Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


Dobandirea calitatii de comerciant. Obligatiile profesionale

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic




Dobandirea calitatii de comerciant. Obligatiile profesionale

Calitatea de comerciant se dobandeste in mod diferit de catre comerciantii - persoane fizice si respectiv de persoanele juridice, in principal, societatile comerciale.



2.1. – Dobandirea calitatii de comerciant de catre persoana fizica.

Persoana fizica dobandeste calitatea de comerciant daca efectueaza fapte de comert obiective, cu caracter profesional si in nume propriu.

Potrivit art.7 C.com.– comerciantul persoana fizica este definit prin faptele de comert pe care le efectueaza in mod constant, repetat si sistematic, ca o profesiune obisnuita. Categoria comerciantilor persoane fizice este stabilita pe baza criteriului obiectiv in raport de faptele de comert efectuate de acestia iar nu prin apartenenta persoanelor la un anumit grup profesional.

Definitie: comerciantul persoana fizica este persoana - cetatean roman sau cetatean al statelor membre ale Uniunii Europene ori apartinand spatiului economic european - care are capacitatea juridica prevazuta de lege si efectueaza in mod obisnuit cu titlu de profesie fapte de comert, in nume propiu si pe riscul sau, avand o raspundere nelimitata pentru obligatiile asumate in aceasta calitate. Comerciantul persoana fizica trebuie sa obtina, in prealabil, autorizatia prevazuta de lege si certificatul de inregistrare in registrul comertului.

Determinarea conditiilor dobandirii calitatii de comerciant de catre persoana fizica presupune coroborarea mai multor texte legale : art.7 C.com., art.1 Legea nr.26/1990, disp. Legii nr.300/2004, disp. Legii nr.509/2002.

In doctrina clasica, au fost evidentiate, in principal, 3 conditii :

persoana fizica sa efectueze fapte de comert obiective din categoria celor prevazute de art.3 C.com.; savarsirea faptelor de comert obiective trebuie sa fie efectiva, asumata juridic si licita.

Caracterul efectiv – semnifica faptul ca efectuarea faptelor de comert nu trebuie sa fie o simpla intentie ci sa constea intr-o actiune materiala, concreta.

Caracterul licit – semnifica faptul ca efectuarea faptelor de comert nu trebuie sa fie contrara legii si ordinii publice ori regulilor de convietuire sociala.

Asumarea juridica – trebuie inteleasa in sensul ca persoana fizica trebuie sa-si asume raspunderea pentru consecintele actelor incheiate direct sau indirect (prin reprezentant).

efectuarea de fapte de comert obiective trebuie sa aiba caracter profesional adica sa constituie o ocupatie permanenta, obisnuita, sistematica, iar nu accidentala.

Art.9 C.com. dispune ca „ Orice persoana care intr-un chip accidental face o operatiune de comert nu poate fi considerata ca comerciant ; ea este insa supusa legilor si jurisdictiei comerciale pentru toate contestatiile ce se pot ridica din aceasta operatiune”.

Conditia caracterului profesional este indeplinita daca sunt intrunite doua elemente cumulative : a.) un element de fapt – ce consta in exercitiul sistematic si repetat al unor fapte de comert ; b.) un element subiectiv – ce consta in intentia de a deveni comerciant. Conditia caracterului profesional al activitatii nu presupune ca activitatea comerciala sa fie o activitate exclusiva si nici o activitate principala. Activitatea comerciantului nu trebuie sa constea intr-o efectuare a faptelor de comert accidentala, izolata. O conditie implicita este ca efectuarea faptelor de comert obiective sa se realizeze in scop de castig, pentru obtinerera de profit.

efectuarea faptelor de comert obiective trebuie sa se faca in nume propriu, adica    independent si pe riscul sau.

