desfacuta prin divort, potrivit art. 37-39 C. fam.;

- regimul juridic al nulitatilor in materia casatoriei este diferit de cel al nulitatii actului juridic (anumite cauze de nulitate – cum este eroarea, reglementata restrictiv de art. 21 C. fam. – au un continut specific in cazul casatoriei; nulitatea absoluta a casatoriei poate fi acoperita in anumite conditii etc.).

Este de observat, totusi, ca diferentele nu sunt chiar atat de nete pe cum par la prima vedere:

- liberalizarea divortului a dus la posibilitatea desfacerii casatoriei prin consimtamant mutual (mutuus dissensus), e adevarat in conditii strict reglementate de art. 38 alin. 2 C. fam. si sub controlul instantei, dar nu e mai putin vorba de un mutuus dissensus care actioneaza in conditii specifice;

- divortul pronuntat de instanta actioneaza ca o „reziliere judiciara” a casatoriei, pronuntata de instanta ca urmare a neindeplinirii de catre soti a obligatiilor specifice casatoriei;

- chiar si in dreptul civil exista o „ofensiva” impotriva regimului rigid si exorbitant al nulitatii absolute, iar succesul acesteia nu ar face decat sa stearga si mai mult diferentele intre regimul juridic al acestei nulitati din dreptul comun si cel din dreptul familiei.

Asa fiind, in ce ne priveste, putem reafirma natura contractualista a casatoriei, deoarece argumentele care par a o face de neacceptat nu sunt de necombatut. Intr-adevar, daca avem in vedere atat caracterele juridice ale casatoriei, cat si faptul ca nucleul acesteia il constituie acordul de vointa al viitorilor soti, se poate considera ca aceasta are o natura contractuala, fiind un contract unic prin caracteristicile sale.

Este semnificativ faptul ca art. 172 din C. civ. francez foloseste expresia „cele doua parti contractante” atunci cand se refera la viitorii soti.

Desi opinia majoritara in doctrina romaneasca este contrara oricarei abordari contractualiste a casatoriei, recent a fost formulata si opinia in sensul ca nu ar fi un act bilateral, ci un act juridic „statutar” complex, la care participa doua persoane, unicitatea actului fiind data de cauza juridica unica. Aceasta structura a casatoriei, care nu s-ar baza pe un acord de vointe, ar decurge din caracterul sau de act juridic – uniune, consimtamantul fiecaruia dintre viitorii soti avand acelasi continut juridic si aceeasi cauza - intemeierea unei familii.

Discutia se situeaza pe un plan mai general, in contextul delimitarii contractelor/conventiilor de actele juridice unilaterale la care participa mai multe persoane (asa-numitele acte unilaterale complexe/conjunctive). Plecand de la premisa ca orice conventie presupune o contrarietate de scopuri si interese, care se conciliaza in acordul de vointe, s-a constatat ca anumite categorii de acte, traditional calificate drept bilaterale sau conventii, ar trebui de fapt incadrate in categoria actelor unilaterale (contractul de societate civila, actele statutare, actele de infiintare a asociatiilor si fundatiilor etc.).

Referindu-ne strict la casatorie, declaratia unilaterala de vointa este inteleasa ca fiind facuta in sensul consimtamantului viitorilor soti de a se supune regulilor obiective ale acestei institutii. Cauza juridica a casatoriei este unica si indivizibila, respectiv constituirea unei familii, a unei uniuni de persoane, cu caracteristici si regim juridic specifice.

Prin urmare, casatoria nu ar avea la baza acordul de vointe al viitorilor soti, ci manifestarea unilaterala de vointa a fiecaruia dintre viitorii soti, in scopul intemeierii unei familii.

Consideram ca o asemenea calificare este discutabila.

La baza actului unilateral conjunctiv/colectiv nu sta exclusiv ideea unui scop comun (interes comun), ci si realitatea ca participantii la un asemenea act nu se gasesc in situatii juridice opuse, asemenea debitorului si creditorului.

Chiar daca efectele casatoriei sunt strict reglementate de lege, casatoria fiind un act juridic-conditie, de „adeziune” la un anumit statut legal, este de remarcat totusi faptul ca aceste efecte implica drepturi si obligatii reciproce intre soti, care implica si raporturi juridice de tipul subiect activ/creditor – subiect pasiv/debitor (de exemplu, fiecare sot are, concomitent, calitatea de „creditor” si „debitor” al obligatiilor reciproce nepatrimoniale, cum ar fi obligatia de fidelitate, obligatiile conjugale, obligatia de a locui impreuna, obligatia de a-si acorda sprijin moral si material reciproc, dar si al celor patrimoniale, cum sunt cele ce decurg din regimul matrimonial al comunitatii de bunuri). Sau altfel spus, prin casatorie sotii isi asuma angajamente reciproce.

Desi continutul acestor angajamente este determinat prin lege, este indiscutabil ca actul juridic al casatoriei constituie premisa indispensabila pentru ca aceste efecte sa se produca. Or mecanismul actului unilateral este inapt pentru a explica asumarea reciproca a obligatiilor inerente casatoriei. In realitate, fiecare dintre viitorii soti dobandeste drepturile care decurg din actul casatoriei si isi asuma fata de celalalt sot obligatiile corelative.

Casatoria nu este insa numai un act juridic bilateral (un contract), ci si o institutie, un statut juridic caracterizat prin drepturi si obligatii specifice si reciproce ale sotilor.

Nu exista o contradictie intre aceste doua calificari, care nu se exclud, dimpotriva: statutul specific casatoriei se dobandeste ca urmare a incheierii actului juridic al casatoriei.

Sectiunea 2

Libertatea matrimoniala

28. Continutul libertatii matrimoniale

Casatoria are la baza libertatea viitorilor soti de a incheia o casatorie. Principiul libertatii incheierii casatoriei este prevazut de o serie de acte internationale (art. 16 pct. 1 din Declaratia universala a drepturilor omului; art. 23 alin. 2 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice; C.E.D.O. consacra, in art. 12, dreptul fundamental al barbatului si al femeii de a se casatori, in conditiile legii.). In dreptul intern, principiul este de ordine publica si are o valoare constitutionala: potrivit art. 48 alin. 1 din Constitutie, familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti, iar potrivit alin. 2 conditiile de incheiere a casatoriei se stabilesc prin lege.

Libertatea matrimoniala presupune:

- dreptul persoanei de a se casatori;

- dreptul de a-si alege in mod liber viitorul sot;

- dreptul de a nu se casatori.

29. Dreptul persoanei de a se casatori

Limite legale si conventionale (clauzele de celibat). Dreptul de a se casatori fiind un drept fundamental al omului, se pune problema valabilitatii limitelor sale, instituite prin lege sau create prin vointa partilor.

A) Dreptul persoanei de a se casatori – drept fundamental. Limite legale

Nici o autoritate administrativa sau judiciara nu poate aduce atingere acestei libertati, in afara conditiilor expres prevazute de lege.

Potrivit art. 12 din C.E.D.O., „Incepand cu varsta nubila, barbatul si femeia au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie, conform legilor nationale ce reglementeaza exercitarea acestui drept”.

Pronuntandu-se cu privire la exercitiul dreptului persoanei de a se casatori, in Hotararea din 18 decembrie 1987, pronuntata in cazul F. contra Elvetiei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca:

- art. 12 ocroteste deopotriva dreptul de a incheia o casatorie, precum si dreptul persoanei de a se recasatori dupa divort;

- limitarile pe care le pot aduce statele acestui drept, prin impunerea unor conditii pentru incheierea casatoriei, nu trebuie sa-l restranga incat sa atinga substanta lui. In speta, Curtea a decis ca art. 150 din Codul civil elvetian (azi abrogat) era contrar art. 12 din Conventie, deoarece prevedea ca, pronuntand divortul, judecatorul fixeaza un termen de cel putin un an si cel mult doi ani, chiar trei ani pentru adulter, in care partea vinovata nu putea sa se recasatoreasca.

Tot astfel, Curtea a considerat (in decizia din 18 septembrie 2001, pronuntata in cauza Selim contra Cipru ca o astfel de atingere ar putea fi data de interdictia incheierii unei casatorii civile si impunerea celebrarii ei, spre a fi valabila, numai in forma religioasa: un resortisant cipriot turc, de confesiune musulmana, a informat printr-o scrisoare primaria din Nicosia despre intentia sa de a se casatori cu o resortisanta romana, cerand a i se fixa procedura, data si locul casatoriei. Autoritatile administrative competente i-au raspuns ca, potrivit legii cipriote un cipriot turc de confesiune musulmana nu are dreptul sa incheie o casatorie civila, fiind obligat sa incheie o casatorie religioasa. Pe de alta parte, potrivit art. 19 din Legea nr. 105/1992, casatoria unui cetatean roman aflat in strainatate poate fi incheiata in fata autoritatii locale de stat competente sau in fata agentului diplomatic si sau functionarului consular fie al Romaniei, fie al statutului celuilalt viitor sot. In aceste conditii, reclamantul s-a casatorit in Romania, apoi s-a stabilit cu sotia in Cipru. In fata instantei europene, el a pretins ca i-a fost incalcat dreptul la casatorie, prevazut de art. 12 din Conventie. Curtea a declarat admisibila cererea, dar a luat act de solutionarea litigiului pe cale amiabila. Ulterior, insa, guvernul cipriot a modificat legea si a instituit casatoria civila pentru toti cetatenii ciprioti, indiferent de confesiunea religioasa.

