Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


Drept comercial

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



DREPT COMERCIAL

Definitie – este acea ramura a dreptului privat care cuprinde ansamblul unitar al normelor juridice ce reglementeaza relatiile social – patrimoniale si personal nepatrimoniale din sfera activitatti de comert, relatii care se nasc, de regula, intre persoane care au calitatea de comerciant si care se afla pe pozitii de egalitate juridica.



Normele juridice de drept comercial au ca obiect de reglementare, in principal, relatii social patrimoniale care prezinta caracter comercial si, in secundar, relatii personal nepatrimoniale.

DREPT CIVIL

Definitie – reprezinta dreptul comun ptr. toate ramurile de drept privat.

*  Asemanari intre dreptul civil si dreptul comercial

Ambele sunt ramuri de drept privat;

In cazul rapoartelor juridice, subiectele se afla pe pozitie de egalitate juridica;

Normele juridice au, de regula, caracter dispozitiv;

Principalul izvor de obligatii il constituie contractul.

*  Deosebiri intre cele 2 ramuri:

D.p.d.v al obiectului reglementarii:

dr. civil reglementeaza orice fel de relatii sociale, patrimonial si personal nepatrimoniale;

dr. comercial reglementeaza numai acele relatii sociale care au caracter comercial.

2. D.p.d.v al calitatii subiectelor participante la rapoartele juridice:

in cazul dr. civil participa orice fel de persoane fizice sau juridice care au capacitatea juridica;

in cazul dr. comercial participa numai acele persoane fizice sau juridice care au calitatea de comerciant.

Dreptul comercial se afla in raport de interdependenta si cu alte ramuri de drept: dr. familiei, dr. muncii, dr. international public, dr. international privat, dr. comertului international si chiar cu dr. penal.

*  Izvoarele de drept comercial.

Prin izvoare de drept intelegem forma generatoare, prin intermediul careia, dreptul se realizeaza prin norme juridice pozitive, obligatorii.

Dreptul comercial are ca izvoare formale, in principal codul civil si codul comercial. In functie de natura lor, izvoarele dr. comercial se impart in 2 categorii:

1. Izvoare normative:

*  Constitutia - ca lege fundamentala a tarii, reglementeaza principiile de organizare a activitatii economice.

*      Codul Comercial Roman - adoptat la data de 10 mai 1887.

*      Legile Comerciale Speciale:

Legea 31/1990: Legea privind S.C.

Legea 26/1990: Legea privind Registrul Comertului

Legea 58/1998: Legea Bancara

Legea 82/1991: Legea Contabilitatii

Legea 64/1995: Legea privind procedura reorganizarii comerciale si a falimentului.

*      Hotararile si Ordonantele Guvernului;

*      Normele, regulamentele adoptate de organele competente;

*      Codul Civil si Legile Civile Speciale

2. Izvoarele interpretative:

*    Uzul – e o practica indelungata care are un anumit grad de vechime, repetabilitate si stabilitate aplicata unui nr. nedefinit de comercianti, care poate constitui sau nu izvor de drept. In functie de forta lor juridica, deosebim:

a) Uzuri normative - constituie izvor de drept si se aplica intocmai ca o norma juridica;

ele se prezuma a fi cunoscute intocmai ca si legea.

b) Uzuri conventionale - au forta juridica asemanatoare clauzelor contractuale, iar fundamentul lor consta in principiul libertatii de vointa a partilor.

- ele se aplica cu titlul de cauza contractuala si reprezinta vointa expresa sau tacita a partilor.

FAPTELE DE COMERT

Operatiunile de comert pot fi atat fapte de comert, cat si acte de comert.

*  Faptul de comert – este oricare activitate care da nastere la rapoarte juridice, guvernate de legea comerciala si care se intemeiaza pe ideea de schimb de marfuri si valori, fiind calificata ca o activitate de intermediere in operatiunile de schimb.

Clasificarea faptelor de comert:

1. Fapte de comert obiective – sunt acele operatiuni prevazute de legiuitori in art. 3 din Codul Comercial, calificate astfel in functie de natura sau atributul lor economic si in unele cazuri in functie chiar de forma lor.

Trasatura comuna a celor 20 de fapte de comert prevazute in art. 3 de Codul Comercial este intermedierea, adica interpunerea in schimbul care se face, la care se poate adauga si caracterul speculativ.

Activitatea speculativa a comerciantului consta intr-un fapt de comert, pe cand intermedierea este o trasatura permanenta care caracterizeaza faptele de comert.

Enumerarea faptelor de comert cuprinse in art. 3 din Codul Comercial este absolut limitativa.

*    Faptele de comert se pot grupa astfel:

1) Operatiuni de intermediere in schimb:

- cumpararea si vanzarea comerciala;

- operatiuni de punere in consignatie a marfurilor sau produselor in scop de vanzare;

- operatiuni pe termen asupra titlurilor de credit.

2) Acte de intermediere in operatiunile de schimb, cu influenta asupra muncii organizate:

- intreprinderi de spectacole publice;

- intreprinderi de comision;

- intreprinderi gen agentii si oficii de afaceri;

- intreprinderi de constructii;

- intreprinderi gen editura, librarii si obiecte de autor;

- intreprinderi de transport de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat;

- intreprinderi de asigurari.

2. Faptele de comert subiective – reprezinta acea categorie de fapte juridice pe care legiuitorul le califica „de comert”, deoarece sunt facute de un comerciant. Asadar, calitatea subiectului determina natura juridica a faptei savarsite.

Art. 4 din Codul Comercial stipuleaza ca se socotesc in afara celor prevazute la art. 3 ca fapte de comert, celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca proba contrarie nu rezulta din actul respectiv.

In art. 5 din Codul Comercial, legiuitorul prevede ca nu sunt fapte de comert urmatoarele:

1. acele acte juridice care aparent sunt de comert, atat timp cat ele vizeaza satisfacerea unor interese ale cumparatorului sau ale familiei sale;

2. activitatile agricole sub diverse forme, precum culturile agricole, vanzarea produselor cultivate chiar de catre persoana vanzatorului;

3. faptele de comert unilaterale: art. 56 din Codul Comercial mentioneaza ca daca un act este comercial numai ptr. una dintre parti, toti comerciantii sunt supusi, in ceea ce priveste acel act, legii comerciale in afara dispozitiunilor care privesc persoana comerciantilor si in cazurile in care legea nu dispune altfel.

Din dispozitia (economica) acestui articol rezulta urmatoarele

1. Nu se aplica necomerciantilor legile comerciale cu privire la dobandirea calitatii de comerciant;

2. Nu se aplica legile comerciale atunci cand legiuitorul prevede in mod expres aceasta.

In afara celor 3 categorii de fapte de comert mai sus mentionate, exista o a patra categorie reprezentata de fapte de comert accesorii (conexe) – acestea sunt acele fapte juridice care au caracter civil, numai ca, datorita legaturii stranse cu un fapt calificat de comert, dobandesc caracter comercial.

Sunt considerate fapte de comert conexe, potrivit dispozitiilor art. 3 din Codul Comercial, urmatoarele:

operatiunile de mijlocire in afaceri comerciale;

depozitul ptr. cauze de comert;

contul curent si CEC-ul;

expeditiile maritime si toate contractele cu privire la comertul pe mare si la navigatie.