In doctrina clasica s-a subliniat ca aceasta conditie asigura delimitarea comerciantului - persoana fizica de auxiliarii folositi de acesta in activitatea sa :

- comerciantul – persoana fizica efectueaza fapte de comert angajand numele si patrimoniul sau in raporturile cu tertii. Auxiliarii – sunt persoane care reprezinta comerciantul sau faciliteaza efectuarea unor operatiuni comerciale si astfel efectueaza fapte de comert in mod obisnuit (profesional) dar in numele si pe seama comerciantului

Exemplificam cu :

prepusul insarcinat cu comertul patronului sau in locul unde acesta se exercita sau in alt loc – art.392 C.com.

comisii pt negot insarcinati sa vanda marfurile in interiorul localuluiu unde se exercita comertul – art.404 C.com.

comisii calatori pentru negot care il reprezinta pe comerciant fiind insarcinati cu exercitarea comertului in alte localitati – art.402 C.com.

Calitatea de comerciant apartine comerciantului care le-a dat imputernicirea.

Nu au calitatea de comerciant

- administratorii societatilor comerciale deoarece acestia incheie actele si operatiunile comerciale in numele si pe seama societatii comerciale;

- asociatii si actionarii societatilor comerciale;

- meseriasul care se limiteaza la exercitiul meseriei;

- persoanele care exercita profesiuni liberale – medicii, avocatii, notarii publici, arhitectii;

- agricultorii – art.5 C.com.

In doctrina din ultimii ani, conditiile dobandirii calitatii de comerciant de catre persoana fizica sunt grupate in 2 categorii :

a.- conditii referitoare la persoana comerciantului – adica cele privind capacitatea juridica prevazuta de lege cu cele 2 componente : capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu;

b.- conditii referitoare la activitate – care implica :

- dovada calificarii necesare pentru desfasurarea activitatii

- obtinerea autorizatiei administrative prevazute de lege (Legea nr.300/ 2004) si a certificatului de inregistrare la registrul comertului.

Conditiile trebuie indeplinite cumulativ.

Doctrina comerciala cuprinde si alte puncte de vedere.

In ceea ce ne priveste, consideram pentru dobandirea statutului de comerciant de catre persoana fizica este necesara indeplinirea unor conditii de fond si de forma:

exercitarea faptelor de comert din categoria celor prevazute de art.3 C.com., cu titlu profesional si in nume propriu (in mod independent si pe pe riscul persoanei in cauza);

capacitatea juridica civila a personei fizice (conditie implicita);

obtinerea autorizatiei pentru desfasurarea de activitati economice, emisa de catre primarul localitatii de domiciliu/resedinta sau al localitatii in a carei raza teritoriala se presteaza serviciile, in conditiile Legii nr.300/2004;

obtinerea certificatului de inregistrare in registrul comertului, in conditiile reglementate de capitoul III, art.16 din Legea nr.300/2004 si de dispozitiile Legii nr.26/1990 privind registrul comertului.

2.2. – Dobandirea calitatii de comerciant de catre persoanele juridice

Persoanele juridice dobandesc calitatea de comerciant prin constituirea lor cu respectarea cerintelor legale – intocmirea actelor constitutive in forma prevazuta de lege si inregistrarea acestora in registrul comertului si la organele fiscale.

a.- societatile comerciale – se infiinteaza cu unica finalitate de a desfasura o activitate comerciala care este insasi ratiunea existentei societatii comerciale;

- societatea este comerciala numai daca obiectul de activitate prevazut in actul constituitv este comercial, mai exact, consta in efectuarea de fapte de comert obiective;

- societatea comerciala dobandeste calitatea de comerciant „ab origine” adica prin chiar constituirea ei independent de efectuarea vreunei fapte de comert (spre deosebire de comerciantul - persoana fizica ce trebuie sa exercite comertul cu caracter profesional);

b.- regiile autonome – dobandesc calitatea de comerciant din momentul infiintarii prin hotararea Guvernului sau prin decizia organului administratiei publice locale;



c.- societatile cooperative – dobandesc calitatea de comerciant de la data infiintarii lor, in conditiile legii;

d.- G.I.E. – dobandesc calitatea de comerciant daca membrii grupului decid asupra acestei forme de organizare si functionare si infiinteaza grupul in conditiile Legii nr.161/2003;

e.- companiile si societatile nationale – dobandesc calitatea de comerciant prin reorganizarea fostelor regii autonome in conditiile O.U.G. nr.30/1997.

2.3. – Dovada calitatii de comerciant

In principiu, dovada calitatii de comerciant se poate face cu orice mijloc de proba admis de legea comerciala – conform art.46 C.com. si incumba partii litigante care formuleaza anumite pretentii, respectiv care invoca sau neaga calitatea de comerciant a unei persoane.

