| CATEGORII DOCUMENTE |
| Administratie | Drept |
Potrivit legii, orice persoana fizica poate dispune liber de bunurile care alcatuiesc patrimoniul sau, astfel incit patrimoniul lasat la moarte poate fi, valoric, cu totul neinsemnat; nimeni nu este obligat sa lase o mostenire, chiar daca are rude apropiate sau sot supravietuitor. Dar dreptul de dispozitie - drept exclusiv si absolut - poate fi exercitat numai in limitele si cu modificarile determinate de lege (art. 41 al. 1 din Constitutie; art. 475 si 480 Cod civil).
Astfel de limitari - cele mai importante ale dreptului de dispozitie in materia analizata - sint prevazute in favoarea unor rude apropiate ale defunctului (descendenti si parinti) si in favoarea sotului supravietuitor, care au calitatea de mostenitori rezervatari. Aceste limitari vizeaza insa numai liberalitatile facute prin acte inter vivos (donatii) si mortis causa (legate), precum si exheredarile facute prin testament. Asemenea acte de dispozitie, fara a fi interzise, trebuie sa se incadreze in anumite limite prevazute de lege in favoarea mostenitorilor rezervatari. In schimb, chiar si in prezenta lor, actele cu titlu oneros si actele cu titlu gratuit care nu sint liberalitati, ci simple acte dezinteresate (de exemplu comodat, imprumut fara dobinda) nu comporta limitari in materie succesorala, pentru ca nu au drept urmare micsorarea patrimoniului succesoral, cu conditia ca, sub aparenta acestor acte pentru care legea nu prevede limitari sa nu fie incheiate acte (de exemplu donatie deghizata) pentru care legea prevede limitari in favoarea mostenitorilor rezervatari. Daca nu exista mostenitori legali rezervatari, dreptul de dispozitie al celui care lasa mostenirea este nelimitat[1]. Daca defunctul are numai mostenitori nerezervatari sau daca nu are rude in grad succesibil, actele sale de dispozitie - fie si liberalitati sau exheredari - produc efecte fara limitari.
Legea nu determina in mod direct notiunea de rezerva succesorala, insa din textele prevazute sub titlul "despre partea disponibila a bunurilor" (art. 841-855 si 939-941 Cod civil si art. 2 din Legea nr. 319/1944) se pot desprinde elementele necesare pentru stabilirea acelei parti din patrimoniul defunctului care, prin efectul legii, este "rezervat" anumitor mostenitori legali si, respectiv, a acelei parti de care defunctul putea dispune liber, sub forma de liberalitati sau exheredari.
Rezerva succesorala este acea parte din patrimoniul celui care lasa mostenirea la care mostenitorii au dreptul in virtutea legii, impotriva vointei defunctului manifestata prin liberalitati facute in timpul vietii (donatii) si/sau prin dispozitii testamentare pentru cauza de moarte (legate sau exheredari).
Cotitatea disponibila ("partea disponibila a bunurilor") este acea parte a patrimoniului care excede rezervei succesorale si de care defunctul putea dispune liber, neingradit, inclusiv prin donatii si dispozitii testamentare.
Deci daca defunctul are mostenitori rezervatari si daca a dispus de patrimoniul sau prin donatii si/sau testament, masa succesorala - la care se adauga donatiile facute in timpul vietii - se divide in doua parti:
rezerva succesorala - destinata a fi mostenita de mostenitorii rezervatari chiar si impotriva vointei liberale a defunctului;
cotitatea disponibila - in privinta careia vointa defunctului este suverana, discretionara.
Aceasta impartire a patrimoniului succesoral se impune nu numai in cazul mostenirii testamentare propriu-zise, dar si in cazul in care defunctul nu a lasat testament, insa a facut donatii; in cadrul devolutiunii legale a mostenirii trebuie sa se verifice daca prin donatiile facute au fost sau nu respectate drepturile mostenitorilor rezervatari.
Pe de alta parte, rezerva ii apara pe mosteitorii rezervatari nu numai impotriva liberalitatilor excesive facute in favoarea unor presoane straine, dar si impotriva liberalitatilor facute in favoarea unor mostenitori legali, chiar comostenitori rezervatari[2].
Rezerva are caracter succesoral, ce se atribuie mostenitorilor rezervatari impotriva vointei defunctului. Ca mostenire, a carei parte este, se are in vedere nu numai patrimoniul defunctului la data mortii, dar si donatiile pe care le‑a facut in timpul vieti si care se adauga la activul net succesoral pentru calcularea rezervei.
Intrucit rezerva este o parte a mostenirii care se atribuie rezervatarilor in calitate de mostenitori legali, ea poate fi pretinsa numai de cei care vin efectiv la mostenire, deci indeplinesc conditiile necesare pentru aceasta (au capacitate succesorala, vocatie concreta la mostenire si nu sint nedemni) si accepta pur si simplu sau sub beneficiu de inventar mostenirea. Conferind calitatea de mostenitor rezervatar descendentilor, parintilor si sotului supravietuitor al defunctului, legea conditioneaza dreptul la rezerva de chemarea efectiva la mostenire si de acceptarea ei[3].
Rezerva fiind o parte a mostenirii, atribuirea ei implica obligatia de plata a datoriilor, ultra vires hereditatis daca acceptarea mostenirii a fost pura si simpla, iar daca a fost acceptata sub beneficiu de inventar intra vires hereditatis si numai cu bunurile mostenirii (cum viribus). Rezerva ii apara pe mostenitorii rezervatari impotriva actelor liberale excesive ale defunctului, dar nu poate inlatura obligatia succesorilor acceptanti, inclusiv cei rezervatari, de a plati datoriile mostenirii. Rezerva se calculeaza numai in raport de activul net existind in patrimoniul defunctului in momentul deschiderii mostenirii, deci dupa scaderea pasivului succesoral.
Cercul mostenitorilor rezervatari si cuantumul rezervei sint stabilite imperativ de lege, neputind fi modificate prin vointa celui care lasa mostenirea, nici chiar cu acordul viitorilor (prezumtivilor) mostenitori rezervatari. Un asemenea act ar fi un pact asupra unei mosteniri viitoare, interzis si ca atare. Dar el ar fi nul absolut chiar daca ar imbraca forma unei dispozitii testamentare, deci pentru cauza de moarte, facuta de testator[4]. Sint interzise dispunatorului orice dispozitii, sarcini, conditii, clauze care ar leza drepturile mostenitorilor rezervatari.
Legea stabileste imperativ numai dreptul le rezerva, dar nu si obligatia exercitarii dreptului, astfel incit, dupa deschiderea mostenirii, succesibilul rezervatar poate renunta - total sau partial - la dreptul conferit de lege[5].
Actele incheiate cu nerespectarea dispozitiilor legale privitoare la rezerva sint sanctionate cu nulitatea absoluta, intrucit dezmostenirea rezervatarilor contravine celor mai elementare norme de morala si echitate, rezerva succesorala avind, in ultima instanta, si caracter social, familia fiind nucleul de baza al societatii.
Dreptul la rezerva este un drept propriu, nascut in persoana mostenitorilor rezervatari la data deschiderii mostenirii, iar nu dobindit de la defunct prin succesiune. In privinta dreptului la rezerva, descendentii, parintii si sotul supravietuitor nu sint succesori in drepturi (habentes causam) fata de actele incheiate de defunct si prin care se aduce atingere acestui drept, ci au calitatea de terti si, ca atare, aceste acte nu le sint opozabile. Toate celelalte acte incheiate de cel care lasa mostenirea (acte cu titlu oneros si acte dezinteresate) produc efecte fata de mostenitorii rezervatari - ca si fata de orice alt mostenitor - in calitatea lor de succesori in drepturi, cu deosebirea ca mostenitorii nerezervatari sint succesori in drepturi cu privire la toate actele defunctului, inclusiv liberalitatile.
Intrucit cotitatea disponibila si, indirect, rezerva succesorala sint determinate ca parti din mostenire, ca fractiuni din "bunurile defunctului" (art. 841 Cod civil), mostenitorii rezervatari au dreptul la rezerva, in principiu, in natura, iar nu sub forma echivalentului in bani. Ei isi valorifica dreptul la rezerva nu in calitate de creditori ai unei creante, ci in calitate de proprietari (coproprietari in indiviziune) de bunuri. Daca prin actele liberale ale defunctului s‑a adus atingere rezervei, ea trebuie sa fie reintregita in natura, iar nu prin echivalent[6]. Nici defunctul nu poate nesocoti dreptul la rezerva in natura .