*  Subiectele dreptului comercial - sunt constituite din participantii la raportul comercial, in principal comercianti, fie ca sunt persoane fizice, fie ca sunt persoane juridice, respectiv societati comerciale si grupuri de interes economic (daca nu au calitatea de comerciant).

Potrivit dispozitiilor art. 7 din Codul Comercial, sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, avand comertul ca profesiune obisnuita, precum si societatile.

In Legea 507/2002, care ulterior a fost abrogata prin Legea 300/2004, se mentioneaza ca sunt comercianti persoanele fizice, cetateni romani sau cetateni ai statelor membre din U.E. si ai celorlalte state apartinand spatiului economic european, care desfasoara activitati economice sau care constituie asociatii familiale.

In Legea 26/1990, modificata prin Legea 161/2003 se mentioneaza ca, comerciantii sunt:

persoane fizice;

asociatiile familiale care efectueaza in mod obisnuit acte de comert;

societatile;

societatile nationale;

companiile nationale;

regiile autonome si organizatiile cooperatiste.

Tot in Legea 26/1990, astfel cum a fost modificata prin O.G. 129/2002 se stipuleaza ca, comerciantii sunt:

persoanele fizice si asociatiile familiale, care efectueaza in mod obisnuit acte de comert;

societatile;

societatile nationale;

companiile nationale;

regiile autonome;

grupurile de interes economic cu caracter comercial si organizatiile cooperatiste.

1. Comerciantii – persoane fizice.

Ptr. ca o persoana fizica sa fie considerata comerciant, ea trebuie sa savarseasca fapte de comert ca o profesiune obisnuita. In dreptul comercial se considera ca este comerciant cel care se inregistreaza in Registrul Comertului si realizeaza fapte de comert in mod obisnuit, ca o adevarata profesiune.

*  Dobandirea calitatii de comerciant de catre persoana fizica.

Ptr. a avea calitatea de comerciant, persoana fizica trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a.     sa aiba capacitatea juridica ceruta de lege;

b.    sa exercite in mod obisnuit cu titlu de profesie fapte de comert;

c.     comertul sa fie realizat in nume propriu;

d.    activitatea comerciantului sa aiba drept scop obtinerea de profit;

e.     sa actioneze asumandu-si integral riscul comertului sau;

f.      sa fie autorizat in conditiile legii.

Aceste conditii sunt determinate atat de textul art. 7 din Codul Comercial, cat si din dispozitiile Legii 300/2004 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice de catre persoane fizice.

*  Capacitatea comerciantului – persoana fizica.

O persoana fizica dobandeste capacitatea de a fi comerciant la implinirea varstei de 18 ani. Asadar, capacitatea de a fi comerciant este strans legata de dobandirea capacitatii depline de exercitiu.

Legea 300/2004 mentioneaza ca persoanele fizice pot presta activitati in cadrul asociatiilor familiale de la varsta de 16 ani in calitate de angajati proprii, cu conditia sa nu aiba calitatea de reprezentanti ai acelor asociatii familiale.

Asociatia familiala se constituie din membri de familie care locuiesc in aceeasi localitate si care hotarasc asocierea in scopul obtinerii unui profit. Se constituie la initiativa unei persoane fizice din cadrul familiei respective.

Femeia casatorita inainte de implinirea varstei de 18 ani, respectiv la inplinirea varstei de 16 ani si in unele cazuri exceptionale la 15 ani, prin casatorie, dobandeste capacitatea de exercitiu deplina.

Insa, aceasta capacitate de exercitiu deplina este recunoscuta numai ptr. actele de drept civil, cu scopul de a se asigura egalitatea intre soti in timpul casatoriei si ptr. ca, astfel, femeia sa fie reprezentanta legala a minorilor care rezulta din aceasta casatorie. Insa, prin casatorie nu se dobandeste si capacitatea de comerciant, varsta ramanand in continuare de 18 ani.

FONDUL DE COMERT

Definitie – reprezinta un ansamblu de bunuri mobile si imobile corporale si incorporale pe care un comerciant le afecteaza desfasurarii unei activitati comerciale in scopul atragerii clientelei si, implicit, in scopul obtinerii de profit.

*    Natura juridica a fondului de comert – in doctrina au fost emise mai multe teorii cu privire la natura juridica a fondului de comert, precum:

1. Teoria personificarii fondului de comert:

- potrivit acesteia, fondul de comert este un subiect de dr. autonom: el dispune de un sediu, un patrimoniu, avand drepturi si obligatii proprii;

- aceasta teorie nu a putut fi retinuta intrucat ea contravine principiului unitatii patrimoniului consacrat in articolul 1718 din Codul Civil.

2. Teoria universalitatii de drept:

- se considera ca fondul de comert constituie o universalitate juridica, un patrimoniu autonom, avand drepturi si obligatii distincte fata de drepturile si obligatiile civile;

- aceasta teorie nu poate fi retinuta datorita faptului ca efectele sale juridice sunt aceleasi ca si in cazul teoriei personificarii fondului de comert.

3. Teoria universalitatii de fapt.

- fondul de comert este o universalitate de fapt, acest lucru rezultand din insasi vointa titularului sau;

- in acest caz, fondul de comert reprezinta un complex de bunuri eterogene care, prin vointa titularului formeaza obiectul unui drept distinct de elementele care il compun;

- aceasta teorie nu poate fi retinuta intrucat nu face decat sa constate ca fondul de comert este un ansamblu de bunuri, fara a explica insa natura juridica a bunului.

4. Teoria patrimoniului de afectatiune:

- califica fondul de comert ca fiind un patrimoniu de afectatiune, adica un patrimoniu afectat realizarii unui scop, respectiv exercitarii comertului;

- aceasta teorie nu poate fi retinuta ptr. aceleasi considerente expuse in cazul teoriei universalitatii juridice.

5. Teoria proprietatii incorporale:

- fondul de comert este calificat ca un bun mobil incorporal, fiind supus reglementarilor juridice specifice bunurilor mobile;

- din aceasta teorie rezulta:

*    Caracteristicile fondului de comert:

fondul de comert este un bun unitar;

fondul de comert este un bun mobil;

fondul de comert este un bun mobil incorporal.



*    Elementele fondului de comert:

bunuri incorporale

bunuri corporale

1. Elementele incorporale ale fondului de comert:

a) Firma reprezinta numele sau dupa caz, denumirea folosita de un comerciant in realizarea operatiilor ce fac obiectul comertului sau si sub care se semneaza.

*  Caracterele firmei:

a.     Atribut de identificare a comerciantului;

b.    Noutatea firmei; in Legea 26/1990, privind registrul comertului, se stipuleaza ca oricare firma noua trebuie sa se deosebeasca de cele existente;

c.     Disponibilitatea firmei – se realizeaza de catre biroul unic, ce functioneaza in cadrul Oficiului Registrului Comertului, inainte de intocmirea actelor constitutive. Legea mentioneaza ca se va refuza inscrierea unei firme care produce confuzie cu alte firme deja inregistrate;

d.    Nici o firma nu va putea cuprinde in continutul ei o denumire intrebuintata de comerciantii din sectorul public.