- se face in conditii diferite pentru persoana fizica si respectiv pentru persoana juridica comercianta :

a.- pentru comerciantul – persoana fizica – proba calitatii de comerciant este o chestiune de fapt care implica dovada efectuarii uneia sau mai multor fapte de comert obiective cu caracter profesional, sistematic si repetat, ca o profesiune obisnuita si in nume propriu;

- se suplineste si cu alte mijloace de proba cum sunt :

- existenta autorizatiei administrative de exercitare a activitatii comerciale;

- inmatricularea in Registrul comertului;

- utilizarea denumirii de comerciant in inscrisuri;

- dobandirea unui fond de comert;

- plata unor impozite pentru profesii comerciale.

Aceste mijloace suplimentare sunt considerate simple prezumtii care pot fi combatute prin proba contrara (Stanciu D. Carpenaru, Drept comercial roman, Ed. ALL Beck, 2002, p.77).

Chiar o hotarare judecatoreasca care constata aceasta calitate are efect relativ deoarece dovada calitatii este o chestiune de fapt, neputand fi invocata in alt litigiu fara a fi probate indeplinirea conditiilor calitatii de comerciant.

Consideram ca dovada calitatii de comerciant persoana fizica se face cu autorizatia administrativa de exercitare a profesiei in mod independent coroborata cu certificatul de inregistrare in registrul comertului si dovada indeplinirii si a celorlalte conditii.

b.- pentru comerciantul persoana juridica – societate comerciala, regie autonoma, societate nationala, companie nationala, organizatie cooperatista, GIE – proba calitatii de comerciant se face prin dovada constituirii societatii / entitatii juridice in conditiile prevazute de lege, adica prin copia certificata de pe inregistrarea in Registrul comertului.

2.4. – Incetarea calitatii de comerciant.

Incetarea calitatii de comerciant are loc in modalitati diferite pentru comerciantul persoana fizica si respectiv pentru comerciantul persoana juridica :

a.] comerciantul – persoana fizica : pentru acesta calitatea de comerciant inceteaza ca urmare a

- retragerea autorizatiei administrative urmata de incetarea efectiva si definitiva (iar nu temporara) a faptelor de comert si

- radierea inmatricularii din registrul comertului.

b.] comerciantul – persoana juridica – pierde calitatea de comerciant in momentul in care persoana juridica – societate comerciala, regie autonoma, societate sau companie nationala, etc. - inceteaza sa mai existe ca persoana juridica, de regula, prin dizolvare si lichidare.

Conform art.227 si urm. din Legea nr.31 /1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare dintre care recent prin Legea nr.441/2006societatea comerciala isi inceteaza existenta prin dizolvare si lichidare.

Incetarea temporara a activitatii societatii nu conduce la pierderea calitatii de comerciant daca sunt indeplinite conditiile prevazute de art.237 al.2 din legea nr.31/1990, rep.in 2004, cu modificarile si completarile ulterioare, adica : incetarea temporara a activitatii sa nu depaseasca 3 ani si sa fie inregistrata ca mentiune in registrul comertului si la organele fiscale.

Dizolvarea societatii nu atrage in mod automat si imediat pierderea personalitatii juridice a societatii comerciale, a statutului acesteia de persoana juridica deoarece societatea comerciala isi pastreaza personalitatea juridica pana la efectuarea ultimului act de lichidare. Celelalte entitati juridice de tipul regii autonome, societati si companii nationale, societati cooperative, isi inceteaza existenta in conditiile statutului propriu si a legii de organizare cu respectarea precum si a conditiilor prevazute de dreptul comun in materie de dizolvare si lichidare – Decretul nr.31/1954 privind persoanele fizice si juridice.

Conditiile de exercitare a activitatii comerciale – capacitatea, incompatibilitati, interdictii.

Autorul Stanciu D. Carpenaru prezinta in lucrarea Drept comercial roman, Ed all Beck, 2002, conditiile de exercitare a activitatii comerciale.

Capacitatea juridica – reprezinta aptitudinea generala a persoanei fizice sau juridice de a avea drepturi si obligatii recunoscute juridic, de a deveni subiect de drept. Capacitatea juridica se manifesta, in dreptul civil, prin doua componente : capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu.