Numai in mod exceptional, in cazurile si in conditiile prevazute expres de lege, rezerva poate fi atribuita sau intregita sub forma unui echivalent in bani[8].
Mostenitorul rezervatar poate accepta atribuirea sau intregirea rezervei sub forma unui echivalent banesc; el are dreptul - dar nu si obligatia - de a pretinde rezerva in natura.
Dreptul la rezerva in natura nu vizeaza totalitatea bunurilor din patrimoniul defunctului (cota-parte din toate bunurile). Daca valoarea obiectului liberalitatii (de exemplu a bunului donat sau legat) se incadreaza in limitele cotitatii disponibile, beneficiarul liberalitatii il poate pastra, rezerva fiind satisfacuta in natura din alte bunuri, inclusiv sume de bani existente in patrimoniul succesoral. Deci dispunatorul are o facultate de alegere: poate hotari bunurile (de exemplu anumite lucruri mobile sau imobile) care vor alcatui obiectul liberalitatii in limita cotitatii disponibile si, implicit, rezerva in natura (restul bunurilor mobile sau imobile). Mai mult, se admite si "delegarea" facultatii de alegere a legatarului, care va desemna bunurile ce vor alcatui disponibilul legat, restul bunurilor in natura revenind mostenitorilor rezervatari. Daca legatarul este si el mostenitor rezervatar, va putea adauga la cotitatea disponibila, in acest scop, si cota sa de rezerva.
In cazul in care exista o pluralitate de mostenitori rezervatari (de exemplu doi sau mai multi copii), rezerva lor se determina si se atribuie in mod colectiv, global. Legea stabileste cotitatea disponibila (art. 841 si 843 Cod civil), iar restul bunurilor se atribuie cu titul de rezerva, in indiviziune, mostenitorilor rezervatari care pot si vor sa mosteneasca.
Din caracterul colectiv al rezervei, al determinarii si atribuirii ei globale, nu trebuie trasa concluzia ca de renuntarea sau nedemnitatea unui mostenitor rezervatar vor profita comostenitorii sai rezervatari. Rezerva se calculezaa in functie de cei care mostenesc si care au calitatea de rezervatari; cine nu mosteneste nu poate fi rezervatar[9]. Prin copil sau parinte "lasat" de defunct (art. 841 si 843 Cod civil) trebuie sa intelegem "lasat ca mostenitor". Or, titlul de mostenitor al renuntatorului sau nedemnului se desfiinteaza cu efect retroactiv, el devenind strain de mostenire.
In literatura de specialitate se mai aminteste caracterul indisponibil al rezervei, indisponibilitate care este relativa (opereaza numai daca exista mostenitori rezervatari) si partiala (vizeaza numai o fractiune din mostenire si numai acele acte ale defunctului care sint liberalitati). In practica instantei supreme a fost declarata chiar si inalienabila si insesizabila[10].
Calitatea de mostenitori rezervatari o au descendentii defunctului de orice grad (art. 841-842 Cod civil), deci toti mostenitorii din clasa I de mostenitori legali, precum si parintii defunctului (art. 843 Cod civil), deci ascendentii privilegiati, mostenitori din clasa a II‑a de mostenitori legali. Ascendentii ordinari si rudele colaterale ale defunctului, indiferent de clasa din care fac parte sau de gradul de rudenie, nu beneficiaza de rezerva succesorala[11]. Prin efectul Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor (art. 1-2) dreptul la rezerva succesorala a fost prevazut si in favoarea sotului supravietuitor al defunctului, fie ca vine la mostenire in concurs cu alti mostenitori rezervatari (descendenti sau ascendenti privilegiati), fie ca va fi singurul mostenitor rezervatar care vine la mostenire in concurs cu alte rude ale defunctului sau cu persoane straine, beneficiare de liberalitati.
Legea determina cuantumul rezervei, in toate cazurile, numai in mod indirect, prin aratarea cuantumului cotitatii disponibile, restul patrimoniului defunctului alcatuind rezerva. Rezerva astfel determinata - colectiv sau individual - este la adapost de liberalitatile excesive ale defunctului, indiferent de beneficiarul liberalitatii, persoana straina sau mostenitor legal, chiar rezervatar[12]. In acest sens, rezerva are un caracter individual, raportat la fiecare mostenitor, nu numai in cazul sotului supravietuitor, dar si in cazul descendentilor sau ascendentilor privilegiati.
Ca si in materia devolutiunii legale, prin descendenti se inseleg copii defunctului si urmasii lor in linie dreapta la infinit (art. 842 Cod civil), indiferent ca sint din casatorie (aceeasi sau casatorii diferite) sau din afara casatoriei (asimilati cu cei din casatorie daca filiatia a fost stabilita potrivit legii - art. 63 Codul familiei) ori din filiatia stabilita prin adoptie[13] (art. 1 al. 1 si art. 21 al. 2 din O.U.G. nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, modificata prin Legea nr. 87/1998) si indiferent daca vin la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare (in cazul descendentilor de gradul doi sau urmatoarele).
Legea determina cuantumul rezervei, sub forma unei fractiuni din mostenire, in mod indirect, prin stabilirea cotitatii disponibile. Potrivit art. 841 Cod civil, cotitatea disponibila, ce poate forma obiectul liberalitatilor (donatii si legate) fara a fi supusa reductiunii, este de 1/2 din bunurile dispunatorului daca lasa un copil, de 1/3 daca lasa doi copii si de 1/4 daca lasa trei sau mai multi copii.
Rezulta ca rezerva descendentilor este:
1/2 din mostenire pentru un copil;
2/3 din mostenire pentru doi copii;
3/4 din mostenire pentru trei sau mai multi copii.
Potrivit art. 842 Cod civil, prin copii se inteleg nu numai descendentii de gradul intii, dar si ceilalti descendenti, indiferent de grad (nepoti, stranepoti etc.).
Intrucit cuantumul rezervei este in functie de numarul copiilor, se pune intrebarea daca urmeaza sa luam in calcul descendentii care nu mai exista la data deschiderii mostenirii sau care sint nedemni sau renunta la mostenire?
Daca defunctul a avut unul sau mai multi descendenti care nu mai exista la data deschiderii mostenirii (predecedati, comorienti sau codecedati), la stabilirea rezervei nu sint luati in considerare deoarece - neavind capacitate succesorala - nu au calitatea de mostenitori legali, cu atit mai putin de mostenitori rezervatari.
Daca descendentul - de exemplu copilul care nu exista la data deschiderii mostenirii - a lasat unul sau mai multi urmasi care pot si vor sa vina la mostenire, la stabilirea rezervei se va lua in calcul si descendentul decedat, indiferent de numarul urmasilor lui si indiferent daca acestia vor culege mostenirea (rezerva) prin reprezentare sau in nume propriu.
Descendentul declarat disparut este socotit a fi in viata (art. 19 din Decretul nr. 31/1954) cita vreme nu a intervenit o hotarire declarativa de moarte, ramasa definitiva. Daca data mortii stabilita in hotarire va fi anterioara (concomitenta) datei deschiderii mostenirii, cel declarat mort va fi avut in vedere potrivit celor de mai sus (decedat cu sau fara posteritate).
Controversata este problema daca la stabilirea cuantumului rezervei succesorale urmeaza sa tinem seama de acei copii care exista la data deschiderii mostenirii, dar sint indepartati de la mostenire pentru nedemnitate succesorala sau care renunta la mostenire? De exemplu, daca defunctul are doi copii, dintre care unul nevrednic sau renuntator, rezerva va fi de 2/3 sau de 1/2 din mostenire?
Opinia dominanta este ca la stabilirea rezervei urmeaza a se tine seama numai de descendentii care vin efectiv la mostenire - rezerva fiind o parte a mostenirii - iar nu si de cei care, datorita nedemnitatii succesorale sau renuntarii, sint straini de mostenire. Aceasta pentru ca prin "copii lasati" legea are in vedere copiii lasati ca mostenitori, iar rezerva are caracter colectiv in raporturile dintre cei care o mostenesc, si nu cu persoane straine de mostenire (in exemplu dat rezerva are caracter colectiv numai daca cei doi copii mostenesc impreuna, nu si daca unul este nevrednic sau renuntator).