*  Continutul firmei:

a.     Ptr. comerciantul persoana fizica, firma se compune din numele comerciantului, scris in intregime sau din numele si initiala prenumelui acestuia;

b.    Ptr. asociatiile familiale, firma trebuie sa cuprinda numele membrului de familie reprezentant al asociatiei, cu mentiunea „asociatie familiala” scrisa in intregime;

c.     Ptr. societatile in nume colectiv, firma se compune din numele apartinand cel putin unuia dintre asociati, cu mentiunea „societate in nume colectiv” scrisa in intregime;

d.    Ptr. societatile in comandita simpla, firma trebuie sa contina numele apartinand cel putin unuia dintre asociatii comanditati cu mentiunea „S.C. in comandita simpla” scrisa in intregime;

e.     Ptr. S.A. si S.C. in comandita pe actiuni, firma trebuie sa contina o denumire insotita de mentiunea S.A., respectiv S.C. in comandita pe actiuni;

f.      Ptr. societatile cu raspundere limitata, firma contine o denumire proprie la care se poate adauga numele unuia sau mai multor asociati, insotita de mentiunea „societate cu raspundere limitata” (S.R.L).

Potrivit modificarilor aduse Legii nr. 26/1990 prin Legea nr. 161/2003, comerciantul e obligat sa mentioneze pe oricare documente intrebuintate in activitatea de comert numele, denumirea, sediul social, codul unic de inregistrare si codul numeric personal.

Transmiterea firmei se poate face numai odata cu fondul de comert, prin acte juridice intre vii sau ptr. cauza de moarte.

b) Emblema – reprezinta semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de un altul de acelasi gen sau o intreprindere de alta de acelasi gen.

*    Caracterele emblemei:

a.     spre deosebire de firma, nu este obligatorie;

b.    deosebeste un comert de alt comert, o intreprindere de alta;

c.     noutatea emblemei;

d.    disponibilitatea emblemei;

e.     se scrie in primul rand in lb. romana;

f.      transmiterea emblemei se poate face separat de fondul de comert;

g.     inregistrarea emblemei se face la Registrul Comercial si acorda titularului un drept de folosinta exclusiv.

c) Clientela – reprezinta totalitatea persoanelor fizice si a persoanelor juridice care se afla in raport juridic cu un comerciant.

*    Factorii care influenteaza clientela:

1. Interni:

Obiectivi (locul de amplasare a magazinului);

Subiectivi (personalitate, prestatie, fidelitate).

2. Externi – tin de elemente legate de concurenta, economia de piata.

d) Vadul comercial – reprezinta puterea sau capacitatea comerciantului de a atrage clientela.

*    Factorii de care depinde vadul comercial:

1. Interni:

Obiectivi (calitatea produselor sau serviciilor);

Subiectivi (modalitatea de publicitate a comerciantului, calitatea personalului angajat).

2. Externi – tin de reputatia partenerilor de afaceri si a clientilor.

e) Dreptul de proprietate intelectuala – din aceasta categorie fac parte marcile de fabrica sau de comert, brevetele de inventie, dreptul de autor, dreptul asupra unor desene de modele ale produselor.

1. Marcile de fabrica sau de comert – sunt semne, desene si denumiri care individualizeaza produsele unui comerciant, deosebindu-le de produsele ce apartin altui comerciant.

*Conditiile de fond ale marcilor de fabrica sau comert constau in:

Noutatea marcii;

Specializarea marcii.

*Conditiile de forma: marca trebuie inregistrata la oficiul de stat ptr. inventii si marci OSIM, inregistrarea avand efect constitutiv cu privire la dr. de proprietate asupra ei.

2. Brevetul de inventie – reprezinta un drept, un bun incorporal al fondului de comert.

*Conditiile de valabilitate ale acestuia sunt:

a.     De fond – noutatea trebuie sa fie absoluta, adica inventia trebuie sa fie originala.

b.    De forma – brevetul de inventie trebuie inregistrat la OSIM, protectia asupra inventiei-opera fiind de 20 de ani.

Brevetul de inventie confera posesorului sau succesorilor sai urmatoarele drepturi

a. de a exploata in folosul lor obiectul brevetelui;

b. de a urmari in instanta pe acela care a uzurpat dreptul ce deriva din acel brevet.

2. Elementele corporale ale fondului de comert:

sunt incluse aici: materialele, utilajele, echipamentele, imobilele, deci acele bunuri corporale care servesc comerciantului la exploatarea fondului;

- tot aici sunt considerate si marfurile care se afla in stoc in magazinul titularului fondului;

- marfa se distinge de materiale, utilaje, echipamente nu numai prin natura lor, ci si prin destinatie.

AUXILIARII COMERCIANTILOR

In activitatea pe care o desfasoara, datorita complexitatii acesteia, o anumita categorie de persoane ii ajuta pe comercianti, in sensul ca, fie le reprezinta interesele, fie le inlesnesc efectuarea unor operatiuni comerciale.

*    Auxiliarii comerciantilor fac parte din 2 categorii:

a. Auxiliari dependenti – sunt acele persoane prin intermediul carora comerciantii incheie acte comerciale, aflandu-se in raporturi de munca cu comerciantii si fiind retribuiti de catre acestia. Din aceasta categorie fac parte:

Prepusii comerciantilor;

Comisii pt. negoti;

Comisii calatori pt. negoti.

b. Auxiliarii independenti (autonomii – sunt acele persoane care ii ajuta pe comercianti in activitatea lor, avand calitatea de comerciant si fiind astfel independente fata de comerciantii cu care colaboreaza. Din aceasta categorie fac parte:

Mijlocitorii;

Agentii comerciali.

Activitatea desfasurata de auxiliarii comerciantilor implica anumite raporturi de reprezentare intre comercianti si auxiliarii lor.

Definitia reprezentarii – este un procedeu tehnico-juridic prin care o persoana denumita reprezentant, incheie acte juridice cu tertii, in numele si pe seama altei persoane, denumita reprezentat. Consecinta acestui fapt este ca efectele actelor juridice incheiate se produc direct in persoana reprezentantului.

*    Reprezentarea poate fi

a. Legala – atunci cand puterea unei persoane de a reprezenta pe o alta persoana rezulta din lege.

b. Conventionala – atunci cand reprezentatul il imputerniceste pe reprezentant sa incheie anumite acte juridice in numele si pe seama sa.

Pt. existenta reprezentarii trebuie a fi indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

1. Existenta imputernicirii de reprezentare.

2. Intentia de a reprezenta.

3. Vointa valabila a reprezentantului.

Reprezentarea produce anumite efecte, atat in raportul intre reprezentari si terti, cat si fata de reprezentat.

Avand un caracter de incheiere in considerarea persoanei, reprezentarea inceteaza ori de cate ori intervin imprejurari care afecteaza acest caracter.

Sunt avute in vedere situatii:

1. Revocarea imputernicirii.

2. Renuntarea la insarcinare.

3. Moartea, interdictia, insolvabilitatea sau aplicarea procedurii, reorganizarii judiciare si a falimentului.

A. AUXIIARII DEPENDENTI

1. Prepusii comerciantilor.

In art. 392 din Codul Comercial se stipuleaza ca prepus este acela care este insarcinat cu comertul patronului sau, fie in locul in care acesta il exercita, fie in alt loc.

*    O persoana are calitatea de prepus al comerciantului daca indeplineste urmatoarele conditii:

a. Daca este insarcinata cu comertul patronului sau, adica este imputernicita sa efectueze toate operatiunile pe care le reclama sau necesita exercitarea comertului;

b. Imputernicirea data sa priveasca activitatea comerciala la locul in care comerciantul isi exercita comertul (sediul comerciantului) sau intr-un alt loc determinat.

