Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


LIMITELE DREPTULUI DE AUTOR - SOLUTIILE DE PRINCIPIU PROPUSE IN DREPTUL ROMAN

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic




LIMITELE DREPTULUI DE AUTOR

1. SOLUTIILE DE PRINCIPIU PROPUSE IN





DREPTUL ROMAN

Controlul utilizarii operelor, in conditiile proliferarii si perfectionarii tehnicilor de reproducere a transmisiunilor de date si informatii ori programe prin cablu si satelit, este, daca nu un lucru imposibil, in orice caz greu de realizat. Mijloacele sofisticate de reproducere si difuzare a operelor sterg frontierele, permit accesul la opere a unor utilizatori ce nu pot fi identificati, fac ca titularul drepturilor de autor sa nu mai aiba controlul circulatiei operei sale. Pirateria in domeniul drepturilor de autori (fabricarea si punerea in circulatie de copii) combinata cu contrabanda (inregistrarea neautorizata a prestatiilor artistilor interpreti sau executanti cu prilejul concertelor sau al transmisiunilor de radio si televiziune) constituie atat o violare a drepturilor morale de autor, cat si o violare a drepturilor patrimoniale ale acestora.

Operele sunt divulgate de autorii lor pentru a ajunge la consumatori, iar statul confera protectie operelor si drepturi exclusive autorilor lor, pe durata limitata pentru ca patrimoniul cultural al umanitatii sa fie incontinuu imbogatit. Destinul operei este de a fi „devorata” de consumatori, dar acest consum trebuie sa aduca autorilor un beneficiu.

Armonizarea intereselor autorilor si consumatorilor de opere si obiectivele culturale urmarite de state, au impus instituirea unor limite si in privinta drepturilor autorilor, masurile legislative in domeniu trebuind sa raspunda la trei obiective:

sa asigure si sa faciliteze nu doar protectia dreptului de autor, ci si accesul publicului la opere;

sa creeze conditii optime pentru ca scolile, bibliotecile si centrele de documentare sa-si poata indeplini misiunea sociala;

sa garanteze autorilor o remuneratie proportionala cu nivelul de utilizare a operelor lor.

S-a remarcat in acelasi timp, ca operele nu-si pot realiza misiunea de instrumente ale progresului cultural daca dreptul de autor nu ar fi supus unor limitari.

Aceste limite privesc, pe de o parte, durata protectiei iar pe de alta parte, vizeaza exercitarea dreptului exclusiv de exploatare.

Cu referire la limitarea dreptului exclusiv de exploatare a operei prin reproducere, O.M.P.I. a formulat, in 1973, urmatoarele recomandari :

reproducerea operelor protejate trebuie sa aduca autorilor un beneficiu, o remuneratie echitabila;

particularii au dreptul de a face copii pentru uzul personal, intr-un singur exemplar, dintr-un singur articol al unui periodic sau dintr-o parte rezonabila a unei carti;

profesorii, in institutiile de invatamant trebuie sa fie autorizati sa faca un numar limitat de reproduceri exclusiv pentru nevoile invatamantului, pe baza unei licente legale negociate intre organele competente din invatamant si organizatiile calificate ale creatorilor.

Tarile Europei Occidentale aplica aceste reguli nuantat. In Suedia, exista acorduri de genul celor recomandate de O.M.P.I., incheiate intre autori si editori.

Olanda a consacrat dreptul de a reproduce o opera pentru uzul personal, dar in cazul cartilor limitat doar la „o mica parte”. In Franta, copiile pentru uz personal facute in intreprinderi si organizatii stiintifice sunt permise chiar fara autorizatia autorului. In Germania, sunt de asemenea permise reproduceri pentru uz personal, in scopuri stiintifice si pentru includerea in arhiva proprie, dar aceste reproduceri nu pot fi puse in circulatie.

