Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


NOTIUNEA, NATURA JURIDICÃ SI CARACTERELE CÃSÃTORIEI

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



NOTIUNEA, NATURA JURIDICÃ SI CARACTERELE CÃSÃTORIEI

1.Notiune




In terminologia juridica casatoria are mai multe intelesuri. In primul rand, casatoria inseamna actul juridic pe care il incheie cei ce vor sa se casatoreasca. Pentru incheierea casatoriei este necesar acordul de vointa al viitorilor soti, dar, odata incheiata, ea devine independenta de acest acord de vointa pentru a fi carmuita in intregime de normele legale.Asadar, prin incheierea casatoriei, viitorii soti consimt sa li se aplice regimul legal al casatoriei, fara a avea posibilitatea de a-l modifica.

In raport de rolul vointei partilor actului juridic in dinamica formarii raportului juridic, actele juridice se clasifica in acte juridice subiective si acte juridice-condtie.[1]Casatoria este considerata ca apartine acestei din urma categorii, deoarece partile pot decide numai ca dispozitiile legale care stabilesc statutul legal al casatoriei sa li se aplice ori nu, fara posibilitatea de a le modifica.Codul familiei foloseste, de exemplu, termenul de casatorie in sens de act juridic in articolul 1 „casatoria liber consimtita”, in articolul 16 „casatoria se incheie prin consimtamantul viitorilor soti”, in articolul 19 care dispune ca este „nula casatoria incheiata cu incalcarea dispozitiilor …”.

In al doilea rand, casatoria inseamna situatia juridica, in principiu permanenta, a celor casatoriti.Aceasta situatie juridica este determinata de reglementarea legala privind casatoria, care devine aplicabila prin incheierea actului juridic al casatoriei, si exista pe tot timpul cat dureaza raportul de casatorie. In acest sens, Codul familiei foloseste, de exemplu termenul de casatorie in articolul 28, potrivit caruia sotii sunt obligati sa poarte un anumit nume „in timpul casatoriei”, si in articolul 30, care stabileste regimul juridic al bunurilor dobandite „in timpul casatoriei”.

In al treilea rand termenul de „casatorie” poate avea intelesul de institutie juridica, adica ansamblul normelor jurudice care reglementeaza casatoria.

Din punct de vedere etimologic termenul de „casatorie” provine din termenii latinesti „casa”, insemnand bordei, coliba, si „torus”- pat conjugal - si exprima unirea totala intre un barbat si o femeie.Termenul „cununie”, adica celebrarea totala a casatoriei, provine din latinescul „corona” si aminteste de coroana ce se pune pe capul mirilor conform ritualului crestin-ortodox al casatoriei.

Orice incercare de a gasi o definitie completa si atotcuprinzatoare a casatoriei risca sa duca la cautari care nu se mai sfarsesc.Fiind vorba de o institutie juridica atat de importanta, au existat de-a lungul istoriei dreptului, in dreptul roman, dar in special in partea sa moderna si contemporana, cateva definitii demne de luat in seama, chiar in conditiile in care reglementarile specifice in materie (codurile familiei, legile cu privire la casatorie si divort etc.) de obicei nu dau definitii.

Dictionarul de drept civil defineste casatoria ca fiind „o uniune incheiata prin liberul consimtamant dintre un barbat si o femeie, relizata in conditiile legi in scopul intemeierii unei familii” .

Ultimele lucrari elaborate si pulicate in domeniu dau definitii apropiate :

Casatoria este uniunea liber consimtita dintre barbat si femeie, incheiata in concordanta cu dispozitiile legale, in scopul intemeierii unei familii, si reglementata de norme inperative ale legii (Al.Bacaci).

Aceeasi definitie o are in vedere si prof. Ion Filipescu, cu completarea conform careia „uniunea” despre care se face referire se refera atat la actul juridic, cat si la ideea unor raporturi juridice stabilite intre soti.

Casatoria repezinta actul juridic solemn prin care un barbat si o femeie, in scopul crearii unei familii, incheie intre ei o uniune, careia legea ii reglementeaza imperativ conditiile, incheierea si desfacerea.[5]

Casatoria este un act juridic bilateral prin care viitorii soti consimt in mod liber si pe deplin egali sa se supuna statutului legal al casatoriei[6].

