Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


Evolutia reglementarii coruptiei si a primirii de foloase necuvenite. Elemente de drept comparat.

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Efectele actului juridic civil
Dreptul intern - izvor secundar al extradarii
RASPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTUIA
DOMENII CU REGLEMENTARI SPECIALE PRIVITOARE LA CALITATEA PRODUSELOR
DREPTUL DE PROPRIETATE INDUSTRIALA
Gradul de rudenie
NORMA PENALA
Interpretarea testamentelor
COMPETENTA INSTANTELOR DE JUDECATA
ACTELE DE PROCEDURA. CITAREA SI COMUNICAREA ACTELOR DE PROCEDURA


Evolutia reglementarii coruptiei si a primirii de foloase necuvenite. Elemente de drept comparat.




1. Precedente legislative

O retrospectiva asupra legislatiei penale romanesti duce la observatia ca faptele de coruptie au fost incriminate intr-o forma mai clara inca din perioada fanariota. Asa cum s-a subliniat in unele lucrari de referinta in aceasta materie coruptia a facut obiect de reglementare si in legislatia romaneasca anterioara perioadei fanariote.

In perioada domniilor fanariote numarul cazurilor de mituire a crescut considerabil, scopul final al fanariotilor fiind acela de a fi folositi ca domnitori in Principatele Romane, sursa inepuizabila de imbogatire fara munca, acest lucru ducand la despuierea locuitorilor prin degradarea

caracterului national, la coruperea clasei superioare.

In anul 1780 a aparut “Pravilniceasca Condica” a domnitorului Alexandru Ipsilanti, care in Art.7 situat in capitolul “Pentru judecatori” interzice a se lua mita de catre acestia sub pedeapsa grea fara insa a o determina, caci sistemul pedepselor arbitrare era inca in vigoare. In Art. 4 sub titlu “Pentru cei ce se judeca”, adica pentru reclamanti si aparatori, Pravilniceasca Condica spune, ca cel care fiind parte la proces face apel la un al treilea pentru a-i cere sa puna influenta sa in joc, nu poate continua procesul.

Asadar, se poate observa ca ideea de trafic de influenta apare pentru prima data cu 100 de ani inaintea reglementarii Codului Penal Francez, acest lucru reprezentand o contributie a gandirii juridice romanesti la dezvoltarea Dreptului penal din Europa.

La 1 ianuarie 1852 in Moldova, sub domnia lui Barbu Stirbei a intrat in vigoare Condica de Drept Penal si Procedura penala, care vorbea despre coruptia functionarilor in Articolele 142-144.

Art. 142: ”Functionarii publici care pentru bani, daruri sau promisiuni determinate si acceptate, ar fi facut un act intrand in functiile lor, chiar just, dar pentru care ei nu trebuie sa primeasca nimic, vor fi pedepsiti cu pierderea functiilor, fara sa poata lua, pe timp de 5-10 ani nici titlu, nici serviciul public.

Banii si darurile primite ca pret al coruptiei vor fi dublati si confiscati”.

Art. 143 Functionarii publici care pentru bani, daruri sau promisiuni determinate si acceptate sau prin partialitate vor face un act contrar legilor vor fi pedepsiti cu degradare civica”.

In cele ce urmeaza ne propunem a face referire la reglementatea coruptiei in legislatia penala romaneasca, dupa actul unirii de la 1859. In doctrina si practica legislativa pentru incriminarea coruptiei sau a darii si luarii de mita s-au conceput doua sisteme: primul e acela in care corupatorul sau mituitorul poate fi considerat ca participant la delictul de mituire al functionarului si pedepsit impreuna cu acesta pentru aceeasi infractiune.

Cel de-al doilea sistem face din coruptiuni doua infractiuni distincte, imputabile una corupatorului sau mituitorului si alta functionarului corupt, fara legatura intre ele.

Codul penal roman din 1865 promoveaza primul sistem care desi a avut ca model Codul francez din 1810, nu a incriminat decat mitiurea pasiva ( luarea de mita) in Art. 144 si Art. 145, incriminand separat traficul de influenta in Art. 146.

