Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


Masurile procesuale - Notiune. Clasificarea masurilor procesuale

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



Masurile procesuale

§ 1. Notiune. Clasificarea masurilor procesuale




Pentru normala desfasurare a procesului penal, pentru ca partile sa-si indeplineasca obligatiile procesuale care le revin, in anumite conditii, legea procesuala pune la dispozitia organelor judiciare o serie de masuri cu caracter de constrangere, care granteaza indeplinirea scopului procesului penal astfel cum este aratat in dispozitiile art.1.

Masurile procesuale penale sunt institutii de constrangere ce pot fi dispuse de organele judiciare penale pentru buna desfasurare a procesului penal si asigurarea realizarii obiectului actiunilor exercitate in procesul penal . Astfel, pentru a impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarire penala sau de la judecare ori de la executarea pedepsei, in cauza se pot dispune una sau mai multe masuri de preventie. De asemenea, pentru garantarea acordarii de despagubiri civile persoanelor prejudiciate prin infractiuni, se pot dispune masuri asiguratorii.

Masurile procesuale pot fi clasificate dupa mai multe criterii , si anume:

Din punct de vedere al valorii sociale asupra careia se indreapta, masurile procesuale sunt:

personale-care privesc, de exemplu, persoana inculpatului sau invinuitului, cum ar fi masura arestarii;

reale- care privesc bunurile anumitor pesoane ( sechestru, insriptia ipotecara etc. ).

In functie de persoana impotriva careia se pot lua, deosebim:

masuri procesuale care vizeaza pesoana inculpatului sau invinuitului, cum ar fi arestarea acestuia, retinerea, obligatia de a nu parasi localitatea;

masuri procesuale care vizeaza si alte persoane, cum ar fi sechestru instituit

pe bunurile partii responsabile civilmente;

In functie de scopul special urmarit prin luarea masurilor procesuale, distingem intre:

masuri de constangere, cum ar fi arestarea;

masuri de ocrotire.

Sub aspectul fazei procesuale in care pot interveni, deosebim:

masuri care pot fi luate numai in faza de urmarire penala, cum ar fi masura

retinerii;

- masuri care pot fi luate numai in faza de judecata ( indepartarea unor

persoane din sala de sedinta );

masuri care pot fi luate in faza de urmarie penala, cat si in cursul judecatii

(arestarea, sechestru etc.).

§ 2. Masurile preventive

Conditii generale

Masurile de preventie sunt institutii de drept procesual penal cu caracter de constrangere, prin care invinuitul sau inculpatul este impiedicat sa intretina anumite activitati care s-ar rasfrange negativ asupra desfasurarii procesului penal sau asupra atingerii scopului acestuia .

Potrivit art.136 alin.(1) C.proc.pen., masurile preventive se iau pentru a se asigura buna defasurare a procesului penal sau pentru a impidica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarire penala, de la judecata sau de la executarea pedepsei.

Luarea, inlocuirea, revocarea si incetarea de drept a masurilor de preventie

Luarea masurilor de preventie

a)     Conditiile ce trebuie indeplinite pentru luarea masurilor de preventie.

Din economia dispozitiilor normative rezulta ca pentru luarea masurilor de preventie trebuie indeplinte cumulativ urmatoarele conditii generale

exista probe sau indicii temeinice ca invinuitul sau inculpatul a savarsit o fapt prevazuta de legea penala;

cauza sa priveasca o infractiune pedepsita cu detentiunea pe viata sau cu

inchisoare;

sa existe unul din cazurile prevazute la art.148 lit. a)-i): a) identitatea sau

domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare; b) infractiunea este flagranta, iar pedeapsa inchisorii prevazuta de lege este mai mare de un an;

c) inculpatul a fugit ori s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, ori a facut pregatiri pentru asemenea acte, precum si daca in cursul judecatii sunt date ca inculpatul urmareste sa se sustraga de la executarea pedepsei;

d) sunt date suficiente ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea vreunui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte; e) inculpatul a comis din nou o infractiune din datele existente rezulta necesitatea impiedicarii savarsirii unei alte infractiuni; f) inculpatul este recidivist ; h) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata alternativ cu pedeapsa inchisorii sau pedepasa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica; i) exista date sau indicii suficiente care jusitifica temerea ca inculpatul va exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau ca va incerca o intelegere frauduloasa cu acesta.

Masura retinerii se ia in cazurile prevazute in art.148, oricare ar fi limitele pedepsei cu inchisoarea prevazute de lege pentru fapta savarsita. Masura arestarii preventive nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii. In cazurile prevazute la alin.(1) lit.c) –f) si i), masura arestarii inculpatului poate fi luata numai daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoare mai mare de 2 ani.

Subliniem ca luarea masurilor de preventie este o facultate la dispozitia organelor judiciare, intrunirea conditiilor neconducand in mod automat la luarea masurilor de preventie, indiferent de care masura este vorba.

Alegerea masurii preventive ce urmeaza a fi luata se face tinand cont si de criteriile complementare prevazuta de art.136 alin.(8): scopul acesteia, gradul de pericol social al infractiunii, sanatatea, varsta, antecedentele si alte situatii privind persoana fata de care se ia masura.

b) Organele judiciare care pot lua masurile de preventie si actele prin care pot fi dipsue aceste masuri. Potivit dispozitiile art.136 alin.(1), sunt masuri de preventie: a) retinerea; b) obligarea de a nu parasi localitatea ; c) obligarea de a nu parasi tara; d) arestarea preventiva.

Scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune. Liberarea provizorie se dipune de instanta de judcata.

Masura retinerii poate fi luata de organul de cercetare penala sau de procuror. Masura obligarii de a nu parasi localitatea si masura obligarii de a nu parasi tara se pot lua de procuror in cursul urmaririi penale, sau de instanta de judecata, in cursul judecatii. Masura arestarii preventive poate fi luata doar de judecator.

Masurile de preventie pot fi dispuse prin: a) ordonanta, de catre organul de cercetare penala; b) ordonanta sau rechizitoriu, de catre procuror; c) hotarare

( sentinta, decizie sau incheiere ), de catre instanta de judecata.

Potrivit art.137, indiferent de masura preventiva luata trebuie sa cuprinda : fapta care face obiectul invinuirii sau inculparii, textul de lege in care acesta se incadreaza, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita, temeiurile concrete care au determinat luarea masurii preventive.

Cand organul de cercetare penala considera ca este ca este cazul sa ia vreuna din masurile preventive, allta decat retinerea, intocmeste un referat motivat pe care il inainteaza procurorului, acesta urmand a se pronunta dupa ce a examint dosarul cauzei. In cazul obligarii de a nu parasi localitatea si al obligatiei de a nu parasi tara procurorul are obligatia sa se pronunte in termen de 24 de ore. In cazul arestarii preventive, cand considera ca in interesul urmaririi penale este necesar arestarea invinuitului, numai dupa ascultarea acestuia in prezenta aparatorului prezinta dosarul cauzei, cu propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a invinuitului, presedintelui instantei sau judecatorului delegat de acesta.

Potrivit art.137 ind.1 alin.(1), persoanei retinute sau arestate i se aduce de indata la cunostinta motivele retinerii sau arestarii. Invinuirea i se aduce la cunostinta celui arestat, in cel mai scurt termen, in prezenta unui avocat. De asemenea, cand dispune arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului, judecatorul incunostiinteaza despre masura luata, in termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o alta persoana pe care o desemeneaza invinuitul sau inculpatul si careia cere sa i se faca instiintarea. Atat cererea celui retinut, cat si incunostiintarea se consemneaza intr-un proces-verbal. In mod exceptional, daca organul de cerecetare penala aprecieaza ca acest lucru ar afecta urmarirea penala, il informeaza pe procuror, care va decide cu privire la instiintarea solicitata de retinut.

2.2. Inlocuirea, revocarea si incetarea de drept a masurilor de preventie.

a)     Inlocuirea masurilor de preventie. Desfasurarea procesului penal poate

impune inlocuirea masurilor de preventie luate in cauza cu o alta masura de preventie. Potrivit art.139 alin.(1), masura preventiva luata se inlocuieste cu o alta masura de preventie cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii. In cazul in care masura preventiva a fost luata in cursul urmaririi penale, de instanta sau de procuror, organul de cercetare penala are obligatia sa-l informeze de indata pe procuror despre schimbarea sau incetarea temeiurilor care au motivat luarea masurii preventive. Astfel, masura obligarii de a nu parasi localitate poate fi inlocuita cu oricare dintre celelalte masuri de preventie ( art.145 alin.3) si, de asemenea, masura obligarii de a nu parasi tara. Masura retinerii poate fi inlocuita cu masura arestarii preventive ( art.144 alin.final ). Orice masura privativa de libertate poate fi inlocuita cu masura obligarii de a nu parasi localitatea sau cu masura obligarii de a nu parasi tara.

Ordonanta procurorului prin care acesta se pronunta asupra inlocuirii masurii de preventie poate fi contestata prin intermediul plangerii prevazuta in dispozitiile art.278. De asemenea, potrivit dispozitiilor art.140 ind.3, impotriva incheirerii prin care se dispune, in timpul urmaririi penale, inlocuirea arestarii preventive, invinuitul sau inculpatul si procurorul pot face recurs la instanta superioara in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare pentru cei lipsa.

b) Revocarea masurilor de preventie. Cum aratam in cele ce preced, potrivit art.139 alin.(3), organul de cercetare penala are obligatia sa il informeze pe procuror despre schimbarea sau incetarea temeiurilor care au motivat luarea masurii. Conform dispozitiilor art.139 alin.(2), revocarea masurilor de preventie este activitatea prin care organul care a dispus masura este obligat sa revina asupra luarii acesteia, revocand-o daca nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea acesteia. Revocarea masurilor de preventie se face la cerere sau din oficiu.

In cazul in care masura preventiva a fost luata in cursul urmaririi penale, de instanta sau de procuror, organul de cercetare penala are obligatia sa-l informeze de indata pe procuror despre schimbarea sau incetarea temeiurilor care au motivat luarea masurii preventive.

Cand masura preventive a fost luata, in cursul urmaririi penale, de procuror sau de instanta, procurorul, daca aprecieaza ca informatiile primite de la organul de cercetare penala justifica inlocuirea sau revocarea masurii, dispune acesta ori, dupa caz, sesizeaza instanta. Procurorul este obligat sa sesizeze si din oficiu instanta pentru inlocuirea sau revocarea masurii preventive luate de catre aceasta, cand constata el insusi ca nu mai exista temeiurile care au justificat luarea masurii.