In toate cazurile, calitatea de prepus are la baza contractul de munca dintre comerciant si prepus. Pe acest raport de munca se suprapune raportul juridic de prepuserie (calitatea prepusului de reprezentant al comerciantului care l-a angajat).

*    Puterile prepusului.

Puterea de reprezentare a prepusului se caracterizeaza prin aceea ca ea este generala si permanenta si in acelasi timp, legata de un anumit loc in care comerciantul isi desfasoara propriul comert.

Tertii care trateaza cu prepusul trebuie sa cunoasca intinderea puterilor pe care patronul le-a conferit acestuia.

In situatia in care insarcinarea prepusului a fost data in mod expres, actul de imputernicire trebuie sa fie transcris , afisat si publicat in conditiile legii. Patronul are libertatea ca in orice moment sa largeasca sau sa limiteze puterile prepusului sau.

In situatia in care, patronul insarcineaza pe prepus cu comertul sau si nu ii da un mandat expres, se constata ca acesta are un caracter general si ca se refera la intreg comertul. Legea limiteaza puterile prepusului astfel:

a. Nu poate incheia acte care sunt contrare scopului pt. care a fost numit;

b. Nu poate face acte care sunt straine comertului pt. care a fost insarcinat sa-l exercite pt. comerciant;

c. Nu poate sa intrebuinteze capitalul comerciantului in folosul sau.

In toate actele incheiate in exercitarea comertului cu care a fost insarcinat, prepusul este obligat sa aduca la cunostinta tertilor calitatea sa de reprezentant. El trebuie sa trateze in numele patronului sau si sa mentioneze in semnatura sa, pe langa numele si prenumele propriu si numele si pronumele sau firma patronului sau cu mentiunea „prin procura”.

Atunci cand actul se incheie verbal, prepusul este obligat sa arate ca acel act il priveste pe comerciant, ca este incheiat in numele comerciantului si nu in numele sau propriu.

*    Obligatiile si raspunderile prepusului:

a. Sa tina cu respectarea dispozitiilor legale, registre comerciale pt. comerciant. In cazul nerespectarii acestei obligatii prepusul este cel sanctionat.

b. In cazul incetarii platilor, comerciantul este supus procedurii, reorganizarii judiciare si a falimentului, chiar daca faptele care au dus la aceasta situatie au fost savarsite de prepus.

c. A nu-l concura pe comerciant. Legea stabileste ca prepusul nu poate, fara invoirea expresa a comerciantului, sa faca operatiuni in numele sau propriu si nici nu poate sa ia parte pe seama sa sau a altei persoane la un comert de genul aceluia cu care a fost insarcinat.

*    Incetarea activitatii de prepus.

Inceteaza prin revocarea imputernicirii, moartea, interdictia, insolubilitatea si aplicarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului.

2. Comisii pt. negot.

Sunt salariati ai comerciantului, care il ajuta pe acesta in interiorul societatii si isi desfasoara activitatea sub supravegherea directa a comerciantului. Pt. a dobandi aceasta calitate, un salariat trebuie sa fie obligat de catre patronul sau sa intre in rapoarte juridice cu clientela. Calitatea de reprezentant a comisilor pt. negot rezulta din imputernicirea expresa sau tacita date de comerciant.

Puterile conferite comisilor pt. negot sunt limitate. Ei incheie afaceri comerciale si il reprezinta pe comerciant numai in localul in care acesta isi desfasoara activitatea.

De regula, aceasta categorie de reprezentanti nu poate sa incaseze creantele patronului in afara magazinului fara o autorizatie speciala. Art. 404 din Codul Comercial mentioneaza ca, comisii pt. negot au dreptul ca in locul in care exercita comertul sa predea si sa ceara contravaloarea marfii vandute, putand da pt. aceasta chitanta valabila in numele patronului sau.

In practica se admite ca un comis pt. negot sa incaseze creantele patronului sau si in afara localului unde isi desfasoara activitatea. Se prezuma ca el are dreptul sa ceara aceasta plata.

3. Comisii calatori pt. negot.

Sunt denumiti si comisi voiajori si sunt salariati ai comerciantilor, fiind retribuiti cu un salariu fix sau cu un comision pt. fiecare afacere incheiata. Sunt trimisi de comerciant in alte localitati decat aceea in care isi au sediul social pt. a identifica o noua clientela.

Ei au rolul de a descoperi clientela si de aceea o cauta, nu o asteapta intr-un loc fix, asa cum face prepusul.

Art. 402 din Codul Comercial mentioneaza ca, comerciantul insarcineaza pe comisii calatori pt. negot sa trateze sau sa faca operatiuni specifice comertului sau.

Prin insarcinarea de a trata afaceri comerciale, patronul poate impune comisului calator interdictia de a incheia acte juridice, limitandu-i activitatea numai la stricta cautare a clientelei si punerea la dispozitia clientelei a tuturor datelor necesare, astfel incat, ulterior, patronul sau o alta persoana desemnata de acesta sa caute si sa incheie actele juridice avute in vedere.

In acest caz, comisii calatori pt. negot au calitatea de mandatari, fara putere de reprezentare. Ei sunt simpli aducatori de oferte.

Insarcinarea de a face operatiuni comerciale implica existenta unei puteri de reprezentare. Comisii calatori pt. negot sunt in acest caz reprezentanti ai comerciantilor, iar in aceasta calitate incheie acte juridice in numele si pe seama comerciantilor.

Comisii calatori pt. negot trebuie sa aduca la cunostinta tertilor calitatea de reprezentanti ai comerciantilor sub sanctiunea obligarii personale fata de acestia.

Ei nu pot sa semneze „prin procura”, ci trebuie numai sa arate numele patronului lor. Comerciantul va fi angajat ca raspundere numai in limita insarcinarii date comisilor calatori pt. negot.

B. AUXILIARII INDEPENDENTI

1. Mijlocitorii.

In activitatea comerciala, mijlocitorii sunt cunoscuti si sub denumirea de samsari.

Mijlocirea este o activitate prin care o persoana, denumita mijlocitor, urmareste sa puna fata in fata 2 persoane care vor sa incheie o afacere si gratie diligentelor sale sa le determine sa incheie contractul avut in vedere.

Activitatea mijlocitorului are la baza contractul de mijlocire intervenit intre mijlocitori si parti ori intre mijlocitori si una dintre parti. Acest contract se bazeaza pe insarcinarea data mijlocitorului sau acceptarea de catre parti a demersurilor mijlocitorilor.

Contractul de mijlocire – nu este un contract de munca, ci este considerat un contract de prestari servicii. Astfel, mijlocitorul nu are calitatea de reprezentant al partilor si nici puterea de reprezentare necesara pt. a incheia acte juridice in numele si pe seama partilor.

In cazul in care, ca urmare a activitatii depuse de mijlocitor, partile incheie contractul avut in vedere, mijlocitorul are dreptul la o remuneratie de la ambele parti sau numai de la una dintre ele, in fct. de cum a fost incheiat contractul.