Observam ca , analizand aceasta din urma definitie , apare ideea evidenta a casatoriei ca un contract-act juridic bilateral, incheierea casatoriei fiind libera in intelesul contractual.[7]

2.Natura juridica

In perioada romana casatoria era o institutie pur civila, insa, din cauza influentei mereu crescande a bisericii crestine, a dobandit, treptat, un caracter religios.

Legislatia civila, sub influenta dreptului canonic, a capatat din ce in ce mai mult dispozitii bisericesti in preajma secolului al X-lea, reglementarea casatoriei a iesit complet din domeniul dreptului civil .

Secole in sir autoritatile bisericesti in tarile catolice au pastrat competenta exclusiva a bisericii de a se pronunta in orice chestiuni care interesau raporturile matrimoniale.Casatoria a dobandit astfel un caracter pur religios, transformandu-se intr-o institutie de drept canonic, carmuita de o legislatie speciala, elaborata de soboarele bisericesti si de juristii bisericii catolice .

Incepand din secolul al XVI-lea, autoritatile civile din Franta au reactionat impotriva atot puterniciei bisericii in aceasta materie.Urmarea acestei reactii, autoritatile civile, ajutate de ordonantele regilor francezi, au recastigat, incetul cu incetul, anumite drepturi, cum ar fi acela de a judeca procesele privitoare la interesele patrimoniale izvorand din casatorie sau la nulitatea casatoriei.

Constitutia franceza din 1791 declara: ca legea considera casatoria drept un contract civil. Legiuitorul revolutionar a atribuit ofiterului starii civile competenta de a celebra casatoriile. Aceasta organizare a trecut in codul lui Napoleon, de unde a fost imprumutata si de legiuitorul roman.

In tarile romanesti pana la laicizarea casatoriei-efectuata prin promulgarea Codului civil din 1864-casatoria era o institutie pur religioasa; numai celebrarea casatoriei de catre ministrul cultului putea sa dea persoanelor care se casatoreau calitatea de soti.



Intrarea in vigoare a Codului civil a insemnat o noua era in dreptul matrimonial roman. Casatoria s-a transformat, dupa modelul; legislatiei franceze intr-un contract civil, iar ofiterii de stare civila erau singurii, competenti sa o celebreze.

Casatoria religioasa are radacini adanci in traditia populara, astfel ca, Constitutia din 1866 a prevazut, cu privire la actele de casatorie, ca ele trebuie intocmite, intotdeauna, inaintea slujbei religioase, care, pentru casatorie va fi obligatorie, afara de cazurile prevazute de lege. In acest fel, textul constitutional a transformat casatoria intr-un contract mixt: casatoria civila trebuia sa fie celebrata mai intai, dupa care sotii erau obligati sa se casatoreasca si la biserica.

Fata de imprjurarea ca legea speciala anuntata nu a fost votata niciodata, s-a pus problema daca o casatorie celebrata numai inaintea ofiterului starii cvile este valabila. Majoritatea doctrinei si jurisprudenta din acea vreme au dat un raspuns afirmativ.

Prin urmare, legiuitorul constituant a prevazut o obligatie, pe care nu a sanctionat-o, ramanand astfel o simpla declaratie de principii care nu a fost pusa in concordanta cu prevederile Codului civil. Si nici nu putea fi altfel, caci, odata admisa teoria contractului civil, era imposibil a se introduce in legislatia civila dispozitii de drept canonic, fara a viola principiul libertatii constiintei.

Controversa a fost curmata definitiv prin Constitutia din 1923, care, in articolul 23, prevedea: ,,Actele starii civile sunt de atributia starii civile. Intocmirea acestor acte va trebui sa preceada intotdeauna binecuvantarea religioasa.

In forma de mai sus, textul constitutional nu inlatura celebrarea religioasa, dar nu o mai declara obligatorie, aceasta avand doar caracter de recomandare.