Statele pot, totusi, impune anumite limitari exercitiului unor drepturi, in functie de statutul de persoana casatorita, fara ca prin aceasta sa se aduca atingere dreptului la casatorie.

Astfel, fosta Comisie europeana a drepturilor omului a decis ca pierderea pensiei de invalidate, prevazuta de lege in cazul casatoriei titularului ei, nu reprezinta o ingerinta in exercitarea dreptului la casatorie, precum si faptul ca o legislatie care prevede impozite mai mari pentru un cuplu casatorit decat pentru un cuplu care traieste in concubinaj nu constituie o ingerinta in dreptul de a incheia o casatorie.

B) Clauzele de celibat

Din punct de vedere practic, se pune problema valabilitatii clauzelor de celibat inserate intr-un act juridic, care conditioneaza drepturile unei persoane de statutul sau de celibatar. Sensul acestor clauze nu este acela de a institui o interdictie totala de a se casatori. Daca partea in contra careia s-a stipulat o asemenea clauza se (re)casatoreste, casatoria ramane valabila si nu poate fi anulata pe considerentul incalcarii clauzei de celibat, cel in cauza pierzand drepturile sau avantajele conditionate de respectarea clauzei de celibat

Cu toate acestea, clauza de celibat exercita o presiune asupra persoanei care se vede constransa sa aleaga intre a incheia casatoria si a pierde avantajele actului in care era inserata clauza de celibat. De aceea, exista interesul practic de a se stabili caracterul licit sau ilicit al acestei clauze: atunci cand clauza de celibat este ilicita, nu numai ca persoana in contra careia s-a stipulat poate sa incheie casatoria, dar, prin anularea clauzei, va putea pastra si avantajele actului in care clauza a fost inserata, aceasta fiind reputata ca nu a existat niciodata; in schimb, atunci cand clauza de celibat este considerata licita, in cazul in care este nesocotita, casatoria ramane valabila, dar se vor pierde avantajele care erau subordonate respectarii acestei clauze.

Se pot face urmatoarele distinctii.:

- in materia clauzelor de celibat inserate intr-un act cu titlu oneros, se considera ca acestea sunt nule, deoarece exercita o presiune asupra individului, care are a alege intre a se casatori si a obtine avantajele pe care i le confera clauza respectiva. In materia raporturilor de munca au fost considerate nule clauzele de celibat impuse salariatilor;

- daca insa avantajul obtinut in schimbul respectarii unei asemenea clauze il constituie o liberalitate, in principiu clauza este ilicita, dar totusi, inainte de a o declara nula, jurisprudenta a analizat mobilul care l-a determinat pe autorul ei, pentru a stabili in ce masura acesta este legitim. Daca o asemenea conditie este inspirata de motive rationale (de exemplu conditia de a nu se recasatori avand in vedere viitorul copiilor nascuti din casatorie, pe care o noua casatorie a sotului supravietuitor i-ar putea prejudicia material si moral), ea poate fi considerata licita.

30. Dreptul de a-si alege liber viitorul sot

In afara impedimentelor legale la casatorie, nu poate fi interzisa casatoria unei persoane cu o anumita alta persoana.

Prin urmare, clauza dintr-un act juridic, prin care se interzice casatoria cu o anumita persoana sau in considerarea unei anumite apartenente sociale, rasiale, religioase etc. este nula.

In practica, unele intreprinderi iau masuri de interdictie a casatoriei intre salariati. O asemenea interdictie inserata intr-un regulament de ordine interioara sau intr-un „cod deontologic” la care salariatul adera o data cu incheierea contractului de munca, printr-o clauza inserata in acest sens in contractul de munca, este lovita de nulitate. Tot astfel, se poate considera ca este nula clauza dintr-un regulament de ordine interioara sau cod deontologic prin care se interzice angajarea simultana a doi soti in intreprinderea respectiva. Tot, astfel, daca doi soti au fost angajati impreuna de acelasi angajator, divortul nu poate justifica in sine incetarea contractelor de munca.

31. Dreptul de a nu se casatori

Libertatea de a se casatori are, ca orice libertate, si o componenta care presupune dreptul de a nu o exercita.

Acest drept prezinta interes practic in urmatoarele situatii:

A) in cazul contractului de curtaj matrimonial si

B) in cazul logodnei.

A. Intermedierea relatiei intre doua persoane in vederea incheierii casatoriei nu este in prezent reglementata in Romania. Crearea agentiilor matrimoniale, care valorifica, din punct de vedere comercial, „piata solitarilor” este insa o realitate. La prima vedere, curtajul matrimonial pare contrar ordinii publice. In realitate singura grija si temere a legiuitorului trebuie sa se manifeste cu privire la obiectul acestei activitati, in sensul de a se limita la mijlocirea cunoasterii persoanelor, in afara oricarei presiuni asupra consimtamantului la casatorie.



Legislatia noastra a facut referire la activitatea agentiilor matrimoniale, ca fapt de comert in Anexa 3 cu privire la produsele si serviciilor asociate activitatii de comercializare la O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata, enumera, printre alte servicii personale si serviciile agentiilor matrimoniale. Anexa 3 a fost modificata prin Legea nr. 650/2002 pentru aprobarea O.G. 99/2000, fiind eliminata referirea la acest tip de servicii. Ele pot fi incadrate in noua clasificare la categoria „alte activitati de servicii”,

Unele legislatii straine cunosc reglementari speciale cu privire la aceasta activitate de intermediere. De exemplu, in Franta, contractul de curtaj matrimonial a fost reglementat prin Legea n. 89-421 din 23 iunie 1989 privitoare la informarea si protectia consumatorilor, precum si cu privire la unele practici comerciale, si prin Decretul nr. 90-422 din 16 mai 1990 de punere in aplicare a legii. Reglementarea priveste: modalitatile de realizare a anuntului matrimonial, care trebuie sa identifice clar pe intermediar si sa indice „sexul, varsta, situatia familiala, sectorul de activitate profesionala si resedinta persoanei vizate, precum si calitatile persoanei cautate.”

Dar cele mai importante sunt reglementarile speciale, derogatorii de la dreptul comun, aplicabile contractului de curtaj matrimonial: contractul trebuie incheiat in scris, clientul are dreptul la un termen de reflectare de 7 zile in care nu poate fi facuta nici o plata agentiei; durata contractului nu poate fi mai mare de un an si nu poate fi reinnoit tacit; contractul poate fi reziliat pentru motive legitime cu reducerea corespunzatoare „prorata temporis”a pretului convenit. Ca sanctiuni, in afara nulitatii, legea prevede si sanctiuni penale.

Consideram ca, de lege ferenda, ar fi binevenita o reglementare a contractului de curtaj matrimonial, ca si contract comercial, fiind evidenta necesitatea de „protectie a consumatorului” fata de comerciantul care presteaza un asemenea serviciu, situat la limita intre ceea ce este in comert si ceea ce nu este in comert.

B) Logodna. Ca natura juridica, logodna nu reprezinta altceva decat o promisiune reciproca de casatorie, facuta – de regula – intr-un cadru festiv. Logodna nu poate fi calificata ca un antecontract, pentru ca nu este de conceput existenta unei obligatii de a incheia o casatorie. Altfel spus, libertatea de a se casatori, prin componenta ei - dreptul de a nu se casatori – face imposibila o asemenea obligatie juridica.

Vechile noastre legiuiri, Codurile Calimah, Caragea si Donici au reglementat logodna ca un contract (antecontract) care obliga la incheierea casatorie. Ulterior, Codul civil (dupa modelul Codului civil francez) si apoi Codul familiei n-au mai reglementat logodna, din dorinta de a da libertatii matrimoniale deplina consistenta.

Din punct de vedere sociologic, logodna reprezinta o perioada preparatorie, in vederea viitoarei casatorii. In acceptiunea contemporana a notiunii, promisiunile de casatorie sunt insa dublate de convietuirea viitorilor soti, un fel de „pre-mariaj” sau „casatorie de proba”. Desi, punct de vedere juridic, simplele promisiuni de casatorie sunt insa suficiente pentru a ridica probleme de calificare juridica si responsabilitate, in practica nu exista un contencios relevant in aceasta materie, astfel incat, de regula, eventualele litigii se plaseaza mai ales pe planul raporturilor patrimoniale dintre concubini si al stabilirii paternitatii din afara casatoriei, in cazul in care au rezultat copii.

Natura juridica a logodnei este controversata in doctrina.

Astfel, s-a considerat ca logodna nu este un contract, ci un simplu fapt juridic care poate sa produca cel mult efecte extrinseci casatoriei, in special in cazul ruperii unilaterale si abuzive. Aceasta este teza cea mai raspandita.

Exista insa si opinii care impartasesc teza contractualista a logodnei, considerandu-se ca este contrar realitatii psihologice si sociale sa se nege aspectul sau contractual. Dar acest contract nu are continutul unui antecontract de casatorie, astfel incat partile nu s-ar obliga sa incheie casatoria (obligatie de rezultat), ci s-ar obliga doar incerce in mod loial sa stabileasca o asemenea relatie de natura sa conduca la incheierea casatoriei (obligatie de mijloace). Libertatea matrimoniala nu ar fi atinsa, deoarece oricare dintre parti poate denunta unilateral „contractul”, oricand, raspunderea sa neputand fi antrenata decat in caz de denuntarea abuziva. Astfel inteles, „contractul” de logodna conduce la aceleasi consecinte practice ca si calificarea logodnei ca un simplu fapt juridic.