Masura preventiva se revoca din oficiu si in cazul in care a fost luata cu incalcarea prevederilor legale, dispunandu-se, in cazul retinerii si arestarii preventive, punerea de indata in libertate a invinuitului sau inculpatului, daca nu este arestat in alta cauza. De asemenea, daca instanta constata, pe baza unei experize medico-legale, ca cel arestat preventiv sufera de o boala ce nu poate fi tratata in reteaua medicala a Directiei Generale a Penitenciarelor, dispune, la cerere sau din oficiu, revocarea masurii arestarii preventive.

Ordonanta procurorului prin care acesta se pronunta asupra revocarii masurii de preventie poate fi contestata prin intermediul plangerii prevazuta in dispozitiile art.278. De asemenea, potrivit dispozitiilor art.140 ind.3, impotriva incheierii prin care se dispune, in timpul urmaririi penale, revocarea arestarii preventive procurorul poate face recurs la instanta superioara in termen de 24 de ore de la pronuntare.

Subliniem ca, in economia dispozitiilor procesuale, desi in principiu revocarea masurilor de preventie este un atribut al subiectului care le-a dipus, pe cale de exceptie, revocarea masurii care a fost dispusa poate apartine si altui organ judiciar decat cel care a luat masura. Astfel, potrivit at.140 ind. 2 alin.(7), instanta

de judecata, cand considera ca masura preventiva luata de procuror este ilegala, dipune revocarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea ori, dupa caz, a masurii obligarii de a nu parasi tara. De asemenea, procuroul cand considera ca masura retinerii luata de organul de cercetare penala este ilegala dipune revocarea ei .

c) Incetarea de drept a masurilor de preventie. Incetarea de drept a masurilor de preventie este un obstacol legal impotriva mentinerii acestora. Cazurile in care masurile preventive inceteaza de drept sunt prevazute in dispozitiile art.140, dupa cum urmeaza: a) masurile preventive inceteaza de drept la expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele judiciare;

b) masurile preventive inceteaza de drept si in situatiile in care a fost data o solutie care absolva de raspundere penala pe invinuit sau inculpat. In acest sens, potrivit art.140 alin.(1) lit.b), masurile de preventie inceteaza de drept in caz de scoatere de sub urmarire penala, de incetare a urmaririi penale, de incetare a procesului penal sau de achitare.

Masura arestarii preventive inceteaza de drept si atunci cand, inainte de pronuntarea unei hotarari de condamnare in prima instanta, durata arestarii a atins jumatatea maximului pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea care face obiectul invinuirii, fara a se putea depasi, in cursul urmaririi penale, maximele prevazute in art.159 alin.(13), precum si in celelalte cazuri prevazute in art.350 alin.(3). Potrivit acestuia, masura arestarii preventive inceteaza de drept atunci cand instanta pronunta: a) o pedeapsa cu inchisoarea cel mult egala cu durata retinerii si arestarii preventive; b) o pedeapsa cu inchisoarea cu suspendarea conditionata a executarii ori cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu executare la locul de muna; c) amenda; d) o masura educativa.

In cazurile de incetare de drept a masurilor preventive, instanta de judecata, din oficiu sau la sesizarea procurorului, ori procurorul in cazul retinerii, din oficiu sau in urma informarii organului de cercetare penala, are obligatia sa dipuna punerea de indata in liberatate a celui retinut sau arestat, trimitand administratiei locului de detinere o copie de pe dispozitivul sau ordonanta ori un extras cuprinzand urmatoarele mentiuni: datele necesare pentru identificarea invinuitului sau inculpatului, numarul mandatului de arestare, numarul si data ordonantei,

ale incheierii sau hotararii prin care s-a dispus liberarea, precum si temeiul legal al liberarii.

Ordonanta procurorului prin care acesta se pronunta asupra incetarii masurii de preventie poate fi contestata prin intermediul plangerii prevazute in dispozitiile art.278.

Potrivit dispozitiilor art.140 ind.3, impotiva incheierii prin care se dipune, in timpul urmaririi penale, incetarea arestarii preventive, procurorul poate face recurs la instanta superioara in termen de 24 de ore de la pronuntare.

2.3. Caile de atac impotriva actelor prin care se dispune cu privire la luarea,

revocarea sau incetarea de drept a masurilor de preventie.

a)Plangerea impotriva ordonantei organului de cercetare penala sau a procurorului privind masura. Potrivit dispozitiilor art.140 ind.1 impotriva ordonantei organului de cerecetare penala sau a procurorului, prin care s-a luat masura preventiva a retinerii se poate face plangere penala, inainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea masurii. Organul competent sa solutionze plangerea este procurorul care supravegheaza cercetarea penala, iar cand ordonanta este a procurorului, competent sa solutioneze plangerea este prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel ori procurorul sef de sectie al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. In cazul cand ordonanta de retinere este a prim-procurorului ori a procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel sau a procurorului sef de sectie al Parchetului de pe langa Curtea de Casatie si Justitie, plangerea se rezolva de procurorul ierarhic superior.

Procurorul se pronunta asupra plangerii prin ordonanta inainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea masurii retinerii. Cand considera ca masura retinerii este ilegala sau nu se justifica, procurorul dispune revocarea ei.

b)        Plangerea impotriva masurilor de preventie luate de procuror. Potrivit art.140 ind.2 C.proc.pen., invinuitul sau inculpatul poate face plangere impotriva ordonantei procurorului prin care se dispune luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea ori a masurii obligarii de a nu parasi tara. Plangerea se poate face intr-un termen de 3 zile de la luarea masurii. Organul competent sa solutionte plangere este instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta.

Procedura de solutionare a plangerii este urmatoarea: in primul rand, plangerea se solutioneaza in camera de consliu. Citarea invinuitului sau inculpatului este obligatorie. Neprezentarea acestuia nu impiedica judecarea plangerii. Procurorul participa obligatoriu la judecarea plangerii. Dosarul de urmarire penala este inaintat instantei in termen de 24 de ore iar plangerea se solutioneaza in termen de 3 zile. Instanta se pronunta in aceeasi zi, prin incheiere, iar cand considera ca masura preventiva este ilegala sau nu este jusitificata, instanta dipune revocarea ei. Plangerea invinuitului sau inculpatului impotriva ordonantei procurorului, prin care s-a dispus luarea masurii preventive nu este suspensiva de executare. Dosarul se restituie procurorului in termen de 24 de ore de la solutionarea plangerii.

c) Calea de atac impotriva incheierii pronuntate de instanta in cursul urmaririi penale privind arestatrea preventiva. Potrivit dispozitiilor art.140 ind.3 C.proc.pen., impotriva incheirerii prin care se dispune revocarea, inlocuirea, incetarea sau prelungirea arestarii preventive, precum si impotriva incheierii de respingere a propunerii de arestare preventiva, invinuitul sau inculpatul si procurorul pot face recurs la instanta superioara. Din interpretarea per a contrario a acestui text rezulta ca incheierea prin care nu se dipune – instanta refuza deci sa dipuna in timpul urmaririi penale – revocarea, inlocuirea sau incetarea arestarii preventive nu este susceptibila de recurs fiind, deci, definitiva. Termenul de recurs este de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa.

Invinuitul sau inculpatul arestat este adus in fata instantei si este ascultat in prezenta aparatorului sau. In cazul in care acesta se afla internat in spital si din cauza starii sanatatii nu poate fi adus in fata instantei sau in alte cazuri in care deplasarea sa nu este posibila, recursul este examinat in lipsa inculpatului, dar numai in prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii. Participare procurorului la judecarea recursului este obligatorie. Dosarul este inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore, iar recursul se solutioneaza in termen de 48 de ore, in cazul arestarii invinuitului, si 3 zile, in cazul arestarii inculpatului. Instanta se pronunta in aceeasi zi, prin incheiere.

d) Caile de atac impotriva incheierii pronuntate de instanta in cursul judecatii privind masurile preventive. Potrivit dispozitiilor art.141 C.proc.pen., incheierea data in prima instanta si in apel, prin care se dipune luarea, revocarea, inlocuirea, incetarea sau mentinerea unei masuri preventive ori prin care se constata incetarea de drept a arestarii preventive, poate fi atacata separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat. Per a contrario, incheierea data in prima si in apel prin care nu se dipune – instanta refuza, deci, sa dipuna- revocarea, inlocuirea sau prin care nu se constata incetarea de drept a masurii arestarii preventive nu este susceptibila de recurs fiind, deci, definitiva. Termenul de recurs este de 24 de ore si curge de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Dosarul este inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore, iar recursul se judeca in trei zile. Instanta de recurs va restitui dosarul primei instante in termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.

Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau mentinerea unei masuri preventive ori prin care s-a constatat incetarea de drept a arestarii preventive nu este suspensiv de executare. Per a contrario, recursul declarat impotriva incheierii prin care nu s-a dispus luarea sau mentinerea unei masuri preventive, instanta refuzand sa ia masura sau nementinand-o, este suspensiv de execuatare.

e) Drepturile proprii si regimul special pentru minori. Potrivit art.160 ind.f C.proc.pen., minorilor retinuti sau arestati preventiv li se asigura, pe langa drepturile prevazute de lege pentru detinutii preventiv ce au depasit 18 ani, drepturi proprii si un regim special de detentie preventiva, in raport cu particularitatile varstei lor, astfel incat masurile privative de libertate luate fata de minori in scopul bunei defasurari a procesului penal ori al impiedicarii sustragerii lor de la umrarirea penala, judecata ori de la executarea pedepsei, sa nu prejudicieze dezvoltarea fizica, psihica sau morala a minorului.

Invinuitilor sau inculpatilor minori, retinuti ori arestati preventiv, li se asigura, in toate cazurile, asistenta juridica obligatorie, organele judiciare fiind obligate sa ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu daca minorul nu si-a ales unul si pentru ca acesta sa poata lua contact direct cu minorul arestat si sa comunice cu el.

Atunci cand se dispune retinerea sau arestarea preventiva a unui invinuit sau inculpat minor, se incunostiinteaza despre aceasta imediat, in cazul retinerii, si in termen de 24 de ore, in cazul arestarii, parintii, tutorele, pesoana in ingrijirea sau supravegherea careia se afla minorul, alte persoane pe care le desemneaza

acesta, iar in caz de arestare, si serviciul de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de liberate de pe langa instanta careia i-ar reveni sa judece in prima instanta cauza, consemnandu-se acesta intr-un proces-verbal.

In timpul retinerii sau arestarii preventive, minorii se tin separat de majori, in locuri anume destinate minorilor arestati preventiv .

Respectarea drepturilor si a regimului special prevazute de lege pentru minorii retinuti sau arestati preventiv este asigurata prin controlul unui judecator anume desemnat de presedintele instantei, prin vizitarea locurilor de detentie preventiva de catre procuror, precum si prin controlul altor organisme abilitate de lege sa viziteze detinutii prevetiv.

Masurile preventive privite in special

3.1. Retinera

Retinerea este masura privativa de libertate, cu durata ce mai mica, de cel mult 24 de ore, putand fi dispusa de organul de cercetare penala si de catre procuror.