Atunci cand tratativele purtate de mijlocitor cu partile se intrerup si contractul avut in vedere nu se incheie, mijlocitorul nu are dreptul la remuneratie. Totusi, daca ulterior partile contacteaza iar mijlocitorul, acesta poate dovedi ca incheierea actului juridic este rezultatul activitatii sale, el avand dreptul la suma inscrisa in contractul de mijlocire si la plata unor daune de interese.

2. Agentii de comert.

Comerciantul, in activitatea pe care o desfasoara, in dorinta de a-si extinde activitatea cu cheltuieli si riscuri minime, apeleaza la serviciile unor persoane din alte localitati care au ca profesiune intermedierea de activitati comerciale.



Agentii de comert pot fi imputerniciti de un comerciant:

*    Sa trateze afaceri comerciale – in aceasta situatie, agentul de comert este un intermediar, el trateaza afaceri, adica cauta si gasesete clienti, colecteaza oferte/comenzi pe care comerciantul le va fructifica sub forma unor contracte comerciale. In acest caz, agentul de comert este un simplu mandatar, fara reprezentare.

*    Sa incheie afaceri comerciale – in aceasta situatie, agentul de comert primeste insarcinarea de a trata si incheia actele juridice cu tertii, in limitele insarcinarilor si instructiunilor date de comerciant. In acest caz, agentul de comert este un reprezentant al comertului.

Asadar, agentul de comert este acea persoana insarcinata in mod stabil, de unul sau mai multi comercianti, sa trateze ori sa incheie operatiuni comerciale cu exclusivitate intr-o localitate sau intr-o regiune determinata, in schimbul unei remuneratii, a unui comision.

Agentul de comert are calitatea de comerciant intrucat savarseste fapte de comert cu caracter profesional. Astfel, acestuia ii revin toate obligatiile profesionale specifice comerciantilor. Pt. operatiunile comerciale, incheiate prin intermediul sau, agentul de comert are dreptul la o remuneratie din partea comerciantului.

*    Obligatiile profesionale ale comerciantilor

Desfasurarea activitatii comerciale de catre comerciant incumba (implica) pt. acestia respectarea unui cadru legal si juridic bine determinat prin care sunt stabilite atat drepturile, cat si obligatiile specifice pe care le au.

Instituirea prin lege a obligatiilor profesionale ale comerciantilor are ca scop protejarea atat a intereselor lor cat si ale tertilor care participa la rapoartele juridice si comerciale, dar si a unor interese publice.

*    Principalele obligatii profesionale ale comerciantilor reglementate prin norme juridice imperative constau in:

a.     publicitatea prin Registrul Comertului;

b.    organizarea si conducerea contabila, activitate comerciala;

c.     exercitarea comertului in limitele concurentei loiale

a. Publicitatea prin Registrul Comertului – este reglementata de Legea 26/1990 privind Registrul Comertului.

Rolul publicitatii prin Registrul Comertului este de a semnala aparitia in viata economica a unui nou subiect de drept comercial, a principalelor elemente privind personalitatea juridica a acestuia, cat si a unor elemente aparute in cursul existentei si functionarii sale.

Comerciantii sunt obligati ca, inainte de a incepe activitatea comerciala, sa ceara inregistrarea in Registrul Comertului, iar pe parcurs, sa ceara inscrierea de mentiuni privind notele si faptele prevazute prin lege.

*    Cu ajutorul Registrului Comertului se realizeaza urmatoarele

*    o evidenta stricta, cronologica si permanenta a existentei si activitatii comerciantilor;

*    o informare oficiala si corecta in diferite momente cu privire la statutul juridic si situatia economico-financiara a unui comerciant;

*    o banca centrala de date privind activitatea si situatia la un moment dat a unui comerciant. La aceste date are acces orice persoana interesata (dar contra cost);

*    protectia firmei, emblemei si a altori drepturi ale comerciantului;

*    atragerea si mentinerea clientelei de catre comercianti, care, prin mentiunile efectuate in Registrul Comertului pot ajuta la determinarea continuitatii si rezultatelor economico-financiare pozitive obtinute.

Rregistrul Comertului este tinut de catre oficiile Registrul Comertului care functioneaza pe langa Tribunalele Judetene si pe langa Tribunalul Municipiului Bucuresti.

La nivel national functioneaza Oficiul National al Registrului Comertului, unitate cu personalitate juridica, aflata in subordinul Ministerului Justitiei.

In cadrul Oficiului Registrului Comertului functioneaza un Birou Unic compus din referenti ale caror atributii constau in a primi documentatia necesara inregistrarii comerciantilor.

In cazul in care referentul constata ca documentatia depusa este necorespunzatoare sau incompleta, el poate solicita refacerea documentatiei intr-un termen delimitat.

Potrivit ultimelor proceduri de simplificare a formalitatilor la inregistrarea comerciantilor, o firma se poate inregistra in 72 ore. Este instituita obligativitatea pt. comerciantii astfel inregistrati sa depuna diligentele pt. a obtine autorizatiile prevazute de lege (avizul de la Grupul Judetean de Pompieri, Inspectoratul Teritorial de Munca, Directia Sanitar-Veterinara, Directia de Sanatate Publica).

Inscrierea unei societati in Registrul Comertului se face de catre judecatorul delegat prin incheierea contractului.

b. Obligatia de organizare si tinere a contabilitatii – este reglementata atat in Codul Comertului, cat si in Legea 82/1981 (Legea Contabilitatii).

*    Importanta organizarii si tinerii contabilitatii activitatii comerciale rezulta, in principal, din urmatoarele considerente:

*    fiecare comerciant este obligat sa intocmeasca si sa tina o contabilitate proprie prin registrele de contabilitate in care sa consemneze sanctiunile cu caracter patrimonial din timpul exercitarii comertului si sa procedeze la recapitularea lor periodica prin intocmirea inventarului si bilantului;

*    registrele de contabilitate reprezinta oglinda activitatii comerciale, ele constituind principalul instrument de cunoastere, gestiune si control al patrimoniului comercial si a activitatii sale;

*    cu ajutorul registrelor de contabilitate si pe baza inventarului si a bilantului, comerciantul este la curent cu rezultatele activitatii sale, putand sa ia deciziile si masurile care se impun;

*    registrele de contabilitate constituie unul din principalele mijloace de proba in litigiile intervenite intre comercianti, cat si in rapoartele lor juridice cu necomerciantii;

*    cu ajutorul registrelor de contabilitate se poate exercita un control permanent si eficient asupra corectitudinii activitatii si pot fi determinate obligatiile fata de stat;

*    registrele de contabilitate si Bilantul Contabil furnizeaza informatiile necesare pt. cunoasterea situatiei economiei nationale.

*    Persoanele obligate sa organizeze si sa tina contabilitate proprie

Legea „Contabilitatii” 82/1991 instituie obligatia de organizare si conducere a organizatiilor proprii pt. societatile comerciale, societatile nationale, companiile nationale, regiile autonome, grupurile de interes economic, organizatiile cooperatiste, precum si pt. alte persoane juridice cu scop lucrativ.

Aceste dispozitii se aplica si in cazul institutiilor publice, asociatiilor si celorlalte organizatii neguvernamentale, precum si celorlalte persoane fizice autorizate sa desfasoare activitati economice in mod independent.