Dovada se poate face cu orice mijloace de proba, fie ca logodna este conceputa ca un fapt juridic (care poate fi probat liber), fie ca un contract (cand s-ar face aplicarea art. 1198 C. civ. privind imposibilitatea morala de a pre-constitui un inscris).

Anterior anului 1948, jurisprudenta romaneasca a avut prilejul sa se pronunte asupra efectelor ruperii logodnei, statuand ca aceasta nu poate antrena decat raspunderea civila delictuala – logodna nefiind un contract – , cel culpabil de ruptura relatiei putand fi obligat atat la daune materiale, cat si la daune morale.

Sectiunea 3

Conditiile de fond ale casatoriei

32. Clasificarea conditiilor de fond ale casatoriei

Conditiile de fond, astfel cum sunt reglementate de Codul familiei, sunt menite sa asigure ca incheierea casatoriei se face in scopul intemeierii unei familii trainice si sanatoase, de catre persoanele care au aptitudinea fizica sau morala de a intemeia o familie; aceste conditii au, de asemenea menirea de a asigura exprimarea unui consimtamant liber si constient al viitorilor soti.

Conditiile de fond se clasifica in : conditii de fond pozitive si conditii de fond negative sau impedimente la casatorie.

A. Conditiile de fond pozitive trebuie sa existe pentru a se incheia casatoria.

B. Conditiile de fond negative (impedimentele la casatorie) sunt imprejurari de fapt sau de drept care impiedica incheierea casatoriei. Ele se invoca de tertele persoane impotriva celor doresc sa se casatoreasca, pe calea opozitiei la casatorie, sau de catre ofiterul de stare civila, prin intocmirea unui proces-verbal care constata existenta impedimentului.

Sub-sectiunea 3.1.    

Conditii de fond pozitive

33. Diferenta de sex

Aceasta conditie este atat de evidenta, incat legea nu a mai prevazut-o expres. Ea se deduce din ansamblul reglementarii casatoriei, ca si din unele texte din Codul familiei (art. 1 alin. 4: „In relatiile dintre soti, precum si in exercitiul drepturilor fata de copii, barbatul si femeia au drepturi egale.”; art. 25: „Barbatul si femeia au drepturi si obligatii egale in casatorie.” – subl. ns.).

De lege ferenda.

Art. 197 alin. 1 din Proiectul Noului Cod Civil (varianta adoptata de Senat la 13 septembrie 2004), prevede expres ca „Familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre barbat si femeie (…)” (subl. ns.), iar potrivit art. 198 alin. 1, „Barbatul si femeia au dreptul de a se casatori in scopul de a intemeia o familie”. (subl. ns.)

Drept comparat.

Unele legislatii reglementeaza si casatoria intre persoane de acelasi sex. In masura in care o asemenea uniune constituie o casatorie, potrivit legii, pe cale de consecinta, exista si regim matrimonial.

Alte legislatii, insa, reglementeaza uniunea dintre persoane de acelasi sex dupa modelul casatoriei, insa fara a o asimila pe deplin acesteia. Tot astfel este reglementata si uniunea libera dintre persoane de sex diferit, fara a constitui o casatorie.

Examinarea legislatiei europene arata ca :

- Belgia si Olanda reglementeaza casatoria intre persoane de acelasi sex;

- Germania, Danemarca, Suedia si Franta reglementeaza anumite forme de parteneriat inregistrat intre persoane de acelasi sex, existand atat asemanari, cat si deosebiri fata de casatorie

Olanda. Alinierea statutului cuplului homosexual de cel al cuplului heterosexual s-a facut gradual, prin eliminarea progresiva a diferentelor.

In 1998 a fost adoptata o lege privind parteneriatul inregistrat si s-a modificat Codul civil, care a permis exercitarea in comun a autoritatii parintesti de catre parintele biologic si partenerul sau, independent de orientarea sexuala a cuplului.

Incepand cu 1 aprilie 2001, au intrat in vigoare doua legi: una care a reglementat expres posibilitatea a doua persoane de acelasi sex de a se casatori si cealalta care a permis adoptia unui copil, independent de statutul heterosexual sau homosexual al sotilor. De asemenea, a fost adoptata o noua modificare a Codului civil, potrivit careia, atunci cand un copil nascut in timpul casatoriei nu are, conform legii, decat un singur parinte, autoritatea parinteasca se exercita automat de catre acest parinte si sotul sau (fara nici o deosebire intre o casatorie homosexuala si heterosexuala).

Belgia. Dupa adoptarea legii din 23 noiembrie 1998, care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2000 privind cuplurile homosexuale, Legea din 13 februarie 2003 a reglementat expres casatoria homosexuala, insa fara a da dreptul la adoptia unui copil, afara de cazul in care un sot adopta copilul celuilalt sot.

Danemarca si Suedia au reglementari asemanatoare. Ele nu au reglementat expres casatoria intre persoane de acelasi sex, ci doar anumite forme de parteneriat inregistrat.

In general, efectele acestui parteneriat se apropie de casatorie.

Printr-o modificare legislativa din 2004, in Danemarca se permite partenerilor sa adopte copii.

In schimb, in Germania, potrivit unei legi din 2001, parteneriatul intre persoane de acelasi sex nu are decat anumite efecte asemanatoare casatoriei (se creeaza o legatura de familie, partenerii au dreptul la un nume de familie, la mostenire). In material raporturilor patrimoniale, reglementarea este asemanatoare regimului matrimonial al sotilor. Parteneriatul nu produce, insa, efecte in materia filiatiei, cu unele exceptii in ceea ce priveste drepturile unuia dintre parteneri cu privire la copilul firesc al celuilalt.

Danemarca este prima tara europeana care a dat posibilitatea persoanelor de acelasi sex sa inregistreze uniunea lor (legea din 1 iunie 1989). In general, in ceea ce priveste comunitatea de bunuri, impozitarea, mostenirea, efectele sunt acelasi ca si in cazul casatoriei.

In Franta, Codul civil (de la art. 515-1 la art. 515-7) reglementeaza pactul civil de solidaritate (PACS) ca fiind contractul incheiat intre doua persoane fizice majore, de sex diferit sau de acelasi sex, pentru a-si organiza viata lor comuna. Acesta, desi nu modifica starea civila a persoanelor, asemenea casatoriei, este supus unor conditii de fond (impedimente) asemanatoare casatoriei (de exemplu, intre aceste persoane nu trebuie sa existe o legatura de rudenie sau de casatorie, fiind totodata interzis ca o persoana sa incheie asemenea pacte cu mai multe persoane). De asemenea, pactul creeaza unele efecte juridice asemanatoare casatoriei, precum obligatia reciproca de sprijin material si instituie o prezumtie de comunitate (indiviziune) intre parti, bunurile dobandite in timpul convietuirii fiind prezumate comune in cote egale.

Acest regim de comunitate este insa unul supletiv, partile avand posibilitatea sa stabileasca un alt regim de achizitie, de gestiune sau de lichidare a bunurilor dobandite in timpul convietuirii. Prin urmare, PACS-ul ofera suport juridic uniunilor si raporturilor de familie care stabilesc in fapt, in afara casatoriei, de o maniera asemanatoare regimurilor matrimoniale.

Trebuie precizat insa ca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului are in vedere familia ca uniune intre un barbat si o femeie, avand in vedere ca art. 12 din Conventie se refera nu la orice persoana, ci la barbat si femeie, ca titulari ai dreptului la casatorie. In ceea ce priveste relatiile intre persoane de acelasi sex, s-a decis ca acestea intra in sfera vietii private, iar nu in sfera vietii familiale. Exista o obligatie negativa a statelor de a se abtine de la imixtiuni in viata privata, dar nu se poate vorbi de o obligatie pozitiva de a institui in cazul uniunilor intre persoane de acelasi sex dreptul de a intemeia o familie bazata pe “casatorie” sau dreptul de a adopta un copil (in acest sens s-a pronuntat, spre exemplu, Curtea de la Strasbourg prin hotararea din 27 septembrie 1990 in cauza Cossey contra Regatul Unit).

In acelasi timp, insa, este de retinut ca formularea art. 9 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, integrata Constitutiei acesteia, se indeparteaza de redactarea art. 12 din conventie, excluzand referirea la barbat si femeie in materie de casatorie.

Sexul viitorilor soti se dovedeste cu certificatul de nastere.

Practic, aceasta conditie intereseaza in cazul unor malformatii genitale grave care constituie o lipsa de diferentiere sexuala, precum si in cazul trans-sexualismului.

Pe de o parte, in practica judecatoreasca s-a decis ca hermafroditismul constituie o asemenea anomalie genitala care atrage nulitatea absoluta a casatoriei.

