IZVOARELE DE DREPT ADMINISTRATIV

IZVOARELE DE DREPT ADMINISTRATIV

T.G.D. a pus in lumina doua categorii de acceptiuni ale notiunii de izvoare de drept administrativ:

1. Izvoare de drept in sens material;

2. Izvoare de drept in sens formal.

Izvoarele materiale ale dreptului (izvoare reale) reprezinta conditiile sociale care determina adoptarea unor norme juridice. Pentru ca o regula de conduita sa devina obligatorie pentru cei carora se adreseaza, este nevoie ca acea regula sa capete o forma juridica, prin care vointa guvernantilor sa devina vointa de stat pentru a putea sa intervina in caz de nevoie forta de constrangere a statului.

Izvoarele formale reprezinta actele normative adoptate sau emise de catre autoritatile competente, acte ce contin norme juridice, reguli de conduita obligatorii, imperative.

Unii autori mai disting izvorul de drept obiectiv si izvorul de drept subiectiv.

Izvorul de drept obiectiv este intotdeauna actul normativ care contine norme juridice precum si alte surse recunoscute ca atare.

Izvorul de drept subiectiv il constituie orice act sau fapt juridic generator de drepturi si obligatii juridice.

Doctrina juridica occidentala face distinctie intre izvoarele scrise (Constitutia, legi, ordonante) si izvoare nescrise (cutuma, jurisprudenta, principiile generale de drept).

In procesul stabilirii regulilor de drept tehnica juridica consta in elaborarea si interpretarea acestor norme juridice. In cadrul tehnicii juridice distingem:

tehnica legislativa;

tehnica interpretarii.

Prin tehnica legislativa se stabilesc institutiile juridice, conditiile, modalitatile, si ordinea elementelor lor componente precum si reglementarea activitatilor din cadrul statului. Sarcina legiuitorului consta in cunoasterea exacta a realitatii sociale, a principiilor juridice pentru a realiza o adoptare justa intre fenomenele sociale, politice, economice si forma juridica in care reglementeaza aceste manifestari ale vietii sociale.

Tehnica interpretarii cuprinde tehnica jurisprudentiala si tehnica doctrinara.

Izvoarele dreptului administrativ reprezinta formele in care se exprima normele de drept administrativ care nasc, modifica sau sting raporturi de drept administrativ.

Izvoarele scrise prezinta in epoca contemporana o determinare constitutionala, Constitutia fiind primul dintre acestea.

Forta juridica a unui izvor scris este data de continutul si caracterul acestuia determinate de natura si pozitia autoritatii publice de la care emana actul respectiv.

In raport de autoritatea publica de la care provine si de forta lor juridica, izvoarele scrise ale dreptului administrativ sunt: Constitutia, legile (constitutionale, organice sau ordinare), decretele legii adoptate pana in 1990, O.G, H.G, actele administratiei ministeriale si extraministeriale (ordine, instructiuni, circulare, actele autoritatilor administratiei centrale autonome cum ar fi B.N.R, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii (CSSAT) indiferent de denumirea lor (circulare, precizari, hotarari), ordinele prefectilor, hotararile consiliilor judetene, hotararile consiliilor locale, dispozitiile presedintelui consiliului judetean, dispozitiile primarilor.

Constitutia reprezinta cel mai important izvor al dreptului administrativ datorita caracterului de lege fundamentala a statului si fortei juridice superioare a normelor de drept administrativ pe care le contine.

Constitutia este sursa directa sau indirecta a tuturor prerogativelor de administratie publica.

Nu toate dispozitiile constitutionale sunt izvoare de drept administrativ, ci doar cele care se refera la organizarea si functionarea celor mai importante autoritati ale administratiei publice (Presedintele, Guvernul, administratia ministeriala, extraministeriala, prefect, autoritati ale administratiei publice locale), cele care privesc drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor, normele care se refera la raporturile administratiei cu alte autoritati publice precum si cu cetatenii. Aceste norme au o dubla natura juridica: de drept constitutional si in subsidiar de drept administrativ.

Legile constitutionale sunt izvoare ale dreptului administrativ numai in masura in care au ca obiect de reglementare probleme din sfera acestei ramuri de drept.

Legile organice sunt legile ce pot fi adoptate doar in materiile expres prevazute in Constitutie si sunt izvoare ale dreptului administrativ doar in masura in care reglementeaza raporturi de drept administrativ.