  • Capacitatea de folosinta – consta in aptitudinea generala si abstracta a oricarei persoane fizice si juridice de a dobandi drepturi subiective si de a-si asuma obligatii, de a deveni subiect de drept in cadrul unor raporturi juridice concrete.   

Capacitatea de exercitiu – consta in aptitudinea persoanei fizice si juridice de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatii prin incheierea de acte juridice.

Persoana fizica pentru a deveni comerciant trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu (se dobandeste la 18 ani).

Capacitatea de folosinta a persoanei fizice incepe la nasterea acesteia si inceteaza la moartea persoanei; este generala intrucat se refera la toate drepturile si obligatiile recunoscute persoanelor fizice pentru a-si satisface interesele personale, materiale, profesionale, culturale.

Capaciatea de exercitiu a persoanei fizice este :

  • deplina – de la implinirea varstei de 18 ani;
  • restransa – intre limitele de varsa cuprinse intre 14 -18 ani;
  • pana la 14 ani nu are capacitate de exercitiu.

Consideram ca aceasta conditie este o conditie de fond alaturi de conditiile privind modul de desfasurare a faptelor de comert precizate in doctrima clasica ( efectuarea de fapte de comert obiective, in nume propriu si cu titlu profesional).

Incapacitatile

Nu au capacitatea de a dobandi calitatea de comerciant : minorul si persoana pusa sub interdictie din cauza alienatiei ori a debilitatii mintale deoarece nu are discernimant.

a.1.- Minorul – este persoana fara capacitate de exrcitiu pana la 14 ani sau cu capacitate de exercitiu restransa intre 14 -18 ani.

Nu poate dobandi calitatea de comerciant – aceasta incapacitate fiind un mijloc de protectie a minorului. In conceptia C.com. incapacitatea minorului priveste inceperea comertului dat fiind faptul ca legea permite continuarea comertului in numele minorului prin reprezentantul legal – parinte sau tutore (art.13 C.com.).

Astfel, daca minorul dobandeste pe cale succesorala un fond de comert, se poate continua comertul in numele minorului de catre parinti sau tutore, cu autorizarea instantei, publicarea in Monitorul Oficial si inregistrarea in registrul comertului.

a.2.- Persoana pusa sub interdictie – din cauza alienatiei sau debilitatii mintale – este o persoana lipsita de discernamant.

Aceasta nu poate dobandi calitatea de comerciant. Si in acest caz, incapacitatea instituita de lege reprezinta tot o masura de protectie a persoanei in cauza

Conform art.14 C.com. persoana pusa sub interdictie nu poate fi comerciant si nici nu poate continua activitatea comerciala nici chiar prin reprezentantul legal. In cazul in care persoana va dobandi prin succesiune un fond de comert acesta va fi supus lichidarii (boala psihica a persoanei fiind, de regula, ireversibila se presupune ca nu va putea desfasura nici in viitor o activitate comerciala).




Persoana juridica – pentru a dobandi calitatea de comerciant si capacitatea juridica trebuie sa se infiinteze cu respectarea conditiilor legale.

Astfel, societatea comerciala dobandeste calitatea de comerciant „ab origine” adica prin faptul constituirii ca societate comerciala cu respectarea conditiilor legale, independent de efectuarea, in concret, a vreunei fapte de comert, deoarece scopul si obiectul de activitate al unei societati comerciale – precizat in actul constitutiv - consta in efectuarea faptelor de comert.

In doctrina, aceasta caracteristica a fost exprimata prin formularea sugestiva : persoanele fizice ”devin comercianti” iar persoanele juridice „se nasc comercianti” (Stanciu D. Carpenaru, Drept comercial roman, Ed. All Beck, Bucuresti, p.74).

Capacitatea de folosinta a persoanelor juridice incepe din momentul infiintarii lor valabile si inceteaza o data cu incetarea persoanei juridice insasi ( conform dreptului comun, prin comasare, divizare, sau dizolvare – art.40 Decretul nr.31/1954). Capacitatea de folosinta a persoanei juridice nu este generala (se diferentiaza de capacitatea de folosinta a persoanei fizice) ci este limitata de principiul specialitatii capacitatii de folosinta exprimat de art.34 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice conform caruia : „Persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut. Orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul”.