In 1990, O.M.P.I. a admis ideea utilizarii libere a operei pentru nevoile de invatamant si copia pentru uz personal .

2. LIMITARI ALE DREPTURILOR DE AUTOR CU PRIVIRE LA OBIECTUL LOR

Legea dreptului de autor precizeaza ca orice opera, publicata sau nepublicata, beneficiaza de protectie , cu unele exceptii. Aceste exceptii sunt expres si limitativ prevazute in art. 9 al Legii nr. 8/1996 cu modificarile si completarile ulterioare, si anume:

a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile stiintifice, procedeele, metodele de functionare sau conceptele matematice ca atare si inventiile, continute intr-o opera, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;

b) textele oficiale de natura politica, legislativa, administrativa, judiciara si traducerile oficiale ale acestora;

c) simbolurile oficiale ale statului, ale autoritatilor publice si ale organizatiilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul si medalia;

d) mijloacele de plata;

e) stirile si informatiile de presa;

f) simplele fapte si date.

Aceste creatii nu pot face obiectul protectiei in cadrul dreptului de autor intrucat sunt fie elemente individuale abstracte ce formeaza continutul unor opere (iar legea apara opera in ansamblul si materialitatea ei), asa cum este cazul celor de la art. 9 lit. a), fie sunt creatii supuse altor proceduri si reguli de recunoastere legala (inventiile), fie au un caracter oficial, fiind simboluri ale autoritatii de stat (ce trebuie mentinute in sfera masurilor de ordine publica), ori sunt informatii curente care nu indeplinesc nici una dintre conditiile necesare protejarii lor.



3. LIMITELE EXERCITARII DREPTURILOR DE AUTOR IN FUNCTIE DE CONTINUTUL LOR

Solutiile adoptate de legiuitorul nostru corespund recomandarilor O.M.P.I. si asigura, principial, atat corecta utilizare a operelor de catre particulari, cat si o protectie corespunzatoare a titularilor drepturilor de autor impotriva folosirii abuzive a operelor lor.

Utilizarea unei opere este posibila in anumite cazuri, fara consimtamantul autorului si fara plata vreunei remuneratii daca sunt indeplinite si respectate urmatoarele cerinte:

opera a fost adusa anterior la cunostinta publica;

folosirea operei este conforma bunelor uzante;

folosirea operei nu contravine exploatarii normale a operei;

folosirea operei nu prejudiciaza pe autor sau pe titularul drepturilor de exploatare.

Sunt permise fara consimtamantul autorului si fara plata vreunei remuneratii, daca sunt indeplinite conditiile enuntate mai sus, urmatoarele utilizari ale operelor:

a) reproducerea unei opere in cadrul procedurilor judiciare, parlamentare sau administrative ori pentru scopuri de siguranta publica;

b) utilizarea de scurte citate dintr-o opera, in scop de analiza, comentariu sau critica ori cu titlu de exemplificare, in masura in care folosirea lor justifica intinderea citatului;

c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere in publicatii, in emisiuni de radio sau de televiziune ori in inregistrari sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv invatamantului, precum si reproducerea pentru invatamant, in cadrul institutiilor de invatamant sau de ocrotire sociala, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, in masura justificata de scopul urmarit;

d) reproducerea pentru informare si cercetare de scurte extrase din opere, in cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor institutiilor publice culturale sau stiintifice, care functioneaza fara scop lucrativ; reproducerea integrala a exemplarului unei opere este permisa, pentru inlocuirea acestuia, in cazul distrugerii, al deteriorarii grave sau al pierderii exemplarului unic din colectia permanenta a bibliotecii sau a arhivei respective;

e) reproducerile specifice realizate de catre biblioteci accesibile publicului, de catre institutii de invatamant sau muzee ori de catre arhive, care nu sunt realizate in scopul obtinerii unui avantaj comercial sau economic direct ori indirect;
f) reproducerea, cu excluderea oricaror mijloace care vin in contact direct cu opera, distribuirea sau comunicarea catre public a imaginii unei opere de arhitectura, arta plastica, fotografica sau arta aplicata, amplasata permanent in locuri publice, in afara cazurilor in care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau comunicari si daca este utilizata in scopuri comerciale;