Legile ordinare reprezinta regula in raport cu legile organice putand fi adoptate in orice domeniu specific activitatii de legiferare (exceptie legile organice), sunt izvoare ale dreptului administrativ numai in masura in care reglementeaza relatiile sociale ce fac obiectul administratiei publice.

Ordonantele Guvernului simple sau de urgenta pot fi calificate ca izvoare ale dreptului administrativ daca avem in vedere organul emitent.

Hotararile de Guvern (H.G.) actele administratiei ministeriale si extraministeriale, ale autoritatilor administratiei centrale autonome, ale autoritatilor administratiei publice locale si ale prefectilor constituie izvoare ale dreptului administrativ, numai in masura in care au caracter normativ.

Caracterul normativ este stabilit dupa criteriu sferei de cuprindere fiind vorba de acte administrative care se adreseaza tuturor.

Decretele Presedintelui dupa unii autori sunt izvoare de drept administrativ in masura in care acestea au caracter normativ si reglementeaza raporturile sociale din sfera administratiei publice. Este vorba de decrete emise.

Antonie Iorgovan precizeaza insa ca decretele presedintelui, emise in exercitarea atributiilor sale constitutionale nu pot fi decat acte administrative individuale, fara a putea constitui izvoare ale dreptului administrativ.

Toate actele juridice ramase in vigoare dupa 1989 reprezinta izvoare ale dreptului administrativ in masura in care reglementeaza in sfera acestuia si isi pastreaza caracterul de acte normative.

Decretul este actul juridic al puterii executive.

Legea este actul juridic al puterii legislative.

Tratatele si Conventiile Internationale reprezinta izvoare ale dreptului administrativ numai in indeplinirea urmatoarelor conditii:

1. Sa fie aplicatie directa, nemijlocita;
2. Sa fie ratificate conform dispozitiilor Constitutionale;
3. Sa cuprinda reglementari ale relatiilor sociale ce fac obiectul dreptului administrativ.

Ratificarea unui tratat poate avea loc numai daca nu contine prevederi contrare Constitutiei situatie care ar necesita revizuirea acesteia pentru a i se asigura suprematia.

In perspectiva aderarii Romaniei la U.E. in problema surselor internationale ca izvor al dreptului intern in special al dreptului administrativ va trebui avuta in vedere teoria statelor comunitare existente in materie.

Pe plan constitutional, integrarea presupune instituirea temeiurilor constitutionale.

Regulamentele sunt direct aplicabile de catre administratia publica si justitia statelor membre potrivit doctrinei occidentale, in timp ce directivele, fara a fi direct aplicabile impun autoritatilor nationale obligatia de a adopta dispozitii pentru a le pune in aplicare.

Cutuma, ca regula de conduita nescrisa, nu poate sa fie izvor de drept, poate insa sa suplineasca o prevedere legala daca aceasta lipseste.

Doctrina elvetiana conform caruia cutuma poate fi admisa ca izvor al dreptului administrativ daca sunt indeplinite doua conditii:

1. Sa se fi format o practica indelungata (se aplica de mult timp);
2. Sa se fi creat convingerea opiniei publice cu privire la caracterul ei obligatoriu.

Principiile generale ale dreptului administrativ reprezinta izvoare importante ale acestei ramuri de drept.

Regimul juridic al actelor administrative se sprijina pe principii de drept formulate de doctrina juridica si aplicate in practica instantelor de contencios administrativ care controleaza legalitatea administratiei publice.

Ex: principiul revocarii actelor administrative nu este prevazut in niciun text de lege, dar el se deduce din actele normative care reglementeaza organizarea si functionarea administratiei publice.

In doctrina occidentala au fost identificate ca principii aplicabile in ipoteza absentei bazei legale, in activitatea administratiei comunitare, principiul egalitatii si nediscriminarii, principiul securitatii juridice si a protectiei increderii legitime, principiul proportionalitatii.

Pornind de la principiul ca rolul instantelor judecatoresti este acela de a aplica legea si nu de a crea legea, ca izvor de drept in hotararile pronuntate se pare ca s-a impus conceptia conform careia jurisprudenta, in pofida rolului sau determinant in elucidarea sensului legii si in uniformizarea aplicarii ei, nu este izvor al dreptului.

In ce priveste doctrina, chiar daca sub aspect juridic ea nu constituie izvor al dreptului administrativ, ea are rol hotarator asupra jurisprudentei, dar in timp si asupra evolutiei legislatiei.

Doctrina serveste ca un indreptar pentru judecator si legiuitor.