Daca toti descendentii chemati la mostenire ca rezervatari sint rude de gradul I (copii), cuantumul rezervei se stabileste si se atribuie colectiv (in indiviziune) si se imparte intre ei pe cote-parti in mod egal, adica pe capete[14].
Se pune intrebarea care va fi cuantumul rezervei (si cum se va imparti) daca alaturi de copii sint chemati la mostenire ca rezervatari si descendentii care nu sint de gradul I (nepoti, stranepoti etc.) sau daca toti cei cu vocatie rezervatara sint de grad subsecvent? De exemplu unicul copil al defunctului sau unul dintre cei doi copii ai defunctului este decedat la data deschiderii mostenirii, dar a lasat trei urmasi? Sau unicul copil ori cei doi copii ai defunctului sint nedemni sau renuntatori, dar au trei urmasi (nepoti in raport cu defunctul)?
Trebuie sa distingem intre doua ipoteze:
Daca descendentii de grad mai indepartat vin la mostenire prin reprezentare succesorala, rezerva se stabileste dupa numarul tulpinilor[15] (al descendentilor de gradul I).
Problema stabilirii rezervei in cazul in care mai multi descendenti de grad subsecvent vin la mostenire (ca rezervatari) in nume propriu este controversata: ce se intimpla daca singurul succesibil sau toti succesibilii de gradul I sint nedemni sau renuntatori (motiv pentru care nu pot fi reprezentati) si au mai multi urmasi? Rezerva se va stabili in functie de numarul descendentilor de gradul I (care nu mostenesc) sau in functie de numarul descendentilor de grad subsecvent care vin la mostenire in nume propriu? De exemplu daca unicul copil sau ambii copii ai defunctului sint nedemni sau renuntatori si au trei sau mai multi descendenti, rezerva va fi de 1/2, respectiv 2/3 din mostenire, in raport de numarul copiilor defunctului, sau de 3/4 tinind seama de numarul descendentilor de gradul urmator?
Parerea dominanta este ca rezerva se stabileste tot in functie de numarul descendentilor de gradul I; in caz contrar, unicul copil sau cei doi copii ai defunctului ar putea modifica cuantumul rezervei (de la 1/2, respectiv 2/3, la 3/4) prin renuntare la mostenire, ceea ce nu se poate admite.
Dupa alta opinie, daca descendentii de grad mai indepartat vin la mostenire in nume propriu, rezerva trebuie calculata in functie de numarul descendentilor care vin la mostenire, si nu pe tulpini, deoarece mostenesc proprio nomine, iar nu prin reprezentare, si ascendentul lor nu era obligat sa accepte mostenirea (art. 686 Cod civil), chiar daca aceasta ar avea drept consecinta sporirea rezervei succesorale.
Deci in cazul venirii la mostenire a descendentilor de grad mai indepartat in nume propriu, numai stabilirea rezervei se face in functie de numarul copiilor defunctului (pe tulpini), dar impartirea rezervei intre descendentii de grad subsecvent se face in mod egal (pe capete). Art. 841 Cod civil vizeaza numai cuantumul rezervei, nu si modul ei de impartire, ceea ce se face potrivit regulilor care guverneaza mostenirea legala.
Daca defunctul nu are descendenti ca mostenitori legali rezervatari sau cei existenti nu pot (din cauza nedemnitatii) sau nu vor sa vina la mostenire (renuntind la beneficiul ei), legea recunoaste dreptul la rezerva succesorala parintilor defunctului care, in calitate de ascendenti privilegiati, fac parte din clasa a II‑a de mostenitori legali. Colateralii privilegiati (fratii si surorile defunctului si descendentii lor pina la gradul IV inclusiv), desi fac parte tot din clasa a II‑a de mostenitori legali, nu beneficiaza de rezerva succesorala; ei pot fi exheredati prin liberalitatile facute de catre defunct sau in mod direct.
Prin parinti ca mostenitori rezervatari legea are in vedere pe tatal si mama defunctului, din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie[16], ca si in materia devolutiunii legale a mostenirii.
Potrivit art. 843 Cod civil (modificat prin Legea nr. 134/1947), rezerva parintilor (determinata si de aceasta data indirect, prin stabilirea cotitatii disponibile) este de 1/2 din bunurile defunctului daca "lasa tata si mama", si de 1/4 daca "lasa numai pe unul dintre parinti".
Se pune intrebarea care va fi cuantumul rezervei daca la data deschiderii mostenirii sint in viata ambii parinti ai defunctului, dar unul dintre ei este nedemn sau renuntator si, ca atare, strain de mostenire?
S‑a sustinut ca renuntarea sau nevrednicia unuia dintre ei are drept efect ca singurul parinte ramas sa aiba drept la intreaga rezerva de o jumatate din mostenire, afara numai daca concureaza cu colateralii privilegiati, cind renuntarea sau nevrednicia unui parinte profita colateralilor privilegiati.
Pentru motivele aratate mai sus, se considera ca la stabilirea rezervei urmeaza a se tine seama de parintele care vine efectiv la mostenire (lasat ca mostenitori) si indiferent daca vine sau nu in concurs cu colateralii privilegiati.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 319/1944, rezerva sotului supravietuitor (determinata si de aceasta data indirect, prin stabilirea cotitatii disponibile), este de 1/2 din cota succesorala ce i se cuvine in calitate de mostenitor legal. Aceasta cota-parte de mostenire legala a sotului supravietuitor variaza in functie de clasa (subclasa) de mostenitori cu care vine in concurs (art. 1 lit. a-d), iar in lipsa rudelor din cele patru clase el are dreptul la intreaga avere a defunctului (art. 1 lit. e). Rezulta ca in rezolvarea problemelor care se pun in legatura cu drepturile succesorale ale sotului supravietuitor trebuie, in toate cazurile, sa se determine cu exactitate, pe baza de probe, calitatea mostenitorilor cu care el vine in concurs (rude ale defunctului facind parte dintr‑o anume clasa de mostenitori legali sau legatari care nu fac parte din clasele de mostenitori legali), intrucit cota legala (deci si rezerva sotului supravietuitor) depinde de calitatea mostenitorilor cu care vine in concurs. In toate cazurile, pentru stabilirea rezervei sotului supravietuitor se va tine seama numai de rudele defunctului impreuna cu care el "vine la mostenire" (art. 1 din Legea nr. 319/1944), deci care mostenesc efectiv, adica nu sint renuntatori, nedemni sau exheredati[17] (daca, in ultimul caz, nu sint mostenitori rezervatari).
Deci rezerva sotului supravietuitor va fi:
1/8 din mostenire - daca vine in concurs cu descendentii defunctului (clasa I de mostenitori), indiferent de numarul lor sau de gradul lor de rudenie cu defunctul (copii, nepoti etc.) - deci 1/2 din cota legala de 1/4;
1/6 din mostenire - daca vine in concurs cu ascendentii privilegiati, indiferent de numarul lor, si cu colateralii privilegiati, de asemenea indiferent de numarul lor - deci 1/2 din cota legala de 1/3;
1/4 din mostenire - daca vine in concurs numai cu ascendentii privilegiati sau numai cu colateralii privilegiati, in ambele cazuri indiferent de numarul lor - deci 1/2 din cota legala de 1/2.
In concurs cu clasa a II‑a de mostenitori legali, rezerva sotului supravietuitor depinde de existenta sau inexistenta celor doua categorii de rude ale defunctului care compun aceasta clasa mixta;
3/8 din mostenire - daca vine in concurs cu ascendentii ordinari (clasa a III‑a de mostenitori) sau cu colateralii ordinari (clasa a IV‑a), in ambele cazuri indiferent de numarul lor - deci 1/2 din cota legala de 3/4;
1/2 din mostenire in lipsa rudelor din cele patru clase de mostenitori legali - deci 1/2 din intreaga mostenire, deoarece concureaza numai cu beneficiarul liberalitatii, care nu are calitatea de mostenitor legal, inclusiv ipoteza in care ar fi avut aceasta calitate, dar a renuntat la mostenirea legala.
