Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


Caile de atac ordinare

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



Caile de atac ordinare




Sectiunea I-a

Reglementari comune privind caile de atac ordinare

1. Notiune

Caile ordinare de atac sunt mijloacele prevazute de lege prin care se exercita un control judecatoresc asupra hotararilor judecatoresti prin care s-a solutionat a cauza penala, inainte de ramanerea lor definitiva in scopul descoperirii si indreptarii eventualelor erori pe care acestea le-ar cuprinde.

Codul de procedura penala reglementeaza doua cai de atac ordinare: apelul si recursul.

2. Persoanele care pot actiona prin caile de atac ordinare

Subiectii procesuali care au drept de apel si de recurs, precum si intinderea acestui drept pentru fiecare dintre ei, sunt aratati in art.362 si 385 . Asadar, pot declara apel sau recurs:

a)     procurorul, in ce priveste latura penala si latura civila;

b)    inculpatul, in ce priveste latura penala si latura civila;

c)     partea vatamata, numai in ce priveste latura penala;

d)    partea civila si partea responsabila civilmente, in ce priveste latura civila, dar si latura penala;

e)     martorul, expertul, interpretul si aparatorul, cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite acestora;

f)      orice persoana ale carei interese legitime au fost vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei.

Apelul poate fi declarat pentru persoanele prevazute la lit. b)-f) si de catre reprezentantul legal si de catre aparator, iar pentru inculpat, si de catre sotul acestuia.

3. Termenul de declarare al cailor de atac ordinare

Conform art.363 si 385 , durata termenului de apel si a celui de recurs este de 10 zile, cu exceptia cazurilor cand legea dispune altfel.

Nedeclararea caii de atac in termen duce la decaderea din exercitiul dreptului si la respingerea caii de atac formulate ca fiind tardiva. Codul reglementeaza insa doua remedii procesuale prin care decaderea este inlaturata daca sunt indeplinite anumite conditii stabilite de lege: repunerea in termen si apelul sau recursul peste termen.

Repunerea in termen (art.364 si al.2)

Pentru a interveni repunerea in termen se cer a fi indeplinite cumulativ doua conditii:

- partea sa fi fost oprita sa declare apel de o cauza temeinica de impiedicare.

- sa nu fi trecut mai mult de 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a despagubirilor civile din hotarare.

Repunerea in termen in termen se dispune la cererea motivata a persoanei care nu a putut declara apel sau recurs in termen, iar daca cererea este admisa, calea de atac este considerata ca facuta in termen producand toate efectele pe care legea i le atribuie (inclusiv efectul suspensiv).

Apelul peste termen (art.365 si 385 al.2)

Pentru ca un apel declarat peste termen sa investeasca instanta de apel cu judecarea apelului declarat, se cer a fi indeplinite doua conditii:

- partea sa fi lipsit atat la judecata cat si la pronuntare.

- sa nu fi trecut mai mult de 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a despagubirilor civile din hotarare.

Apelul peste termen investeste instanta cu rejudecarea cauzei dar nu suspenda executarea hotararii primei instante.

4. Procedura de declarare a cailor ordinare de atac

Conform art.366 si apelul si recursul pot fi declarate in scris sau oral.

Caile de atac ordinare se declara in scris printr-o cerere semnata personal de persoana care uzeaza de calea de atac, cerere ce se depune la instanta a carei hotarare se ataca, ori la unul din locurile aratate in art.187.

Caile de atac ordinare pot fi declarate si oral in sedinta in care s-a pronuntat hotararea, cu obligatia pentru instanta de a consemna aceasta intr-un proces-verbal.

Renuntarea la apel sau la recurs

Dupa pronuntarea hotararii si pana la expirarea termenului de declarare a caii de atac, partile pot renunta in mod tacit sau expres la calea de atac (art.368 si al.2)

Renuntarea tacita intervine atunci cand partea lasa termenul sa se implineasca fara a formula apel sau recurs. Renuntarea expresa poate fi facuta de parte, personal sau prin mandatar cu procura speciala, fie printr-o cerere scrisa depusa la instanta, fie oral in sedinta in care are loc pronuntarea.

Partea poate reveni asupra renuntarii facute dar numai in ceea ce priveste latura penala a cauzei si numai pana la expirarea termenului de apel ori de recurs.

