Mijloace de control si reglare ale statului de drept

Mijloace de control si reglare ale statului de drept

In general, cand se foloseste sintagma de "stat de drept", se intelege ca acel stat este caracterizat printr-o respectare riguroasa a legii, intreaga structura a autoritatilor publice infaptuind "domnia legii" . Pentru a putea vorbi intr-adevar de un stat de drept, organele cu care acesta este inzestrat (parlament, organe executive, organe judecatoresti) nu pot actiona niciodata in afara limitelor competentelor conferite. In cazul in care aceste organe, abuzeaza de atributiile lor, vor fi obligate, prin diferite mijloace de control si reglare ale sistemului, sa respecte Constitutia si sa reintre in normalitatea consacrata de lege. Dar, simpla revenire la respectarea Constitutiei si a legii nu inseamna ca s-a si intrat in legalitate, o data ce efectele juridice produse de abuzul de putere nu au fost inlaturate (vatamarea unor drepturi, daune, etc.).

Principalele mecanisme juridice de infaptuire a statului de drept sunt:

Controlul constitutionalitatii legilor si ordonantelor;

Controlul legalitatii in activitatea administratiei publice;

controlul administrativ in structurile administratiei publice;

b) controlul jurisdictional al legalitatii actelor administrative;

c) controlul parlamentar, prin intermediul institutiei Avocatului Poporului, definit ca un control indirect al legalitatii actelor administrative ;

Realizarea unei justitii independente.

Controlul care se exercita asupra activitatii executive se clasifica de literatura juridica[3], in mai multe forme, dupa cum urmeaza:

1. Dupa natura organului de control se distinge un control efectuat de organe din cadrul autoritatilor legislative, executive sau judiciare.

2. Dupa pozitia pe care o ocupa organul de control, raportata la autoritatea executiva verificata, distingem un control intern efectuat din interiorul acesteia si un control extern care vine din exterior.

Controlul intern exercitat de autoritatile administratiei publice, care organic este un control administrativ, poate fi un control administrativ intern general (consecinta a subordonarii ierarhice) sau specializat (cel controlat nu se afla in raport de subordonare ierarhica). Controlul administrativ extern poate fi exercitat de organele ierarhic superioare (general sau tematic) sau poate fi specializat, atunci cand este efectuat de organe cu atributii anume de control in domeniu .

3. Dupa regimul juridic al activitatii de verificare se distinge: un control jurisdictional (care presupune un litigiu, adica un contencios), efectuat de autoritati administrative cu atributii jurisdictionale, cum ar fi Curtea de Conturi[5], sau de instantele judecatoresti si un control nejurisdictional, infaptuit de organe care nu au atributii jurisdictionale.

Controlul judecatoresc asupra activitatii administratiei publice se exercita in prezent direct pe calea actiunii judiciare (in anulare sau obligare) sau indirect pe calea exceptiei de ilegalitate .

4. Dupa specificul si obiectul activitatii de verificare, se distinge un control de legalitate, de oportunitate sau de eficienta.

Controlul activitatii autoritatilor administratiei publice, a caror principala forma de activitate o constituie actul administrativ, are drept scop aplicarea conforma, unitara si executarea intocmai a legii .