Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


OCROTIREA PARINTEASCA

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
EFECTELE ADOPTIEI
Interpretarea legii penale
Limitele libertatii de exprimare, ca interdictii constitutionale
CONTRACTUL
PARTICIPANTII LA PROCESUL CIVIL
MODALITATI DE SESIZARE A AUTORITATILOR POLITIENESTI
DREPTUL DE PROPRIETATE PRIVATA
LIBERTATILE FUNDAMENTALE
DREPT CONSTITUTIONAL
STRUCTURA DE STAT


OCROTIREA PARINTEASCA

Ocrotirea parinteasca consta in totalitatea drepturilor si obligatiilor acordate de lege parintilor pentru a asigura cresterea si educarea copiilor lor minori. Aceasta institutie cuprinde atat drepturile si obligatiile parintilor cu privire la persoana copilului minor, cat si cele privind bunurile acestuia.




Aceasta se exercita pe perioada minoritatii copilului, cu exceptia cazului in care minorul dobandeste, prin casatorie, capacitate de exercitiu deplina, si apartine in egala masura ambilor parinti, indiferent daca copilul este din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie.

Ocrotirea parinteasca este reglementata de art. 97-112 C. fam. si de Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, intrata in vigoare la 1 ianuarie 2005.

Principiile ocrotirii parintesti

1. principiul exercitarii ocrotirii parintesti numai in interesul copilului minor (art. 97 alin. 2 C. fam.), parintii avand obligatia de a se ingriji de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea si pregatirea lui profesionala, potrivit cu insusirile acestuia si in conformitate cu regulile si principiile societatii, pentru a-l face folositor colectivitatii.

2. principiul egalitatii parintilor in exercitarea ocrotirii parintesti (art. 1 alin. 4 si art. 97 alin. 1 C. fam.), ca o consecinta a egalitatii dintre barbat si femeie.

3. principiul asimilarii depline a copilului din afara casatoriei cu cel din casatorie (art. 63 C. fam.)

Copilul din afara casatoriei a carui filiatie a fost stabilita prin recunoastere sau hotarare judecatoreasca are, fata de parinte si rudele acestuia, aceeasi situatie ca si un copil din casatorie.

4. principiul independentei patrimoniale dintre copil si parinte (art. 106 C. fam.)

Parintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului si nici copilul asupra bunurilor parintelui, cu exceptia dreptului la mostenire si la intretinere, in acest fel patrimoniul copilului fiind distinct de cel al parintelui sau.

5. principiul exercitarii ocrotirii parintesti sub supravegherea si controlul autoritatii tutelare, al instantelor judecatoresti si al Ministerului Public

Autoritatea tutelara are obligatia de control si indrumare a modului in care parintii isi indeplinesc indatoririle privitoare la persoana si bunurile copilului, conform art. 108 alin. 1 C. fam. Aceasta exercita atributiile de control, indrumare, decizie si sesizare prevazute de lege cu privire la minorii aflati sub ocrotirea parinteasca. In anumite cazuri, legea prevede necesitatea ascultarii autoritatii tutelare.

Atributiile de autoritate tutelara apartin organelor executive si de dispozitie ale consiliilor locale comunale, orasenesti, municipale sau de sector ale municipiului Bucuresti, potrivit art. 158 C. fam. Insa, prin Legea nr. 272/2004, o parte din atributiile de supraveghere si control al exercitarii ocrotirii parintesti apartinand autoritatii tutelare au fost transferate Directiei de asistenta sociala si protectie a copilului.

Atributiile autoritatii tutelare sunt urmatoarele:

a)      ca organ de control:

- controleaza felul in care parintii isi indeplinesc indatoririle cu privire la persoana si bunurile minorului, avand dreptul de a-l vizita pe acesta la locuinta sa si de a se informa pe orice cale despre felul in care este ingrijit cat priveste sanatatea si dezvoltarea lor fizica, educarea, invatatura si pregatirea lor profesionala, la nevoie dand indrumarile necesare. Acest control se exercita din oficiu, dar si la plangerea sau sesizarea oricarei persoane sau organizatii care socoteste necesara interventia autoritatii tutelare.

b) ca organ de decizie:

- solutioneaza neintelegerile dintre parinti cu privire la exercitiul drepturilor si obligatiilor parintesti, luand decizii cu caracter jurisdictional dupa ascultarea parintilor si potrivit interesului minorului (art. 99 C. fam.);

- incuviinteaza cererea copilului de 14 ani de a-si schimba felul invataturii sau pregatirii profesionale stabilite de parinti sau de a avea locuinta necesara desavarsirii acestora (art. 102 C. fam.);