Art. 34 din Codul Comercial mentioneaza ca obligatia de a tine registrele contabile nu se aplica in cazul micilor comercianti. Aceasta exceptie este data de faptul ca, pe de-o parte acestia desfasoara o activitate cu un volum redus, iar pe de alta parte de pregatirea lor insuficienta pt. a desfasura o astfel de activitate.

Art. 22 din Codul Comercial prevede obligativitatea tinerii urmatoarelor registre:

Registrul Jurnal;

Registrul Inventar;

Registrul Copier.

Legea 82/1991 consacra obligatia tinerii urmatoarelor registre:

Registrul Jurnal;

Registrul Inventar;

Registrul Cartea Mare.

1. Registrul Jurnal – este un document contabil, obligatoriu, care ajuta la inregistrarea operatiunilor necesare desfasurarii activitatii comerciale, in ordinea efectuarii lor in timp. Aceste operatiuni se inscriu zilnic, putand fi facute si cu un centralizator.

2. Registrul Inventar – reliefeaza operatiunile cu caracter patrimonial, respectiv intregul activ si pasiv, iar pt. inventarierea generala sunt anumite termene prevazute de lege.

3. Registrul Cartea Mare – este un document obligatoriu, in care se inscriu lunar inregistrarile facute in registrul jurnal, stabilindu-se situatia fiecarui cont, respectiv soldul initial, rulajul debitor, rulajul creditor si soldul final. Acest registru sta la baza intocmirii balantei de verificare si el se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil.

Bilantul contabil este documentul oficial de gestiune al persoanei obligate sa organizeze si sa conduca contabilitate proprie. Acesta trebuie sa ofere o imagine fidela, clara si concreta asupra patrimoniului comerciantului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute.

In cazul nerespectarii obligatiei de organizare si conducere a contabilitatii, legea instituie anumite sanctiuni, atat conventionale, cat si penale.

c. Obligatia de exercitare a comertului in limitele concurentei loiale.

In desfasurarea activitatii comerciale, comerciantii sunt obligati sa depuna toate diligentele pt. existenta unui cadru juridic de manifestare a principiului constitutional, a libertatii concurentei in economia de piata.

Concurenta este definita ca o confruntare libera intre agentii economici pt. castigarea si conservarea clientelei in scopul rentabilizarii propriei activitati.

Concurenta loiala (licita) – este aceea in care dreptul la concurenta se exercita cu buna credinta, fara a fi incalcate drepturile si libertatile celorlalti comercianti si cu respectarea legii si a bunelor moravuri.

Concurenta ilicita (neloiala) – este acea forma in care dreptul la concurenta se exercita in mod abuziv, prin folosirea unor mijloace sau a unor metode nepermise de lege pt. atragerea clientelei. Aceasta forma de concurenta este interzisa de lege, intrucat produce consecinte pagubitoare atat pt. agentii economici, cat si pt. mediul economic, in general.

Actul normativ care reglementeaza combaterea concurentei neloiale este Registrul nr. 11/1991 cu modificarile si completarile ulterioare, iar obstructionarea concurentei este reglementata de Legea 21/1996.

Legea 21/1996, pt. a asigura protectia concurentei, actioneaza in urmatoarele directii:

interzice intelegerile anti-concurentiale, precum si abuzul de pozitie dominanta pe piata;

stabileste conditiile in care pot fi realizate concentrarile economice;

stabileste sanctiunile civile, contraventionale si penale pt. nerespectarea normelor legale.

Legea 11/1991 contine reglementari menite sa sanctioneze mijloacele ilicite de atragere a clientelei, scopul principal fiind acela de aparare a moralitatii concurentei.

Pt. ca obiectivele privind concurenta sa poata fi aduse la indeplinire au fost infiintate in cadrul relatiilor interne, atat organisme guvernamentale, cat si organisme neguvernamentale.

Principalul organism care isi desfasoara activitatea la nivel central este Consiliul Concurentei. Acest organism functioneaza ca autoritate administrativ-autonoma, cu personalitate juridica. Atributiile care ii revin subliniaza rolul acesteia in protectia, mentinerea si stimularea concurentei, pt. a asigura astfel un mediu concurential normal si pt. a fi promovate interesele consumatorilor. Acest organism are competenta in combaterea practicilor anticoncurentiale care constau in acorduri de tip monopolist, abuzuri de pozitie dominanta si concentrari economice care depasesc limitele legale.

*    Consiliile locale ale comunelor, oraselor si sectoarelor municipiului Bucuresti

Aceste organe ale administratiei de stat detin atributii in reprimarea faptelor anticoncurentiale sau a celor de competitie comerciala abuziva.

In activitatea pe care o desfasoara, persoanele desemnate cu atributii de control au urmatoarele drepturi si obligatii cu privire la regimul concurentei:

a) Verifica corelarea dintre preturile existente pe piata si cele ale comerciantilor cu amanuntul pt. a putea constata daca preturile practicate nu reprezinta rezultatul intelegerilor dintre comercianti, pt. a impune preturi superioare.

b) Controleaza depozitarea produselor de catre agentii economici pt. a evita stocarea de marfuri in scopul crearii unui deficit pe piata si pt. a le revinde ulterior, la un pret superior.

c) Constata contraventii la dispozitiile legale si aplica sanctiuni contraventionale.

*    Camera de Comert si Industrie a Romaniei – functioneaza la nivel central, are sediul in Bucuresti, iar in teritoriu functioneaza Camerele de Comert si Industrie, toate avand un statut de organizatii neguvernamentale. Utilitatea lor publica e recunoscuta prin lege. Legea prevede in cazul nerespectarii obligatiei de exercitare a comertului in mod loial si onest, sanctiuni de ordin contraventional sau penal.

GRUPURILE DE INTERES ECONOMIC

Grupul de interes economic - reprezinta o asociere intre 2 sau mai multe persoane fizice sau persoane juridice, constituit pe o perioada determinata, in scopul inlesnirii sau dezvoltarii activitatii economice a membrilor sai precum si a imbunatatirii rezultatelor respective.

*    Elemente caracteristice:

a. reprezinta o asociere, avand la baza un contract;

b. are personalitate juridica;

c. urmareste realizarea unui scop patrimonial;

d. raspunde pt. obligatiile asumate fata de terti.

Constituirea grupurilor de interes economic (G.I.E) dobandeste personalitatate juridica din momentul inmatricularii sale in Registrul Comertului.

Se constituie printr-un contract semnat de toti membrii sai, acesta fiind Actul Constitutiv. In art. 120 din Legea 161/2003 se anunta ca acest contract trebuie sa se incheie in forma autentica.

*    Contractul va cuprinde:

denumirea grupului;

sintagama „G.I.E” scrisa in intregime sau prescurtat;

sediul grupului;

numele si prenumele;

cetatenia membrilor persoane fizice;

denumirea, forma juridica, sediul si personalitatea persoanei juridice;

obiectul de activitate al grupului, cu precizarea domeniului si activitatii presupuse, precum si a naturii comerciale sau necomerciale a activitatii;

capitalul subscris si cel varsat;

mentionarea aportului fiecarui membru, in cazul in care grupul se constituie cu capital;

durata grupului;

membri care reprezinta si administreaza grupul;

clauze privind controlul gestiunii grupului;

modul de dizolvare si lichidare.

Inmatricularea grupului de interes economic in Registrul Comertului se face la cererea administratorului grupului, in termen de 15 zile de la autentificarea Actului Constitutiv.