In peisajul legislativ international casatoria are, fie un caracter exclusiv laic, fie un caracter exclusiv religios, fie un caracter mixt.

In ce priveste natura juridica a casatoriei, in doctrina juridica s-au exprimat trei teorii principale.

Teoria contractuala considera casatoria fie un contract civil sui generis, fie un act juridic – conditie, fie un act juridic – uniune. Aceasta teorie tine seama de vointa, exprimata in mod solemn de ambii soti in fata ofiterului de stare civila. Constitutia franceza din 1971 declara ca legea nu cosidera casatoria decat un contract civil .

Teoria institutionala cosidera casatoria o institutie juridica, cu un satatut reglementat de lege. Codul familiei reglementeza casatoria ca pe o institutie juridica, referindu-se la incheierea, efectele, desfintarea, desfacerea si incetarea acesteia.

Teoria mixta contractuala – institutionala dominanta in doctrina juridica occidentala, atribuie casatoriei atat natura juridica de contract, cat si pe cea de institutie juridica . Aceasta teorie raspunde intereselor patrimoniale ale sotilor, care, pot incheia conventii matrimoniale, dar care, dobandesc in acelasi timp statutul de casatoriti.

In opinia noastra , casatoria este un act juridic bilateral, solemn , irevocabil, de dreptul familiei. Intre acestea exista mai multe deosebiri:

a)           In cazul contractului, fiecare parte urmareste un scop diferit de al celeilalte parti, pe cand in cazul casatoriei ambele parti urmaresc un scop comun, care este intemeierea unei familii;

b)           Efectele juridice ale contractului sunt determinate de parti, in anumite limite stabilite de lege(articolul 5, 963, 968 C.civ.), putand imbraca cele mai diferite aspecte, in timp ce efectele casatoriei sunt prestabilite de lege, vointa partilor neavand decat rolul de a determina aplicarea statutului legal al casatoriei, fara posibilitatea de a-l modifica in vreun fel. Cei care se casatoresc au deci numai posibilitatea de a accepta ori nu statutul legal al casatoriei, asa cum este el stabilit de lege;

c)           In principiu contractul poate fi succeptibil de modalitati (conditia si termenul), pe cand casatoria nu poate fi afectata de asemenea modalitati;

d)           Contractul fiind stabilit prin vointa partilor (mutuus consensus) poate inceta prin acordul lor de vointa in acest sens (mutuus dissensus), pe cand casatoria nu poate lua sfarsit prin acordul de vointa al partilor. In cazul contractului cu durata nedeterminata se admite ca acesta poate inceta, in principiu, prin vointa unilaterala a uneia dintre parti, pe cand casatoria se intelege ca, nu poate inceta in asemenea mod. In sfarsit, contractul poate fi modificat de catre parti prin acordul lor, ceea ce nu este posibil in cazul casatoriei;

e)           In cazul contractului, daca o parte nu-si executa obligatiile, cealalta parte poate cere rezolutiunea, pe cand casatoria poate fi desfacuta prin divort, in conditiile stabilite de lege;

f)            Nulitatile casatoriei prezinta anumite particularitati fata de cele ale contractului si ale celorlalte acte juridice.

3.Caracterele juridice

Fata de reglementarea legala, suntem de parere ca institutia juridica a casatoriei prezinta urmatoarele caractere juridice:

Casatoria este o uniune intre un barbat si o femeie



In scopul intemeierii unei familii barbatul si femeia au dreptul de a se casatorii .

Cum unul dintre principalele scopuri ale casatoriei este procreatia, nu se poate concepe o casatorie intre doua persoane de acelasi sex. Aceasta afirmatie este contrazisa de existenta unor reglementari din alte state, care permit casatoria intre persoane de acelasi sex.

Casatoria este monogama

Conform articolului 5 din C. fam., „este oprit sa se casatoreasca barbatul care este casatorit sau femeia care este casatorita”. Acest caracter rezulta in mod normal din fundamentul casatoriei, si anume existenta unei afectiuni comune, reciproce intre soti. Caracterul exclusiv al sentimentului de dragoste implica in mod necesar monogamia. Exista si reglementari legale (articolul 303 Cod penal) de natura penala care, in afara regurilor moralei, asigura caracterul monogam al casatoriei.