Astfel, in Art. 146 se prevede: “ Orice particular care in numele sau, sau in numele vreunui functionar public, administrativ sau judecatoresc, cu stirea sau fara stirea acestuia, intr-un chip direct sau indirect, va cere, va lua sau va face sa i se promita daruri sau alte foloase nelegitime spre a interveni, spre a face sau nu face vreun act din cele privitoare la atributiile acelui functionar, se va pedepsi cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani si cu amenda, valuarea indoita a lucrurilor luate sau promise, fara ca aceasta amenda sa fie mai mica de 200 lei”.

Legislatia penala in Transilvania consacra cel de-al doilea sistem, facand din coruptie doua infractiuni distincte: luarea de mita si darea de mita cu subiecti proprii: functionarul corupt si mituitorul.

Sistemul incriminarii separate a luarii si a darii de mita este consacrat si de Legislatia penala din Bucovina care se aplica concomitent cu Codul penal austriac.

Evolutia vietii social-economice romanesti, dezvoltarea capitalismului au facut necorespunzatoare legislatia penala prezentata astfel incat la 17 martie 1936 a fost adoptat un nou Cod Penal, publicat in Monitorul Oficial nr. 65 din 18 martie 1936 si intrat in vigoare la 1 ianuarie 1937, cod care a adoptat sistemul incriminarii coruptiei sub doua forme distincte: darea de mita si luarea de mita.



In lucrarile pregatitoare referitoare la reglementarea darii de mita s-a ridicat problema daca pedepsirea mituitorului nu ar constitui o piedica in descoperirea infractiunii. Daca si el va fi pedepsit nu va mai indrazni sa se planga niciodata functionarului incorect de teama de a nu fi descoperit si pedepsit, asa ca aceasta ar constitui pentru functionar o pavaza sigura de imunitate publica.

Sunt insa si cazuri cand initiativa porneste de la functionari. De cele mai multe ori rolul principal il joaca agentii de coruptie, ei fiind aceia care ii ispitesc pe functionari oferindu-le bani sau alte foloase10.

Asadar in Codul penal din 1936, in Titlul III, “Crime si delicte contra administratiei publice”, cap III “Delicte savarsite de functionari sau particulari”, sunt incriminate faptele de coruptie: darea de mita (Art. 250 Cod. Pen), luarea de mita (Art. 251 Cod. Pen.), traficul de influenta (Art.252 Cod Pen.). Totodata in acelasi titlu, in Cap.1 se incrimineaza remuneratia injusta-primirea de foloase necuvenite de mai tarziu-Art. 240.

Potrivit Art. 240 comite infractiune de remuneratie injusta ”Functionarul care dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia, primeste de la cineva el insusi direct sau prin alta persoana bani sau alt folos.”

Dispozitiile Codului Penal din 1936 au suferit incepand chiar din 1938 numeroase modificari si anume cele operate prin Legea nr. 3274 pentru modificarea Codului penal si punerea lui in concordanta cu Constitutia din 1938, publicata in Monitorul Oficial nr. 222 din 24 septembrie 1938, prin care se stabilea ca atat la darea cat si la luarea de mita banii, darurile sau valuarea lor se iau in folosul fondului amenzilor de Ministerul Justitiei, modificarea adusa prin Legea nr. 258 din 4 mai modificarea din 1 august 1954, prin care s-a repus in vigoare Art. 250 Cod. Pen. incriminandu-se din nou darea de mita11.

Si in perioada dictaturii in mai multe forme intre anii 1938-1989 a fost modificat succesiv sistemul de drept romanesc. Cu toate acestea legislatia penala privind coruptia nu a fost modificata in esenta, chiar si Codul penal intrat in vigoare la 1 ianuarie 1969 pastrand continutul acestei infractiuni de coruptie12.