g) reprezentarea si executarea unei opere in cadrul activitatilor institutiilor de invatamant, exclusiv in scopuri specifice si cu conditia ca atat reprezentarea sau executarea, cat si accesul publicului sa fie fara plata;

h) utilizarea operelor in timpul celebrarilor religioase sau al ceremoniilor oficiale organizate de o autoritate publica;

i) utilizarea, in scopuri publicitare, a imaginilor operelor prezentate in cadrul expozitiilor cu acces public sau cu vanzare, al targurilor, licitatiilor publice de opere de arta, ca mijloc de promovare a evenimentului, excluzand orice utilizare comerciala.

Sunt permise reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea catre public, fara un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic:
a) de scurte extrase din articole de presa si reportaje radiofonice sau televizate, in scopul informarii asupra problemelor de actualitate, cu exceptia celor pentru care o astfel de utilizare este, in mod expres, rezervata;

b) de scurte fragmente ale conferintelor, alocutiunilor, pledoariilor si ale altor opere de acelasi fel, care au fost exprimate oral in public, cu conditia ca aceste utilizari sa aiba ca unic scop informarea privind actualitatea;

c) de scurte fragmente ale operelor, in cadrul informatiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai in masura justificata de scopul informarii;
d) de opere, in cazul utilizarii exclusiv pentru ilustrare in invatamant sau pentru cercetare stiintifica;

e) de opere, in cazul utilizarii in beneficiul persoanelor cu handicap, care sunt direct legate de acel handicap si in limita ceruta de handicapul respecti
Sunt exceptate de la dreptul de reproducere actele provizorii de reproducere care sunt tranzitorii sau accesorii si constituie o parte integranta si esentiala a unui proces tehnic si al caror scop unic este sa permita transmiterea, in cadrul unei retele intre terti, de catre un intermediar sau utilizarea licita a unei opere ori a altui obiect protejat, si care nu au o semnificatie economica de sine statatoare.
In toate cazurile trebuie sa se mentioneze sursa si numele autorului, cu exceptia cazului in care acest lucru se dovedeste a fi imposibil; in cazul operelor de arta plastica, fotografica sau de arhitectura trebuie sa se mentioneze si locul unde se gaseste originalul.

Nu constituie o incalcare a dreptului de autor reproducerea unei opere fara consimtamantul autorului, pentru uz personal sau pentrul cercul normal al unei familii, cu conditia ca opera sa fi fost adusa anterior la cunostinta publica, iar reproducerea sa nu contravina utilizarii normale a operei si sa nu il prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de utilizare.

Pentru suporturile pe care se pot realiza inregistrari sonore sau audiovizuale ori pe care se pot realiza reproduceri grafice ale operelor, precum si pentru aparatele de sine statatoare, indiferent de modul de functionare, concepute pentru realizarea de copii, ce permit reproducerea acestor opere, in situatia prevazuta anterior, se va plati o remuneratie compensatorie stabilita prin negociere, conform prevederilor legii.

Este permisa, de asemenea, transformarea unei opere fara consimtamantul autorului si fara plata unei remuneratii:

daca este o transformare privata care nu este destinata si nu este pusa la dispozitia publicului;

daca rezultatul transformarii este o parodie sau caricatura, cu conditia ca rezultatul sa nu creeze confuzie in ce priveste opera originala si autorul acestuia;

daca transformarea este impusa de scopul utilizarii permise de autor.



Operele prezentate in expozitii accesibile publicului, licitatii, targuri sau colectii pot fi reproduse in cataloage publicate si distribuite in acest scop de catre organizatorii unor astfel de activitati, dar in aceste cazuri se va indica sursa si paternitatea operei .