Retragerea apelului sau recursului declarat

Potrivit dispozitiilor art.369 si al.2, oricare dintre parti isi poate retrage apelul sau recursul declarat pana la inchiderea dezbaterilor la instanta de apel ori de recurs. Declaratia de retragere se poate face fie la instanta a carei hotarare a fost atacata, fie la instanta de apel.

7. Efectele declaratiei de apel sau de recurs

Declararea apelului sau a recursului produce, potrivit art.370-373 si art. , patru efecte: suspensiv, devolutiv, extensiv si neagravarea situatiei in propria cale de atac.



Efectul suspensiv

Atata timp cat curge termenul de apel sau de recurs, toate dispozitiile din hotarare sunt suspendate. Declararea apelului sau a recursului are ca efect suspendarea in continuare a executarii hotararii atacate. Efectul suspensiv priveste insa doar acele dispozitii din hotarare care se refera la persoana care a formulat calea de atac sau la care aceasta se refera.

Dispozitiile din hotarare care, prin vointa legii, sunt executorii, chiar daca hotararea nu este definitiva nu se suspenda ca urmare a declararii apelului sau recursului, chiar daca de refera la persoana celui care a declarat apel sau recurs.

Efectul devolutiv

Prin efect devolutiv se intelege transmiterea, in intregime sau in parte, a cauzei spre o noua judecata, de la instanta care a pronuntat hotararea atacata la instanta competenta sa solutioneze calea de atac.

Efectul devolutiv al apelului sau al recursului, cunoaste o tripla limitare:

este limitat de persoana apelantului sau recurentului;

este limitat de calitatea procesuala a celui care declara apel sau recurs;

este limitat de efectul neagravarii situatiei in propria cale de atac.

Cand recursul este a doua cale de atac ce poate fi exercitata in cauza, efectul sau devolutiv este limitat si la cazurile de casare prevazute de art.385

Efectul extensiv

Efectul extensiv al cailor de atac ordinare obliga instanta de control judiciar sa examineze cauza, prin extindere, si cu privire la persoanele care nu au uzat de calea de atac sau la care aceasta nu se refera, putand hotari si in privinta acestora fara insa a le putea crea o situatie mai grea.

Si efectul extensiv este limitat de calitatea persoanei care declara apelul, astfel incat daca apelul acesteia devolueaza doar una din laturile procesului penal si extinderea va putea avea loc numai in cadrul acelei laturi.

Efectul neagravarii situatiei in propria cale de atac

Conform acestui efect, instanta de control judiciar nu poate crea o situatie mai grea decat cea hotarata de prima instanta, pentru cel care a declarat apel ori recurs sau in favoarea caruia a fost declarat apelul ori recursul.

Efectul se produce nu numai la judecarea cauzei in apel sau in recurs ci si la rejudecarea cauzei ca urmare a desfiintarii hotararii in apel cu trimitere sau a casarii in recurs cu trimitere si la reluarea urmaririi penale ca urmare a restituirii cauzei la procuror de catre instanta de apel ori de cea de recurs.

Sectiunea a II-a

Apelul

Notiune si caracterizare

Apelul este calea ordinara de atac prin care se promoveaza, la instanta imediat ierarhic superioara, o rejudecare a cauzei in fond sub toate aspectele de fapt si de drept, cu posibilitatea de a se schimba solutia data prin hotararea atacata in privinta persoanei care a declarat apel sau la care se refera declaratia de apel si in limitele calitatii sale procesuale.

Apelul se caracterizeaza prin aceea ca este o cale ordinara de atac cu privire la fondul cauzei, speciala, preponderent de reformare si numai in mod exceptional, de anulare.

Conform art.378, obiectul judecatii in apel il constituie verificarea hotararii atacate pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi, prezentate la instanta de apel si pronuntarea asupra tuturor motivelor de apel invocate.

Hotararile penale supuse apelului

Conform art.361, pot fi atacate cu apel sentintele si incheierile date in prima instanta.

Toate sentintele sunt supuse apelului cu exceptia:

a) sentintelor pronuntate de judecatorii privind infractiunile mentionate in art.279 al.2 lit.a;

b) sentintelor pronuntate de tribunalele militare privind infractiunile mentionate in art.279 al.2 lit.a si infractiunile contra ordinii si disciplinei militare sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani;

c) sentintelor pronuntate de curtile de apel si de Curtea Militara de Apel;

d) sentintelor pronuntate de sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie;

e) sentintelor de dezinvestire (de restituire a cauzei la procuror, de declinare de competenta).