Casatoria este un acord de vointa liber exprimat

Vointa celor doi viitori soti, neviciata in nici un mod, exprimata in mod liber si pulic, este garantata prin dispozitii legale ce stabilesc tocmai incheierea casatoriei bazata pe afectiunea reciproca.

Mai mult de cat atat acest caracter a fost cuprins in actele internationale privind drepturile omului: Declaratia Universala a Drepturilor Omului (articolul 25 si 26), Pactul International privind drepturile civile si politice (articolul 23 alin. 3), Pactul International privind drepturile economice, sociale, culturale (articolul 10 alin. 1).

Casatoria are un caracter solemn

Ea nu poate fi incheiata decat in formele cerute de lege, adica ea nu se incheie decat intr-un anumit loc (deobicei la Oficiul Starii Civile care functioneaza in cadrul primariei fiecarei localitati), in fata unei autoritati de stat, la o data si ora dinainte stabilite, in prezenta obligatorie, efectiva si concomitenta a ambilor viitori soti si in prezenta unui public care are acces liber la solemnitate.

Casatoria are un caracter civil (laic)

In Romania, incheierea si inregistrarea casatoriei sunt atributele exclusive ale autoritatilor de stat competente.

Articolul 3 din C. fam. stipuleaza: ,,Numai casatoria incheiata in fata ofiterului de stare civila, da nastere drepturilor si obligatiilor de soti, prevazute de prezentul cod”, iar articolul 17 din C. fam. mai adauga: ,,ofiterul de stare civila, luand consimtamantul viitorilor soti, va intocmi de indata, in Registrul actelor de stare civila, actul de casatorie, care se semneaza de catre soti, de catre cei doi martori si de ofiterul de stare civila.

In prezent in Romania, potrivit dispozitiilor constitutionale care garanteaza tuturor cetatenilor libertatea constiintei si libertatea exercitarii cultului religios, sotii au posibilitatea sa procedeze si la celebrarea religioasa a casatoriei, dar numai dupa incheierea casatoriei in fata autoritatii de stat si fara ca ea sa aiba efecte juridice civile .

Articolul 48 alin. 2 din Constitutia Romaniei prevede: „Casatoria religioasa poate fi celebrata numai dupa casatoria civila”.

Casatoria se incheie pe viata

In principiu, legatura casatoriei este menita sa dainuiasca intre soti pe tot timpul vietii lor.

Casatoria se bazeaza pe deplina egalitate dintre cei doi soti

Este caracterul care deriva, cum este si normal, din egalitatea deplina a femeii cu barbatul, in toate domeniile, si care este consfintita in legea fundamentala a Romaniei. Articolul 48 alin. 1 din Constitutie stabileste : ,,Familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti, pe egalitatea acestora si pe dreptul si indatorirea parintilor de a asigura cresterea, educatia si ingrijirea copiilor.

In acelasi fel, in articolul 1 alin. 4 din C.fam. se stabileste : ”In relatiile dintre soti, precum si in exercitarea drepturilor fata de copii, barbatul si femeia au drepturi egale” sau in articolul 25 C. fam: ,,Barbatul si femeia au drepturi si obligatii egale in casatorie”, cu completarea articolului 26 C. fam.” Sotii hotarasc de comun acord in tot ceea ce priveste casatoria„.

Aceasta este reglementarea ce stabileste egalitatea in drepturi si obligatii cu privire la raporturile personale. La fel se pune problema si pentru raporturile patrimoniale. Articolul 29 din C. fam. prevede: ,,Sotii sunt obligati sa contribuie in raport cu mijloacele fiecaruia la cheltuielile casatoriei”, iar potrivit articolului 30 alin. 1 C.fam., „bunurile dobandite in timpul casatoriei de oricare dintre soti sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor. De asemenea parintii au aceleasi drepturi si obligatii cu privire la copii lor, atat in ceea ce priveste intretinerea, cat si educatia si intretinerea minorilor. Sotii au obligatii egale, isi datoreaza reciproc intretinere in caz de nevoie (articolul 86 si 89 C. fam.)