Sintetic, rezerva sotului se poate exprima prin formula:
Cota legala de 1/4; 1/3; 1/2; 3/4 sau 1
Sotul supravietuitor este rezervatar numai in privinta dreptului de mostenire legala prevazut de art. 1 din Legea nr. 319/1944 (la care art. 2 face trimitere). In privinta dreptului la mostenire special asupra mobilelor si obiectelor apartinind gospodariei casnice si asupra darurilor de nunta (art. 5) si in privinta dreptului de abitatie (art. 4) sotul supravietuitor nu se bucura de rezerva, aceste drepturi speciale putind fi inlaturate prin vointa celui care lasa mostenirea. Insa rezerva sotului supravietuitor prevazuta de art. 2 din Legea nr. 319/1944 (prin raportare la dreptul sau de mostenire legala prevazut de art. 1) se va calcula asupra intregii mosteniri, incluzind si bunurile gospodariei casnice, darurile de nunta sau casa de locuit in masura in care au apartinut defunctului.
Sub raportul caracterelor juridice, rezerva sotului supravietuitor prezinta unele particularitati, derogatorii sau suplimentare fata de cele generale:
Rezerva sotului supravietuitor nu are caracter colectiv, ci i se atribuie individual, chiar daca concureaza cu alti mostenitori rezervatari[18].
Rezerva sotului supravietuitor un este o fractiune raportata direct asupra mostenirii (cum se intimpla in cazul descendentilor sau a parintilor), ci o fractiune din cota de mostenire legala.
De lege ferenda, se preconizeaza stabilirea rezervei, pentru toti mostenitorii rezervatari, dupa aceasta metoda, indiscutabil mai justa.
Rezerva sotului supravietuitor este o cota fixa (de 1/2) dintr‑o cota variabila (cota de mostenire legala). Intrucit rezerva sa nu se raporteaza la mostenire, intinderea ei este variabila in functie de mostenitorii cu care vine in concurs, indiferent ca acestia sint mostenitori rezervatari sau legali. Cota de rezerva maxima (1/2 din mostenire) o are numai daca nu concureaza cu nici un mostenitori legal, cerind reductiunea liberalitatii facute legatarului sau donatarului, care nu sint mostenitori legali.
Daca sotul supravietuitor vine singur la mostenire ca mostenitor legal sau vine impreuna cu alti mostenitori legali care insa nu sint rezervatari (ascendenti ordinari sau rude pe linie colaterala), rezerva la care are dreptul se imputa, se calculeaza si se satisface din intreaga mostenire[19].
Foarte controversata este probelma imputarii rezervei sotului supravietuitor in cazul in care, alaturi de el, exista si alti mostenitori rezervatari (descendenti sau parinti, indiferent de numarul lor). S‑a pus intrebarea daca rezerva sotului supravietuitor se va imputa (socoti) asupra cotitatii disponibile sau asupra rezervei descendentilor sau parintilor.
S‑a raspuns ca rezerva sotului supravietuitor se va imputa exclusiv asupra cotitatii disponibile, micsorind‑o, si nu asupra rezervei descendentilor sau parintilor, care ramine neatinsa[20].
Parerea dominanta este ca rezerva sotului supravietuitor nu se poate imputa exclusiv asupra rezervei mostenitorilor rezervatari cu care vine in concurs, dar nici exclusiv asupra cotitatii disponibile. Insasi punerea problemei in aceste doua variante (imputare asupra cotitatii disponibile sau asupra rezervei celorlalti mostenitori rezervatari) este inexacta, de natura a provoca rezulvari nejuste, indemnind la adoptarea solutiei - aparent mai judicioasa - de imputare asupra cotitatii disponibile.
In realitate, Legea nr. 319/1944 a recunoscut anumite drepturi succesorale - inclusiv dreptul la rezerva - in favoarea sotului supravietuitor "din averea celuilalt sot" (art. 1 si 2 care trimite la primul), deci drepturile sale trebuie "imputate" (socotite) asupra masei succesorale (iar nu exclusiv asupra cotitatii disponibile si nici asupra rezervei descendentilor sau parintilor), pentru ca aceste drepturi sint prevazute de lege nu din cotitatea disponibila (care se va cunoaste de fapt numai dupa ce se defalca si rezerva sotului supravietuitor) si nici din rezerva celorlalti mostenitori rezervatari cu care el vine in concurs, ci "din averea celuilalt sot", deci din mostenirea intreaga a sotului decedat, din care legea a defalcat in favoarea sotului supravietuitor o anumita cota succesorala ca mostenire legala si o cota, mai mica (jumatate din prima) drept rezerva succesorala. Inseamna ca drepturile celorlalti mostenitori, prevazute de Codul civil (inclusiv rezerva legala), urmeaza sa fie satisfacute dupa deducerea cotei prevazute de Legea nr. 319/1944 in favoarea sotului supravietuitor.
Daca in cadrul mostenirii legale se admite ca partea sotului supravietuitor, imputindu‑se asupra masei succesorale, micsoreaza partile ce se cuvin celorlalti mostenitori, atunci in cadrul devolutiunii testamentare trebuie admis ca rezerva lui se imputa tot asupra masei succesorale si, prin intermediul ei, micsoreaza rezerva celorlalti mostenitori rezervatari cu care vine in concurs, asa cum micsoreaza si cotitatea disponibila.
Concluzia se impune intrucit prin imputarea liberalitatilor numai asupra cotitatii disponibile se ajunge la o concluzie inadmisibila, in sensul ca liberalitatea facuta de de cuius in favoarea unei persoane profita unei (unor) alte persoane neagreate de el[21].
In concluzie, rezerva sotului supravietuitor nu se imputa nici exclusiv asupra rezervei altor mostenitori, dar nici exclusiv asupra cotitatii disponibile, ci se satisface din mostenirea lasata de defunct, privita ca unitate, urmind ca partile celorlalti mostenitori legali, inclusiv rezervatari, sa se calculeze asupra masei succesorale ramase dupa defalcarea cotei-parti a sotului supravietuitor.
Admiterea acestei solutii se impune datorita faptului ca Legea nr. 319/1944 s‑a suprapus Codului civil si adoptartea ei nu poate sa nu influenteze (sa micsoreze) nu numai cotele legale ale tuturor mostenitorilor cu care concureaza, dar si rezerva prevazuta in favoarea unora dintre ei.
Rezulta ca prin Legea nr. 319/1944 a fost modificata - pentru ipoteza concursului cu sotul supravietuitor - nu numai rezerva parintilor, dar si a descendentilor, pentru care rezervele urmeaza sa fie calculate nu asupra mostenirii intregi ("bunurile dispunatorului" - art. 841-842 Cod civil), ci asupra masei succesorale care ramine dupa defalcarea rezervei sotului supravietuitor (1/8), deci asupra cotei de 7/8 din mostenire, astfel incit rezerva in cazul unui copil lasat de defunct este de 7/16 (1/2 din 7/8), a doi copii de 7/12 (2/3 din 7/8), iar a trei sau mai multi copii de 21/32 (3/4 din 7/8).
De asemenea, in ipoteza liberalitatii facute in favoarea sotului supravietuitor sau a altor mostenitori rezervatari, trebuie determinata - tot in modul aratat - rezerva mostenitorilor rezervatari (inclusiv beneficiarul liberalitatii), pentru a se vedea daca rezerva mostenitorilor care nu beneficiaza de liberalitate a fost sau nu atinsa, beneficiarul liberalitatii putind cumula cotitatea disponibila cu rezerva astfel determinata.
Potrivit art. 939 Cod civil, "barbatul sau femeia care, avind copii dintr‑alt maritagiu, va trece in al doilea sau subsecvent maritagiu, nu va putea darui sotului din urma decit o parte egala cu partea legitima a copilului ce a luat mai putin si fara ca, nici intr‑un caz, donatiunea sa treaca peste cuartul bunurilor".
Deci daca defunctul a fost casatorit de mai multe ori si are ca mostenitor unul sau mai multi copii (descendenti) dintr‑o casatorie anterioara (din afara casatoriei sau din adoptie), nu poate gratifica pe sotul din ultima casatorie (sotul supravietuitor) in limita cotitatii disponibile ordinare (obisnuite) - prevazuta in art. 841 Cod civil si art. 2 din Legea nr. 319/1944 - ci numai in limita unei cotitati disponibile speciale, egala cu partea copilului care a luat mai putin (limita variabila), cel mult un sfert din mostenire (limita fixa, maxima).
Prin instituirea acestei cotitati speciale legiuitorul a urmarit ocrotirea copiilor defunctului pe care i‑a avut inainte de incheierea ultimei casatorii, impotriva influentelor si presiunilor pe care sotul din ultima casatorie (mama sau tatal vitreg) ar putea sa le exercite asupra parintelui recasatorit, determinindu‑l pe acesta sa‑i faca liberalitati in detrimentul copiilor. In practica judiciara problema s‑a pus relativ frecvent, ceea ce dovedeste utilitatea institutiei cotitatii disponibile speciale, chiar daca in prezent (dupa adoptarea Legii nr. 319/1944) eficienta textului este (valoric) relativ redusa.