- incuviinteaza parintelui decazut din drepturile parintesti pastrarea legaturilor personale cu minorul, doar daca prin acestea nu ar fi primejduita cresterea, educarea si invatatura sa (art. 111 C. fam.);

- stabileste suma anuala necesara pentru intretinerea de catre tutore a minorului si administrarea bunurilor sale (art. 127 alin. 1 C. fam.);

- incuviinteaza in prealabil actele de dispozitie pe care parintii urmeaza a le incheia in numele minorului sau pe care acesta le va incheia cu incuviintarea prealabila a parintilor (art. 129 alin. 2 C. fam.);

- incuviinteaza ridicarea de catre parinti a sumelor de bani care depasesc nevoile minorului si ale administrarii bunurilor sale (art. 131 alin. 1 C. fam.);

- aproba inventarul bunurilor minorului aflat sub tutela si plata creantelor tutorelui, sotului, rudei in linie dreapta sau fratilor si surorilor tutorelui fata de minor (art. 126 C. fam.);

- numeste curator, in caz de interese contrare intre parinti si minor (art. 132 C. fam.);

- acorda descarcare de gestiune tutorelui pentru gestiunea anuala si pentru cea generala a patrimoniului minorului, dupa verificarea socotelilor (art. 135 si art. 141 alin.1 C. fam.);

- hotaraste impreuna cu medicii daca interzisul judecatoresc va fi ingrijit la locuinta sa sau intr-o institutie sanitara (art. 149 alin. 2 C. fam.).

c) ca organ de sesizare:

Autoritatea tutelara are calitate procesuala activa, sesizand instanta de judecata atunci cand luarea unor masuri de ocrotire a minorului este de competenta acesteia, in situatii precum:

- modificarea masurilor privitoare la drepturile si obligatiile parintilor fata de minor, atunci cand se schimba imprejurarile privind parintii divortati (art. 44 alin. 1 C. fam.);

- punerea sub interdictie a unui minor aflat sub ocrotirea parinteasca (art. 143 si 150 alin. 1 C. fam.);

- decaderea parintelui din drepturile parintesti (art. 109 C. fam.).

d) in situatiile in care legea prevede necesitatea ascultarii autoritatii tutelare:

- in caz de divort sau de anulare a casatoriei, pentru a stabili carui parinte i se vor incredinta spre crestere si educare copii minori (art. 24 alin. 2 si art. 42 alin. 1 C. fam.);

- in situatia modificarii masurilor luate de instanta la divort privind incredintarea spre crestere si educare a copiilor minori, avand in vedere schimbarea imprejurarilor (art. 44 C. fam.);

- pentru solutionarea problemei incredintarii copilului spre crestere si educare si a stabilirii pensiei de intretinere, ca urmare a stabilirii filiatiei copilului din afara casatoriei (art. 65 C. fam.);

- pentru stabilirea locuintei minorului de catre instanta, in cazul in care parintii nu locuiesc impreuna si nu se inteleg in aceasta privinta (art. 100 alin. 3 C. fam.);

- pentru stabilirea de catre instanta a intinderii obligatiei de intretinere, a felului si a modalitatii de executare, in cazul in care parintii nu se inteleg in aceasta privinta (art. 107 alin. 3 C. fam.);

- pentru decaderea unuia sau ambilor parinti de catre instanta din drepturile parintesti (art. 109 alin. 2 C. fam.).

Instantele judecatoresti intervin, la cerere sau din oficiu, daca incalcarea obligatiilor parintesti este grava si iau hotarari privind masurile necesare protectiei eficiente a minorilor, in situatii precum:

- decaderea din drepturile parintesti a parintelui (art. 109 C. fam.);

- redarea exercitiului drepturilor parintesti, daca imprejurarile care au determinat decaderea din drepturile parintesti    au incetat (art. 112 C. fam.);

- punerea sub interdictie a unuia sau a ambilor parinti sau a minorului (art. 142 C. fam.);

- incredintarea copiilor in cazul divortului parintilor, a desfiintarii casatoriei sau a stabilirii filiatiei copilului din afara casatoriei fata de ambii parinti (art. 42, 24 si 65 C. fam.);

- stabilirea locuintei minorului, in caz de neintelegere a parintilor;

- inapoierea copilului de la orice persoana care il tine fara drept catre parinti (art. 103 C. fam.);

- stabilirea pensiei de intretinere a minorului daca parintii nu se inteleg in timpul casatoriei, la divort, la desfiintarea casatoriei si in situatia stabilirii filiatiei copilului din afara casatoriei (art. 107, 42, 24 si 65 C. fam.);

- incuviintarea invoielii parintilor privind intretinerea minorului la divort (art. 42 C. fam.);