Pe de alta parte, in cazul trans-sexualismului si al schimbarii sexului prin interventie medicala, sunt aplicabile dispozitiile art. 44 lit. j) din Legea nr. 119/1996, care prevede ca in actele de nastere si, atunci cand este cazul, in cele de casatorie sau de deces se inscriu mentiuni cu privire la modificarile intervenite in starea civila a persoanei, inclusiv in situatia schimbarii sexului, dupa ramanerea si irevocabila a hotararii judecatoresti. In aceste conditii, persoana care si-a schimbat sexul prin interventie medicala se poate casatori cu o persoana care are sexul sau de origine, neexistand nici o interdictie in acest sens. Ar trebui sa se retina insa obligatia de comunicare a acestei imprejurari viitorului sot, in lipsa casatoria fiind anulabila pentru dol.

In ceea ce priveste jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in aceasta materie, se remarca o anumita evolutie:

- initial, prin trei hotarari succesive (1986, 1990, 1998) impotriva Angliei, instanta europeana a considerat ca refuzul opus de autoritatile statului exercitarii dreptului la casatorie de catre persoanele transsexuale care si-au modificat sexul nu constituie o incalcare a dreptului la casatorie prevazut de art. 12;

- in anul 2002, Curtea a aratat (in hotararea din 11 iulie 2002, pronuntata in cauza Christine Goodwin contra Regatul Unit) ca, intr-adevar, art. 12 garanteaza dreptul pentru un barbat si o femeie de a se casatori si de a intemeia o familie, dar a admis ca astazi criteriul de determinare a sexului nu mai poate fi exclusiv cel biologic. Prin urmare – si avand in vedere si art. 8 din conventie – nu se poate refuza recunoasterea juridica a schimbarii de sex ce a operat, astfel incat nu exista nici o justificare pentru a priva o asemenea persoana de exercitarea dreptului la casatorie. Prin urmare, este distincta problema „conversiei” sexuale a persoanei (prin modificarea corespunzatoare a actelor de stare civila) de problema dreptului de a se casatori. De asemenea, faptul ca noul cuplu nu poate sa procreeze si sa intemeieze o familie nu prezinta relevanta, deoarece acesta nu este un element esential al casatoriei, iar dreptul de a intemeia o familie implica si dreptul de a adopta.

Cu toate acestea, eventuale complicatii din punct de vedere juridic pot sa apara in cazul in care persoana care recurge la o interventie medicala este deja casatorita.

Se poate face distinctie intre doua ipoteze:

- daca celalalt sot nu a consimtit la o asemenea interventie medicala, atunci poate cere divortul pentru imposibilitatea continuarii casatoriei, din culpa sotului care si-a schimbat sexul;

- daca, insa, celalalt sot a consimtit, atunci nu mai poate cere divortul, neputand-se retine culpa sotului transsexual. Pe de alta parte, nici nu poate continua casatoria intre doua persoane de acelasi sex. Unii autori au considerat ca, in lipsa unei reglementari exprese si aplicand regulile din dreptul comun, solutia ar trebui sa fie caducitatea casatoriei.

34. Varsta matrimoniala (Capacitatea matrimoniala)

Potrivit art. 4 alin. 1 C. fam., barbatul se poate casatori numai daca a implinit varsta de 18 ani, iar femeia numai daca a implinit varsta de 16 ani. Cu toate acestea, pentru motive temeinice (spre exemplu, daca viitoarea sotie este insarcinata), se poate incuviinta casatoria femeii care a implinit varsta de cincisprezece ani. Incuviintarea se poate da de catre presedintele consiliului judetean sau de catre primarul general al municipiului Bucuresti, in cuprinsul caruia femeia isi are domiciliul si numai in temeiul unui aviz dat de un medic oficial (art. 4 alin. 2 C. fam. si art. 28 alin. 2 din Legea nr. 119/1996).

Din analiza acestor dispozitii legale, rezulta urmatoarele:

a) legea prevede numai o varsta minima pentru incheierea casatoriei, din ratiuni de ordin eugenic, psihic si moral, precum si pentru a asigura un consimtamant constient si liber. Nu este prevazuta o varsta maxima, deci casatoria se poate incheia si “in pragul mortii” (in extremis vitae).

Legea romana nu prevede posibilitatea incheierii casatoriei post - mortem. In raport cu art. 12 din Conventia europeana, fosta Comisie pentru drepturile omului a statuat ca dreptul de a se casatori nu cuprinde si dreptul la o casatorie postuma, care poate fi dorita de o persoana care supravietuieste aceleia cu care intentiona sa se casatoreasca. In schimb sunt legislatii care prevad aceasta posibilitate. Astfel, potrivit art. 171 C. civ. fr., presedintele Republicii poate, pentru motive grave, sa autorizeze celebrarea casatoriei daca unul dintre viitorii soti a decedat dupa ce au fost indeplinite formalitatile oficiale (prealabile casatoriei) care marcheaza fara echivoc consimtamantul la incheierea casatoriei. Efectele casatoriei urca in acest caz pana ziua precedenta celei a decesului. Cu toate acestea, casatoria postuma nu da dreptul sotului supravietuitor la mostenire si se considera ca nu a existat intre soti regimul matrimonial.

b) nu este necesar sa existe o anumita diferenta de varsta intre soti; totusi, diferenta de varsta foarte mare poate fi un indiciu, daca se coroboreaza si cu alte probe, ca s-a dorit incheierea unei casatorii fictive, urmarindu-se alte scopuri decat intemeierea unei familii;

c) femeia minora se poate casatori de la varsta de 16 ani si chiar 15 ani. Desi din punctul de vedere al dreptului civil este inca minora, ea incheie sigura si personal casatoria fara a fi necesara incuviintarea parintilor sau a tutorelui.

Rezulta ca, potrivit Codului familiei, capacitatea matrimoniala se deosebeste de capacitatea civila prin urmatoarele trasaturi:

- numai in cazul barbatului varsta de 18 ani pentru dobandirea majoratului coincide cu varsta matrimoniala, in timp ce femeii i se recunoaste dreptul de a se casatori singura, chiar daca din punctul de vedere al legii civile este minora;

- capacitatea matrimoniala este unica; altfel spus, ea nu se disjunge, precum capacitatea civila in capacitate de folosinta si capacitate de exercitiu, iar aceasta din urma in capacitate de exercitiu restransa si deplina. O asemenea distinctie nici nu ar prezenta interes in materia casatoriei, deoarece, fiind un act strict personal, nu poate fi conceputa reprezentarea;

- potrivit art. 8 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954, femeia minora care se casatoreste dobandeste, prin aceasta, capacitate deplina de exercitiu.

35. Comunicarea reciproca a starii sanatatii

Potrivit art. 10 C. fam., casatoria nu se va putea incheia daca viitorii soti nu declara ca si-au comunicat reciproc starea sanatatii lor. De asemenea, art. 28 alin. 2 din Legea nr. 119/1996 prevede ca ofiterul de stare civila, care primeste declaratia de casatorie, solicita viitorilor soti sa prezinte, printre alte acte, si certificatele medicale privind starea sanatatii acestora.

Potrivit art. 39 alin. 1 lit. c) din Metodologia nr. 1/1997, certificatele medicale sunt valabile 14 zile de la data emiterii si trebuie sa cuprinda mentiunea expresa ca persoana se poate casatori sau nu se poate casatori. Aceasta conditie este prevazuta si de art. 22 lit. g din Legea nr. 100/1998 privind asistenta de sanatate publica.

Trebuie precizat si faptul ca, potrivit art. 9 C. fam., nu se pot casatori alienatul mintal si debilul mintal.

Prin urmare, starea de boala, cu exceptia alienatiei si debilitatii mintale, nu constituie o piedica legala la incheierea casatoriei, dar este obligatoriu ca viitorii soti sa se informeze reciproc asupra starii sanatatii, pentru ca hotararea de a incheia casatoria sa poata fi luata in cunostinta de cauza.

Din interpretarea art. 9 si 10 C. fam., coroborate cu art. 28 alin. 2 din Legea nr. 119/1996, rezulta ca obligatia viitorilor soti de a prezenta certificatul medical privind starea sanatatii lor (conditie procedurala pentru incheierea casatoriei) este distincta de obligatia de a-si comunica reciproc toate detaliile privind starea lor de sanatate (conditie de fond pentru incheierea casatoriei).



Nerespectarea acestei conditii de fond poate conduce la anularea casatoriei pentru dol, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

- unul dintre soti sufera de o boala grava: de exemplu, epilepsie, impotenta maladiva, imposibilitatea femeii de a procrea;

- sotul bolnav a cunoscut boala de care suferea si gravitatea acesteia;

- sotul bolnav nu a comunicat in mod deliberat boala sa celuilalt viitor sot, ascunzand-o cu viclenie, astfel incat celalalt sot nu ar fi incheiat casatoria daca ar fi fost informat cu privire la aceasta boala.

36. Consimtamantul la casatorie

Casatoria nu se poate incheia decat prin consimtamantul liber si deplin al viitorilor soti, cerinta care constituie nu numai o conditie de fond la incheierea casatoriei (art. 1 alin. 3 C. fam.), ci si un principiu de ordin constitutional (art. 48 alin. 1 din Constitutie), care este prevazut si intr-o serie de acte internationale, ratificate de Romania.

Pentru a asigura libertatea consimtamantului la casatorie, legea prevede o serie de conditii procedurale stricte pentru incheierea casatoriei, reglementate in Codul familiei (art. 3 si 11-17) si art. 27-33 din Legea nr. 119/1996.

Acest consimtamant este de esenta casatoriei si trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii de validitate:

36.1. Consimtamantul trebuie sa existe

Datorita reglementarii stricte a procedurii incheierii casatoriei, in conditiile in care casatoria se incheie in fata ofiterului de stare civila, cazurile de lipsa a consimtamantului nu pot fi decat foarte rare.

