IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA

IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA

Identificarea in criminalistica, la fel ca in alte stiinte, este activitatea prin care se cauta atat insusirile comune ale obiectelor, fenomenelor sau fiintelor, cat si insusirile, caracteristicile care le deosebesc pe unele de altele, necesare pentru ordonarea lor in tipuri, grupe, subgrupe, iar apoi in vederea stabilirii deosebirilor individuale dintre ele, respectiv in vederea identificarii finale.

Identitatea este ceea ce se afla la sfarsitul procesului de identificare. Aceasta identitate stabileste toate insusirile si deosebirile ce fac ca un obiect sau fiinta sa se distinga de toate celelalte asemanatoare lui, respectiv sa fie ele insele.

Scopul final al procesului identificarii este stabilirea identitatii obiectelor sau fiintelor supuse examinarii.

Identificarea in criminalistica, dupa modul retinerii caracteristicilor esentiale este de trei feluri:

dupa memorie

dupa descriere

dupa urmele lasate

Identificarea dupa memorie se realizeaza pe baza caracteristicilor esentiale ale unui obiect, fenomen ori fiinta, percepute anterior de o persoana in anumite conditii de loc si timp, retinute de persoana respectiva pana in momentul revederii acelui obiect, fenomen sau fiinte, moment in care persoana, pe baza caracteristicilor memorate anterior, poate face identificarea. Perceperea si retinerea caracteristicilor esentiale se poate face la o intalnire singulara cu obiectul sau fiinta ori in urma unor intalniri succesive. Cu ajutorul celor memorate in practica criminalistica sunt identificati infractorii vazuti la locul faptei de martori sau victime, pot fi identificate obiecte disparute, pierdute sau furate si gasite ulterior.

Identificarea dupa descrierea trasaturilor esentiale se realizeaza spre deosebire de identificarea dupa memorie, in mod direct, nemijlocit, respectiv pe baza datelor descrise de alte persoane care au perceput nemijlocit un anumit fenomen , obiect sau fiinta. In mod curent prin aceasta identificare se realizeaza descoperirea persoanelor care se sustrag urmaririi penale sau judecatii, condamnati care au evadat, animale sustrase, alte bunuri. Este necesara o descriere initiala a trasaturilor sau caracteristicilor unui anumit obiect sau fiinta de catre persoana care a intrat anterior in contact cu obiectul de identificat iar apoi si alte persoane in baza acestei descrieri pot identifica obiectul sau fiinta.

Identificarea dupa urmele lasate la locul faptei sau in alte locuri este un procedeu des intalnit. Urmele lasate de maini, de incaltaminte, de instrumente de spargere, de vehicule pot fi importante pentru identificarea obiectului creator ori fiintei care le-a creat in urma compararii care se face intre urmele descoperite si cele create experimental cu un asemenea obiect.

In criminalistica identificarea se realizeaza printr-un proces de examinare a caracteristicilor esentiale, proces care parcurge de la general spre particular doua faze principale.

Retinerea initiala a caracteristicilor generale ale obiectelor , fenomenelor sau fiintelor, care conduc apoi la gruparea si delimitarea in tipuri, grupe, subgrupe.

Identificarea si stabilirea identitatii obiectului sau fiintei care a creat urma. Din grupa sau subgrupa stabilita pe baza caracteristicilor generale se compara mai multe obiecte stabilindu-se trasaturi care le deosebesc si care sunt proprii numai unui anumit obiect, fenomen sau fiinta. In procesul examinarii vom avea asadar obiecte scop care trebuie identificate, precum si obiecte mijloc, care servesc la identificarea primelor.

Intr-un proces de identificare exista un singur obiect scop si un obiect sau mai multe obiecte mijloc. Identificarea se realizeaza prin examinarea intre ele in mod nemijlocit a obiectelor mijloc care au fost create de acelasi obiect mijloc. Este necesar ca obiectele scop si obiectele mijloc sa aiba caracterisitici relativ stabile pentru a putea fi utilizate in procesul identificarii. Este important a avea in vedere ca obiectele scop prin trecerea timpului sunt supuse unui proces de schimbare, transformare sau degradare, astfel ca este nevoie ca in momentul examinarii sa se tina seama de elementele care ar fi putut modifica sau degrada obiectul respectiv ( locul unde s-au aflat, conditiile atmosferice, interventia unor factori externi).

In procesul identificarii examinarea obiectelor se face prin aplicarea metodelor analizei si sintezei.

Prin analiza se stabilesc toate caracteristicile esentiale ale obiectelor supuse examinarii, iar apoi cu ajutorul sintezei vor fi descoperite acele trasaturi care sunt caracteristice, proprii mai multora dintre ele.

In procesul examinarii pentru a putea realiza identificarea se foloseste si metoda comparatiei, respectiv anumite trasaturi retinute la unul din obiectele supuse studiului sunt comparate cu caracteristicile celorlalte obiecte asemanatoare pentru a se stabili care anume dintre toate caracteristicile retinute sunt comune obiectelor studiate si le fac sa se deosebeasca intre ele.