Conditiile care trebuie indeplinite cumulativ pentru luarea acestei masuri sunt , potrivit art.143 alin.(1) si (2), urmatoarele: a) sa existe probe sau indicii temeinice ca invinuitul sau inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala;

b) legea sa prevada pedeapsa inchisorii pentru fapta savarsita; c) sa existe unul din cazurile prevazute de art.148, oricare ar fi limitele pedepsei cu inchisoarea prevazute de lege pentru fapta savarsita ( art.143 alin.2).

Masura retinerii se dispune atat de procuror, cat si de organul de cercetare penala, prin ordonanta. In ordonanta de retinere trebuie sa se mentioneze ziua si ora la care retinerea a inceput iar in ordonanta de punere in libertate, ziua si ora la care retinerea a incetat.



Organul de cercetare penala este obligat sa-l incunostiinteze, de indata, pe procuror despre luarea masurii retinerii, iar in cazul in care masura este luata de procuror este incunostintat conducatorul parchetului din care face parte.

Organul de cercetare penala sau, dupa caz, procurorul, este obligat sa aduca la cunostinta invinuitului ca are dreptul sa-si angajeze aparator.

De asemenea, i se aduce la cunostinta ca are dreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-i-se atentia ca ceea ce declara poate fi folosit impotriva sa.

Din durata masurii retinerii se deduce timpul cat pesoana a fost privata de libertate ca urmare a masurii administrative a conducerii la sediul politiei, prevazuta in art.31 alin.(1) lit.b) din Legea nr.218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane.

Masura retinerii nu este susceptibila de prelungire decat in cazul minorilor intre 14 si 16 ani, si ca atare, in cazul in care este necesara mentinerea starii de privare de libertate a invinutiului sau inculpatului se poate apela la masura arestarii preventive. Astfel, cand organul de cercetare penala considera ca este necesar a se lua masura arestarii preventive, inainteaza procurorului, in primele 10 ore de la retinerea invinuitului, o data cu incunostintarea la care se refera art.143 alin.(1), un referat motivat. Procurorul, daca aprecieaza ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive, procedeaza, inlauntrul termenului prevazut in alin.(1), potrivit art.146. Cand masura retinerii este luata de procuror, daca acesta considera ca este necesar a se lua masura arestarii preventive, procedeaza, in termen de 10 ore de la luarea masurii retinerii, potrivit art.146.

Legea procesuala contine dispozitii speciale cu privire la retinerea minorilor. Astfel, in conformitate cu dispozitiile art.160 ind.g, in mod cu totul exceptional, minorul intre 14 si 16 ani, care raspunde penal, poate fi retinut la dispozitia procurorului sau a organului de cercetare penala, cu instiintare si sub controlul procurorului, pentru o durata ce nu poate depasi 10 ore, daca exista date certe ca minorul a comis o infractiune pedepsita de lege cu detentiunea pe viata sau inchisoare de 10 ani ori mai mare. Retinerea, in acest caz, poate fi prelungita numai daca se impune, prin ordonanta motivata, de procuror, pentru o durata de cel mult 10 ore.

3.2. Obligatia de a nu parasi localitatea

Spre deosebire de retinere si arestare care sunt masuri privative de libertate, acesta masura este restrictiva de libertate , faptuitorul neavand posibiliatea sa paraseasca localiatea in care locuieste decat cu incuviintarea organului care a dispus masura.

Potrivit art.145 alin.(1) raportat la art.143 alin.(1) si art.136 alin.(1) C.proc.pen., obligarea de a nu parasi localitatea poate fi dispusa daca sunt indeplinte cumulativ doua conditii: a) sunt probe sau indicii temeinice ca

invinuitul sau inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala; b) legea prevede pentru fapta savarsita pedeapsa inchisorii.

Masura poate fi dispusa de procuror sau de instanta de judecata. Conform dispozitiilor art.145 alin(2), in faza de urmarire penala poate fi dispusa pe o durata care nu poate depasi 30 de zile. Masura obligarii de a nu parasi localitatea poate fi prelungita in cursul urmaririi penale, in caz de necesitate si numai motivat. Prelungirea se dipune de instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond, fiecare prelungire neputand sa depaseasca 30 de zile. Durata maxima a masurii in cursul urmaririi penale este de un an. In mod exceptional, cand pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare, durata maxima a obligarii de a nu parasi localitatea este de 2 ani. Cum legea nu precizeaza durata obligarii de a nu parasi loclaitatea decat pentru faza de urmarire penala, urmeaza sa concluzionam ca, in faza de judecata, acesta masura poate fi luata pana la solutionarea cauzei, fiind deci nelimitata in timp.

Potrivit art.145 alin.(3), nerespectarea masurii aplicate impotriva invinuitului sau inculpatului poate genera inlocuirea ei cu o masura preventiva privativa de libertate, daca sunt intrunite conditiile pentru luarea unei astfel de masuri.

3.3. Obligarea de a nu parasi tara

Masura obligarii de a nu prasi tara este tot o masura restrictiva de libertate care consta in indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului, de procuror, in cursul urmaririi penale, sau de instanta de judecata in cursul judecatii, de a nu parasi tara fara incuviintarea organului care a dispus acesta masura.

Obligarea de a nu parasi tara poate fi dispusa daca sunt indeplinite cumulativ doua conditii : a) sunt probe sau indicii temeinice ca invinuitul sau inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala; b) legea prevede pentru fapta savarsita pedeapsa inchisorii.

In faza de urmarire penala, masura poate fi dispusa pe o durata care nu poate depasi 30 de zile . Masura obligarii de a nu parasi tara poate fi prelungita in cursul urmarii penale, in caz de necesitate si numai motivat. Prelungirea se dipune de catre instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond, fiecare prelungire neputand sa depaseasca 30 de zile.

Durata maxima a masurii de a nu parasi tara in cursul urmaririi penale este de un an. In mod exceptional, cand pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare, durata maxima a obligarii de a nu parasi tara este de 2 ani. In faza de judecata, acesta masura poate fi luata pana la solutionarea cauzei, fiind deci nelimitata in timp.

Copia ordonantei procurorului sau, dupa caz, a incheierii instantei, ramasa definitiva, se comunica, dupa caz, invinuitului sau inculpatului si sectiei de politie in a carei raza teritoriala locuieste acesta, organelor competente sa elibereze pasaportul, precum si organelor de frontiera.Organele in drept refuza eliberarea pasaportului sau, dupa caz, ridica provizoriu pasaportul pe durata masurii.

3.4. Arestarea preventiva

3.4.1. Arestarea invinuitului

a)     Conditiile necesare luarii masurii arestarii preventive a invinuitului.

Potrivit art.229 C.proc.pen., invinuitul este persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala, cat timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala.

Conditiile care se cer pentru luarea masurii arestarii preventive a invinuitului sunt urmatoarele: a) exista probe sau indicii temeinice ca invinuitul a savarsit o fapta prevazuta de legea penal; b) legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii sau detentiunii pe viata; c) exista vreunul din cazurile prevazute de art.148 ; d) ascultarea invinuitului de catre procuror si de catre judecator.

Subliniem ca masura arestarii invinuitului poate fi luata numai dupa ascultarea acestuia de catre procuror si de catre judecator, afara de cazul cand invinuitul este disparut, se afla in strainatate ori se sustrage de la urmarire sau de la judecata ori se afla in stare de retinere si din cauza starii sanatatii ori din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi adus in fata judecatorului. In cazul in care invinuitul este disparut, se afla in strainatate ori se sutrage de la urmarire sau de la judecata, cand mandatul a fost emis fara ascultarea invinuitului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat.

Minorul intre 14 si 16 ani nu poate fi arestat preventiv decat daca pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta care este invinuit este detentiunea pe viata sau

inchisoare de 10 ani ori mai mare si o alta masura preventiva nu este sufucienta.

Masura arestarii preventive a invinuitului este atributul exclusiv al instantei de judecata.

b)Arestarea invinuitului in faza de urmarire penala. In faza de urmarire penala, subiectul abilitat de lege sa sesizeze instanta pentru luarea masurii este procurorul. Precizam ca organul de cercetare penala nu intra in contact direct cu instanta, ci prin intermediul procurorului, Astfel, potrivit dipozitiilor art.146 alin.(1), procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala, cand considera ca in intersul urmaririi penale este necesara arestarea invinuitului, numai dupa ascultarea acestuia in prezenta aparatorului, prezinta dosarul cauzei, cu propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a invinuitului, presedintelui instantei sau judecatorului delegat de acesta.

Instanta competenta este instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond sau instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detentie. La prezentarea dosarului de catre procuror, presedintele instantei sau judecatorul delegat de acesta fixeaza ziua si ora de solutionare a propunerii de arestare prevenitiva, pana la expirarea celor 24 de ore de retinere, in cazul in care invinutiul este retinut. Ziua si ora se comunica atat aparatorului ales sau numit din oficiu, cat si procurorului, acesta din urma fiind obligat sa asigure prezenta in fata judecatorului a invinuitului retinut. Propunerea de arestare prevenitiva se solutioneaza in camera de consiliu de un singur judecator, indiferent de natura infractiunii. Invinuitul este adus in fata judecatorului si va fi asistat de aparator. In cazul in care invinuitul se afla in stare de retinere, si din cauza starii sanatatii ori din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi adus in fata judecatorului, propunerea de arestare va fi examinata in lipsa invinuitului, in prezenta aparatorului, caruia i de da cuvantul pentru a formula concluzii. Participarea procurorului este obligatorie.

Dupa ascultarea invinuitului, judecatorul, de indata, admite sau respinge propunerea de arestare preventiva, prin incheiere motivata. Daca sunt intrunite conditiile luarii masurii judecatorul dispune, pin incheiere, arestarea preventiva a invinuitului, aratand in concret temeiurile care justifica luarea masurii arestarii peventive si emite, de urgenta, mandatul de arestare a invinuitului. Impotriva incheierii se poate face recurs in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare pentru cei lipsa.

c)Durata masurii. Durata masurii arestarii preventive a invinuitului nu poate depasi 10 zile. Durat arestarii invinuitului minor este de cel mult 3 zile.

c)Arestarea invinuitului la instanta de judecata. Invinuitul poate aparea in fata instantei de judecata in cazul actiunilor directe, infractiunilor de audienta si in cazul extinderii procesului penal cu privire la alte persoane ( art.337 ) . Astfel, potrivit art.299 alin.(2), in cazul infractiunilor de audienta, instanta, daca este cazul, poate dispune arestarea preventiva a invinuitului, iar presedintele emite un mandat de arestare a acestuia. Despre luarea acestei masuri se face mentiune in incheierea de sedinta. Cel invinuit este trimis de indata procurorului, impreuna cu procesul-verbal de constatare a infractiunii de audienta si cu mandatul de arestare. De asemenea, in art.338 se arata ca in cazurile de trimitere a cauzei la procuror, potrivit art.337 , instanta dipsune asupra masurilor preventive cu privire la persoanele in privinta carora s-a dipus restituirea sau trimitera cauzei la procuror. Restituirea sau trimiterea cauzei la procuror se face printr-o sentinta de dezinvestire , act procesual prin care se dispune si arestarea invinuitului.