Capaciatea de exercitiu a persoanei juridice - nu difera de capacitatea de folosinta a acesteia si se concretizeaza in faptul ca poate incheia acte juridice, prin organele sale, din momentul infiintarii si pana la incetarea existentei sale.

Incompatibilitatile

Se refera la situatia persoanelor care exercita anumite functii sau profesii legate de interesele generale ale societatii. Exercitarea activitatii comerciale de catre aceste persoane este interzisa de lege pentru motive referitoare la conflictul de interese intre calitatea oficiala si rigorile acesteia, pe de-o parte, si statutul de comerciant, pe de alta parte.

Sanctiunile care pot interveni in caz de nerespectare a incompatibilitatii sunt, dupa caz, disciplinare sau profesionale, cum ar fi, cu titlu exemplificativ : destituirea din functie, excluderea din organizatia profesionala.

Functiile vizate de starea de incompatibilitate sunt cele exercitate de : magistrati, parlamentari, functionarii publici, primari, presedintii consiliilor judetene, militari, diplomati, clerici, precum si persoanele care exercita profesiuni liberale cum sunt - avocatii, notarii publici, medicii, arhitectii.

Decaderile

Se refera la situatia persoanelor a caror reputatie a fost atinsa ca urmare a savarsirii unor fapte ilicite care le fac nedemne sa exercite profesia comerciala.

De exemplu, persoanele comerciante care au fost condamnate penal pentru fapte prevazute de Legea nr.12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite, daca s-a pronuntat o hotarare judecatoreasca in acest sens, ramasa definitiva si irevocabila, fiind inscrisa ca mentiune si in registrul comertului.

Interdictiile

Se refera la anumite activitati care nu pot face obiectul comertului privat deoarece fie sunt monopol de stat (de exemplu, prospectarea si extractia carbunelui, minereurilor feroase; fabricarea si comercializarea armamentului, munitiilor, explozibililor, etc.), fie sunt activitati calificate de lege ca infractiuni (de exemplu, fabricarea ori comercializarea de droguri sau narcotice in alt scop decat de medicament de catre persoane neautorizate in acest scop).

Obligatiile profesionale ale comerciantilor.

Obligatiile profesionale ale comerciantilor sunt acele indatoriri care vizeaza conditiile exercitarii activitatii si profesiunii comerciale, prevazute ca atare in lege sau create in practica comerciala.

Desfasurarea activitatii comerciale in conditii optime presupune un cadru juridic corespunzator reglementat precum si instituirea unor cerinte specifice domeniului comercial. Comerciantul are un statut juridic distinct fata de alte categorii profesionale, statut care ii confera drepturi si obligatii specifice. Scopul instituirii obligatiilor profesionale vizeaza, in principal, trei obiective majore :

- apararea intereselor comerciantilor ca si categorie profesionala;

- apararea intereselor publice, in special a creditului comercial;

- ocrotirea intereselor tertilor participanti ocazional la comert.

Statutul juridic al comerciantului desemneaza un ansamblu de calitati si atribute de identificare a persoanelor fizice si juridice ca fiind comerciante si cuprinde in continutul sau drepturi pe care comerciantul le poate exercita si obligatii pe care comerciantul le poate angaja / asuma.

In doctrina, s-a subliniat ca se disting 2 categorii de indatoriri :

- indatoriri profesionale comerciale (propriu-zise);

- indatoriri cu caracter administrativ.

1.] Indatoririle profesionale sau cu caracter comercial vizeaza :

obligatiile ce decurg din Legea registrului comertului nr.26/1990 rep, si privesc :

- inmatricularea in registrul comertului inainte de inceperea activitatii comerciale;

- inscrierea mentiunilor in registrul comertului cu privire la actele, faptele si operatiunile prevazute de lege (art.21 din legea registrului comertului) intervenite in cursul exercitarii activitatii comerciale;

- solicitarea radierii din registrul comertului la incetarea activitatii comerciale.

mentionarea in toate documentele si actele comerciantului a datelor prevazute de art.29 din Legea nr.26/1990 si a datelor prevazute de art.74 din Legea nr.31/1990.

tinerea si conducerea registrelor comerciale adica a registrelor de contabilitate si a altor registre prevazute de lege cum sunt, de exemplu, cele prevazute de Legea societatilor comerciale sau registrul unic de control reglementat de disp. Legii nr.242/2003 (Monitorul Oficial nr.429/18.06.2003, privind registrul unic de control).