Casatoria se incheie in sopul intemeierii unei familii

Casatoria este ocrotita de lege, deoarece constituie baza familiei. Intemeierea relatiilor de familie constituie continutul casatoriei, cauza necesara si determinanta a acesteia .

Dreptul la casatorie este un drept fundamental al omului si nici o autoritate nu il poate limita.

Clauzele de celibat sunt considerate nule de drept.

Libertatea de a se casatorii confera persoanei si dreptul de a refuza sa se casatoreasca, nefiind admisa nici o limitare a acestuia.

Legislatia noastra actuala nu consacra expres dreptul la casatorie. De remarcat insa ca portrivit articolului 11 alin.2 din Constitutia republicata; Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.





S.Bradeanu,V.D.Zlatescu,in Tratat de drept civil,vol.I, Partea generala, Bucuresti, edit. Academiei,1967,p.242,.I.Dogaru, Drept civil roman, tratat, Ed. Europa, Craiova,1996, vol. 1,p. 195.

A se vedea:I.P Filipescu, A.I.Filipescu- op.cit., p.11

A se vedea:E.Florin-op. cit., p.21

M.Costin, M.Muresan,V.Ursa, Dictionar de drept civil, Ed. Stintifica si Enciclopedica, Buc.1980, p.75.

G.Lupsan, Dreptul familiei, Ed. Junimea, Iasi, 2001,p.22.

A.Pricopi, Casatoria in dreptul civil roman, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998, p.16

Ion Chelaru,Casatoria si divortul, Ed. A 92 Acteon

C.Hamangiu, I.Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu-Tratat de drept civil roman, vol. I, Ed. All, Bucuresti, 1996, p.184.

A se vedea: A.Bacaci, C.Hageanu, V. Dumitrache-Op.cit., p. 15.

Articolul 22 alin. (2) din Constitutia din 1866 – a se vedea I. Muraru, Gh. Iancu, M.L.Pucheanu, C.L.Popescu-Constitutiile romane, Regia Autonoma „Monitorul Oficial”, p.38.

A se vedea : Articolul 23 din Constitutia din 1923-in lucrarea ,,Constitutiile romane’’ – I. Muraru, Gh. Iancu, M.L. Puchenu, C.L. Popescu-op. cit., p.75.

Articolul 2 – 2 alin. (2) din proiectul Codului civil prevede: ,,Casatoria religioasa poate fi celebrata dupa incheierea casatoriei civile.”

Dan Lupascu, Dreptul familiei, Ed. Rosetti, 2005.

A se vedea: C. Hamagiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu-Tratat de drept civil roman, vol. I, Ed. ,,All”, Buc., 1996, p.184 si urm.

A se vedea : J.Carbonnier, op.cit., p.13-18; G.Marty,P.Raynaud,-Droit civil , tome I, volume II, Sirey, Paris, 1967, p.67-69;

Adriana Corhan-Dreptul familiei. Teorie si practica, Ed. „lumina Lex”, Buc. ,1999

A se vedea Gh. Mifuta-Dreptul familiei, Ed. „Scrisul Gorjan”, 2002, p.21

De exemplu, in dreptul olandez

Articolul 2-2 alin. 4 din proiectul Codului civil prevede: ,,casatoria inceteaza prin decesul sau prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti”. Acelasi proiect prevede nulitatea casatoriei (articolul 2-2 alin. 3 ) si desfacerea acesteia prin divort (articolul 2-2 alin. 5 ). La romani, casatoria nu avea caracter obligatoriu, ea putea fi desfacuta fara nici o judecata sau procedura determinata ; divortul era liber, astfel ca nimic nu distingea din acest punct de vedere, casatoria de concubinaj.

Ion Chelaru-Casatoria si divortul Ed.A 92 Acteon

In dreptul suedez este prevazuta posibilitatea ca instanta sa pronunte divortul sa impuna sotului vinovat, cu titlul de sanctiune, interdictia de a se recasatorii timp de doi ani, iar in caz de aulter timp de trei ani.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1753
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site