2. Reglementarea coruptiei si a primirii de foloase necuvenite in Codul Penal de la 1968.

Codul penal roman intrat in vigoare la 1 ianuarie 1969, cu modificarile sale ulterioare nu da o definitie termenului de coruptie, totusi in Art. 202 denumit “Coruptia Sexuala” si in Art. 261 intitulat “Incercarea de a determina marturia mincinoasa”, termenul de coruptie este consemnat ca atare.

Termenul de coruptie apare si in titlul Legii nr.83 din 21 iulie 1992 13, privind procedura urgenta de urmarire si judecare pentru unele infractiuni de coruptie, referindu-se in mod exclusiv la infractiunile de: luare de mita-Art.254 Cod Pen, darea de mita-Art.255 Cod Pen, primirea de foloase necuvenite-Art. 256 Cod Pen., si traficul de influenta-Art. 257 Cod Pen.

Alti autori accepta faptul ca fenomenului de coruptie nu i se poate da o definitie valabila pentru toate societatile, specialistii dreptului penal fiind de acord ca acest concept este evaziv,ambiguu.

In codul nostru penal, infractiunea de coruptie este inclusa in titlul VI- “Infractiuni care aduc atingere activitatii organizatiilor de stat, organizatiilor obstesti sau altor activitati reglementate de lege”, in Cap. 1.”Infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul” unde sunt incriminate infractiunile de: luare de mita (Art. 254 Cod Pen), dare de mita (Art. 255 Cod Pen ), primirea de foloase necuvenite (Art. 256 Cod Pen ) si traficul de influenta (Art 257 Cod Pen.).

Art. 256 Cod Pen. prevede: “primirea de catre un functionar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia, se pedepseste cu inchisoare de la 1 luna la un an sau cu amenda.

Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confisca, iar daca acestea nu se gasesc condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani’’.

Daca facem o comparatie intre textul Art. 240 din codul penal anterior si cel al Art. 256 din Codul penal in vigoare, vom observa ca infractiunea de primire de foloase necuvenite, in ambele texte are un continut normativ relativ asemanator.

Totusi se disting si unele deosebiri, infractiunii dandu-i-se in noul cod o denumire mai corespunzatoare. Spre deosebire de codul anterior care nu prevedea confiscarea bunurilor date, in noul cod se prevede ca si in cazul savarsirii acestei infractiuni, banii, valorile sau orice alte bunuri se confisca, iar daca acestea nu se gasesc condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani. Natura juridica a acestor masuri este aceea de forma de executare a confiscarii speciale14.



Infractiunea de primire de foloase necuvenite denumita de Art. 240 din fostul Cod Penal15 remuneratia injusta, consta din punct de vedere obiectiv in fapta functionarului de a primi bani sau alt folos de la cineva dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul legii.

Daca primirea banilor sau folosului are la baza o intelegere anterioara indeplinirii actului, fapta va constitui infractiune de luare de mita si nu de cea de remuneratie injusta.O asemanare a infractiunii de primire de foloase necuvenite definita de textul Art. 240 din Codul Penal de la 1936 si Art. 256 din Codul Penal de la 1968, este cea privitoare la subiectul infractiunii, care in ambele cazuri este un functionar public sau functionar in intelesul Art. 147 Cod Pen.

Ambele coduri recunosc ca forma de vinovatie intentia. In ce priveste sanctiunea care se aplica pentru savarsirea acestei infractiuni, se poate observa ca spre deosebire de vechiul Cod Penal care prevedea pedeapsa cu inchisoarea de la 3 luni la 1 an si interdictia corectionala de la 1 la 2 ani, noul cod penal a introdus pedeapsa cu inchisoarea de la 1 luna la un 1 an sau amenda.

In materia primirii de foloase necuvenite, ca urmare a cresterii fenomenului infractionalitatii in acest domeniu, legiuitorul a manifestat preocupari in modificarea textului incriminator. In acest sens in anul 1986 s-a intocmit un proiect de modificare a unor dispozitii din Codul Penal, printre care si cele cuprinse in Art. 256, dar din pacate acest proiect nu a ajuns sa fie dezbatut si adoptat.