Pentru a testa functionarea produselor la momentul fabricarii sau vanzarii, societatile comerciale care produc sau vand inregistrari sonore sau audiovizuale, echipament pentru reproducerea sau comunicarea publica a acestora, precum si echipament pentru receptarea de emisiuni de radio si televiziune, pot reproduce si prezenta extrase din opere, dar aceste operatiuni trebuie sa fie reduse la dimensiunile necesare testarii .

Cesiunea dreptului de radiodifuzare a unei opere catre un organism de radiodifuziune sau de televiziune da dreptul acestuia sa inregistreze opera pentru nevoile propriilor emisiuni fara fir, in scopul realizarii, o singura data, a comunicarii autorizate catre public. In cazul unei noi emiteri a operei astfel inregistrate este necesara o noua autorizare. Daca in termen de 6 luni de la prima emitere nu se solicita aceasta autorizare, inregistrarea trebuie distrusa.
In cazul inregistrarilor temporare ale unor opere realizate prin mijloace proprii de organismele de radiodifuziune sau de televiziune pentru propriile emisiuni, conservarea acestor inregistrari in arhivele oficiale este permisa in cazul in care prezinta o valoare documentara exceptionala.

4. DURATA EXERCITARII DREPTURILOR DE AUTOR

Drepturile care fac obiectul limitarilor in timp si cu privire la exercitarea lor de catre autori sunt legate de autorizarea reproducerii, difuzarii, prezentarii, emiterii si transmiterii prin mijloace electronice, inchirierii, imprumutului si drepturile de suita.

In ceea ce priveste natura juridica a termenului de protectie, acesta nu este nici termen de prescriptie, nici de decadere. Prescriptia extinctiva reprezinta intervalul de timp stabilit de lege, inlauntrul caruia trebuie exercitat dreptul la actiune in sens material, sub sanctiunea pierderii acestui drept . Astfel, daca protectia dreptului de autor se intinde pe o perioada determinata de lege, iar violarea acestui drept a intervenit in ultima zi inainte de expirarea acelei perioade provocand un prejudiciu, titularul dreptului sau succesorul acestuia poate intenta actiune civila intr-un termen de trei ani (termenul general de prescriptie) de la data producerii prejudiciului. In ceea ce priveste decaderea, aceasta este o sanctiune procedurala constand in pierderea unui drept cu privire la folosirea unei cai de atac sau la indeplinirea oricarui act de procedura .

In concluzie „termenul de protectie” asupra dreptului de autor are natura juridica proprie, fiind acea modalitate impusa de lege prin care se garanteaza de autoritatea de stat inviolabilitatea dreptului material al autorului asupra creatiei sale, purtand asupra ambelor componente ale acestui drept personal nepatrimonial sau patrimonial.

Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau stiintifice se naste din momentul crearii operei, oricare ar fi modul sau forma concreta de exprimare. Daca opera este creata, intr-o perioada de timp, in parti, serii, volume si in orice alte forme de continuare, termenul de protectie va fi calculat, separat, pentru fiecare dintre aceste componente.

Drepturile generale patrimoniale de autor si dreptul de suita dureaza tot timpul vietii autorului, indiferent daca opera a fost adusa la cunostinta publica sub numele real al autorului sau sub pseudonim, iar dupa moartea acestuia, potrivit legislatiei civile, se transmit prin mostenire, pe o perioada de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusa la cunostinta publica in mod legal .

Daca nu exista mostenitori, exercitiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectiva mandatat in timpul vietii de catre autor sau, in lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectiva cu cel mai mare numar de membri din domeniul respectiv de creatie.