Autorizarea constituirii grupului se face prin incheiere, de catre judecatorul delegat, care va constata indeplinirea cerintelor legale, dispunand inmatricularea in Registrul Comertului.

Actul Constitutiv al grupului se va publica in Monitorul Oficial.

Personalitatea juridica a G.I.E se dobandeste la data inmatricularii lui in Registrul Comertului.

Nr. membrilor unui G.I.E nu poate fi mai mic de 2 persoane si nici mai mare de 20. Nr. de angajati ai grupului nu poate fi mai mare de 500 de persoane.

G.I.E nu poate fi membru al altui grup si nici ai unui grup european de interes economic.

*    Functionarea G.I.E:

Organele de conducere ale unui G.I.E sunt Adunarea Generala si Administratorii Grupului.

1. Adunarea Generala (A.G.) – se formeaza din membrii grupului, fiind un organ de deliberare a deciziei.

In Actul Constitutiv al grupului vor fi stabilite conditiile in care sunt adoptate hotararile in ceea ce priveste cvorumul si majoritatea, iar daca aceste conditii nu vor fi stabilite, hotararile vor fi adoptate cu votul unanim al membrilor grupului.

Tot in Actul Constitutiv sunt stipulate si drepturile de vot ale membrilor grupului, fiecare membru, avand in principal cate un vot. Totusi, este posibil sa se stipuleze ca unii din membrii grupului au un nr. diferit de voturi fata de alti membri.

Administratorii Grupului convoaca Adunarea Generala a membrilor grupului la solicitarea oricarui membru sau oricarui administrator.

Instanta de judecata poate dispune o Adunare Generala, desemnand si persoanele care prezideaza Adunarea, acest lucru fiind posibil la solicitarea oricarei persoane interesate si in situatia in care administratorii grupului nu raspund la astfel de solicitari.

Membrii grupului pot sa-si exprime parerea si in scris, cu conditia ca in Actul Constitutiv sa se mentioneze acest lucru.

2. Administratorii Grupului

- pot fi persoane fizice sau persoane juridice;



- sunt desemnati prin Actul Constitutiv sau sunt alesi prin vot unanim de catre membrii grupului;

- in situatia in care administratorii sunt alesi de membrii grupului, revocarea acestora sau limitarea puterilor lor se face tot de catre membrii grupului prin vot unanim.

Obligatiile administratorilor:

a. depunerea unei garantii care nu poate fi mai mica decat dublul remuneratiei lunare stabilita prin exercitarea functiilor administratorului;

b. depunerea semnaturilor la Registrul Comertului;

c. instiintarea celorlalti administratori si instiintarea cenzorilor daca intr-o anumita operatiune se afla in conflict de interese, fie cu interesele grupului, fie daca una dintre rudele sau afinele sau au unele interese legate de acea operatiune.

Raspunderea administratorilor este solidara fata de grup in cazul neindeplinirii, ori a indeplinirii necorespunzatoare a atributiilor conferite de lege sau de actul constitutiv.

*    Drepturile si obligatiile membrilor grupurilor

* Drepturile membrilor grupurilor:

drept de vot in Adunarea Generala;

dreptul de a actiona in justitie;

dreptul de a se informa asupra rezultatului economico-financiar al grupului;

dreptul de a se retrage din grup;

dreptul de dividende;

dreptul de a primi din fondul grupului unele sume de bani aferente unor cheltuieli pe care deja le-au facut sau urmeaza a le face in interesul grupului.

* Obligatiile membrilor grupurilor:

obligatia de a preda aportul la care s-a obligat;

obligatia de a respecta cerintele legale cu privire la incompatibilitati sau conflicte de interese;

obligatia de a nu se implica in administrarea grupului;

obligatia de a raspunde solidar si nelimitat;

obligatia de a plati despagubiri pt. eventualele pagube produse grupului;

* Incetarea calitatii de membru al Grupurilor de Interes Economic

Potrivit art. 177 din Legea 161/2003, calitatea de membru poate inceta prin excludere, retragere, cesiunea partilor de interes, deces, incetarea personalitatii juridice in conditiile legii.

*    Dizolvarea si lichidarea Grupurilor de Interes Economic.

* Exista 2 tipuri de dizolvari: generale si speciale.

a. Cauze generale de dizolvare prevazute de Legea 31/1990:

- expirarea timpului stabilit pt. durata grupului;

- imposibilitatea realizarii obiectului de activitate al grupului sau realizarii necorespunzatoare a acestuia;

- declararea nulitatii grupului;

- din hotararea Adunarii Generale a Membrilor;

- din hotararea Tribunalului;

- declararea falimentului grupului;

- alte clauze prevazute de lege sau de Actul Constitutiv.

b. Cauze speciale de dizolvare prevazute de Legea 161/2003:

- grupul nu mai are organ de statutare sau acestea nu se mai pot intruni;

- grupul nu a depus actele prevazute de lege la Oficiul Registrului Comertului;

- dizolvarea Grupurilor de Interes Economic trebuie mentionata in Registrul Comertului si se va publica in Monitorul Oficial

* Lichidarea grupurilor se realizeaza de catre persoane fizice si persoane juridice autorizate in calitate de lichidatori.

* Atributiile lichidatorilor:

a.    executarea si finalizarea operatiunilor patrimoniale privitoare la lichidare;

b.    vanzarea prin licitatie publica a bunurilor din patrimoniul grupului;

c.     incasarea creantelor grupului;

d.    plata datoriilor grupului;

e.     repartizarea catre membrii grupului a cotei parte rezultate din lichidare;

f.      sa dea in judecata si sa fie actionati in justitie in interesul lichidarii;

g.    in termen de 15 zile de la finalizarea lichidarii, lichidatorii sunt obligati sa ceara radierea Grupurilor de Interes Economic din Registrul Comertului, in caz contrar, fiind obligati la plata unei amenzi in cuantum de 1 mil. lei pt. fiecare zi de intarziere.

GRUPURILE EUROPENE DE INTERES ECONOMIC

(G.E.I.E.)

Aceste grupuri reprezinta o asociere dintre 2 sau mai multe persoane fizice/juridice constituite pe o perioada determinata sau nedeterminata in scopul inlesnirii sau dezvoltarii activitatii economice a membrilor sai, precum si a imbunatatirii rezultatelor activitatilor respective.

* Pot fi membri ai unui G.E.I.E:

a. Companii, precum si alte persoane juridice sau de drept public/privat, care au fost infiintate in conformitate cu legislatia unui stat membru al U.E. si care isi au sediul social, precum si centrul principal de conducere si gestiune a activitatii statutare, pe teritoriul unui stat din U.E.

b. Persoane fizice care desfasoara activitati industriale, comerciale, mestesugaresti sau agricole, ori care furnizeaza servicii profesionale sau de alta natura pe teritoriul unui stat din U.E.

REGIMUL JURIDIC AL S.C.

Societatea civila reprezinta un contract in temeiul caruia 2 sau mai multe persoane se inteleg sa puna in comun anumite bunuri pt. a desface o anumita activitate in vederea realizarii si impartirii beneficiilor care vor rezulta.