Se admite unanim ca prin "copil dintr‑un alt maritagiu" - conform Codului familiei si O.U.G. nr. 25/1997 - trebuie sa intelegem nu numai copiii (unul sau mai multi) dintr‑o casatorie anterioara a defunctului (chiar declarata nula sau anulata - art. 53 Codul familiei), dar si pe cei din afara casatoriei, precum si pe copiii adoptati de catre defunct, cu conditia ca data conceptiei (nu neaparat nasterea) copilului din afara casatoriei (indiferent de momentul stabilirii filiatiei), respectiv data actului de incuviintare a adoptiei sa fie anterioara incheierii ultimei casatorii de catre defunct. De la intrarea in vigoare a Codului familiei, copiii din afara casatoriei, cit si cei din adoptie sint asimilati copiilor din casatorie.
Pe de alta parte, prin copii trebuie sa intelegem nu numai descendentii de gradul I, ci si pe cei de grade subsecvente (art. 842 Cod civil fiind aplicabile, desi este vorba de cotitatea disponibila speciala), indiferent ca vin la mostenire prin reprezentare sau in nume propriu. Intinderea rezervei lor succesorale se va stabili, in toate cazurile, nu pe capete, ci pe tulpini.
Descendentul care se prevaleaza de dispozitiile art. 939 Cod civil trebuie sa indeplineasca conditiile dreptului de mostenire legala (sa aiba capacitate si vocatie succesorala, sa nu fie nedemn) si sa nu fie renuntator, deci sa poata si sa vrea sa vina efectiv la mostenirea ascendentului decedat.
Este unanim admis ca termenul de "daruire" vizeaza nu numai donatiile, dar si legatele, deci toate liberalitatile facute de defunct in favoarea sotului din ultima casatorie. Scopul ocrotitor avut in vedere de legiuitor se poate realiza numai intr‑o asemenea interpretare a textului. Descendentul defunctului poate invoca dispozitiile art. 939 Cod civil in urmatoarele cazuri:
Daca defunctul a facut in favoarea sotului supravietuitor donatii in timpul ultimei casatorii sau chiar anterior casatoriei, daca se dovedeste ca perspectiva acestei casatorii a fost cauza impulsiva si determinanta a liberalitatii. In toate cazurile, trebuie sa fie vorba de donatii care nu sint supuse raportului (daca donatia este supusa raportului, urmeaza sa fie readusa, in natura sau prin echivalent, la mostenire, deci reprezinta doar un avans asupra mostenirii).
Daca prin testamentul lasat, defunctul a facut in favoarea sotului supravietuitor legate, chiar daca data testamentului este anterioara incheierii ultimei casatorii, deoarece se poate presupune mentinerea dispozitiilor testamentare favorabile sub influenta sotului din aceasta casatorie. Daca textul s‑ar aplica numai in cazul testamentului cu data ulterioara incheierii casatoriei, testatorul ar putea paraliza aplicarea art. 939 printr‑un testament olograf antedatat.
Daca prin testamentul lasat defunctul a prevazut exheredarea directa (expresa) si partiala (nominala) a descendentilor in cauza, iar de aceasta exheredare urmeaza sa beneficieze sotul din ultima casatorie. In aceasta ipoteza sotul supravietuitor culege cotitatea disponibila nu ca legatar, ci in calitate de mostenitor legal. Dar aceasta exheredare va produce efecte numai in limita cotitatii disponibile, si anume in limita cotitatii disponibile speciale daca sint indeplinite conditiile art. 939 Cod civil, desi nu este vorba de un legat sau de o donatie (motiv pentru care se mentioneaza distinct aceasta ipoteza).
Inainte de adoptarea Legii nr. 319/1944 aplicarea dispozitiilor din Codul civil era o problema relativ simpla: sotul supravietuitor nu era mostenitor legal, dar putea fi gratificat in limitele cotitatii disponibile (ca orice alta persoana), insa in concurs cu descendentii defunctului dintr‑o casatorie anterioara numai in limitele cotitatii disponibile speciale. Aceasta din urma cotitate se calcula astfel: la numarul copiilor defunctului (inclusiv cei din ultima casatorie) care veneau efectiv la mostenire, se adauga o unitate (sotul supravietuitor), iar mostenirea (incluzind si donatiile) se impartea la numarul obtinut, rezultatul fiind cotitatea disponibila speciala de care putea beneficia sotul supravietuitor (sub forma de donatii si/sau legate), cu respectarea celor doua limite: sa nu fie mai mare decit partea copilului care a luat mai putin (limita variabila) si sa nu depaseasca 1/4 din mostenire (limita fixa, maxima). In masura in care rezultatul era mai mare decit limita cotitatii disponibile speciale, diferenta se atribuia copiilor, daca defunctul nu a dispus de aceasta diferenta pina in limita cotitatii disponibile ordinare in favoarea unui tert[22].
Dupa adoptarea Legii nr. 319/1944 s‑a pus problema daca art. 939 Cod civil a mai ramas in vigoare. Concluzia unanima este ca dispozitia a ramas in vigoare, nefiind abrogata expres, dar nici implicit, ratiunea pentru care a fost instituita cotitatea disponibila speciala subzistind si in prezent.
Nu exista controverse nici in privinta corelatiei dintre cotitatea disponibila speciala si cotitatea disponibila ordinara. Cele doua cotitati nu se cumuleaza, cea speciala imputindu‑se asupra cotitatii disponibile ordinare (deducindu‑se din aceasta). Deci daca defunctul a facut liberalitati in favoarea sotului din ultima casatorie (in limita cotitatii disponibile speciale) putea face liberalitati si in favoarea tertilor (printre care si fostul sot dintr‑o casatorie anterioara), dar numai pina la limita cotitatii disponibile ordinare (deci pentru diferenta dintre cotitatea disponibila ordinara si cotitatea disponibila speciala), astfel incit rezerva copiilor sa nu fie incalcata.
Este controversata problema corelarii dispozitiilor art. 939 Cod civil cu drepturile succesorala prevazute in favoarea sotului supravietuitor de Legea nr. 319/1944. Este evident ca drepturile sotului supravietuitor care concureaza cu descendentii defunctului dintr‑o casatorie anterioara nu mai pot fi limitate exclusiv la cotitatea disponibila speciala prevazuta de art. 939 Cod civil, ci trebuie sa fie stabilite tinind seama si de noua calitate a sotului supravietuitor de mostenitor legal rezervatar. Chiar daca, in principiu, si aceasta idee este unanim admisa, in concret exista o mare varietate de solutii privind determinarea cuantumului cotitatii disponibile speciale si a celei ordinare si in privinta atribuirii diferentei dintre cele doua cotitati disponibile.
Corelarea art. 939 Cod civil cu dispozitiile Legii nr. 319/1944 presupune urmatoarele operatii:
In toate cazurile in care defunctul a facut liberalitati (inclusiv ipoteza in care a prevazut exheredari directe) se stabileste cotitatea disponibila ordinara (si, indirect, rezerva mostenitorilor rezervatari). Deci urmeaza sa se stabileasca rezerva sotului supravietuitor care este de 1/8 si se imputa asupra intregii mosteniri, iar rezerva copiilor (de 1/2 sau 2/3 sau 3/4) se calculeaza asupra restului mostenirii[24] (7/8).
Potrivit dreptului comun, defunctul putea sa dispuna de cotitatea disponibila ordinara fie in favoarea copiilor, fie in favoarea sotului supravietuitor sau a oricarei alte persoane, cu singura exceptie a sotului din ultima casatorie daca acesta concureaza cu un copil dintr‑o casatorie anterioara. In acest caz urmeaza a se stabili cotitatea disponibila speciala de care poate beneficia sotul supravietuitor si care nu poate depasi partea copilului care a luat mai putin, maxim 1/4 din mostenire. Deci, pe linga rezerva sa de 1/8 din mostenire, el mai poate beneficia de cotitatea disponibila speciala de maximum 1/4 (total 3/8), fara a aduce atingere rezervei copiilor.