Incheierile date in prima instanta pot fi atacate cu apel numai o data cu fondul. Apelul declarat impotriva sentintei se socoteste facut si impotriva incheierilor, chiar daca acestea au fost date dupa pronuntarea sentintei.

Nu sunt atacabile cu apel urmatoarele incheieri:

incheierile date in cauzele nesusceptibile de apel;

incheierile pentru care este reglementata calea de atac separata a recursului (incheierile privind masurile preventive);

incheierile nesupuse nici unei cai de atac (incheierea prin care s-a admis sau respins abtinerea).

Motivarea apelului

Motivele de apel se formuleaza in scris prin cererea de apel sau printr-un memoriu separat depus la instanta de apel cel tarziu in ziua judecatii (art.374 C.p.p.). Motivarea apelului nu este obligatorie.

Judecata in apel

Judecata in apel se desfasoara potrivit normelor cu caracter general care disciplineaza faza de judecata la care se adauga unele norme specifice cailor ordinare de atac, in general sau apelului, in special.

Masurile premergatoare sedintei de judecata sunt cele comune judecatii in oricare din etapele sale. Sunt de observat doar urmatoarele reguli specifice: sunt citate numai partile fata de care apelul poate produce efecte, iar martorii sunt citati numai daca se dispune reascultarea lor.

La sedinta de judecata in apel prezenta procurorului este obligatorie, indiferent de obiectul cauzei, iar partile dobandesc la judecarea in apel denumiri specifice – cel care a declarat apel poarta numele de apelant, iar cel impotriva caruia s-a declarat apelul, numele de intimat – fara a-si pierde insa calitatile initiale de parte.

Judecata propriu-zisa in fata instantei de apel se poate desfasura in doua modalitati: fara cercetare judecatoreasca si cu cercetare judecatoreasca.

Judecarea apelului fara cercetare judecatoreasca. Judecata in apel se face, de regula, pe baza probelor administrate de prima instanta si, eventual, pe baza unor inscrisuri noi prezentate in fata instantei de apel (art.378 al.1). In acest caz, judecata propriu-zisa a apelului se identifica cu dezbaterea acestuia.

Presedintele instantei de judecata va da cuvantul partilor in urmatoarea ordine: apelant, intimat, procuror. Presedintele poate da cuvantul si in replica.

Inainte de a se incheia dezbaterile, inculpatului trebuie sa i se acorde ultimul cuvant.

Judecarea apelului cu cercetare judecatoreasca. Motivele de apel formulate si sustinute in fata instantei pot releva necesitatea administrarii unor noi probe sau a readministrarii unor probe administrate la prima instanta. In aceste situatii, instanta de apel poate proceda la efectuarea unei cercetari judecatoresti, dupa punerea in discutie a utilitatii ei.

Dupa administrarea probelor, se va da cuvantul partilor pentru dezbateri, procedura fiind identica cu cea prezentata anterior.

Deliberarea instantei de apel are loc conform reglementarilor comune in materie. Daca in cauza au fost declarate mai multe apeluri, instanta este obligata sa le examineze pe toate si sa se pronunte asupra lor. Rezultatul deliberarii se consemneaza intr-o minuta care va fi pronuntata in sedinta publica, potrivit reglementarilor comune.



Solutiile pe care le poate adopta instanta de apel

Dupa ce deliberarea a luat sfarsit, instanta de apel poate pronunta una din urmatoarele solutii principale: respingerea apelului sau admiterea apelului.

Instanta de apel respinge apelul si mentine hotararea atacata in urmatoarele situatii:

cand apelul este tardiv;

cand apelul este inadmisibil;

cand apelul este nefondat.

Apelul se admite atunci cand hotararea primei instante este gresita fie sub aspectul stabilirii situatiei de fapt, fie sub aspectul aplicarii legii. Admiterea apelului presupune intotdeauna desfiintarea hotararii atacate, in intregime sau in parte. Admiterea apelului este insotita intotdeauna de una din urmatoarele solutii subsecvente:

a)         se dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost desfiintata, atunci cand hotararee a fost desfiintata pentru motivul ca judecarea cauzei la acea instanta a avut loc in lipsa unei parti nelegal citate sau care, legal citata, a fost in imposibilitatea de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta posibilitate, ori pentru ca prin hotarare nu a fost rezolvat fondul cauzei;

b)        se dispune rejudecarea de catre instanta competenta, atunci cand prima instanta a judecat cu incalcarea normelor de competenta prevazute sub sanctiunea nulitatii

c)        se pronunta o noua hotarare de catre instanta de apel, in toate celelalte situatii in care hotararea primei instante este gresita.