Dupa decembrie 1989 s-au produs modificari in continutul normativ al infractiunii de primire de foloase necuvenite. O prima modificare este cea care a operat prin Legea nr. 42 din 17 iunie 1991 16. In Art. 5 din aceasta lege se prevede: “Infractiunile de luare de mita, trafic de influenta si primire de foloase necuvenite comise de agentii constatatori, organele de urmarire penala sau de judecator a faptelor ce constituie contraventii sau infractiuni prevazute de prezenta lege, se pedepsesc in conformitate cu Art. 254, 256 si 257 din Cod Pen. ale caror minim si maxim se majoreaza cu cate 2 ani”.

Prin urmare, se introduce in textul incriminator al primirii de foloase necuvenite o forma agravata determinata de calitatea subiectului ( agent constatator, organ de urmarire penala sau judecator) si in raport cu unele activitati determinate ( constatarea si instrumentarea contraventiilor) infractiunile la Legea nr. 12 din 1990).

Prin Legea nr. 65 din 1992 se produce o alta modificare a dispozitiilor Art. 256 in sensul ca alineatul 1 al acestui text va avea urmatorul cuprins: “Primirea de catre un functionar direct sau indirect de bani sau de alte foloase dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia, se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 2 ani. Dispozitiile Art. 254, 256, 257 Cod Pen. privitoare la functionari se aplica si salariatilor din cadrul S. C. cu capital privat precum si administratorilor si cenzorilor acestora” 16.

Ultima modificare si cea mai importanta a dispozitiilor Art. 256 s-a produs prin Legea nr. 140 din 1996 unde se prevede ca primirea de catre un functionar de bani sau alte foloase dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani17. Din cele ce am precedat rezulta ca primirea de foloase necuvenite, in legislatia penala in vigoare este incriminata intr-o varianta tip sau simpla (Art. 256 Cod Pen.) si o varianta agravanta ( introdusa prin Legea nr. 42 din 1991).

3 Reglementarea. primirii de foloase necuvenite in cuprinsul Legii nr.140/1996

Pentru ca valorile sociale aparate de noua Constitutie a Romaniei sa primeasca o ocrotire corespunzatoare importantei lor si prin mijloace de Drept Penal, Parlamentul Romaniei a adoptat o lege de modificare a unor dispozitii din Codul Penal, prin care se urmareste reevaluarea sanctiunilor pentru unele infractiuni grave din care nu face exceptie nici primirea de foloase necuvenite.

Este vorba de Legea nr.140/1996, pentru modificarea si completarea Codului Penal; potrivit acestei legi primirea de foloase necuvenite are urmatorul continut Primirea de catre un functionar direct sau indirect de bani sau alte foloase dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la caee era obligat in temeiul acesteia se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. Banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul primirii de foloase necuvenite se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani”.

Din analiza comparativa a dispozitiilor anterioare privitoare la primirea de foloase necuvenite cu cele in vigoare, cuprinse in legea de modificare a Codului Penal, observam ca singura deosebire este cea referitoare la pedeapsa, in sensul ca pedeapsa potrivit legii are limite maxime mai mari.



Atata timp cat in legea de modificare a Codului Penal, nu se face nici o referire la dispozitiile cuprinse in Art. 5 din Legea nr.42/1991 se intelege ca acestea raman in vigoare si prin umare ori de cate ori se savarseste primirea de foloase necuvenite in conditiile descrise acolo, limitele pedepsei prevazute in cod se majoreaza cu 2 ani.

4.Elemente de drept comparat.

Cele mai multe coduri penale nu incrimineaza fapta de primire de foloase necuvenite; exista totusi si legislatii care incrimineaza fapta mentionata.