Se pune intrebarea ce se intimpla in cazul in care cotitatea disponibila speciala este mai mica decit cotitatea disponibila ordinara? In exemplul dat (un singur copil din casatoria anterioara a defunctului), cotitatea disponibila ordinara este de 7/16, mai mare decit cotitatea disponibila speciala de maxim 1/4, diferenta dintre cele doua cotitati fiind de 3/16 din mostenire. Care va fi regimul juridic al acestei diferente?
Se admite unanim ca defunctul putea dispune de aceasta diferenta in favoarea oricui, cu exceptia sotului din ultima casatorie. Aceasta inseamna ca prin instituirea cotitatii disponibile speciale nu s‑a creat o rezerva succesorala speciala corelativa in favoarea copiilor. Spre deosebire de art. 841 Cod civil, art. 939 Cod civil limiteaza dreptul de dispozitie numai in favoare sotului din ultima casatorie a defunctului. Or, limitarea liberalitatii in favoarea unei persoane nu implica necesarmente instituirea unei rezerve succesorale (speciale) in favoarea unei alte persoane. Numai limitarea generala creaza indirecta si in mod necesar rezerva succesorala.
Daca defunctul nu a dispus de diferenta dintre cotitatea disponibila speciala (mai mica) si cotitatea disponibila ordinara (mai mare), respectiv dispozitia este ineficace n lumina art. 939 Cod civil, acea parte din mostenire urmeaza sa fie atribuita (impartita) potrivit regulilor mostenirii legale (1/4 sotului supravietuitor, iar 3/4 copiilor - art. 1 din Legea nr. 319/1944). Astfel, art. 939 Cod civil este corelat cu dispozitiile din Legea nr. 319/1944[25].
Art. 939 Cod civil nu prevede vreo sanctiune pentru incalcarea limitelor in care defunctul putea face donatii sau dispozitii testamentare in favoarea sotului supravietuitor care concureaza cu copii dintr‑o casatorie anterioara sau din afara casatoriei ori din adoptie. Se aplica sanctiunea prevazuta pentru depasirea cotitatii disponibile ordinare: reductiunea (reducerea) liberalitatilor excesive in limitele cotitatii disponibile speciale (iar nu desfiintarea lor). Regulile reductiunii sint aplicabile in toate cazurile in care liberalitatile "vor trece peste partea disponibila" (art. 847 Cod civil), indiferent daca partea disponibila este ordinara sau speciala.
In privinta partii disponibile speciale sint necesare unele precizari:
Reductiunea intemeiata pe art. 939 Cod civil poate fi invocata numai de catre copilul defunctului cu filiatie anterioara ultimei casatorii si numai daca el sau descendentii lui pot si vor sa vina la mostenire (nu sint nedemni sau renuntatori). Cu toate ca reductiunea profita indirect si copiilor din ultima casatorie a defunctului - caci in cadrul mostenirii legale ei au drepturi egale potrivit art. 669 Cod civil - ea poate fi ceruta numai de catre descendentii in favoarea carora a fost instituita cotitatea disponibila speciala prin art. 939 Cod civil. Nici o alta persoana nu poate exercita dreptul la reductiune in temeiul acestui text.
Daca alaturi de sotul supravietuitor defunctul a facut liberalitati si in favoarea unei alte persoane, la reductiune urmeaza sa fie avute in vedere ambele cotitati disponibile: liberalitatile facute sotului din ultima casatorie sa nu depaseasca cotitatea disponibila speciala, iar ambele categorii de liberalitati, impreuna, sa nu aduca atingere rezervei succesorale.
In caz de depasire, se va tine seama de ordinea reductiunii liberalitatilor excesive; daca toate liberalitatile sint legate sau toatre sint donatii cu aceeasi data, toate se reduc simultan si proportional cu valoarea lor (art. 852 Cod civil); daca sint liberalitati succesive, se reduc in ordinea prevazuta de lege[26] (art. 850 Cod civil)
Sanctiunea reductiunii se aplica in toate cazurile inc are liberalitatile facute de defunct in favoarea sotului din ultima casatorie depasesc limitele prevazute de art. 93 Cod civil. Legea precizeaza expres (art. 940 al. 1 Cod civil) ca aceste limite nu pot fi depasite nici prin "donatii" indirecte, infaptuite pe calea unor acte juridice diferite de contractul de donatie (renuntarea la un drept, remiterea de datorie, stipulatia in favoarea sotului facuta din bunurile proprii ale defunctului).
Exista totusi o exceptie: in ipoteza in care liberalitatea in favoarea sotului din ultima casatorie este facuta intr‑o forma simulata (donatie deghizata sau liberalitate - donatie sau legat - facute prin interpunere de persoane), sanctiunea va fi nu reductiunea liberalitatii pina la limita cotitatii disponibile speciale, ci nulitatea absoluta si totala a liberalitatii (art. 940 al. 2 Cod civil), chiar daca valoarea ei se incadreaza in limitele prevazute de art. 939 Cod civil, deoarece aceasta nulitate sanctioneaza nu numai si nu atit depasirea cotitatii disponibile speciale, ci intentia de fraudare a drepturilor descendentilor defunctului, frauda fiind prezumata absolut de lege.
Actiunea in constatarea nulitatii poate fi intentata de orice descendent al defunctului care vine la mostenire. Intrucit actioneaza in nume propriu (nu ca succesosor al defunctului), deci in calitate de tert fata de actul simulat, reclamantul va putea dovedi caracterul deghizat al donatiei sau interpunerea de persoana prin orice mijloace de proba. Dovada interpunerii de persoana fiind anevoioasa, legea prezuma ca sint persoane interpuse copiii sotului supravietuitor dintr‑o alta casatorie (sau din afar casatoriei ori adoptat numai de acesta) si acele rude ale lui (rude in linie directa si pina la gradul IV inclusiv pe linie colaterala) fata de care, in ipoteza mortii lor in momentul facerii liberalitatii, el ar fi avut vocatie succesorala legala concreta, utila (art. 941 Cod civil).
Masa de calcul este masa succesorala la care se raporteaza fractiunile reprezentind rezerva, respectiv cotitatea disponibila.
Masa succesorala avuta in vedere in acest scop nu este cea lasata efectiv de defunct; trebuie avute in vedere si donatiile facute de el in timpul vietii, caci rezerva ii ocroteste pe mostenitorii rezervatari nu numai impotriva dispozitiilor testamentare (legate si exheredari), dar si impotriva liberalitatilor facute prin acte intre vii (donatii). Stabilirea masei de calcul presupune reconstituirea patrimoniului defunctului prin calculul pe hirtie, pentru a stabili valoarea pe care ar fi avut‑o nemicsorat prin donatii. In raport de aceasta masa de calcul - numita sugestiv si "mostenire inchipuita" - se va putea constata daca prin liberalitatile facute a fost atinsa rezerva mostenitorilor (si urmeaza sa se procedeze la reductiunea liberalitatilor excesive). Deci stabilirea masei de calcul este o operatiune prealabila reductiunii liberalitatilor exceisve.
Pentru stabilirea masei de calcul, art. 849 Cod civil are in vedere trei elemente, respectiv trei operatiuni, care se efectueaza succesiv:
stabilirea valorii bunurilor existente in patrimoniul succesoral la data deschiderii mostenirii;
scaderea pasivului succesoral din activul brut al mostenirii pentru a obtine activul net;
reunirea fictiva (pentru calcul) la activul net a valorii donatiilor facute in timpul vietii de catre cel care lasa mostenirea.
In urma acestor operatii se va putea stabili necesitatea reductiunii liberalitatilor daca se dovedesc a fi excesive, depasind limitele cotitatii disponibile.
In legatura cu donatiile facute de de cuius, trebuie analizata si institutia raportului donatiilor cu incidenta in materie, pentru a stabili regulile imputatiei liberalitatilor asupra cotitatii disponibile si, in anumite cazuri, asurpa rezervei beneficiarului liberalitatii.
Stabilirea activului brut al mostenirii presupune identificarea tuturor bunurilor cu valoare patrimoniala ce apartin defunctului la data deschiderii mostenirii: drepturi reale, de creanta (inclusiv creantele impotriva mostenitorilor) sau de creatie intelectuala. Se au in vedere si bunurile de care defunctul a dispus prin testament, ele afindu‑se in patrimoniul succesoral.