Admiterea apelului poate fi urmata si de restituirea cauzei la procuror atunci cand instanta de apel apreciind necesitatea administrarii unor noi probe, considera ca administrarea acestora in fata ei s-ar putea produce doar cu mare intarziere.

6. Procedura rejudecarii cauzei

Rejudecarea cauzei dupa desfiintarea hotararii in apel cu trimitere spre rejudecare se desfasoara potrivit normelor aplicabile judecatii in prima instanta. Instanta de rejudecare este obligata, insa, sa se conformeze hotararii instantei de apel in masura in care situatia de fapt ramane cea avuta in vedere la solutionarea apelului.

Sectiunea a III-a

Recursul

Notiune

Recursul este calea ordinara de atac ce se poate indrepta impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in apel, realizand un al doilea control judecatoresc al cauzei, preponderent in drept, sau impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta, in cauzele nesupuse apelului, realizand un control judecatoresc integral al cauzei.

In oricare din formele sale, recursul este o cale ordinara de atac, exercitabila in orice cauza penala, cu o devolutie predominant in drept, admisibila in cazurile prevazute de lege si preponderent de reformare.

Hotararile suspuse recursului

Recursul se poate indrepta impotriva sentintelor, a deciziilor, si a incheierilor.

Potrivit art.3851, pot fi atacate cu recurs:

sentintele pronuntate de judecatorii in cazul infractiunilor mentionate in art.279 alin.2 lit.a), precum si in alte cazuri prevazute de lege;

sentintele pronuntate de tribunalele militare in cazul infracttiunilor mentionate in art.279 alin.2 lit.a) si al infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani;

sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;

sentintele pronuntate de sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie;

deciziile pronuntate, ca instante de apel, de tribunale, tribunalele militare teritoriale, curtile de apel si Curtea Militara de Apel, cu exceptia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor;

incheierile date in aceste cazuri, chiar daca au fost date dupa pronuntarea hotararii, dar numai o data cu sentinta sau decizia recurata, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.

Pot fi atacate cu recurs si incheierile si sentintele pentru care este prevazuta separat calea de atac a recursului.

3. Cazurile de casare

Atunci cand recursul urmeaza apelului, in sensul ca este a doua cale de atac ordinara ce poate fi exercitata intr-o cauza penala, recursul poate fi admis doar daca si hotararea recurata cuprinde anumite erori expres prevazute de lege si numite cazuri de casare.

Cazurile de casare sunt prevazute expres in art.3859.   

Recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la cazurile de casare prevazute in art.3859.

4. Motivarea recursului



Recursul trebuie sa fie motivat. Motivele de recurs se formuleaza in scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanta de recurs cu cel putin 5 zile inaintea primului termen de judecata

In cauzele supuse doar recursului, nu si apelului, motivele de recurs pot fi formulate si oral in ziua judecatii.

5. Judecata in recurs

Judecata in recurs se desfasoara potrivit normelor cu caracter general care disciplineaza faza de judecata la care se adauga unele norme specifice cailor ordinare de atac, in general sau recursului, in special.

Masurile premergatoare sedintei de judecata sunt cele comune judecatii in oricare din etapele sale. O masura pregatitoare, specifica recursului, consta in posibilitatea de a se dispune intocmirea unui raport cu privire la cauza dedusa judecatii de catre unul din magistratii ce vor alcatui completul de judecata.

Raportul trebuie sa cuprinda, pe scurt, obiectul procesului, solutiile pronuntate de instante si faptele retinute de ultima instanta, in masura in care sunt necesare solutionarii recursului, observatii asupra conditiilor de admisibilitate a recursului, precum si expunerea motivelor de recurs, fara a se arata opinia raportorului.

Sedinta de judecata in recurs se desfasoara conform reglementarilor comune in materia judecatii. Partile dobandesc la judecarea in recurs denumiri specifice – cel care a declarat recurs poarta numele de recurent, iar cel impotriva caruia s-a declarat recursul numele de intimat – fara a-si pierde insa calitatile initiale de parte.