- art.22 C.com. prevedea ca registre ce trebuie, in mod obligatoriu, conduse de comercianti: registrul jurnal, registrul inventar, registrul copier.

- Legea contabilitatii nr.82/1991, rep. in , cu modificarile si completarile ulterioare, prevede obligatia conducerii urmatoarelor registre : registrul jurnal, registrul inventar si registrul Cartea mare.

desfasurarea activitatii comerciale cu respectarea concurentei loiale :

- libertatea concurentei constituie o componenta a economiei de piata si este consacrata in art.135 lit.a) Constitutie;

- dreptul la concurenta este recunoscut oricarui comerciant si trebuie exercitat : cu buna-credinta, potrivit uzantelor cinstite in activitatea comerciala si cu respectarea legii.

- limitele manifestarii liberei concurente - sunt stabilite prin legi speciale care determina si consecintele si sanctiunile aplicabile in caz de incalcare a acestora : de exemplu, Legea concurentei nr.21/1996.

In principal, legea apara libera concurenta pe doua directii de actiune : prin interzicerea practicilor anticoncurentiale de tip monopolist (Legea concurentei nr.21/1996) si prin interzicerea concurentei neloiale (Legea nr.11/1991 privind combaterea concurentei neloiale).

2.- Indatoririle cu caracter administrativ vizeaza : plata obligatiilor financiar - fiscale (impozite, taxe si alte contributii legale); protectia mediului; protectia consumatorilor.

In acest sens, fosta O.G. nr.21 /1992 consacra o serie de drepturi ale consumatorilor :



- dreptul de informare corecta a consumatorului;

- dreptul de alegere a produsului /serviciului;

- dreptul de aparare impotriva riscului de achizitionare a unui produs prejudiciabil si in corelatie cu acesta dreptul de despagubire;

- dreptul de asociere in organizatii cu acest scop.

Incepand cu data de 1 ianuarie 2007 a intrat in vigoare Codul consumului care a abrogat O.G.nr.21/1992 mai sus amintita.

Din categoria obligatiilor profesionale ce decurg din statutul de comerciant, deosebit de importante sunt obligatiile prevazute de Legea registrului comertului nr.26/1990, rep. Cumodificarile si completariel ulterioare, si anume - obligatia de a solicita efectuarea inregistrarilor in registrul

Unitate de curs 3 comertului.

Societatile comerciale

3.1. Notiune si definitie

Dreptul roman a cunoscut tipul de societate civila fara personalitate juridica care constituie precursoarea societatilor comerciale. Pornind de la acest tip asociativ s-a dezvoltat ulterior societatea in nume colectiv care pastreaza o serie de caracteristici ale acesteia.

O data cu evolutia societatii si cu necesitatile crescande de dezvoltare a comertului societatile comerciale au fost concepute ca organisme autonome carora legea le-a conferit personalitate juridica. Aceasta filosofie a societatilor comerciale este valabila pentru epoca moderna.

Datorita dezvoltarii rapide a comertului in epoca medievala, mai ales in zona republicilor italiene, Genova, Florenta, Venetia s-a simtit nevoia infiintarea de institutii comerciale. Una din primele instrumente folosite a fost contractul de commenda. In temeiul acestui contract , una sau mai multe persoane, numite commendator incredinteaza unei alte persoane numita tractor , o suma de bani ori o cantitate de marfuri pentru a face comert in alte tari, urmand ca beneficiile sa se imparta intre ele. Prin folosirea acestui contract , creditorul devine asociat al comerciantului. Pentru creditor, riscul este limitat la suma ori bunurile puse in joc. In Franta acest contract a fost denumit contract de command. Ea a fost reglementata, pentru prima data , prin Ordonanta lui Ludovic al XIV-lea privind comertul terestru din 1673, sub denumirea de societate in comandita.