Aceasta prevedere se aplica si persoanei care, dupa incetarea protectiei drepturilor de autor, aduce la cunostinta publica, in mod legal, pentru prima data, o opera ce nu a mai fost publicata anterior. In acest caz, insa, durata protectiei acestor drepturi este de 25 de ani, incepand din momentul in care a fost adusa pentru prima oara la cunostinta publica in mod legal. Daca opera a fost creata in colaborare, protectia lor este asigurata de lege pe o perioada de 70 de ani de la moartea ultimului coautor, iar daca contributiile acestora sunt distincte, durata drepturilor patrimoniale pentru fiecare dintre acestia este de sapte decenii de la moartea fiecarui coautor in parte.

Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor aduse la cunostinta publica, in mod legal, sub pseudonim sau fara indicarea autorului este de 70 de ani de la data aducerii la cunostinta publica a acestora. In cazul in care identitatea autorului este adusa la cunostinta publica inainte de expirarea termenului de 70 de ani sau pseudonimul adoptat de autor nu lasa nici o indoiala asupra identitatii autorului, se aplica dispozitiile legale, ca si cand autorul ar fi cunoscut.

Drepturile patrimoniale asupra programelor de calculator dureaza tot timpul vietii autorului, iar dupa moartea acestuia se transmit prin mostenire, potrivit legislatiei civile, pe o perioada de 70 de ani. .



Durata drepturilor patrimoniale ale artistilor interpreti sau executanti este de 50 de ani, incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a avut loc prima fixare sau, in lipsa, prima comunicare catre public.

Durata drepturilor patrimoniale ale producatorilor de inregistrari sonore este de 50 de ani, incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a avut loc prima fixare. In cazul in care inregistrarea sonora este adusa la cunostinta publica in aceasta perioada, durata drepturilor patrimoniale expira dupa trecerea a 50 de ani de la data aducerii la cunostinta publica.

Durata drepturilor patrimoniale ale producatorilor de inregistrari audiovizuale este de 50 de ani, incepand cu data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat urmator celui in care a avut loc prima fixare. In cazul in care inregistrarea audiovizuala este adusa la cunostinta publica in aceasta perioada, durata drepturilor patrimoniale expira dupa trecerea a 50 de ani de la data aducerii la cunostinta publica.

Durata drepturilor organismelor de radiodifuziune si televiziune este de 50 de ani, incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a avut loc prima radiodifuzare a emisiunii sau a serviciului de programe ale organismului de radiodifuziune ori de televiziune, insa dreptul de distribuire a unui program de radiodifuziune ori de televiziune, fixat pe orice fel de suport, se epuizeaza o data cu prima vanzare sau cu primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor acestuia, pe piata interna, de catre titularul de drepturi sau cu consimtamantul acestuia.



https://www.orda.ro;

Aceasta modalitate de utilizare a operei este cunoscuta si sub denumirea de folosire loiala (fair-use, fair dealing) (n.a.);

Art. 1 alin (2) al Legii nr. 8/1996 spune: „Opera de creatie intelectuala este recunoscuta si protejata, independent de aducerea la cunostinta publica, prin simplul fapt al realizarii ei, chiar neterminata”;

Potrivit at. 37 din Legea nr 8/1996 cu modificarile si completarile ulterioare;

Beleiu, Ghe., Drept civil , Ed. Sansa S.R.L., 1994, p. 216;

Radulescu, D., Dictionar de drept privat, Ed. Mondon 94, 1996, p.379;

Art. 25 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 cu modificarile si completarile ulterioare;

Modificarile neesentiale, adaugarile, taieturile sau adaptarile aduse in vederea selectiei ori aranjarii, precum si corectarea continutului unei opere sau colectii, care sunt necesare pentru continuarea activitatii colectiei in modul in care a intentionat autorul operei, nu vor extinde termenul de protectie a acestei opere sau colectii (art. 31 din Legea nr. 8/1996);

Termenele mentionate mai sus se calculeaza incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator mortii autorului sau aducerii operei la cunostinta publica, dupa caz (art. 32 din Legea nr. 8/1996);







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 874
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site