Judecata in recurs consta in dezbaterea motivelor de recurs formulate. Dupa citirea raportului, cand s-a dispus intocmirea acestuia, presedintele completului da cuvantul recurentului, apoi intimatului si procurorului.

Inculpatul are cel din urma cuvantul.

Deliberarea instantei de recurs are loc conform reglementarilor comune in materie. Instanta este obligata sa se pronunte asupra tuturor motivelor de recurs invocate de procuror sau de parti. Rezultatul deliberarii se consemneaza intr-o minuta care va fi pronuntata in sedinta publica, potrivit reglementarilor comune.

6. Solutiile la judecata in recurs

Dupa ce deliberarea a luat sfarsit, instanta de recurs poate pronunta una din urmatoarele solutii principale: respingerea recursului sau admiterea recursului.

Instanta respinge recursul si mentine hotararea cand recursul este tardiv, inadmisibil sau nefondat.

Recursul se admite atunci cand instanta de recurs apreciaza ca cel putin unul din cazurile de casare invocate de procuror sau de parti sau examinate din oficiu de catre instanta sunt intemeiate. Admiterea recursului conduce intotdeauna la casarea hotararii atacate, in intregime sau in parte.

Admiterea recursului si casarea hotararii atacate sunt insotite intotdeauna de una din urmatoarele solutii subsecvente:

a) se mentine hotararea primei instante, cand apelul a fost gresit admis;

b) se dispune achitarea inculpatului sau incetarea procesului penal in cazurile prevazute in art.10;

c) se dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost casata in cazurile cand:

- hotararea atacata este lovita de nulitate absoluta (cu exceptia cazului de incompetenta, cand se dispune rejudecarea de catre instanta competenta);

judecarea la acea instanta a avut loc in lipsa unei parti nelegal citate sau care, legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate;

- la judecarea cauzei unei parti i s-a respins in mod nejustificat o cerere de amanare si din aceasta cauza nu a putut sa-si faca apararea;

- prin hotararea atacata nu a fost rezolvat fondul cauzei.

Trimiterea cauzei spre rejudecare se poate dispune si pentru administrarea de probe dar doar daca instanta de recurs este Inalta Curte de Casatie si Justitie, rejudecarea facandu-se in acest caz de catre instanta a carei hotarare a fost casata sau, cand interesele justitiei o cer, de catre o alta instanta egala in grad;

d) dispune rejudecarea de catre instanta de recurs in celelalte cazuri decat cele prevazute la lit. c).

Admiterea recursului poate fi urmata si de restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmaririi penale atunci cand instanta de recurs apreciind necesitatea administrarii unor noi probe, considera ca administrarea acestora in fata ei s-ar putea produce doar cu mare intarziere.

7. Rejudecarea cauzei dupa casare

Procedura rejudecarii cauzei dupa casarea hotararii se desfasoara dupa aceleasi reguli ca rejudecarea dupa desfiintarea hotararii cu trimitere in apel.

Bibliografie

Apetrei, Mihai. Drept procesual penal, Editura Victor, Bucuresti, 2004, p.334-370.

Mateut, Gheorghita. Procedura penala. Partea speciala, vol.II, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997, p.177-359.

Papadopol, Vasile, Turianu, Corneliu. Apelul penal, Editura Sansa, Bucuresti, 1994, 293p.

Pavaleanu, Vasile, Iacobuta, Ioan, Covalciuc, Mihai. Drept procesual penal, Editura Panfilius, Iasi, 2005, 295-334.

Radescu, Dumitru, Jipa, Cristian. Apelul si recursul in procesul penal, Editura Juridica, Bucuresti, 2003, 531p.

Theodoru, Grigore. Drept procesual penal. Partea speciala, vol. II, Editura Cugetarea, Iasi, 1998, p.297-445.

Theodoru, Grigore. Teoria si practica recursului penal, Editura Junimea, Iasi, 2003, 433p.

Tulbure, Adrian Stefan, Tatu, Angela. Tratat de procedura penala, Editura All, Bucuresti, 2001, p.393-461.

Volonciu, Nicolae. Tratat de procedura penala, vol.II, Editura Paideia, Bucuresti, 1996, p.231-314.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 985
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site