Potrivit art.147, cand instanta a dispus arestarea invinuitului, presedintele completului de judecata emite mandatul de arestare a invinuitului. Invinuitul este trimis de indata procurorului, impreuna cu mandatul de arestare al carui continut este identic cu cel al mandatului emis de procuror.

3.4.2. Arestarea inculpatului.

a)Consideratii preliminarii. Inculpatul este persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala ( art.23 ). Masura arestarii inculpatului, prin durata ei, de 30 de zile si, de asemenea, prin posibiliatea de prelungirii ei este cea mai aspra dintre masurile de preventie privative de liberate. Reglementarea acestei masuri procesuale este cuprinsa in art.148-160 ind.h.

b) Conditiile necesare luarii masurii arestarii preventive a inculpatului.

Conditiile care se cer pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului sunt urmatoarele : a) exsita probe sau indicii temeinice ca incuplatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala; b) legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisoirii sau a detentiunii pe viata; c) exista vreunul din cazurile prevazute de art.148. In cazurile prevazute la lit. c) – f) si i) masura arestarii inculpatului poate fi luata numai daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoare mai mare de 2 ani; d) asultarea inculpatului de catre procuror si de judecator.

Masura arestarii inculpatului poate fi luata numai dupa ascultarea acestuia de catre procuror si de catre judecator, afara de cazul cand inculpatul este disparut, se afla in strainatate ori se sutrage de la urmariea penala ori din cauza de forta majora sau in stare retinere si din cauza starii sanatatii ori din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi adus in fata judecatorului. In cazul in care inculpatul este disparut, se afla in strainatate ori se sutrage de la urmarire sau de la judecata, cand mandatul a fost emis fara ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imdeiat ce a fost prins ori s-a prezentat.

Minorul intre 14 si 16 ani nu poate fi arestat preventiv decat daca pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta de care este invinuit este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 ani sau mai mare si o alta masura preventiva nu este suficienta.

Subliniem ca indeplinirea conditiilor privind arestarea inculpatului nu atrage obligatia organelor juidiciare de a dipune luarea acestei masuri.

c) Arestarea inculpatului in faza de urmarire penala. In faza de urmarire penala, subiectul abilitat de lege sa sesizeze instanta pentru luare masurii este,ca si in cazul invinuitului, procurorul , organul de cercetare penala neavand contact direct cu instanta, ci prin intermediul procurorului.

Potrivit dispozitiilor art.149 ind.1, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala, daca sunt indeplinite conditiile luarii masurii, cand considera ca in interesul urmaririi penale este neceara arestarea inculpatului, numai dupa ascultarea acestuia in prezenta aparatorului, prezinta dosarul cauzei, cu propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a inculpatului, presedintelui instantei sau judecatorului delegat de acesta.

Instanta competenta este instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond sau instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detentie. Cu ocazia prezentarii dosarului de catre procuror, presedintele instantei sau judecatorul delegat de aceasta fixeaza ziua si ora de solutionare a propunerii de arestare preventiva, pana la expirarea mandatului de arestare preventiva a invinuitului devenit inculpat sau, daca acesta este retinut, pana la expirarea celor 24 de ore de retinere. Ziua si ora se comunica atat aparatorului ales sau numit din oficiu, cat si procurorului, acesta din urma fiind obligat sa asigure prezenta in fata judecatorului a inculpatului arestat sau retinut.

Propunerea de arestarea preventiva se solutioneaza in camera de consliu de un singur judecator, indiferent de natura infractiunii. Inculpatul este adus in fata judecatorului si va fi asistat de aparator. In cazul in care inculpatul se afla instare de retinere, si din cauza starii sanatatii ori din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi adus in fata judecatorului, propunerea de arestare va fi examinata in lipsa inculpatului, in prezenta aparatorului, caruia i de da cuvantul pentru a formula concluzii. Participarea procurorului este obligatorie.

Judecatorul admite sau respinge propunerea de arestare preventiva prin incheire motivata. In cazul in care sunt intrunite conditiile luarii masurii, judecatorul dispune, prin inchieiere, arestarea preventiva a inculpatului, aratand temeiurile care jusitifica luarea masurii arestarii preventive si emite, de urrgenta, mandatul de arestare preventiva a inculpatului. Arestarea preventiva a inculpatului se dipune inainte de expirarea duratei arestarii invinuitului. Mandatul de arestare a invinuitului inceteaza la data emiterii mandatului de arestare a inculpatului. Impotriva incheirii se poate face recurs, in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lispa.

d) Mandatul de arestare. Actul procesual prin care judecatorul dipune masura arestarii inculpatului este incheirea. Acestui act procesual ii corespunde un act procedural care este mandatul de arestare.

Astfel, asa cum aratam anterior, dupa intocmirea hotararii prin care s-a dipus arestarea inculpatului, judecatorul emite de indata mandat de arestare. Daca prin aceeasi hotarare s-a dispus arestarea mai multor inculpati, se emite mandat de arestare separat pentru fiecare dintre ei.

Potrivit dipozitiilor art.151 C.porc.pen., mandatul de arestare trebuie sa cuprinda, pe langa datele privitoare la persoana inculpatului, prevazute de art.70, la care se adauga codul numeric personal, instanta care a dispus luarea masurii arestarii inculpatului; data si locul emiterii; numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul de arestare; aratarea faptei ce formeaza obeictul inculparii si denumirea infractiunii; incadrarea juridica a faptei si pedeapsa prevazuta de lege; temeiurile concrete care determina arestarea; ordinul de a fi arestat inculpatul; indicarea locului unde urmeaza a fi detinut ce arestat; semnatura judecatorului.

Mandatul de arestare este emis in trei exemplare. Cand mandatul de arestare a fost emis dupa ascultarea inculpatului, judecatorul care a emis mandatul inmaneaza un exemplar al mandatului persoanei arestate iar un alt exemplar il trimite organului de politie pentru a fi predat la locul de detinere o data cu arestatul.

Cand masura arestarii a fost dipusa in lipsa inculpatului, mandatul emis se inainteaza in dublu exemplar organului de politie, pentru executare. Organul de politie procedeaza la arestarea persoanei aratate in mandat, careia ii preda un exemplar al mandatului si o conduce la judecatorul care a emis mandatul pentru a fi ascultat. Judecatorul procedeaza la ascultarea inculpatului, iar daca acesta ridica obiectii care necesita o rezolvare urgenta, fixeaza de indata termen de judecata.

Potrivit dispozitiilor art.153, daca cel arestat ridica obiectii in contra executarii mandatului numai in ceea ce priveste identitatea, este condus in fata instantei locului unde a fost gasit, care, daca este necesar, cere relatii judecatorului care a emis mandatul. Pana la rezolvarea obiectiilor, instanta, daca aprecieaza ca nu exista pericol de disparitie, dispune punerea in liberatate a persoanei impotirva careia s-a executat mandatul. Daca instanta constata ca persoana adusa nu este aratata in mandat, o pune imediat in libertate, iar daca constata ca obiectiunile

sunt nefondate, dispune executarea mandatului, arestatul fiind condus la judecatorul care a emis mandatul pentru a fi ascultat.Cand persoana prevazuta in mandat nu a fost gasita, organul insarcinat cu executarea incheie un preces-verbal, prin care constata acesta si instiinteaza organul judiciar care a emis mandatul, precum si organele competente pentru darea in urmarire.

e) Durata arestarii inculpatului in faza de urmarire penala. Potrivit dipozitiilor art.149 C.proc.pen., durata arestarii inculpatului major in cursul urmaririi penale nu poate depasi 30 de zile. Arestarea inculpatului major poate fi prelungita de judecator fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile. Durata totala a arestarii preventive in cursul urmaririi penale nu poate depasi un termen rezonabil, si nu mai mult de 180 de zile.

Durata arestarii inculpatului minor intre 14 si 16 ani, este in cursul urmaririi penale de cel mult 15 zile. Prelungirea acestei masuri in cursul urmaririi penale sau mentinerea ei in cursul judecatii nu poate fi dispusa decat in mod exceptional. Arestarea preventiva a minorului in cursul urmaririi penale nu poate sa depaseasca, in total, un termen rezonabil si mai mult de 60 de zile, fiecare prelungire neputand depasi 15 zile. In mod exceptional,cand pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 20 de ani sau mai mare, arestarea preventiva a inculpatului minor intre 14 si 16 ani in cursul urmaririi penale poate fi prelungita pana la 180 de zile.

Inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestat prevenitiv in cursul urmaririi penale pe o durata de cel mult 20 de zile. Durata masurii prevenitive poate fi prelungita in cursul urmaririi penale, de fiecare data cu 20 de zile. Arestarea preventiva a inculpatului minor in cursul urmaririi penale nu poate sa depaseasca, in total, un termen rezonabil si nu mai mare de 90 de zile. In mod exceptional, cand pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare, arestarea preventiva a inculpatului minor in cursul urmaririi penale poate fi prelungita pana la 180 de zile.

Arestarea preventiva nu poate fi dispusa decat pentru zilele care au ramas dupa scaderea din 30 de zile, respectiv din 15 zile pentru minorul intre 14 si 16 ani, sau din 20 de zile pentru minorul mai mare de 16 ani, a perioadei in care a fost anterior retinut sau arestat. Termenul curge de la data emiterii mandatului, cand arestarea a fost dipusa dupa ascultarea inculpatului, iar in cazul cand arestarea a fost dipusa in lipsa acestuia, termenul curge de la data punerii in executare a

mandatului de arestare.

Cand o cauza este trecuta pentru continuarea urmaririi penale de la un organ de urmarire la altul, mandatul de arestare emis anterior ramane valabil.

f)Arestarea inculpatului in cursul judecatii. Potrivit dipozitiilor art.160 ind.a C.proc.pen., arestarea preventiva a inculpatului poate fi dispusa in cursul judecatii, prin incheiere motivata, daca sunt intrunite conditiile prevazute in art.143 si exista vreunul dintre cazurile prevazute de art.148. Incheierea poate fi atacata separat cu recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore si curge de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore iar recursul se judeca in 3 zile. Recursul declarat impotriva incheirii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare.

Dupa intocmirea hotararii prin care s-a dispus arestarea inculpatului, judecatorul emite de indata mandatul de arestare. Daca prin aceeasi hotarare s-a dispus arestarea mai multor inculpati, se emite mandat de arestare separat pentru fiecare dintre ei. Continutul mandatului de arestare si executare lui sunt cele examinate in subsectiunea precedenta.