Astfel, se poate vorbi de lipsa consimtamantului in urmatoarele situatii: eroarea ofiterului de stare civila in constatarea incheierii casatoriei; constatarea, de catre ofiterul de stare civila a incheierii casatoriei in absenta unuia dintre viitorii soti sau fara ca unul dintre acestia sa isi fi dat consimtamantul la incheierea casatoriei; lipsa vremelnica a facultatilor mintale a viitorului sot; cazul alienatului sau debilului mintal care incheie casatoria in momente de lipsa de luciditate; eroarea unuia dintre soti asupra continutului obiectiv al manifestarii de vointa (eroare obstacol sau distructiva de vointa).

36.2. Consimtamantul sa emane de la o persoana cu discernamant

Potrivit art. 9 teza a II-a C. fam., este oprit sa se casatoreasca acela care este vremelnic lipsit de facultatile sale mintale. Textul are in vedere numai lipsa accidentala a discernamantului la incheierea casatoriei, datorata unor cauze diverse, altele decat cele care se circumscriu alienatiei sau debilitatii mintale, la care se refera teza I a aceluiasi text. Astfel de situatii ar putea fi determinate de betie, hipnoza, starea de boala care afecteaza discernamantul.

36.3. Consimtamantul sa nu fie viciat.

Viciile de consimtamant la incheierea casatoriei sunt, potrivit art. 21 C. fam., eroarea, dolul si violenta.

Leziunea nu–si gaseste aplicare in aceasta materie, deoarece casatoria este un act personal nepatrimonial, de stare civila, neputand fi vorba, asadar, de o vadita “disproportie” intre prestatii materiale.

a) Eroarea este viciu de consimtamant numai daca priveste identitatea fizica a celuilalt viitor sot (art. 21 alin. 1 C. fam.). Putem spune ca aceasta prevedere este deci o aplicatie speciala a regulii generale din art. 954 alin. 2 C.civ. (error in personam);

b) Dolul (viclenia) sau eroarea provocata prin manopere dolosive constituie viciu de consimtamant in conditiile dreptului comun (art. 960 C. civ.). Spre deosebire de eroare, dolul are, insa, un camp de aplicare mai larg in materia incheierii casatoriei. Ca si in dreptul comun, constituie viciu de consimtamant si atrage anulabilitatea casatoriei numai dolul principal (cel care poarta asupra unor elemente determinante la incheierea casatoriei), iar nu si dolul incident (care poarta asupra unor elemente care nu sunt determinante pentru incheierea casatoriei).

Manoperele dolosive pot fi realizate prin actiune sau prin inactiune (omisiune), in aceasta din urma ipoteza fiind vorba de dol prin reticenta.

De exemplu, dolul cu privire la situatia materiala a celuilalt sot nu este viciu de consimtamant, dupa cum nici ascunderea adevaratei varste (daca ar fi posibila) sau a faptului ca unul din soti a mai fost casatorit nu determina existenta dolului si anulabilitatea casatoriei. Frecvent, in materia casatoriei se invoca dolul cu privire la starea sanatatii unuia dintre viitorii soti (nedeclararea unei boli grave, a incapacitatii de a procrea etc.). De asemenea, ascunderea starii de graviditate este constitutiva de dol.

c) Violenta constituie viciu de consimtamant in conditiile dreptului comun; este greu de intalnit violenta fizica, data fiind reglementarea procedurii de incheiere a casatoriei. In legatura cu constrangerea morala – posibila din punct de vedere teoretic –, trebuie precizat ca simpla temere reverentioasa nu este viciu de consimtamant.

36.4. Consimtamantul trebuie dat in scopul intemeierii unei familii.

In dreptul comun, consimtamantul trebuie dat cu intentia de a produce efecte juridice, adica autorul sau trebuie sa aiba intentia de a se angaja juridiceste. Aceasta conditie capata valente specifice in materia incheierii casatoriei, in cazul careia intentia nu poate fi decat aceea a intemeierii unei familii.

Chiar daca aceasta idee nu este consacrata expres in nici un act normativ, ea rezulta indirect din unele texte legale, care prevad ca familia se intemeiaza pe casatorie (art. 48 alin. 1 din Constitutie) ori are la baza casatoria (art. 1 alin. 3 C. fam.). Lipsa acestei intentiei de a intemeia o familie si incheierea casatoriei in alte scopuri califica o astfel de casatorie ca fiind fictiva, iar sanctiunea care intervine este nulitatea absoluta.

Un exemplu de exprimare a consimtamantului in alte scopuri decat acela de a intemeia o familie este acela al casatoriei „de convenienta”, incheiata pentru obtinerea dreptului de sedere de catre un strain in Romania, dupa cum se exprima art. 2 lit. h din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania. Inca mult inainte de adoptarea acestui act normativ s-a spus ca, intr-o astfel de situatie, lipseste – de fapt – consimtamantul la casatorie. Ni se pare insa ca, in realitate, consimtamantul nu lipseste, ci el este dat in alt scop decat acela al intemeierii unei familii, singura ratiune legala pentru care casatoria poate fi incheiata.

36.5. Consimtamantul trebuie sa fie actual, adica trebuie sa existe chiar in momentul incheierii casatoriei.

Aceasta conditie presupune ca fiecare sot sa isi exprime consimtamantul personal simultan, in fata ofiterului de stare civila (art. 16 C. fam. si art. 31 alin. 1 din Legea nr. 119/1996); in dreptul nostru nu exista nici o exceptie de la aceasta regula, casatoria nefiind susceptibila de a fi incheiata prin reprezentare.

Conventia O.N.U. privind consimtamantul la casatorie, varsta minima pentru casatorie si inregistrarea casatoriilor, adoptata la New Jork, la 10 decembrie 1962, ratificata de Romania prin Legea nr. 116/1992, prevede in art. 1 pct. 1 necesitatea ca viitorii soti sa fie prezenti personal la momentul incheierii casatoriei, iar la pct. 2 stipuleaza ca o exceptie de la aceasta regula nu se poate face decat in circumstante exceptionale, dovedite in fata autoritatii competente. Romania a facut insa rezerva cu privire la pct. 2 al art. 1.

Sub-sectiunea 3.2.

Conditii de fond negative (impedimentele

la casatorie). Precizari prealabile

37. Notiune

Conditiile de fond negative (impedimentele sau piedicile la casatorie) sunt imprejurari de fapt sau de drept care impiedica incheierea casatoriei.

Ca natura juridica, impedimentele sunt limite legale ale capacitatii matrimoniale sau ale dreptului de a incheia o casatorie (incapacitati speciale).

Intr-adevar, dreptul de a incheia o casatorie este un drept fundamental al persoanei, consacrat de art. 48 alin. 1 din Constitutie si art. 12 din C.E.D.O., dar exercitarea lui se supune legilor fiecarei tari, care stabilesc in concret care sunt conditiile legale pentru incheierea valabila a casatoriei.

La baza impedimentelor stau ratiuni de ordin biologic, psihologic, social si moral.

38. Clasificare

Impedimentele la casatorie se clasifica dupa urmatoarele criterii:

a) din punctul de vedere al sanctiunii incalcarii lor, impedimentele sunt dirimante si prohibitive. Incalcarea impedimentelor dirimante atrage sanctiunea nulitatii absolute a casatoriei, in timp ce incalcarea celor prohibitive atrage numai sanctiuni administrative pentru ofiterul de stare civila care a celebrat casatoria in dispretul lor;

b) din punctul de vedere al opozabilitatii lor, respectiv al persoanelor intre care ele exista impedimentele sunt absolute si relative. Astfel, impedimentele absolute opresc casatoria unei anumite persoane cu orice alte persoane, iar cele relative opresc casatoria unei persoane doar cu o alta persoana, determinata.

Nu se confunda aceasta clasificare cu aceea a nulitatilor in absolute si relative. De exemplu, rudenia este un impediment relativ, deoarece interzice casatoria intre persoanele care sunt rude, dar sanctiunea care se aplica in cazul incalcarii acestui impediment este nulitatea absoluta.

Sub-sectiunea 3.3.

Analiza impedimentelor la casatorie

39. Existenta unei casatorii nedesfacute a unuia dintre soti

Potrivit art. 5 C. fam., este oprit sa se casatoreasca barbatul care este casatorit sau femeia care este casatorita.

Textul consacra principiul monogamiei, a carui incalcare constituie infractiunea de bigamie, incriminata de art. 303 C. pen. Impedimentul este dirimant (potrivit art. 19 C. fam., incalcarea lui se sanctioneaza cu nulitatea absoluta) si absolut (persoana casatorita nu se poate casatori cu nici o alta persoana).