Codul penal german incrimineaza in Art. 29, “Infractiuni de serviciu” nu numai fapta functionarului sau angajatului special pentru seviciul public care pretinde, lasa sa i se promita sau accepta un folos, ca recompensa, pentru ca va indeplini pe viitor o actiune care intra in atributiile sale de serviciu, dar si fapta celui de mai sus care a indeplinit o actiune care intra in atributiile sale de serviciu, pedeapsa fiind privatiunea de libertate pana la 2 ani sau amenda. In legea penala germana, primirea de foloase necuvenite este sanctionata deosebit de sever. Astfel aceasta fapta desi se refera la primirea unor favoruri dupa indeplinirea unui act al functiei, este asimilata cu primirea de favoruri ante factum de catre functionar, iar primirea de favoruri post factum este asimilata cu luarea de mita de catre functionar.

In ambele ipoteze este incriminata primirea de favoruri post factum si fara o intelegere prealabila, nu numai sub forma primirii de foloase dar si in cazul in care functionarul pretinde sau lasa sa i se promita asemenea foloase, ceea ce pentru legea penala romana este de neconceput. Deosebirea dintre cele doua este faptul ca legea penala germana incrimineaza primirea de favoruri dupa indeplinirea actului, chiar si atunci cand actul constituie o incalcare a obligatiilor de serviciu ale functionarului, in timp ce legea romana incrimineaza fapta de primire de foloase necuvenite numai daca se refera la un act la care functionarul era obligat potrivit legii.

Codul penal american18 ca si legea romana incrimineaza oferirea, acordarea de foloase functionarului dupa ce a indeplinit un act privitor la functia sa, deosebirea de legea romana fiind aceea ca legea americana incrimineaza nu numai primirea de catre functionar a unor foloase dar si solicitarea de catre acesta a unor favaruri dupa ce a indeplinit un act privitor la functia sa.

Codul penal spaniol19 incrimineaza in Art. 390 fapta functionarului public care primeste daruri sau cadouri oferite in considerarea functiei sale sau ca urmare a unui act, neinterzis de lege, pedeapsa fiind inchisoare de la o luna si o zi pana la 6 luni si amenda pana la de trei ori valuarea darului sau cadoului fara sa poata fi inferioara sumei de 100.000 pesetas.

In codul penal al Federatiei Ruse, primirea de foloase necuvenite nu este incriminata; totusi in literatura juridica s-a exprimat parerea ca aceasta fapta ar constitui luare de mita prevazuta in Art.173 Cod Pen. Aceasta parere nu este impartasita de unii autori, ei considerand ca acest punct de vedere ar duce la o largire nejustificata a notiunii de luare de mita ceea ce nu este cazul. Ei considera deci, ca primirea de catre functionari pentru actele lor de serviciu a unor recompense, cadouri, reprezinta fara indoiala o comportare negativa, dar nu infractiunea de luare de mita.

Codul penal iugoslav incrimineaza primirea de foloase necuvenite in cadrul Art. 179 alin. 4, alaturi de celelalte forme de coruptie pasiva. Potrivit acestui text savarseste infractiune de luare de mita si persoana oficiala care pretinde sau primeste un dar sau un alt avantaj dupa ce a indeplinit sau nu a indeplinit un act de serviciu, pe care trebuia sau nu sa-l indeplineasca, daca darul sau avantajul respectiv este in legatura cu acel act, sanctiunea pentru aceasta fapta fiind inchisoare de la 3 luni la 3 ani, darurile sau bunurile materiale urmand a fi confiscate.

In codul penal bulgar, infractiunea de primire de foloase necuvenite este incriminata in Art. 301, 302 si 303 alaturi de luarea de mita.

Constituie deci luare de mita si primirea de catre functionar a unui dar sau a oricarui folos material in legatura cu indeplinirea sau neindeplinirea unui act de serviciu, textul nefacand nici o deosebire sub aspectul caracterizarii juridice a faptei si a pedepsei, intre situatia in care darul sau alt folos material a fost primit pentru ca functionarul sa efectueze ori sa nu efectueze un act de serviciu si situatia in care darul a fost primit dupa ce functionarul a efectuat un act de serviciu ori a incalcat atributiile sale de serviciu20.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1272
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site