Nu vor fi cuprinse printre bunurile existente cele lipsite de valoare patrimoniala (hirtii de familie, portrete, diplome etc.) sau care nu pot fi valorificate (creanta al carei debitor este de insolvabilitate notorie). Nu sint bunuri "existente" nici drepturile care s‑au stins la moartea titularului intrucit aveau caracter viager (uzufruct, creanta de intretinere, renta viagera, dreptul la pensie etc.) sau din alte cauze[27]. La fel, nu sint avute in vedere - neexistind la data deschiderii mostenirii - fructele civile si naturale ajunse la scadenta sau percepute dupa aceasta data ori adaugirile sau imbunatatirile aduse bunurilor din mostenire dupa deschiderea ei. Nici indemnizatia de asigurare (suma asigurata) platita de asigurator tertului beneficiar al asigurarii de persoane (pentru caz de moarte a celui care lasa mostenirea) nu face parte din patrimoniul succesoral, fiind formata in patrimoniul asiguratorului, iar nu al asiguratului (defunctului). Daca nu a fost desemnat un tert beneficiar si indemnizatia se plateste mostenitorilor (art. 32 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania), dreptul la indemnizatie va face parte din patrimoniul succesoral.
Pentru stabilirea activului brut al mostenirii, dupa identificarea bunurilor defunctului, ele urmeaza sa fie evaluate, pentru ca rezerva succesorala si cotitatea disponibila se stabilesc valoric, si nu individualizat pe bunuri. Evaluarea se face in functie de valoarea bunurilor din momentul deschiderii mostenirii (art. 849 Cod civil) pentru ca dreptul la rezerva se naste in acest moment, in raport de care se poate aprecia eventuala depasire a cotitatii disponibile prin liberalitatile facute de defunct.
In ce priveste dreptul de creatie intelectuala, a carui valoare patrimoniala viitoare nu poate fi apreciata in momentul deschiderii mostenirii (de exemplu reproducerea operei literare si cuantumul remuneratiilor), s‑a propus:
atribuirea cotei de rezerva din dreptul de creatie intelectuala mostenitorului rezervatar, iar legatarului cotitatea disponibila;
urmind ca legatarul sa mai preia din indemnizatia cuvenita mostenitorului rezervatar suma corespunzatoare cotitatii disponibile din celelalte bunuri ale mostenirii.
Legatarul are dreptul sa beneficieze si din celelalte bunuri ale mostenirii de partea corespunzatoare cotitatii disponibile, fara a astepta remuneratiile viitoare rezultind din dreptul de creatie intelectuala, daca cei interesati nu s‑au inteles altfel (art. 81-82 din Legea nr. 36/1995).
A doua parte a tezei poate primi aplicare daca dreptul de creatie intelectuala formeaza obiectul unui legat cu titlu particular.
Dupa determinarea si evaluarea bunurilor din patrimoniul succesoral, se identifica si se scad din activul brut obligatiile defunctului si cheltuielile de inmormintare sau cele de conservare si administrare a patrimoniului succesoral (pentru efectuarea inventarului, punerea pecetilor, evaluarea bunurilor etc.) facute in interesul comun al mostenitorilor (nu si datoriile lor personale, ca taxe succesorale, onorarii etc.). Pasivul urmeaza sa fie scazut deoarece drepturile mostenitorilor rezervatari si ale legatarilor nu pot fi satisfacute decit dupa satisfacerea creditorilor.
In principiu, se au in vedere si se scad din activul brut toate obligatiile defunctului (inclusiv datoriile fata de mostenitori) existente in patrimoniul succesoral la data deschiderii mostenirii. Evident, nu reprezinta pasiv succesoral obligatiile stinse prin moartea celui care lasa mostenirea, cum sint cele legate de o calitate personala a defunctului (de exemplu intretinerea datorata in calitate de ruda sau de sot) sau care au fost contractate intuitu personae (ca antraprenor, mandatar etc.). Nici obligatiile civile imperfecte (naturale) - cum sint datoriile stinse prin prescriptie - nu se scad, nefiind sanctionate (valorificabile) prin actiune in justitie. In schimb, datoriile aleatorii (de exemplu renta viagera sau obligatia de intretinere asumata de defunct in schimbul dobindirii unui imobil, si care nu se stinge la moartea lui) urmeaza sa fie scazute din activul patrimonial. Evaluarea acestor datorii este foarte dificila si se apeleaza la metode practicate de societati de asigurare. In lipsa de alta reglementare, nu este exclusa posibilitatea evaluarii potrivit regulilor admise in legislatia financiara (valoarea rentei sau a intretinerii pe 10 ani - art. 5 al. 1 din O.G. nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notariala).
Rezerva succesorala ii apara pe mostenitorii rezervatari nu numai impotriva dispozitiilor testamentare, dar si impotriva liberalitatilor excesive facute in timpul vietii. Pentru calculul rezervei si al cotitatii disponibile, la activul net trebuie sa se adauge valoarea bunurilor donate de defunct in timpul vietii.
Aceasta adaugare (reunire) nu este efectiva, ci pur fictiva, doar pentru calcul ("se adauga prin calcul" - art. 849 Cod civil), pentru a se vedea daca liberalitatile inter vivos (si mortis causa) se incadreaza sau nu in limitele cotitatii disponibile. Numai daca aceasta cota a fost depasita se pune problema readucerii - in natura sau prin echivalent - la masa succesorala a bunurilor daruite; dar calculul rezervei si al cotitatii disopnibile este numai o operatiune prealabila reductiunii liberalitatilor excesive (un calcul pe hirtie).
Sint supuse reunirii fictive toate donatiile facute de defunct, indiferent de forma de realizare (act autentic, dar manual, donatii simulate sau indirecte) si indiferent de persoana donatarului (mostenitor sau tert). Deoarece dispozitiile legale prin care se asigura rezerva succesorala au caracter imperativ (de ordine publica), donatiile nu pot fi exceptate de la reunirea fictiva prin vointa donatorului. Chiar daca donatia este scutita de raport, valoarea ei se adauga la masa de calcul a rezervei. In cazul donatiilor cu sarcini, la reunirea fictiva se va tine seama de valoarea rezultata din diferenta dintre valoarea bunului donat si valoarea sarcinii; insa daca sarcina stipulata in favoarea unui tert (nu a donatarului) reprezinta o donatie indirecta, grefata pe o donatie directa, se va adauga prin calcul si valoarea donatiei indirecte.
Donatia remuneratorie se va lua in calcul daca si numai in masura in care depaseste valoarea serviciilor prestate, constituind o veritabila liberalitate.
Nu sint supuse reunirii ficitive acele gratuitati care sint facute in indeplinirea unei indatoriri sociale si care nu reprezinta liberalitati sau - chiar daca sint calificate donatii - nu sint supuse regimului liberalitatilor, fiind exceptate de lege (art. 759 Cod civil) si de la raportul donatiilor (desi donatorul nu a prevazut scutirea de raport). Astfel:
cheltuielile de hrana, intretinere, educatie si invatatura - chiar daca defunctul nu avea obligatia legala de intretinere fata de cel in cauza (de exemplu ruda mai indepartata in grad); numai in materia raportului aceste cheltuieli se limiteaza la cele facute descendentilor si sotului, fiindca numai ei sint obligati la raport;
darurile obisnuite (facute la aniversari, botezuri etc.), inclusiv donatiile remuneratorii si darurile de nunta daca sint de valoare obisnuita (de exemplu cele facute cu ocazia casatoriei unor rude sau prieteni);
cheltuielile de nunta.
Nu este supusa reunirii fictive nici valoarea bunurilor instrainate de defunct prin acte cu titlu oneros (art. 849 Cod civil vizeaza numai donatiile intre vii), afara numai daca se dovedeste ca actul - aparent cu titlu oneros - reprezinta in realitate o donatie deghizata. Mostenitorii rezervatari pot dovedi deghizarea prin orice mijloc de proba, avind calitatea de terti in materie de simulatie, pentru ca se prezinta in apararea unui drept propriu, iar nu dobindit prin mostenire de la defunct.
Dovada deghizarii este deosebit de anevoioasa. Pentru a o usura, art. 845 Cod civil prevede in favoarea mostenitorilor rezervatari o prezumtie relativa potrivit careia instrainarea cu titlu oneros facuta unui succesibil in linie dreapta[28] reprezinta o donatie (socotita in cotitatea disponibila) daca instrainarea s‑a facut cu rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere, iar deghizarea nu este invocata de un mostenitor in linie dreapta care sa fi consimtit la incheierea actului.