Codul comercial francez din 1807 continea primele dispozitii privind societatile comerciale. Sub denumirea de „societe generale” se intelege societatea in nume colectiv. Societatea are personalitate juridica, iar asociatii au o raspundere nelimitata si solidara pentru toate obligatiile societatii. Societatea in comandita simpla bazata pe contractul de command este un alt tip societar. Aceasta societate cuprinde doua categorii de asociati: comanditatii care au o raspundere nelimitata si solidara si comanditara care raspund numai in limita contributiilor lor. Pe principiul companiilor coloniale, Codul Comercial francez reglementeaza si societatile anonime cu cele doua forme cunoscute: societatea pe actiuni si societatea in comandita pe actiuni.

In 1892 se reglementeaza in Germania societatea cu raspundere limitata care cuprinde trasaturi ale societatii in nume colectiv si societatii pe actiuni.

Dupa evenimentele din decembrie 1989, la noi in tara, legiuitorul roman a considerat ca era necesar sa se redacteze un act normativ cuprinzator care sa fie util comerciantilor in dezvoltarea unor activitati economice noi, aducatoare de profit. Noua reglementare, legea nr. 31/1990 cu modificarile ulterioare constituie baza legala a desfasurarii activitatii economice concurentiale pe piata romaneasca. O data cu adoptarea acestei legi au fost abrogate prevederile Codul comercial cu privire la societatile comerciale, cu exceptia reglementarii asociatiei in participatiune (art.251-256) si a asociatiei de asigurare mutuala (art.257-263).

Legea nr. 31/1990 se completeaza cu prevederile Codul comercial si cu cele ale Codului civil. Spre deosebire de normele juridice din Codul comercial, cele din legea nr. 31/1990 au in general caracter imperativ. Legea cuprinde reglementari generale aplicabile tuturor formelor de societate comerciala si reglementari speciale specifice doar unora din aceste societati. O serie de alte reglementari legislative atribuie competente in desfasurarea unor activitati economice. De exemplu, legea bancara nr. 58/1998 reglementeaza activitatea societatilor bancare care trebuie sa fie organizate ca societati comerciale pe actiuni sau legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supraveghere a asigurarilor care are ca scop organizarea acestei activitati in Romania. Pe langa aceste reglementari o serie de acte normative stabilesc limite minime ale capitalului social pentru desfasurarea de anumite activitati economice. Asa cum am mai afirmat, reglementarile legii nr. 31/1990 se completeaza cu prevederile Codului Comercial in conformitate cu prevederile art. 285 din lege. Societatile comerciale cu capital integral de stat sunt reglementate de legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice ca regii autonome si societati comerciale.

Societatea urmareste, de cele mai multe ori, organizarea activitatii de intreprindere , privita ca obiect al activitatii sociale. Desi nu toate intreprinderile sunt organizate in cadrul societatilor, acestea din urma confera intreprinderilor haina juridica in care isi desfasoara activitatea.

In legislatia noastra intreprinderea a fost definita ca fiind “orice forma de organizare a unei activitati economice autonoma patrimonial si autorizata potrivit reglementarilor in vigoare sa faca si fapte de comert , in scopul obtinerii de profit prin realizarea de bunuri materiale respectiv prestari de servicii din vanzarea acestora pe piata in conditii de concurenta”.

Pentru constiturea unei societati comerciale este necesar astfel incheierea unui contract de societate (cu exceptia Societatii cu raspundere limitata cu asociat unic). Scopul constituirii unei societati comerciale este efectuarea de fapte de comert si realizarea de profit. Societatile comerciale se organizeaza ca persoane juridice beneficiind de personalitate juridica si beneficiind de date de identificare comerciale si fiscale proprii.

Societatea comerciala poate fi definita ca fiind „ o grupare de persoane constituita pe baza unui contract de societate si beneficiind de personalitate juridica, in care asociatii se inteleg sa puna in comun anumite bunuri pentru exercitarea unor fapte de comert, in scopul realizarii si impartirii beneficiilor realizate.

Art. 2 din legea nr. 31/1990 stipuleaza ca societatile comerciale se vor constitui in una din urmatoarele forme:

a)      societate in nume colectiv

b)      societate in comandita simpla

c)      societate pe actiuni

d)      societate in comandita pe actiuni

e)      societate cu raspundere limitata.