Fata de inculpatul care a mai fost anterior arestat in aceeasi cauza, in cursul urmaririi penale sau al judecatii, se poate dipune din nou acesta masura, daca au intervenit elemente noi care fac necesara privarea sa de libertate.

g) Prelungirea arestarii inculpatului in faza de urmarire penala. Potrivit art.155 alin.(1) C.porc.pen., arestarea inculpatului dipsusa de instanta poate fi prelungita, in cursul urmaririi penale, motivat, daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de liberatate sau exista temeiuri noi care sa jusitifice privarea de liberatate. Instanta competenta sa dispuna prelungirea arestarii este, potrivit art.155 alin.(2), aceea careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond sau instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detinere.

Conform art.156, prelungirea duratei arestarii preventive in faza de urmarire penala se dispune pe baza propunerii motivate a organului care efectueaza urmarirea penala. Propunera organului de cercetare penala este avizata de procurorul care exercita supravegherea. Acesta, daca aprecieaza ca nu este cazul ca

inculpatul sa fie pus in libertate, sesizeaza, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea

duratei arestarii, instanta competenta . Propunerea de prelungire a arestarii se anexeaza la adresa de sesizare a instantei. In cuprinsul adresei se pot arata si alte motive care jusitifica prelungirea arestarii decat cele cuprinse in propunere. Daca in cauza sunt mai multi arestati, pentru care masura arestarii preventive expira la date diferite, sesizarea instantei in vederea prelungirii arestarii se va face concomitent pentru toti. Termenul de 5 zile prevazut de art.156 va fi raportat la expirarea duratei arestarii care se epuizeaza la termenul cel mai apropriat.

Potirvit art.159 alin.(1), dosarul cauzei va fi depus de procuror, o data cu sesizarea instantei, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei arestarii preventive si va putea fi consultat de aparator. Propunerea de prelungire a arestarii preventive se solutioneaza in camera de consiliu, de un singur judecator , indiferent de natura infractiunii. Inculpatul este adus in fata instantei si va fi asistat de aparator. In cazul in care inculpatul arestat se afla internat in spital si din cauza starii sanatatii nu poate fi adus in fata instantei sau alte cazuri deosebite in care deplasarea sa nu poate fi adus in fata instantei sau in alte cazuri deosebite in care deplasarea sa nu este posibila, propunerea va fi examinata in lipsa inculpatului, dar numai in prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii. Participarea procurorului este obligatorie.

In cazul in care instanta acorda prelungirea, acesta nu va putea depasi 30 de zile. Instanta solutioneaza propunerea si se pronunta asupra prelungirii arestarii preventive, in termen de 24 de ore de la primirea dosarului, si comunica incheierea celor lipsa de la judecata in acelasi termen.

Inchierea prin care s-a hotarat asupra prlungirii arestarii poate fi atacata cu recurs de procuror sau de inculpat in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, sau de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul se solutioneaza inainte de expirarea duratei arestarii preventive. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea arestarii preventive nu este suspensiv de executare. Inculpatul este adus la judecarea recursului.



Masura dispusa de instanta se comunica administratiei locului de detinere, care este obligata sa o aduca la cunostinta inculpatului.

Daca incheirea primei instante care se pronunta asupra prelungirii arestarii preventive nu este atacta cu recurs, instanta este obligata sa restituie dosarul procurorului in termen de 24 de ore de la expirarea termenului de recurs.

Art.159 alin.final prevede posibilitatea instantei de a acorda si alte prelungiri, fiecare neputand depasi 30 de zile.

b) Mentinerea arestarii inculpatului in faza de judecata. Cand procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea in judecata a inculpatului aflat in stare de arest, dosarul se inainteaza instantei competente cu cel putin 5 zile inainte de expirarea mandatului de arestare sau, dupa caz, a duratei pentru care a fost dipusa prelungirea arestarii.

Instanta este datoare sa verifice din oficiu, in camera de consiliu, legalitatea si temeinicia arestarii preventive, inainte de expirarea duratei arestarii prevenitive. In cazul in care constata ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau ca nu exista temeiuri noi care sa jusitifice privarea de liberatate, dipune, prin incheire, revocarea arestarii preventive si punerea de indata in libertate a inculpatului. Cand instanta constata ca temeiurile care au determinat arestare impus in continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care jusitifica privarea de liberatate, instanta mentine, prin incheiere motivata, arestarea preventiva. In tot cursul judecatii, instanta verifica periodic, potrivit procedurii mai sus aratate, legalitatea si temeinicia arestarii preventive. In cazul inculpatului minor intre 14 si 16 ani verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive se efectueaza in cursul judecatii periodic, dar nu mai tarziu de 30 de zile. Verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive a inculpatului minor mai mare de 16 ani in cursul judecatii se efectueaza peiodic, dar nu mai tarziu de 40 de zile, iar in cazul inculpatului major, acesta perioadicitate nu poate fi mai mare de 60 de zile. Incheirea astfel pronuntata poate fi atacata cu recurs.

Liberarea provizorie

4.1. Conditii preliminare

Liberarea provizorie a fost reintrodusa in legea romana in urma modificarii Codului de procedura penala prin Legea nr.32/1992. Liberarea provizorie sub control judiciar se dispune, atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii,

de instanta de judecata.

Liberarea provizorie presupune mentinerea imprejurarilor legale care permite arestarea, instanta, apreciind insa ca prelungirea starii de arest nu mai apare necesara, liberarea devenind posibila sub rezerva respectarii anumitor conditii. Liberarea provizorie este lasata la aprecierea organului judiciar, avand caracter facultativ.

Liberarea provizorie se prezinta in doua modalitati: a) liberare aprovizorie sub control judiciar si b) liberarea provizorie pe cautiune.

4.2. Liberarea provizorie sub control judiciar

Dispozitiile art.160 ind.2 C.proc.pen. cuprind atat conditiile ce trebuie realizate pentru a dispune liberarea provizorie, cat si obligatii care se pot impune inculpatului pe durata luarii acestei masuri procesuale, obligatii care, prin controlul respectarii lor de catre organele judiciare, configureaza continutului masurii:

Coditiile dipunerii liberarii provizorii sub control judiciar :

a) cauza sa priveasca o infractiune savarsita din culpa sau o infractiune intentionata pedepsita cu pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 12 ani ( art.160 ind.2 alin.1);

b) invinuitul sau inculpatul sa nu fie recidivist si sa nu existe date din care sa rezulte necesitatea de a-l impiedica sa savarseasca alte infractiuni sau date ca fiind pus in liberatate acesta va incera sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea acte;

Conditiile trebuie indeplinte cumulativ.

In cazul liberarii provizori sub control judiciar, instanta poate stabili anumite obligatii ale inculpatului pe durata liberarii, obligatii care configureaza de fapt controlul judiciar. Potrivit art.160 ind.2 alin.(3), inculpatul trebuie sa respecte una sau mai multe dintre obligatiile:

a) sa nu depaseasca limita teritoriala fixata decat in conditiile, stabilite de organul judiciar;

b) sa comunice organului judiciar orice schimare de domicliul sau resedinta;

c) sa nu mearga in locuri anume stabilite;

c)     sa se prezinte la organul de urmarire penala sau, dupa caz, la instanta de judecata, ori de cate ori este chemat;

e) sa nu intre in legatura cu anumite persoane deteminate;

f) sa nu conduca nici un anumit sau anumite autovehicule;

h) sa nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la savarsirea faptei.

Potrivit art.160 ind.2b, controlul modului in care invinuitul sau inculpatul respecta obligatiile stabilite de instanta revine judecatorului delegat cu executarea, precum si procurorului si organului de politie. Controlul judiciar institui de instanta poate fi oricand modificat sau ridicat de acesta, in total sau in parte, pentru motive temeinicie.

4.3. Liberarea provizorie pe cautiune

a) Conditiile liberarii. Conditiile prevazute de lege pentru a se putea dispune acesta masura sunt aceleasi ca si in cazul liberarii provizorii sub control judiciar:

- cauza sa preiveasca o infractiune savarsita din culpa sau o infractiune intentionata pedepsita cu pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 12 ani ( art.160 ind.1 alin.1 ).

- invinuitul sau inculpatul sa nu fie recidivist si sa existe date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica sa savarseasca alte infractiuni sau date ca fiind pus in libertate acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.

Conditiile trebuie indeplinite cumulativ.

In ceea ce priveste conduita inculpatului pe durata liberarii provizorii pe cautiune, art.160 ind.4 alin.(2) prevede ca inculpatul este obligat:

a) sa se prezinte la chemarea organelor judiciare;

b) sa comunice orice schimbarea de domicliu sau de resedinta;

d)    sa respecte obligatiile prevazute in art.160 ind.2 alin.(3), pe care instanta le dispune.

b) Cautiunea. Cautiunea este suma de bani pe care trebuie sa o depuna inculpatului cu scopul de a se garanta respecta de catre acesta a obligatiilor ce ii revin pe timpul liberarii provizorii ( art.160 ind.5 alin.1 ).

Potirvit art.160 ind.5 alin.(2) , cuantumul cautiunii este de cel putin 10.000.000 lei. Suma ce reprezinta cautiunea se consemneaza pe numele inculpatului si la dispozitia organului care a stabilit cautiunea.

In dispozitiile art.160 ind.5 alin.(4) sunt aratate situatiile in care cautiunea se restituie, situatii ce pot fi impartite in doua categorii:

a)     cazuri in care se impune ramanerea in detentie a inculpatului;

b)    cazuri in care masura arestarii preventive inceteaza de drept sau poate fi

revocata si, in consecinta, inceteaza si masura liberarii provizorii pe cautiune.

Din prima categorie fac parte cazurile prevazute de art.160 ind.5 alin.(4) lit.a) , e) si f):

- art.160 ind.5 alin.(4) lit.a) prevede ca se restituie cautiunea cand se revoca liberarea provizorie, fiindca se descopera fapte sau imprejurari care nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie si care jusitifica arestarea inculpatului;

- art.160 ind.5 alin.(4) lit. e) prevede ca se restituie cautiunea cand se dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa inchisorii;

- art.169 ind.5 alin.(4) lit.f) prevede ca se restituie cautiunea cand cererea de eliberare provizorie a fost respinsa in cazul in care nu mai sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, cand cerea este neintemeiata sau cand acesta a fost facuta de catre o alta persoana si nu a fost insusita de invinuit sau inculpat.