In practica judiciara prezumtia prevazuta de art. 845 Cod civil se aplica si in cazul in care instrainarea catre o ruda in linie directa s‑a facut cu sarcina intretinerii (prin contract de intretinere). Solutia este criticata, deoarece prezumtia are caracter exceptional, deci este de stricta interpretare. In favoarea solutiei se poate invoca totusi identitatea de ratiune. Se poate sustine posibilitatea aplicarii prezumtiei si in cazul instrainarii cu rezerva dreptului de abitatie sau de uz, ca varietati ale dreptului de uzufruct. Totusi, extinderea la alte contracte nu se admite, chiar daca prin natura lor prezinta unele elemente de asemanare cu conventiile de renta viagera si uzufruct[29].
Art. 845 Cod civil este aplicabil in conditiile aratate numai daca actul de instrainare este calificat de catre parti ca fiind cu titlu oneros; daca actul este cu titlu gratuit, nu se prezuma fictivitatea sarcinilor prevazute. Simulatia trebuie sa fie dovedita; daca nu se dovedeste, se va tine seama de valoarea rezultata din diferenta dintre valoarea bunului donat si valoarea sarcinii, daca sarcina nu reprezinta, ea insasi, o donatie indirecta grefata pe o donatie directa.
Beneficiarul instrainarii trebuie sa fie un mostenitor prezumtiv, ruda in linie directa. Daca se sustine ca partile au recurs la interpunere de persoane, ea trebuie dovedita. Prezumtia de interpunere prevazuta de art. 812 Cod civil in materia incapacitatii de a primi liberalitati nu este aplicabila.
Prezumtia caracterului gratuit al actului poate fi invocata numai de catre mostenitorii rezervatari, cu conditia sa nu fi consimtit la instrainare, recunoscind caracterul cu titlu oneros al instrainarii. Alti mostenitori (ascendenti ordinari, rude colaterale sau legatari) nu pot invoca prezumtia. Astfel fiind, masa de calcul va fi diferita dupa cum este vorba de raporturile dintre mostenitorii rezervatari sau de raporturile cu ceilalti mostenitori, care nu pot invoca prezumtia sau care nu pot dovedi caracterul gratuit al actului.
Ca efect al prezumtiei de gratuitate (daca dobinditorul nu a reusit sa rastoarne prezumtia), valoarea bunului instrainat (aparent cu ttilu oneros) se va adauga, ca donatie, la masa de calcul in vederea stabilirii valorii efective a rezervei si a cotitatii disponibile, urmind sa fie supusa reductiunii numai daca si numai in masura in care se dovedesc a fi excesive, aducind atingere rezervei rezultind din calcul. Daca cotitatea disponibila nu a fost depasita, bunul ramine valabil instrainat, nefiind supus nici raportului donatiilor, efectuarea unei donatii sub forma deghizata echivalind cu scutire de raport.
Dupa identificarea tuturor bunurilor donate (inclusiv sub forma deghizata), se pune problema evaluarii lor in vederea reunirii lor la masa de calcul (adaugire la activul net).
Evaluarea se face in functie de valoarea (de circulatie) a bunurilor donate in momentul incheierii contractului de donatie (art. 849 Cod civil), deci ca si cum bunul ar fi ramas in patrimoniul defunctului pina in momentul mortii, avind un pret mai mare sau mai mic numai in functie de evolutia obiectiva a preturilor, fara a tine seama de sporul (de exemplu prin investitii noi) sau de scaderea valorii (de exemplu, darimari) datorate faptei donatarului (subdobinditorului); se tine seama numai de modificarile fortuite (de exemplu pieire fortuita) care s‑ar fi produs si daca bunul raminea in patrimoniul defunctului, fapt pentru care se ia in calcul in starea existenta, daca este cazul.
Modul de evaluare stabilit de art. 849 Cod civil se aplica nu numai in cazul donatiilor imobiliare, dar si in cazul bunurilor mobile donate, corporale sau incorporale. Actiunile donate se evalueaza in raport de cursul lor din ziua deschiderii mostenirii. In schimb, suma de bani donata se evidentiaza in masa de calcul la valoarea ei nominala (principiul nominalismului monetar - art. 1578 Cod civil), chiar daca la data donatiei ea valora, de exemplu, cit un autoturism, iar la deschiderea succesiunii valoreaza numai cit o bicicleta, datorita instabilitatii economice.
Se mai pune problema evaluarii in cazul in care liberalitatea are ca obiect dezmembraminte ale proprietatii sau, dimpotriva, nuda proprietate (dreptul de uzufruct, uz sau abitatie fiind rezervat). Problema se pune atit in cazul donatiilor, dar si in alte ipoteze, de exemplu pe evaluarea activului succesoral in care exista un imobil grevat de uzufruct in favoarea unei terte persoane (de pilda vinzatorul imobilului cumparat de defunct).
In lipsa de alta reglementare, pentru evaluarea dezmembramintelor dreptului de proprietate se poate avea in vedere, prin analogie, legislatia financiara (uzufructul se calculeaza la 20% din valoarea bunului ce face obiectul dreptului si 15% in cazul dreptului de uz sau de abitatie, iar servitutea 10% din valoarea fondului mai valoros - conform Instructiunilor Ministerului Finantelor nr. 1711/1960 date in aplicarea Decretul nr. 199/1955 asupra taxelor de timbru). Prin O.G. nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notariala, care a abrogat Decretul nr. 199/1955 numai in ceea ce priveste taxele de timbru, in cazul drepturilor reale, altele decit dreptul de proprietate, se are in vedere valoarea declarata de parti, dar nu mai putin de 20% din valoarea de circulatie a imobilului.
In cazul reductiunii liberalitatilor avind ca obiect uzufructul sau renta viagera, dificultatile de evaluare pot fi evitate prin optiunea mostenitorilor rezervatari in sensul transmiterii beneficiarilor dreptului de uzufruct sau de renta viagera a proprietatii cotitatii disponibile in loc sa execute liberalitatea asa cum a fost stipulata de defunct (art. 844 Cod civil).
Potrivit art. 849 Cod civil, cele trei operatiuni ar urma sa se faca in urmatoarea ordine: stabilirea activului brut, la care se adauga prin calcul donatiile si din valoarea lor reunita se scade pasivul. In literatura de specialitate se apreciaza ca aceasta ordine a operatiilor este eronata si inaplicabila in cazul in care mostenirea este insolvabila, pasivul depasind activul. Daca pasivul este acoperit de valoarea activului, ordinea operatiunilor este indiferenta.
Daca mostenirea este insolvabila, efectuarea calculelor in ordinea prevazuta de lege ar conduce la solutii inacceptabile, intrucit rezerva succesorala si cotitatea disponibila s‑ar diminua sau chiar s‑a desfiinta nejustificat in detrimentul mostenitorilor si ai donatarilor, creditorii mostenirii fiind satisfacuti din valoarea bunurilor donate, desi gajul lor general are ca obiect numai bunurile aflate in patrimoniul succesoral, ei neavind nici un drept asupra celor instrainate de defunct, fie si cu titlu gratuit, daca nu au cerut revocarea pein actiunea pauliana[30].
Pentru a nu se ajunge la consecinte inacceptabile, se admite scaderea pasivului numai din activ (10 - 12 = 0, potrivit aritmeticii juridice), creditorii suportind consecintele insolvabilitatii debitorului lor, asa cum ar fi suportat si daca ar fi ramas in viata. La acest rezultat (activul net de 0) se adauga fictiv valoarea donatiei (3 mil.lei), din care 1,5 mil.lei va ramine donatarului in limitele cotitatii disponibile, iar 1,5 mil.lei va reveni prin reductiune mostenitorului rezervatar.
Se observa ca, in cazul in care mostenirea este insolvabila, masa de calcul coincide intotdeauna cu valoarea donatiilor.
Dupa stabilirea activului brut si, daca este cazul, scaderea pasivului si reunirea fictiva a donatiilor, se obtine valoarea care reprezinta masa de calcul, la care se raporteaza cota de rezerva a mostenitorilor rezervatari (descendenti sau ascendenti privilegiati si sotul supravietuitor) si cotitatea disponibila, pentru a se stabili valoarea lor concreta, efectiva (in cifre absolute). Daca prin donatiile facute si/sau dispozitiile testamentare s‑a dus atingere rezervei succesorale, se procedeaza la reductiunea liberalitatilor intrucit sint excesive.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2402
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