Avand in vedere caracterul limitativ al textului art. 2, putem concluziona ca orice societate comerciala care doreste sa functioneze in Romania trebuie sa se organizeze in una din cele cinci forme. Se interzice preluarea caracteristicilor de la mai multe societati si formarea uneia noi sui-generis.

In functie de prevalenta factorului subiectiv fata de cel obiectiv societatile comerciale se clasifica in societati de persoane (societatea in nume colectiv), societati de capitaluri (societatea pe actiuni) si intermediare (celelalte forme). Consecintele practice ale unei asemenea distinctii sunt urmatoarele:

In timp ce societatile de persoane cuprind un numar redus de asociati, societatile de capitaluri au un numar de actionari nelimitat de lege. Aportul la capitalul unei societati de persoane poate consta si in creante, dar un asemenea aport nu poate fi adus la o societate pe actiuni prin subscriptie publica, nici la o societate in comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata (art. 16 alin 3). Societatile de persoane se dizolva si pentru motive legate de situatia personala a asociatiilor cum sunt retragerea , excluderea , moartea sau falimentul ori incapacitatea unuia din asociati cand datorita acestor cauze numarul asociatiilor s-a redus la unul singur (art. 229 alin 1), dar in cazul societatilor de capitaluri asemenea situatii nu sunt determinante pentru existenta lor.

In functie de structura capitalului social care reflecta aporturile asociatiilor societatile comerciale pot fi : societati pe actiuni (societatea pe actiuni, societatea in comandita pe actiuni), societati cu parti de interes (societatea in nume colectiv, societatea in comandita simpla) sau cu parti sociale (societatea cu raspundere limitata).

Deosebirea fundamentala intre actiuni si partile de interes sau partile sociale consta in regimul juridic al instrainarii lor. De regula, partile de interes se transmit in conditii mai restrictive decat actiunile care daca sunt nominative au un regim de transfer specific.

Criteriul intinderii raspunderii asociatiilor pentru datoriile sociale este criteriul cu ajutorul caruia se deosebesc societatile in care asociatii au o raspundere limitata pentru obligatiile sociale (societatea pe actiuni si societatea cu raspundere limitata) de societatile in care asociatii au o raspundere nelimitata pentru obligatiile sociale (societatea in nume colectiv). O categorie intermediara este reprezentata de societatea in comandita simpla si societatea in comandita pe actiuni. Comanditatii raspund nemarginit (si solidar, daca sunt doi sau mai multi) pentru obligatiile societatii, la fel ca asociatii societatii in nume colectiv iar comanditarii au o raspundere limitata pentru bligatiile sociale (acestia raspund la fel ca si actionarii).

3.2. Constituirea societatilor comerciale

Regulile generale comune privind constituirea societatilor comerciale le gasim in Titlul II al Legii nr. 31/1990, republicata in anul 2004, cu modificarile si completarile ulterioare dintre care recent prin Legea nr.441/2006, dar si in Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, republicata in anul 1998 cu modificarile si completarile ulterioare (O.U.G. nr. 76/2001 modificata la randul ei prin O.U.G. nr. 129/2002, etc.).

Societatea comerciala este rezultatul vointei liber exprimate a asociatiilor de a infiinta o persoana juridica de drept privat cu scop lucrativ.

In conformitate cu art. 5 din Legea nr. 31/1990 societatea in nume colectiv sau in comandita simpla se constituie prin contract de societate, iar societatea pe actiuni, in comandita pe actiuni sau societatea cu raspundere limitata se constituie prin contract de societate si statut. Reglementarile legale permit insa in cazul ultimelor tipuri de societati comerciale ca cele doua acte –contractul de societate si statutul – sa se incheie sub forma unui inscris unic, denumit act constitutiv.

Societatea cu raspundere limitata, constituita prin actul de vointa a unui singur asociat, are nevoie doar de un statut.

Cand se incheie doar contractul de societate sau numai statut acestea pot fi denumite, de asemenea act constitutiv.

Societatile comerciale organizate in baza Legii nr. 15/1990 au fost infiintate prin actele organelor administrative competente si functioneaza pe baza de statut (art.27 din Legea nr. 15/1990).








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 755
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site