Cea de-a doua categorie de cazuri in care se restituie cautiunea cuprinde ipotezele in care masura arestarii inculpatului poate fi revocata sau inceteaza de drept cu efecte implicite asupra incetarii liberarii provizorii pe cautiune. Aceste cazuri sunt prevazute de art.160 ind.5 alin.(4) lit.b), c) si d), si anume:

-lit.b), cand se constata de catre procuror prin ordonanta, iar de catre instanta prin incheire, ca nu mai exista temeiurile care au justificat masura arestarii preventive;

- lit.c), cand se dispune scoaterea de sub urmarire penala, incetarea urmaririi penale, achitarea sau incetarea procesului penal;

lit.d), cand se pronunta pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii cu

suspendarea conditionata a executarii pedepsei sau cu suspendarea executarii sunt supraveghere sau cu executare la locul de munca .

In cazul de la lit.b), masura arestarii inculpatului se revoca potrivit art.139 alin.(2) si, pe cale de consecinta, liberarea provizorie pe cautiune inceteaza de drept.

In cazurile de la lit.c) si d), masura arestarii inculpatului inceteaza de drept . De asemenea, potrivit art.140 alin.(2) ( ultima ipoteza), raportat la art.350 alin.(3) lit.b) si c), arestarea inculpatului inceteaza de drept cand instanta pronunta pedeapsa amenzii sau o pedeapsaa cu inchisoarea, cu suspendarea executarii, cu suspendarea executarii sub supraveghere sau executarea la locul de munca.

Cautiune nu se restituie, potrivit art.160 ind.5 alin.(5), in cazul condamnarii inculpatului la pedeapsa inchisorii, cand liberarea provizorie s-a revocat potrivit art.160 ind.5 alin.(5), in cazul condamnarii inculpatului la pedeapsa inchisorii, cand liberarea provizorie s-a revocat potrivit dispozitiilor art.160 ind.10 alin.(1) lit.b), adica atunci cand:

- inculpatul nu isi indeplineste cu rea-credinta obligatiile ce ii revin potrivit art.160 ind.2 alin.(3) si art.160 ind.4 alin.(2) ;

- inculpatul incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului;

- inculpatul savarsesete, din nou, cu intentie, o infractiune pentru care este urmarit sau judecat.

4.4. Procedura de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune

a) Titularii cererii de liberare provizorie. Legea prevede posibilitatea ca cererea sa poata fi facuta de inculpat sau de o paleta larga de substituitie procesuali. In acest sens, in art.160 ind.6 alin.(1) se arata ca cererea poate fi facuta de inculpat, sotul acestuia si rudele apropiate.

c)Intervalul de timp in care poate fi facuta cererea de liberare provizorie. Potrivit art.160 ind.6 alin.(1), cererea poate fi facuta in cursul urmaririi penale sau al judecatii. Cererea de liberare provizorie poate fi facuta si in cazul reluarii urmaririi penale, cand dosarul a fost restituit de prima instanta in vederea refacerii sau completarii urmaririi penale ( art.332 si art.333 ), deoarece si in acest cazuri procesul se afla in faza de urmarire penala.

De asemenenea, cererea de liberare provizorie mai poate fi facuta si atunci cand instanta de apel desfiinteaza sentinta si dispune restituirea cauzei procurorului pentru a lua masuri in vederea completarii urmaririi penale ( art.380 ), respectiv cand instanta de recurs caseaza si dispune restituirea cauzei procurorului pentru aceeasi ratiune.

c) Continutul cererii de liberare provizorie pe cautiune. Potrivit dispozitiilor art.160 ind.6 alin.(2), cererea trebuie sa cuprinda numele, prenumele, domiciliul si calitatea persoanei care o face, precum si mentiunea cunoasterii dispozitiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberarii provizorii. In cazul liberarii provizorii pe cautiune, cererea trebuie sa cuprinda si obligatia depunerii cautiunii si mentiunii cunoasterii dispozitiile legii privind cazurile de nerestituire a cautiunii.

d)Instanta competenta sa rezolve cererea de liberare provizorie. Legiuitorul mentine o simetrie intre organele care pot dispune masura arestarii preventive a inculpatului si organele care sunt abiliatate sa dispuna asupra liberarii provizorii. In art.160 ind.6 se arata ca rezolvarea cererii, in cursul urmaririi penale, revine instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond, iar in cursul judecatii, instantei sesizate cu judecarea cauzei.

Potrivit art.160 ind.6 alin.(5) se arata ca rezolvarea cererii, in cursul urmaririi penale, revine instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond, ia in cursul judecatii, instantei sesizate cu judecarea cauzei.

Potrivit art.160 ind.6 alin(5), cererea depusa la organul de cerecetare penala ori la administratia locului de detinere se inainteaza, in termen de 24 de ore, procurorului sau instantei competente, dupa cum cauza se afla in curs de urmarire penala sau de judecata.

e) Activitatea desfasurata de catre organul competent privind rezolvarea cererii de liberare provizorie. Potrivit art.160 ind.7 alin.(1), insatnta are obligatia sa analizeze continutul cererii pentru a observa daca sunt cuprinse mentiunile prevazute in art.160 ind.6 alin.(2) si (3) si, daca este cazul, sa ia masuri pentru completarea acesteia. Cand cererea este depusa la instanta inaintea termenului de judecata, obligatia verificarii acesteia revine presedintelui instantei, care procedeaza si la incunostiintarea petitionarului despre termenul de judecata a cererii. Acesta precizare a legii conduce la concluzia ca cererea facuta la termenul de judecata sau la termenele ulterioare este verifictaa sub aspectul continutul ei de catre completul de judecata caruia i-a fost repartizata spre solutionare cauza penala in care se face cererea.

Un alt asepect care trebuie sa stea in atentia organului competent este acela al insusirii cererii de catre inculpat, in cazul in care aceasta a fost facuta de unul din substituitii procesulai indicati in art.160 ind.6 alin.(1).

Potrivit art.160 ind.8 alin.(1), cererea se examineaza in regim de urgenta, impus de starea de arest in care se afla inculpatul. Instanta verifica indeplinirea conditiilor prevazute de lege pentru admisibilitatea in principiu a cererii, conditii prevazute in art.160 ind.2 alin.(1) si (2) si respectiv, art. 160 ind.4 .

In cazul cererii de liberare provizorie pe cautiune, daca instanta constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, stabileste cuantumul cautiunii si incunostiinteaza despre acesta persoana care a facut cererea. Dupa depunerea dovezii de consemnare a cautiunii, instanta admite in principiu cererea, fixand termenul pentru solutionare. Daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege si dovada de consemnare a cautiunii nu a fost depusa, cererea se repsinge.

Instanta solutioneaza cererea dupa ascultarea inculpatului si a concluziilor aparatorului acestuia, precum si ale procurorului ( art.160 ind.8 alin.1). Solutionarea cererii se face de catre instanta prin incheiere.

Cand sunt indeplinite conditiile impuse de lege si cererea este intemieata, instanta admite cererea de liberare provizorie si dispune punerea in libertate provizoire a inculpatului. Incheierea intantei trebuie sa cuprinda si obligatiile stabilite ce urmeaza a fi respectate de inculpat. Potrivit art.160 ind.8 alin.(4), o copie de pe dispozitivul incheierii ramase definitive ori un extras al acesteia se trimite administratia locului de detinere, adminstratia locului de detinere fiind obligata sa ia masuri pentru punerea de indata in libertate a invinuitului sau inculpatului. O copie de pe dispozitivul incheierii ramasa definitive ori un extras al acesteia se trimite si organului de politie in a carui raza teritoriala locuieste inculpatul. Persoanele interesate se incunostiinteaza.

Instanta de judecata respinge cererea de liberare provizorie cand nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, cand este neintemeiata sau cand a fost facuta de unul din substituitii procesuali si nu a foat insusita de inculpat. In procedura de rezolvare a cererii de liberare provizorie solutia data de instanta nu este definitiva, incheierea instantei fiind supusa recursului.

Subliniem ca procedura recursului prevazuta in cele ce urmeaza este cea incidenta in cazul recursului impotriva incheirii prin care s-a admis cererea de liberare provizorie, in cazul incheierii prin care s-a modificat sau s-a ridicat

controlul judiciar sau in cazul incheierii prin care s-a dispus revocarea liberarii provizorii.

Termenul de recurs este de 24 de ore si curge de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore. Recursul se judeca in termen de 2 zile. Recursul se va solutiona in camera de consiliu. Invinuitul sau inculpatul este adus la judecarea recursului. Participarea procurorului este obligatorie. Instanta se pronunta in aceeasi zi asupra admiterii sau respingerii recursului. Recursul impotriva incheirii prin care s-a respins cererea de liberare provizoire nu este suspensiv de executare. Dosarul se restituie in termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.

f)Revocarea liberarii provizorii. Revocarea liberarii provizorii se deosebeste de revocarea masurilor de preventie, prevazute de art.139 alin.(2). Revocarea liberarii provizorii duce la pierderea starii de liberatate si la arestarea inculpatului . Potrivit art.160 ind.10 alin.(1), liberarea provizorie poate fi revocata daca:

- se descopera fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie si care jusitifica arestarea invinuitului sau inculpatului ( se descopera, de exemplu, ca inculpatul este recidivist);

- invinuitul sau inculpatul nu indeplineste, cu rea-credinta, obligatiile ce ii revin potrivit art.160 ind.2 alin.(3) si art.160 ind. 4 alin.(2) sau incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului ori savarseste din nou, cu intentie, o infractiune pentru care este urmarit sau judecat.

Desi in lege nu se arata care sunt titularii cererii de revocare, apreciem ca acestia pot fi procurorul sau instanta , care se poate sesiza din oficiu si oricare parte din proces.

Revocarea liberarii provizorii se dipune de instanta, prin incheiere , cu ascultarea invinuitului sau inculpatului asistat de aparator. Revocarea se dispune si in lipsa invinuitului sau inculpatului, cand acesta, fara motive temeinice, nu se prezinta la chemarea facuta. In caz de revocare a liberarii provizroii, instanta dispune arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului si emite un nou mandat de arestare. Impotriva incheierii instantei prin care s-a dipsu revocarea liberarii provizorii se poate face recurs.

3. Masurile de ocrotire si siguranta

1.Luarea masurilor de ocrotire

Masurile de ocrotire se iau cu privire la alte persoane decat invinuit sau inculpat. Potirvit art.161 C.proc.pen., atunci cand masura retinerii sau arestarii preventive a fost luata fata de un invinuit sau un inculpat in a carui ocrotire se afa un minor, o persoana pusa sub interdictie, o personaa careia i s-a instiuit curatela ori o personaa care din cauza varstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor, trebuie sa fie instiintata autoritatea competenta in vederea luraii masurior de ocrotire. Potirvit art.162 alin.(5), masurile de ocrotire se vor lua si in cazul in care s-a dispus internarea medicala.

Luarea masurilor de ocrotire presupune existenata cumulativa a doua conditii:

a) in grija invinuitului sau inculpatului se afla persoane care au nevoie de ocrotire;

c)     in lipsa invinuitului sau inculpatului, care urmeaza sa fie privat de

liberatate, aceste persoane ar ramane fara nici o ocrotire.