Din aceasta definitie rezulta elementele esentiale ale societatii civile, elemente care sunt caracteristice si societatilor comerciale, astfel:

a. fiecare asociat se obliga sa puna in comun o valoarea patrimoniala denumita aport;

b. asociatii se obliga sa desfasoare impreuna o activitate care constituie obiectul societatii;

c. toti asociatii participa la realizarea si impartirea beneficiilor societatii;

*    Asemanari intre societatea civila si societatea comerciala.

1. Ambele tipuri de societati prezinta o identitate de esenta. Ele reprezinta o grupare de persoane si de bunuri reunite in scop economic si lucrativ. Ambele societati iau nastere printr-un contract de societate ce prezinta unele elemente esentiale:

- aporturile asociatilor;

- intentia de a desface in comun o anumita activitate;

- scopul de a obtine si de a imparti beneficiile rezultate;

2. Ambele societati au un scop lucrativ, in sensul ca, asociatii urmaresc realizarea de beneficii si profit.

*    Deosebiri intre societatea civila si societatea comerciala.

1. D.p.d.v al obiectului sau naturii operatiunilor pe care le realizeaza societatea. Din acest p.d.v., societatea are ca obiect, potrivit contractului de societate, efectuarea unor acte si operatiuni ce constituie fapte de comert .

In cazul in care activitatile desfasurate nu sunt considerate fapte de comert, societatea respectiva este una civila. Daca operatiunile comerciale nu prezinta o importanta deosebita sau serveste numai ca mijloc de realizare a unei actiuni civile, societatea este una civila.

2. In timp ce S.C. este investita cu personalitate juridica, societatea civila are la baza un contract.

3. D.p.d.v al conditiilor in care se constituie si functioneaza, S.C. are o structura bine definita, reglementata de Legea 31/1990 republicata, act normativ care dispune ca S.C. se pot constitui intr-una din urmatoarele 5 forme:

- societate in nume colectiv;

- societate in comandita simpla;

- societate pe actiuni;

- societate in comandita pe actiuni;

- societate cu raspundere limitata.

SOCIETATEA COMERCIALA

*    Societatea comerciala = e o grupare de persoane, constituita pe baza unui contract de societate si beneficiind de personalitate juridica in care asociatii se inteleg sa puna in comun anumite bunuri pt. exercitarea unor fapte de comert in scopul realizarii si impartirii beneficiilor rezultate.

NATURA JURIDICA A S.C.

In doctrina au fost emise mai multe teorii cu privire la natura juridica a societatilor, precum Teoria Contractuala, Teoria Actului Colectiv, Teoria Institutiei, precum si teoria dublei naturi juridice a societatii.

Majoritatea specialistilor au achiesat (au acceptat conditiile) la aceasta ultima teorie potrivit careia: S.C. ia nastere din contractul de societate care este actul sau constitutiv, in care se materializeaza vointa asociatilor. Insa odata constituita cu respectarea conditiilor de fond, de forma si a formalitatilor prevazute de lege, ea dobandeste personalitate juridica, devenind subiect de drept de sine statator.

CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE SOCIETATE

In art. 1 din Legea 31/1990 privind S.C. se mentioneaza ca societatile in nume colectiv sau in comandita simpla se constituie prin contract social, iar S.A, societatile in comandita pe actiuni si societatile cu raspundere limitata se constituie prin contract de societate si prin statut.

SRL-ul se poate constitui si prin actul de vointa al unei singure persoane, caz in care se intocmeste numai statutul societatii.

Contractul de societate si statutul pot fi incheiate sub forma unui inscris unic denumit act constitutiv. Actul Constitutiv trebuie redactat in forma scrisa si autentica, aceasta fiind o conditie advalabilitate de valabilitate, insa in continutul sau trebuie inserate si cele 3 elemente specifice, precum acordurile asociatilor, intentia de asociere, precum si scopul convenit de asociati.

Orice contract de societate are urmatoarele caractere:

1. un caracter solemn;

2. un caracter plurilateral;

3. un caracter patrimonial;

4. un caracter comutativ;

5. un caracter comercial.

Legea 31/1990 mentioneaza ca in vederea efectuarii de acte de comert, persoanele fizice sau juridice se pot asocia si pot constitui societati comerciale. Pt. aceasta se beneficiaza de dreptul la libera asociere in vederea constituirii de S.C. Acest drept se poate exercita numai in conditiile legii, sub sanctiunea unor pedepse de natura civila contraventionala sau penala.

*    Asociatii = persoane fizice si juridice care inteleg sa puna in comun un patrimoniu in baza unei intentii de asociere si cu scopul de a realiza sau de a obtine un beneficiu (profit).

*    Fondatorii = semnatarii actului constitutiv, precum si persoane care au un rol determinant in constituirea societatii comerciale.

*    Actionarii = asociatii care contribuie la realizarea/constituirea unei societati pe actiuni sau a unei societati in comandita pe actiuni si care in schimbul aportului adus la formarea capitalului social, primesc un nume de cote parti cu o valoare nominala egala, denumite actiuni.

*    Notiunea de aport – consta in obligatia pe care si-o asuma fiecare asociat, de a aduce in societate un anumit bun sau o valoare patrimoniala.

* Aportul poate imbraca urmatoarele forme:

1. aport in numerar;

2. aport in natura;

3. aport in proprietate;

4. aport in folosinta;

5. aport in creante.

*    Capitalul social – reprezinta totalitatea aporturilor adusede asociati la constituirea unei societati. Capitalul social mai este denumit si capital nominal. El cuprinde atat valoarea aporturilor in natura, cat si a celor in numerar, aduse in proprietate sau sub un alt titlu la constituirea societatii.

Pt. societatea de capitaluri (societate pe actiuni si societate in comandita pe actiuni), Legea 31/1990 impune o valoare minima a capitalului social de 29.000 lei, iar pt. societatea cu raspundere limitata, un capital social minim de 2.000.000lei.

SOCIETATEA IN NUME COLECTIV

*    Societatea in nume colectiv – e acea forma de societate, ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor.

SOCIETATEA IN COMANDITA SIMPLA

*    Societatea in comandita simpla – e acea societate ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati. Asociatii comanditari raspund numai pana la concurenta aportului lor la capitolul societate.

S.A.

*    S.A. – acea societate al carui capital social este impartit in actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social. Actionarii raspund numai in limita aportului lor pana la valoarea actiunilor pe care le detin.

SOCIETATE IN COMANDITA PE ACTIUNI

*    Societate in comandita pe actiuni - acea societate al carui capital social este impartit in actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea solidara si delimitata a asociatilor comanditati. Asociatii comanditari raspund numai pana la concurenta aportului lor.

S.R.L

*    S.R.L. – societate ale carui obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social. Asociatii raspund numai in limita aportului lor.

Ceea ce deosebeste o forma juridica de societate de o alta este intinderea raspunderii asociatilor pt. obligatiile sociale.

*    Dupa natura lor, societatile comerciale se impart in:

1. Societate de persoane – acelea in care predomina increderea asociatilor.

Aici se gasesc:

- societati in nume colectiv;

- societati in comadita simpla;

Societate de capitaluri – acelea in care predomina caracterul patrimonial reprezentat de cota de participare la capitalul social. Aici se gasesc:

- S.A.;

- societati in comandita pe actiuni.

S.R.L este o forma mixta ce se aseamana cu societatea de persoane in privinta constituirii si functionarii si se aseamana cu societatea de capitaluri d.p.d.v al angajarii raspunderii asociatiei.





Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1191
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2023 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site