In cazul a doua casatorii succesive, se pot face urmatoarele precizari, in raport cu soarta primei casatorii:

- daca prima casatorie nu a fost valabil incheiata si este lovita de nulitate, iar persoana in cauza incheie o a doua casatorie, nu exista bigamie, chiar daca prima casatorie este declarata nula dupa incheierea celei de-a doua casatorii, deoarece nulitatea are, in principiu, efect retroactiv;

- daca prima casatorie se desface prin divort (art. 37 alin. 2 si 38 C. fam.), nu exista bigamie, dar numai daca cea de a doua casatorie este incheiata dupa data ramanerii irevocabile a hotararii de divort (art. 39 alin. 1 C. fam);

- daca prima casatorie inceteaza prin decesul unuia dintre soti (art. 37 alin. 1 C. fam), nu exista bigamie, daca data incheierii celei de a doua casatorii se situeaza dupa data decesului. In cazul in care sotul din prima casatorie este declarat mort prin hotarare judecatoreasca, ceea ce intereseaza, potrivit art. 18 din Decretul nr. 31/1954, este data mortii stabilita prin hotarare judecatoreasca si aceasta data trebuie sa fie anterioara incheierii noii casatorii de catre sotul supravietuitor.

Potrivit art. 22 din C. fam., in cazul in care sotul unei persoane declarata moarta s-a recasatorit si, dupa aceasta, hotararea declarativa de moarte este anulata, casatoria cea noua este valabila, iar prima casatorie este desfacuta pe data incheierii noii casatorii. Este un caz de aparenta bigamie solutionat de legiuitor in favoarea celei de-a doua casatorii, tinand seama de faptul ca aceasta este cea care produce efecte, prin existenta in fapt a relatiilor de familie.

40. Rudenia

Potrivit art. 6 alin. 1 C. fam., este oprita casatoria intre rudele in linie dreapta, la nesfarsit, precum si intre cele in linie colaterala pana la al patrulea grad inclusiv. Cu toate acestea, prevede alin. 2 al aceluiasi articol, pentru motive temeinice, casatoria intre rudele in linie colaterala de gradul al patrulea (veri) poate fi incuviintata de presedintele consiliului judetean sau de catre primarul general al municipiului Bucuresti in cuprinsul caruia cel care cere aceasta incuviintare isi are domiciliul (art. 28 alin. 2 din Legea nr. 119/1996). Motivele temeinice pot sa constea, spre exemplu, in starea de graviditate a viitoarei sotii.

Este un impediment dirimant (este sanctionat cu nulitatea absoluta) si relativ (exista numai intre rudele prevazute de lege).

Trei precizari sunt necesare:

- rudenia constituie impedimentul prevazut de art. 6 C. fam., indiferent ca este din casatorie sau din afara casatoriei;

- pentru identitate de ratiune, rudenia din afara casatoriei este impediment la casatorie, chiar daca nu a fost legal stabilita, atunci cand este de notorietate si se reflecta intr-o posesie de stat evidenta;

- potrivit art. 50 alin. 4 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei „impedimentul la casatorie izvorat din rudenie exista, potrivit legii, atat intre adoptat si descendentii acestuia, pe de o parte, si rudele sale firesti, pe de alta parte, cat si intre adoptat si descendentii acestuia, pe de o parte, si persoanele cu care a devenit ruda prin efectul adoptiei, pe de alta parte.”

Prin urmare, in cazul adoptiei, impedimentul exista sub doua aspecte:

a) in ceea ce priveste raporturile adoptatului cu rudele sale firesti, deci cu familia de origine, desi, ca urmare a adoptiei inceteaza orice raporturi juridice de rudenie fireasca. Prin urmare, este interzisa casatoria intre adoptat si rudele sale firesti, in conditiile art. 6 din C. fam., deoarece acest impediment are la baza existenta unei legaturi de sange.

b) in ceea ce priveste raporturile dintre adoptator si rudele acestuia si adoptat este de asemenea interzisa casatoria in conditiile art. 6, deoarece adoptia, fiind cu efecte depline este asimilata rudeniei firesti.

41. Adoptia

Potrivit art. 7 C. fam., este oprita casatoria:

a) intre adoptator sau ascendentii lui, de o parte, si adoptat ori descendentii acestuia, pe de alta parte;

b) intre copiii adoptatorului, pe de o parte, si cel adoptat sau copii acestuia, pe de alta parte;

c) intre cei adoptati de aceeasi persoana.

Pentru motive temeinice, casatoria intre persoanele prevazute la lit. b) si c) poate fi incuviintata in aceleasi conditii ca si casatoria intre rudele in linie colaterala de gradul al patrulea.

Impedimentul prevazut de art. 7 este relativ (exista intre persoanele determinate de textul legal).

Din perspectiva sanctiunii care se aplica in cazul incalcarii sale, impedimentul prevazut la art. 7 lit. a este dirimant (art. 19 C. fam. sanctioneaza nesocotirea lui cu nulitatea absoluta, in timp ce impedimentele prevazute la art. 7 lit. b) si c) este doar prohibitiv.

In ceea ce priveste domeniul de aplicare a acestui impediment, el se refera numai la adoptiei cu efecte restranse (care a fost reglementata in fostele art. 75-78 C. fam.), deoarece in cazul adoptiei cu efecte depline se aplica impedimentul izvorat din rudenia fireasca (potrivit art. 50 alin. 4 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei), pe considerentul ca rudenia din adoptie este asimilata rudeniei firesti.

Dat fiind ca, dupa adoptarea O.U.G. nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, care a abrogat prevederile Codului familiei referitoare la adoptie, a fost reglementata numai adoptia cu efecte depline, asimilata rudeniei firesti, rezulta ca impedimentul constand in adoptie este in prezent aplicabil numai in cazul adoptiilor cu efecte restranse incheiate sub imperiul Codului familiei anterior O.U.G. nr. 25/1997.

42. Tutela

Potrivit art. 8 C. fam., in timpul tutelei, casatoria este oprita intre tutore si persoana minora ce se afla sub tutela sa.

Impedimentul este relativ si prohibitiv.

Interpretand textul in corelatie cu art. 4 C. fam., se ajunge la concluzia ca el se refera doar la tutore si femeia minora aflata sub tutela, deoarece numai femeia se poate casatori inainte de a ajunge la majorat.

43. Alienatia, debilitatea mintala si lipsa vremelnica a facultatilor mintale

Potrivit art. 9 teza I C. fam., este oprit sa se casatoreasca alienatul mintal si debilul mintal.

Este un impediment dirimant, deoarece incalcarea lui se sanctioneaza cu nulitatea absoluta (art. 19 C. fam.), si absolut, deoarece persoana care se afla intr-o asemenea situatie nu se poate casatori cu nici o alta persoana.

Din interpretarea art. 9 rezulta ca:

- alienatul sau debilul mintal nu se poate casatori, indiferent daca este sau nu pus sub interdictie, deoarece textul nu distinge. Deci nu exista identitate de situatie intre starea care genereaza acest impediment si lipsa capacitatii de exercitiu a persoanei;

- alienatul sau debilul mintal nu se poate casatori nici macar in momentele de luciditate pasagera. Cu alte cuvinte, aceasta situatie nu se rezuma la o lipsa a discernamantului.

Alienatia sau debilitatea mintala constituie impediment la casatorie deoarece, in conceptia Codului familiei, o asemenea stare este incompatibila cu finalitatea casatoriei.

Pot fi incadrate in categoria alienatiei si debilitatii mintale bolile psihice grave, precum: schizofrenia, oligofrenia, precum si alte afectiuni care altereaza grav si permanent discernamantul persoanei, chiar daca aceasta cunoaste unele perioade pasagere de luciditate.

Teza a II-a a art. 9 C. fam. interzice casatoria celui lipsit vremelnic de facultatile mintale, cat timp nu are discernamantul faptelor sale. Aceasta prevedere vizeaza asigurarea exprimarii consimtamantului liber la casatorie si ea se aplica numai atata timp cat persoana nu are discernamant, cu conditia ca aceasta stare sa nu fi fost determinata de alienatie mintala sau debilitate mintala, fiind indiferente alte cauze care ar fi putut sa o determine (betie, hipnoza etc.). Imediat ce persoana si-a recapatat discernamantul, impedimentul dispare si casatoria poate fi incheiata.

44. Lipsa aprobarii prealabile in cazurile prevazute de lege

Sunt unele situatii, reglementate in legi speciale, in care anumite persoane, datorita statutului lor profesional, au nevoie de o aprobare prealabila pentru a putea incheia casatoria in anumite situatii:

a) in cazul casatoriei unui cadru militar. Potrivit art. 29 lit. f) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, casatoria unui cadru militar in activitate cu o persoana apatrida, sau care nu are exclusiv cetatenia romana este conditionata de obtinerea prealabila a aprobarii ministrului apararii nationale



b) in cazul casatoriei unui preot militar. Potrivit art. 18 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 195/2000, casatoria unui preot militar cu o persoana apatrida sau care nu are exclusiv cetatenia romana este conditionata de obtinerea aprobarii prealabile a conducatorilor institutiilor in care sunt incadrati. Preotul militar este slujitorul unei biserici sau al unui cult recunoscut de lege, incadrat in structurile militare ale M.Ap.N., S.R.I., S.I.E., S.P.P.

In ambele cazuri, impedimentul este prohibitiv si relativ.

Se poate pune intrebarea daca nu cumva acest impediment nu contravine art. 12 din Conventia europeana, deoarece incalca principiul libertatii casatoriei, si – pe cale de consecinta – daca nu este neconstitutional in raport cu art. 20 si 48 din Constitutie.

Sectiunea 4

Conditiile de forma ale casatoriei

45. Ratiunea reglementarii

Conditiile de forma ale casatoriei sunt reglementate de art. 11-18 C. fam., art. 27-32 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila si art. 38-46 din Metodologia nr. 1/1997 pentru aplicarea unitara a Legii nr. 119/1996 (numita in continuare, brevitatis causa, Metodologie).