Masurile de ocrotire se iau pe perioada cat dureaza masura de preventie care le-a determinat. In consecinta, cand retinerea sau arestarea, inceteaza de drept sau se dipune liberarea provizorie a inculpatului, organul judiciar instiinteaza autoritatea competenta in vederea ridicarii masurii de ocrtotire iar persoana ocrotita trece din nou in grija celui pus in libertate .

2.Luarea masurilor de siguranta in timpul desfasurarii procesuslui penal

2.1. Conditiile in care pot fi luate masurile de siguranta.   

Potrivit art.162 alin.(1), ori de cate ori, in cursul procesului penal, instanta de judecata, din oficiu sau la sesizarea procurorului, constata ca invinuitul sau inculpatul se afla intr-una din situatiile aratate in art.113

sau 114 C.pen., dispune luarea in mod provizoriu a masurii de siguranta corespunzatoare.Masurile de siguranta care devin, potrivit legii, masuri procesuale sunt obligarea la tratament medical si internarea medicala.

Din continutul art.162 alin.(1) C.proc. pen. coroborat cu art.113 si 114 C.pen. rezulta ca pentru luarea celor doua masuri de siguranta se cer a fi indeplinite cumulativ doua conditii:

- starea de boala sau intoxicare cronica ( prin acool, stupefiante etc.),

- existenta pericolului pentru societate.

In cazul internarii medicale trebuie sa se constate si indeplinirea unei conditii speciale; iresponsbilitatea faptuitorului cauzata de o boala minatala sau toxica .

Nu pot fi luate masurile de siguranta prevazute in art.113 si 114 C.pen. in cazul in care procurorul dispune neinceperea urmaririi penale conform art.228 alin.(4) C.proc.pen., deoarece, potrivit art.162 alin.(1), acestea pot fi luate in cursul procesului penal. In cadrul actelor premergatoare urmaririi penale nu pot fi luate masuri procesuale .

2.2. Procedura luarii masurilor de siguranta

Potrivit art.162 alin.(1), instanta dispune luarea masurilor de siguranta, numai dupa ascultarea invinuitului ori inculpatului si in prezenta aparatorului si procurorului. Instanta ia masuri pentru aducerea la indeplinire a internarii provizorii si sesizeaza comisia medicala competenta sa avizeze internarea bolnavilor mintali si toxicomani periculosi.

Masura internarii provizorii dureaza pana la confirmarea ei de instanta de judecata. Confirmarea se face pe baza avizului comisiei medicale.



Chiar daca urmarirea penala s-a terminat printr-o ordonanta de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, procurorul trebuie sa sesizeze instanta, atunci cand este cazul, pentru transformarea masurii provizorii intr-o masura definitiva.

Masura internarii medicale poate fi dispusa si in cursul judecatii, daca sunt inceplinite conditiile prevazute in art.114 alin.(1). In aceste dispozitii se arata ca masura se ia pana la insanatosirea faptuitorului, de unde concluzia ca legea leaga luarea masurii de starea sanatattii faptuitorului si nu de solutia ce s-ar putea pronunta in cursul procesului penal.

In dispozitiile finale ale art.162 se arata ca hotararea instantei de judecata prina care s-a confirmat masura internarii poate fi atacata separat cu recurs, dar recursul nu suspenda executarea. Consideram ca acesta prevedere a legii este aplicabila si in cazul in care instanta a dispus luarea masurii de siguranta a internarii medicale.

4. Masurile asiguratorii, restituirea lucururilor

si restabilirea situatiei anterioare savarsirii faptei

Masurile asiguratorii

1.1. Notiune, importanta si functii

Masurile asiguratorii sunt masuri procesuale cu careacter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile si imobile care apartin invinuitului sau inculpatului si partii responsabile civilmente, in vederea acoperiirii despagubirilor civile si a executarii amenzii .

In faza de urmarire penala, masura se ia de procuror, iar in faza de judecata se dipune de instanta. Aplicarea masurii nu este conditionata de punerea in miscare a actiunii penale .

Prin efectul lor, masurile asiguratorii garanteaza executarea obligatiilor de oridin partimonial ce decurg din rezolvarea actiunii penale si a actiunii civile in cadrul procesului penal .

Pentru luarea masurilor asiguratorii privind despagubirile civile legea prevede urmatoarele conditii :

sa existe o paguba;

paguba sa fie produsa prin infractiune;

cu privire la infractiune sa exsite un proces penal;

sa existe parte civila .

Pentru luarea masurilor asiguratorii privind executarea amenzii nu se cer intrunite aceleasi conditii ca pentru masurile care asigura despagubirile civile, fiind suficienta numai indeplinirea urmatoarelor conditii :

sa fie savarsita o infractiune pentru care legea penala prevede pedeapsa amnezii;

desfasurarea unui proces penal in legatura cu infractiunea respectiva.

Bunurile asupra carora sunt instituite masurile asiguratorii sunt indisponibilizate, in sensul ca cel care le are in proprietate pierde atributul dispozitiei, ia cand bunurile sechestrate trebuie ridiciate in mod obligatoriu

( art.165 alin.2) chiar si pe cel al folosintei.

Asa cum rezulta din insasi denumirea lor, aceste masuri procesuale au o functionalitate asiguratorie, nu reparatorie.

Bunurile asupra carora se pot lua masuri asiguratorii

Masurile asiguratorii in vederea repararii pagubei se pot lua, potrivit art.163 alin.(2), asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului si ale persoanei responsabila civilmente, pana la concurenta valorii probabile a pagubei. Masurile asiguratorii pentru garantarea executarii pedepsei amenzii se iau, potrivit art.163 alin.(3), numai asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului, deoarece raspunderea penala este personala si, in vederea executarii acestei pedepse, nu pot fi indisponibilizate decat bunurile celui ce urmeaza sa fie tras la raspundere penala.

In art.163 alin.(4) se arata ca nu pot fi sechestrate bunurile care apartin unei unitati din cele la care se refera art.145 C.pen. , precum si cele exceptate de lege. Acestea din urma sunt cele indicate in dispozitiile art.406-409 C.proc.civ.

Pocedura de luare a masurilor asiguratorii in general

In principiu, potrivit art.163 alin.(5), luarea masurilor asiguratorii in vederea repararii pagubei este facultativa, acestea putand fi cerute de catre partea civila sau luate din oficiu de catre organele judiciare.

Prin exceptie, art.163 alin.(6) arata ca luarea masurilor asiguratorii este obligatorie in cazul in care cel vatamat este o persoana lispista de capacitate de execitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa.

Organele care aduc la indeplinire masurile asiguratorii

Potrivit art.164 alin.(1), ordonanta de luare a masurii asiguratorii se aduce la indeplinire de organul de urmarire penala care a dispus masura.

Masura asiguratorie luata de instanta se aduce la indeplinire de executorul judecatoresc.

Potrivit art.164 alin.(3), masurile asiguratorii dispuse de procuror sau de instanata de judecata pot fi aduse la indeplinire si prin organele proprii de executare ale unitatii pagubite, in cazul in care acesta este una din cele la care se refera art.145 C.pen.

In cauzele penale in care urmarirea penala se efectueaza de procuror, acesta poate dispune ca masura asiguratorie sa fie adusa la indeplinire de catre secretarul parchetului.

Procedura de luare a masurilor asiguratorii privite in special

a) Sechestrul penal propriu-zis. In vederea indisponibilizarii bunurilor, organul care procedeaza la aplicarea sechestrului este obligat sa identifice si sa evalueze bunurile sechestrate, putand recurge, in caz de necesitate, si la experti. De regula, bunurile sechestrate raman in posesia celui caruia ii apartin, cu obligatia ca acesta sa nu le greveze sau instraineze. In cazul in care exista pericol de instrainare, bunurile mobile sechestrate vor fi puse sub sigiliu sau ridicate, putandu-se numi un custode.

Exista anumite categorii de bunuri care, in cazul in care sunt sechestrate, vor fi ridicate in mod obligatoriu. Portivit art.165 alin.(2) si (3), vor fi ridicate in mod obligatoriu. Potrivit art.165 alin.(2) si (3), vor fi ridicate obligatoriu daca sunt sechestrate, urmatoarele categorii de bunuri:

- bunurile perisabile, care se predau unitatilor comerciale cu capital majoritar de stat, potrivit profitului activitatii, care sunt obligatii sa le primeasca si sa le valorifice de indata;

- mijloacele de plata straine, metalele sau pietrele pretioase, ori obiectele confectionare cu acestea se predau, in cel mult 48 de ore de la ridicare, la cea mai apropiata banca; in cazul in care obiectele sunt necesare urmaririi penale, depunerea se face ulterior, dar nu mai tarziu de 48 de ore la rezolvarea cauzei de procuror dupa terminarea urmaririi penale;

- titlurile de valoare interne, obiectele de arta sau muzeu si colectii de evaloare, care se predau spre pastrare instiutiilor de speciliatate.

Sumele de bani, ridicate ca atare, precum si cele provenite din valorificarea bunurilor perisabile se consemneaza, dupa caz, pe numele invinuitului, inculpatului sau partii responsabile civilmente, la dispozitia organului care a dispus insitiuirea sechestrului, cauia i se da recipisa de consemnare a sumei in termen de cel multe trei zile de la ridicarea banilor ori valorificarea bunurilor.

Dupa ce organul care aduce la indeplinire masura a identificat si evaluat bunurile sechestrate, incheie un preces-verbal in care arata activitatile efectuate, descriind amanuntit bunurile sechestrate, cu indicarea valorilor. In proces-verbal se arata bunurile exceptate de lege de la urmarire gasite la persoana careia i s-a aplicat sechestrul. Se consemneaza obiectiile partilor sau altor persoane interesate.

Un exemplar al procesului-verbal se lasa persoanei careia i s-a aplicat sechestrul iar, celor cu care locuieste sau unui vecin. In cazul cand o parte din bunurile sau totalitatea lor a fost predata unui custode, se lasa acestuia o copie de pe procesul-verbal. Un exemplar se inainteaza si organului care a dispus luarea masurii asiguratorii, in termen de 24 de ore de la incheirea procesului-verbal.

b) Proprierea. Poprirea reprezinta o masura asiguratorie si in acelasi timp o procedura larg folosita pentru urmarirea sumelor de bani.

Potrivit art.167, sumele de bani datorate cu orice titlu invinuitului, inculpatului sau partii responsabile civilmente de catre o a treia persoana ori de catre cel pagubit sunt proprite in mainile acestora si in limitele prevazute de lege, de la data primirii actului prin care se infiinteaza sechestrul. Aceste sume vor fi consemnate de debitor, dup caz, la dispozitia organului care a dispus proprirea sau a organului de executare in termen de cinci zile de la scadenta, recipisele urmand a fi predate aceluiasi organ in termen de 24 de ore de la consemnare.

c) Inscriptia ipotecara. Inscriptia ipotecara este o forma speciala a sechestrului, aplicabila in cazul bunurilor imobile. Determinarea sferei bunurilor imobile care fac obiectul ei se face tinandu-se cont de dipozitiile art.448-571 C.proc.civ. si de cele ale art.462-471 C.civ. Art.488-571 C.proc.civ. vizeaza atat imobilele prin natura lor, cat si imobilele prin destinatie, conform art.462-471 C.civ.

Potrivit art.166 alin.final, in cazul inscriptiei ipotecare, organul care a dispus instituirea masurii cererea organului competent luarea inscriptiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexand copii de pe actul prin care s-a dispus sechestrul si un exemplar al procesului-verbal de sechestru intocmit.

Inscriptia ipotecara are ca efect indisponibilizarea bunului imobil cu privire la care a fost dispusa masura. Intrega procedura a inscriptiei ipotecare se subsumeaza Legii nr.7/1996 privind publicitatea imobiliara .

d)Contestarea masurii asiguratorii. Potirvit art.168 alin.(1), in contra masurii asiguratorii luate si a modului de aducere la indeplinire a acesteia, invinuitul sau inculpatul, partea responsabila civilmente, precum si orice alta persoana interestata se pot plange procurorului sau instantei de judecata, in orice faza a procesului.

Plangerea poate, deci, privi:

actul procesul prin care a fost dispusa masura ( ordonanta sau incheiere );

actul procedural prin care a fost adusa la indeplinire masura asiguratorie.

Plangerea impotriva ordonantei prin care au fost luate masurile asiguratorii in cursul urmarii penale sau impotriva modului de aducere la indeplinire a acestor masuri in cursul umraririi penale poate fi adresata:

- pana la sesizarea instantei de judecata, organul de cercetare penala care a dispus masurile sau procurorului care supravegheaza cercetarea penala;

- dupa sesizarea instantei de judecata, instantei investite cu solutionarea cauzei penale.

In cazul in care masurile asiguratorii au fost luate de instanta, hotararea acesteia poate fi atacata separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea hotararii pronuntate.

Impotriva modului de aducere la indeplinire a masurii asiguratorii si poate face si contestatie potrivit legii civile, conform art.168 alin.final, daca:

procesul penal a fost definitiv solutionat;

nu s-a facut plangere impotriva aducerii la indeplinire a masurii.

Pentru introducerea contestatiei trebuie indeplinite cumulativ ambele conditii . In acesta situatie, actul procesual prin care au fost dispuse masurile nu mai poate fi contestat .

Restituirea lucurilor si restabilirea situatiei anterioare

Considerate masuri de reparatie imediata , restituirea lucrurilor si restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii pot fi folosite ca masuri procesuale penale. Ele sunt, potrivit art.14 alin.(3) C.proc.pen., modalitati de reparare in natura a prejudiciului material cauzat prin infractiune.

2.1. Restituirea lucurilor

Restituirea lucurilor este privita ca o modalitate de reparare in natura a pagubelor produse prin infractiune, prioritara fata de celelalte modalitati de reparare a pagubei, dar ea poate fi anticipata prin restituirea lucurilor inainte de rezolvarea definitiva a actiunii civile in cadrul procesului penal .

Potrivit art.169, lucurile pot fi restituite numai daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

- lucrurile ridicate de la invinuit sau inculpat sau de la orice persona care le-a primit spre a le pastra sunt proprietatea persoanei vatamate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detentia sa;

- restituirea lucrilor sa nu stinghereasca aflarea adevarului si just solutionare a cauzei.

Restituirea lucrurilor se poate dispune de procuror prin rezolutie sau de instanta de judecata prin incheire, aratand celui caruia i-au fost restituite ca are obligatia sa le pastreze pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti pronuntate in cauza penala respectiva.

Orice personaa care pretinde un drept asupra bunurilor ridicate pot cere, pe cale unei contestatii, stabilirea acestui drept si restituirea lucurilor.

Restabilirea situatiei anterioare

Potrivit art.170 C.proc.pen., procurorul sau instanta de judecata poate lua masuri de restabilire a situatiei anterioare savarsirii infractiunii cand schimbarea acestei situatii a rezultat in mod vadit din comiterea infractiunii, iar restabilirea este posibila.

Luarea acestei masuri procesuale este posibila numai in cazul anumitori infractiuni, care prin natura lor permit sau impun restabilirea situatiei anterioare savarsirii lor. Astfel, poate fi vorba de restabilirea situatiei anterioare in urmatoarele cazuri:

- infractiunea de nerespectare a hotararii judecatoresti, in modalitate prevazuta de art.271 alin.(2) C.pen. Cand se poate dispune reintegrarea in locuintei a carei posesie fost pierduta ca urmare a nerespectarii hotararii judecatoresti, instanta trebuie sa dispuna restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, prin indepartarea din locuinta a inculpatului care a ocupat, abuziv:

tulburarea de posesie;

abandonul de familie.

Restabilirea situatiei anterioare are caracter provizoriu, definitivarea facandu-se prin hotararea care solutioneaza cauza penala . Persoanele lezate prin restabilire pot folosi calea plangerii.



In anumite situatii, masurile procesuale au un caracter de ocrotire a unor catgorii de persoane conform art.161

Actiunile exercitate in procesul penal au finalitati distincte, daca actiunea penala urmareste tragerea la raspundere penala a inculpatului, actiunea civila are ca finalitate dezdaunarea partilor prejudiciate prin savarsirea infractiunii.

I.Neagu, op.cit.,p.396.

Ibidem, p.397.

Theodoru II,p.194, in I.Neagu, op.cit.,p.398.

Potrivit art.143 alin.(3), exista indicii temeinice atunci cand din datele existente in cauza rezulta presupunerea ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala a savarsit fapta.

Lit.g) a art.148 a fost abrogata prin art.I pct.76 din Legea nr.281/2003.

Gh. Daranga, op.cit., p.22, in I.Neagu, op.cit.,p.403.

Coform dispoziitiilor art.140 ind.1 alin.(3).

De asemenea, potrivit art.142, femeile se tin separat de barbati.

Prin infractiune de audienta se intelege infractiunea comisa in fata completului de judecata, indiferent daca acesta se afla in sala de sedinta sau la locul unde, potrivit art.228, se desfasoara judecata ori in timpul unei cercetari la fata locului , potrivit art.129 alin.(4) ( Dongoroz III, p.234 ).

In cursul judecatii, cand se descopera date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savarsirea faptei prevazuta de legea penala de catre o alta persoana, dar in legatura cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal la acea persoana.

In art.337 alin.(2) se arata ca, in cazul in care instanta gaseste intemeiata cererea procurorului, o admite si procedeaza potrivit art.336; in art.336 alin.(1) lit.b) se prevede posibilitatea restituirii cauzei la procuror.

Potrivit art.311 alin.(1), hotararea prin care instanta se dezinvesteste fara a solutiona cauza se numeste “ sentinta”.

Cu privire la natura juridica a termenelor de 8 zile si de 5 zile, prevazute in art.156, au fost exrpimate doua opinii:intr-o prima opinie se considera ca sunt termene peremptorii, alti autori considerandu-le termene de recomandare. Apreciem ca nerespectarea termenului de 5 zile atrage sanctiunea nulitatii absolute, consacrata, ca drept comun, in art.197 alin.(2), iar nu pe cea a nulitatii relative ( I.Neagu, op.cit., p.421-422 ).

Acesta dispozitie legala a fost modificata prin Legea nr.169/2002.

A se vedea si C.S.J. , s.pen., dec.nr.1741/1993, in Buletinul jurisprudentei. Culegere de decizii pe anul 1993, Ed. Continent XXI, Bucuresti, 1994, p.200-201.

Potrivit art.139 alin.(2), cand nu mai exista vreun temei care sa jutifice mentinerea masurii arestarii preventive, acesta trebuie revocata, din oficiu sau la cerere.

Potrivit art.140 alin.(1) lit.b), masurile preventive inceteaza de drept in caz de scoatere de sub urnarire penala, de incetare a urmaririi penale sau de incetare a procesului penal sau de achtare.

In acest text de lege sunt aratate obligatiile ce revin inculpatului in cazul liberarii provizorii sub control judiciar.

Obligatia de a se prezenta la chemarea organelor judiciare si la obligatia de a comunica orice schimbare de domiciliu sau resedinta.

In ipoteza liberarii provizorii sub control judiciar.

In ipoteza liberarii provizorii pe cautiune.

N.Volonciu, op.cit.,p.433.

In cazul in care s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar.

In cazul in care s-a dispus liberarea provizorie pe cautiune.

N.Volonciu, Tratat de procedura penala. Partea generala, vol.I, ed.a III-a revazuta si adaugita, Ed.Paideia, Bucuresti,p.440.

Potrivit art.113 C.pen.,daca faptuitorul, din cauza unei beti sau a intoxicarii cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substante, prezinta pericol pentru societate, el poate fi obligat a se prezenta in mod regulat la tratament medical pana la insanatosire.

Potrivit art.114 C.pen., cand faptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman si se afla intr-o stare care prezinta pericol pentru societate, se puate lua masura internarii intr-un institut medical de specialitate pana la insanatosire.

Potrivit art.39 din Legea nr.487/2002 a sanatatii mintale, “ persoanele internate in spitalul de psihiatrie ca urmar a pliacarii unot masuri medicale de siguranta prevazute de Codul penal primesc asistenta medicala si ingrijire de sanatate mintala disponibile, conform prvederilor legii ”.

I.Neagu, Drept procesual penal, Ed. Academiei, Bucuresti, 1988,p.396.

I.Neagu, op.cit.,p.433.

N.Volonciu, Tratat de procedura penala.Partea generala,vol.I, ed. aIII-a revazuta si adaugita, Ed.Paideia, Bucuresti, p.442.

I.Neagu,op.cit.,p.443.

S.Kahane, op.cit.p.166; a se vedea si V.Pop, Masura ridicarii de obiecte si masura aiguratorie a sechestrului, in R.R.D. nr.1/1995.

Ultima conditie nu este necesara in cazul cand actiunea civila se exercita din oficiu, potrivit art.117 C.proc.pen., fara ca cel vatamat sa se constituie parte civila.

N.Volonciu, op.cit.,p.447.

I.Neagu, op.cit.,p.449.

Ibidem,p.450.

N.Volonciu, op.cit.,p.444.

I.Neagu,op.cit.,p.451.

Dongoroz I,p.342.

I.Neagu,op.cit.,p.452.

Impiedicarea unei persoane de a folosi o locuinta ori o parte dintr-o locuinta sau imobil, detinute in baza unei hotarari judecatoresti, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

I.Neagu,op.cit.,p.450.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1456
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site