Toate aceste dispozitii legale trebuie avute in vedere astfel cum au fost modificate si completate prin Legea nr. 23/1999 pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul familiei si din Legea nr. 119/1996. Aceasta din urma reglementare a fost adoptata pentru a asigura concordanta dintre reglementarile interne si prevederile Conventiei O.N.U. privind consimtamantul la casatorie, varsta minima pentru casatorie si inregistrarea casatoriilor, ratificata de Romania prin Legea nr. 116/1992.

Conditiile de forma ale casatoriei sunt prevazute in urmatoarele scopuri: a) pentru a asigura indeplinirea conditiilor de fond ale casatoriei si lipsa impedimentelor la casatorie; b) pentru a asigura recunoasterea publica a casatoriei; c) pentru a asigura mijloacele de proba a casatoriei.

46. Clasificare

Din punctul de vedere al momentului in care intervin, conditiile de forma ale casatoriei pot fi clasificate in: 1) formalitati premergatoare incheierii casatoriei; 2) formalitati privind incheierea casatoriei (care determina si momentul incheierii casatoriei) si 3) formalitati ulterioare incheierii casatoriei (in cadrul carora se asigura si dovada casatoriei).

46.1. Formalitati premergatoare casatoriei

In cadrul acestora se inscriu depunerea declaratiei de casatorie de catre viitorii soti (art. 12 – 13 C. fam. si art. 28 din Legea nr. 119/1996), asigurarea publicitatii casatoriei (art. 131 C. fam. si 281 din Legea nr. 119/1996) si verificarea de catre ofiterul de stare civila a indeplinirii conditiilor de fond si a absentei impedimentelor la casatorie (art. 15 C. fam. si art. 30 din Legea nr. 119/1996).

A) Declaratia de casatorie este actul prin care viitorii soti isi exprima vointa in vederea incheierii casatoriei.

Declaratia de casatorie trebuie sa cuprinda: vointa neindoielnica a viitorilor soti de a se casatori, declaratia ca au luat cunostinta reciproc de starea sanatatii lor, declaratia lor ca indeplinesc conditiile prevazute de art. 4-10 C. fam; declaratia cu privire la numele pe care s-au inteles sa-l poarte in timpul casatoriei, potrivit art. 27 C. fam (art. 41 alin. 1 din Metodologie). Daca declaratia cu privire la nume nu s-a facut odata cu declaratia de casatorie, ea poate fi facuta si ulterior, pana la momentul incheierii casatoriei, intr-un inscris separat (art. 41 alin. 2 din Metodologie).

Declaratia de casatorie se face personal de catre fiecare dintre viitorii soti, in scris si se semneaza de catre declarant in fata ofiterului de stare civila, care solicita viitorilor soti, potrivit art. 28 alin. 2 din Legea nr. 119/1996, sa prezinte actele de identitate, certificatele de nastere, certificatele medicale privind starea sanatatii si, cand este cazul, dovezi privind desfacerea sau incetarea casatoriei anterioare ori dispensa de varsta sau de rudenie, in conditiile art. 4 si 6 C. fam., si confrunta datele inscrise in declaratie cu actele prezentate.

Declaratia de casatorie se face la serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor unde urmeaza a se incheia casatoria (art. 28 alin. 1 din Legea nr. 119/1996). Daca unul dintre viitorii soti nu se afla in localitatea unde urmeaza sa se incheie casatoria, el poate face declaratia de casatorie la serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor unde isi are domiciliul sau resedinta, indicand si locul unde se va incheia casatoria, urmand ca declaratia sa fie transmisa, in termen de 48 de ore, la serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor unde urmeaza a se incheia casatoria (art. 28 alin. 3 din Legea nr. 119/1996).

B) Stabilirea datei incheierii casatoriei

Dupa indeplinirea acestor formalitati, declaratia de casatorie se inregistreaza de catre ofiterul de stare civila si se fixeaza data incheierii casatoriei. La stabilirea acestei date, se va tine seama de prevederile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 119/1996, potrivit carora casatoria se incheie in termen de 10 zile, in care se cuprind atat ziua cand s-a facut declaratia de casatorie, cat si ziua incheierii casatoriei, iar daca unul dintre soti a facut declaratia de casatorie la un alt serviciu public comunitar local de evidenta a persoanelor decat acela unde se va incheia casatoria, termenul se calculeaza de la data primirii ambelor declaratii de casatorie la acest din urma serviciu.

Potrivit art. 29 alin. 2 din Legea nr. 119/1996, casatoria se poate incheia si inainte de expirarea acestui termen, cu aprobarea primarului municipiului, al sectorului municipiului Bucuresti, al orasului sau al comunei unde urmeaza sa se incheie casatoria; aprobarea se da pentru motive temeinice (de exemplu, viitoarea sotie este insarcinata si nasterea ar urma sa aiba loc inauntrul termenului de 10 zile etc.).

Instituirea termenului de 10 zile are un dublu scop: pe de o parte, este un termen de gandire pentru viitorii soti (in care acestia pot sa revina asupra hotararii de a se casatori) si – pe de alta – da posibilitatea tertelor persoane sa faca opozitie la casatorie. Dupa expirarea termenului de 10 zile, casatoria se poate incheia numai pana la expirarea termenului de valabilitate a certificatelor medicale; in cazul expirarii termenului de valabilitate a acestor certificate (14 zile de la data emiterii, potrivit art. 31 lit. C din Metodologie), viitorii soti sunt obligati sa depuna noi certificate medicale referitoare la starea sanatatii lor (art. 42 alin. 3 din Metodologie).

C) Publicatiile de casatorie Dupa inregistrarea declaratiilor de casatorie, se va face publicitatea intentiei de casatorie a viitorilor soti. Astfel, potrivit art. 131 din C. fam. si art. 281 din Legea nr. 119/1996, introduse prin Legea nr. 23/1999, declaratia de casatorie se publica, in extras, intr-un loc anume stabilit la sediul primariei unde se va incheia casatoria, prin grija ofiterului de stare civila. Extrasul trebuie sa cuprinda, in mod obligatoriu, data afisarii, datele de stare civila ale viitorilor soti, precum si instiintarea ca orice persoana poate face opozitie la casatorie, in termen de 10 zile de la data afisarii (art. 131 alin. 2 din C. fam.).

D) Opozitia la casatorie este actul juridic unilateral prin care o persoana aduce la cunostinta ofiterului de stare civila existenta unui impediment la casatorie sau neindeplinirea altei cerinte legale pentru incheierea acesteia (art. 14 C. fam.).

Opozitia la casatorie prezinta urmatoarele caracteristici:

a) poate fi facuta de orice persoana (art. 14 alin. 1 C. fam.) si poate fi ridicata chiar din oficiu de catre ofiterul de stare civila, cand acesta constata personal ca nu sunt indeplinite conditiile legale pentru incheierea casatoriei; ea poate fi facuta si de procuror;

b) opozitia se face in termenul de 10 zile dintre data inregistrarii si afisarii declaratiei de casatoriei si data incheierii casatoriei;

c) opozitia se face numai in scris si trebuie sa arate dovezile pe care se intemeiaza (art. 14 alin. 2 C. fam.);

d) daca opozitia este facuta de catre ofiterul de stare civila, acesta va intocmi un proces-verbal motivat, in doua exemplare – din care unul se va inmana celor care voiau sa se casatoreasca –, in care va consemna cauzele care opresc incheierea casatoriei (art. 30 din Legea nr. 119/1996 si art. 45 alin. 2 din Metodologie).

Opozitiile care nu indeplinesc conditiile legale nu sunt obligatorii pentru ofiterul de stare civila; ele constituie doar acte oficioase, de informare. Insa, in temeiul art. 15 C. fam., ofiterul de stare civila este insa obligat sa verifice aceste informatii.

Primind opozitia, ofiterul de stare civila va proceda dupa cum urmeaza:

a) daca opozitia este neintemeiata, nu va tine seama de aceasta si va instrumenta incheierea casatoriei;

b) daca opozitia necesita timp pentru verificare, va putea amana data incheierii casatoriei, dupa care va hotari daca va instrumenta sau nu incheierea casatoriei;

c) daca opozitia este intemeiata, va refuza incheierea casatoriei, intocmind un proces-verbal in acest sens (art. 30 din Legea nr. 119/1996 si art. 45 alin. 2 din Metodologie).

Potrivit art. 10 din Legea nr. 119/1996, persoana nemultumita poate sesiza judecatoria in raza careia domiciliaza, care se va pronunta asupra refuzului de ofiterului de stare civila de a instrumenta incheierea casatoriei.

46.2. Formalitati la incheierea casatoriei

Astfel cum am aratat, casatoria este un act juridic solemn, care presupune respectarea anumitor conditii de forma, cerute ad validitatem. Data fiind complexitatea acestor conditii, se poate vorbi chiar de procedura incheierii casatoriei.

Potrivit art. 11 C. fam. si art. 27 din Legea nr. 119/1996, casatoria se incheie de catre ofiterul de stare civila, la sediul serviciului public comunitar de evidenta persoanelor a municipiului, sectorului municipiului Bucuresti, orasului sau comunei in a carei raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta unul dintre viitorii soti.

De asemenea, potrivit art. 16 C. fam., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 23/1997, casatoria se incheie prin consimtamantul viitorilor soti, care sunt obligati sa fie prezenti impreuna, insotiti de doi martori, la sediul serviciului public comunitar de evidenta persoanelor, pentru a-si exprima consimtamantul personal si in mod public in fata ofiterului de stare civila.

Din analiza acestor dispozitii legale, rezulta ca solemnitatea casatoriei consta in urmatoarele:

A) Casatoria se incheie in fata unei autoritati, respectiv a ofiterului de stare civila. In ceea ce priveste competenta ofiterului de stare civila, pot fi deosebite mai multe aspecte:

a) competenta materiala (ratione materiae): cel care instrumenteaza incheierea casatoriei trebuie sa aiba calitatea de ofiter de stare civila, altfel casatoria este lovita de nulitate absoluta. Cu toate acestea, potrivit art. 7 din Legea nr. 119/1996, actele de stare civila intocmite de o persoana care a exercitat in mod public atributiile de ofiter de stare civila, cu respectarea prevederilor legale, sunt valabile, chiar daca acea persoana nu avea aceasta calitate. Este o aplicatie a principiului error communis facit ius;

b) competenta personala (ratione persone): ofiterul de stare civila este competent daca cel putin unul dintre viitorii soti isi are domiciliul sau resedinta in localitatea unde urmeaza sa se incheie casatoria. Alegerea apartine viitorilor soti; nerespectarea competentei personale nu este sanctionata cu nulitatea casatoriei.

c) competenta teritoriala (ratione loci) - este determinata de limitele teritoriului comunei, orasului, municipiului sau sectorului municipiului Bucuresti unde se afla serviciul public comunitar local de evidenta persoanelor in cadrul careia functioneaza ofiterul de stare civila; nici incalcarea dispozitiilor legale privind competenta ratione loci nu se sanctioneaza cu nulitatea casatoriei.

Din cele de mai sus, rezulta ca – din punctul de vedere al competentei ofiterului de stare civila – solemnitatea casatoriei este conditionata doar de respectarea competentei materiale, deoarece numai aceasta conditie este ceruta ad validitatem.

B) Casatoria se incheie intr-un anumit loc, si anume la sediul serviciului serviciul public comunitar local de evidenta persoanelor al municipiului, sectorului municipiului Bucuresti, orasului sau comunei (art. 16 alin. 1 C. fam. si art. 27 alin. 1 din Legea nr. 119/1996). Prin exceptie, potrivit art. 16 alin. 2 C. fam si art. 27 alin. 2 din Legea nr. 119/1996, casatoria se poate incheia si in afara sediului serviciului serviciul public comunitar local de evidenta persoanelor, cu aprobarea primarului, daca din motive temeinice unul dintre soti se afla in imposibilitatea de a se prezenta. De exemplu, unul dintre viitorii soti este infirm, grav bolnav sau pe patul de moarte, ori viitoarea sotie are o sarcina inaintata si nu se poate deplasa.

C) Casatoria se incheie in prezenta efectiva si concomitenta a viitorilor soti, care trebuie sa-si exprime consimtamantul personal, precum si in prezenta a doi martori (art. 16 alin. 1 C. fam. si art. 31 alin. 1 din Legea nr. 119/1996). Institutia martorilor la incheierea casatoriei a fost introdusa prin Legea nr. 23/1999, pentru a asigura concordanta cu prevederile Conventiei O.N.U. de la New York, din 10 decembrie 1962, privind consimtamantul la casatorie, varsta minima pentru casatorie si inregistrarea casatoriilor, ratificata de Romania prin Legea nr. 116/1992.

D) Casatoria se incheie in mod public, adica in astfel de conditii care sa permita oricarei persoane sa asiste. Aceasta este o publicitate virtuala, spre deosebire de publicitatea efectiva care este asigurata prin prezenta celor doi martori. Aceasta inseamna ca nu este obligatoriu ca, la incheierea casatoriei, sa asiste si alte persoane, in afara viitorilor soti si a celor doi martori, dar este necesar ca incheierea casatoriei sa se faca in asemenea conditii incat sa permita si accesul altor persoane.

Din cele de mai sus, putem trage concluzia ca solemnitatea casatoriei consta intr-un ansamblu de conditii, care trebuie respectate ad validitatem, spre deosebire de dreptul comun unde, de regula, caracterul solemn al actului juridic este dat fie de forma scrisa, fie de forma autentica necesara ad validitatem.

46.3. Momentul incheierii casatoriei

Potrivit art. 31 din Legea nr. 119/1996 si art. 44 alin. 1 din Metodologie, la incheierea casatoriei, ofiterul de stare civila ia consimtamantul viitorilor soti si apoi ii declara casatoriti.

Din analiza acestor prevederi rezulta ca momentul incheierii casatoriei este acela in care ofiterul de stare civila constata existenta consimtamantului viitorilor soti si ii declara casatoriti.

46.4. Formalitati ulterioare incheierii casatoriei. Dupa incheierea casatoriei, ofiterul de stare civila este tinut sa indeplineasca anumite formalitati procedurale, majoritatea menite sa asigure dovada casatoriei.

A) Intocmirea actului de casatorie. Dupa ce ofiterul de stare civila a luat consimtamantul viitorilor soti si i-a declarat casatoriti, la citeste dispozitiile din Codul familiei referitoare la drepturile si indatoririle sotilor si intocmeste de indata actul de casatorie in registrul actelor de stare civila (art. 17 C. fam., art. 31 alin. 1 din Legea nr. 119/1996 si art. 44 alin. 1 din Metodologie).

B) Semnarea actului de casatorie Actul de casatorie se semneaza de catre soti – cu numele de familie pe care s-au invoit sa-l poarte in timpul casatoriei –, de catre cei doi martori si de catre ofiterul de stare civila (art. 17 C. fam., art. 31 alin. 2 din Legea nr. 119/1996 si art. 44 alin. 2 din Metodologie).

Prin urmare, dupa incheierea casatoriei, aceasta se inregistreaza in registrul de stare civila, prin intocmirea actului de casatorie, pe baza caruia se elibereaza certificatul de casatorie.

Din analiza prevederilor legale mentionate mai sus, rezulta ca inregistrarea casatoriei nu are valoare constitutiva, ci este doar un element de proba, si anume, in principiu, singurul mijloc de proba. De aceea, casatoria este valabil incheiata, chiar daca ofiterul de stare civila a omis sa intocmeasca actul de casatorie; tot astfel, casatoria este valabila, chiar daca, dupa intocmirea actului de casatorie, s-a omis semnarea acestuia de catre persoanele prevazute de lege.

46.5. Proba casatoriei

Potrivit art. 18 din C. fam casatoria nu poate fi dovedita decat prin certificatul de casatorie, eliberat pe baza actului intocmit in registrul de stare civila. De asemenea, art. 13 din Legea nr. 119/1996 prevede ca starea civila se dovedeste cu actele de stare civila, precum si cu certificatele de stare civila eliberate pe baza acestora. Cu alte cuvinte, numai certificatul de casatorie eliberat pe baza actului de stare civila are aceeasi putere doveditoare ca si inregistrarea in registrul actelor de stare civila.

Cu toate acestea, dovada casatoriei se poate face cu orice mijloace de proba, in urmatoarele situatii:

a) cand, potrivit art. 16, 52 si 53 din Legea nr. 119/1996 se solicita reconstituirea sau, dupa caz, intocmirea ulterioara a actelor de stare civila, respectiv a actului de casatorie, si anume:

- nu au existat registre de stare civila (art. 16 lit. a);

- registre de stare civila au fost distruse sau pierdute in totalitate sau in parte (art. 16 lit. b si art. 52 lit. a);

- nu este posibila procurarea din strainatate a certificatelor de stare civila sau a extraselor dupa actele de stare civila, respectiv dupa actul de casatorie (art. 16 lit. c si art. 52 lit. b);

- intocmirea actului de casatorie, a fost omisa, in sensul ca – desi a luat consimtamantul sotilor – ofiterul de stare civila nu a mai intocmit actul de casatorie in registru (art. 16 lit. d si art. 53 lit. b)

Cererea de reconstituire sau intocmire ulterioara a actului de casatorie se solutioneaza potrivit procedurii prevazute de art. 54-55 din Legea nr. 119/1996: cererea, insotita de actele doveditoare, se depune la serviciul public comunitar local de evidenta persoanelor competent sa intocmeasca actul sau la cel de la domiciliul solicitantului, in cazul in care actul a fost intocmit in strainatate si nu poate fi procurat nici certificat, nici extras de pe acesta; cererea se solutioneaza in termen de 30 de zile de catre primar, prin dispozitie, care poate fi contestata la instanta judecatoreasca in a carei raza teritoriala isi are sediul autoritatea emitenta.

b) cand dovada casatoriei se face de un tert care urmareste un interes patrimonial. De exemplu, in cazul unui contract de intretinere incheiat intre fostii soti sub conditia rezolutorie a recasatoririi fostului sot creditor, fostul sot debitor va putea dovedi cu orice mijloc de proba recasatorirea creditorului. De asemenea, se poate face proba casatoriei cu orice mijloc de proba in cazul in care se urmareste inlaturarea sotului de la a fi ascultat ca martor, potrivit art. 189 alin. 1 pct. 2 C. proc. civ.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2164
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site