- incuviintarea purtarii numelui parintelui fata de care s-a stabilit filiatia copilului din afara casatoriei;



- modificarea masurilor luate de instanta privind minorul, daca s-au schimbat imprejurarile initiale;

- solutionarea neintelegerilor parintilor privind dreptul de a intretine relatii personale cu minorul de catre parintele caruia acesta nu i-a fost incredintat;

- numirea tutorelui, conform art. 38, 39 si 42 din Legea nr. 272/2004;

- obligarea fostului tutore la repararea pagubelor pricinuite minorului din vina sa (art. 141 C. fam.);

- stabilirea persoanei care exercita drepturile si indeplineste obligatiile parintesti in situatia copilului lipsit temporar sau permanent de ocrotire parinteasca, potrivit art. 38 din Legea nr. 272/2004;

- instituirea masurilor de protectie speciala a copilului (plasamentul, plasamentul in regim de urgenta sau supravegherea specializata), daca lipseste acordul parintilor, conform dispozitiilor Legii nr. 272/2004.

Ministerul Public isi exercita atributiile prin procurori constituiti in parchete pe langa fiecare instanta judecatoreasca care apara drepturile si interesele minorilor si ale persoanelor puse sub interdictie.

In cadrul procesului civil procurorul poate introduce orice actiune, cu exceptia celor strict personale, si sa participe la orice proces, in orice faza a sa, daca acest lucru este necesar pentru apararea drepturilor si intereselor minorilor si ale persoanelor puse sub interdictie si in alte cazuri prevazute de lege, conform art. 45 C. proc. civ.

Procurorul poate promova in instanta urmatoarele actiuni:

stabilirea filiatiei sau contestarea recunoasterii facute de mama sau de tata, daca este in interesul minorului;

constatarea nulitatii casatoriei;

decaderea din drepturile parintesti;

punerea sub interdictie.

De asemenea, procurorul participa la procesele civile, ori de cate ori legea prevede expres participarea sa, poate exercita caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti si supravegheaza la respectarea legalitatii in faza de executare a hotararilor judecatoresti.

In cadrul procesului penal, procurorul supravegheaza respectarea dispozitiilor legale privind minorii si punerea in executare a hotararilor judecatoresti la locurile de executare a pedepselor si a masurilor educative.

Drepturile si indatoririle parintesti

Drepturile si indatoririle parintesti cu privire la persoana copilului

1. dreptul parintilor de a stabili locuinta copilului ( art.100 C. fam.)

Copilul minor locuieste la parintii sai, avand astfel un domiciliu legal. Daca parintii nu locuiesc impreuna in timpul casatoriei, fiind separati, sau sunt necasatoriti intre ei ori divortati, ei decid de comun acord la care dintre ei va locui minorul, iar in caz de neintelegere, instanta judecatoreasca decide tinand seama de interesele minorului, dupa ce asculta autoritatea tutelara si copilul in varsta de 10 ani.

Actiunea in stabilirea domiciliului minorului este promovata de unul dintre parinti sau de copilul de 14 ani, ca reclamant, impotriva celuilalt parinte, in calitate de parat, aceasta actiune fiind imprescriptibila, fiind limitata doar de implinirea de catre minor a varste de 18 ani. Instanta competenta este judecatoria de la domiciliul paratului. Participanti la proces sunt autoritatea tutelara si copilul de 10 ani. Se pot folosi orice mijloace de proba in dovedirea actiunii, insa in mod obligatoriu trebuie realizata ancheta sociala. Caile de atac sunt apelul si recursul, promovate in termen de 15 zile. In aceasta materie nu opereaza autoritatea de lucru judecat, putandu-se promova oricand o noua actiune cu acelasi obiect daca se modifica imprejurarile initiale (in practica s-a stabilit un termen de 6 luni pentru promovarea unei noi actiuni).

Daca minorul a implinit 14 ani, potrivit art. 102 C. fam., el poate solicita autoritatii tutelare incuviintarea unei locuinte deosebite de cea a parintilor sai, daca aceasta este in interesul desavarsirii invataturii si pregatirii sale profesionale.

Conform art. 103 alin. 1 C. fam., parintii au dreptul sa ceara inapoierea copilului de la orice persoana care il tine fara drept. Insa, instanta poate respinge cererea lor daca costata ca inapoierea copilului este contrara intereselor acestuia, minorul de 10 ani fiind ascultat in acest sens.

2. dreptul parintilor de a indruma copilul minor

Parintii hotarasc felul invataturii si pregatirii profesionale a minorului si ii orienteaza relatiile de prietenie si anturajul. Copilul in varsta de 14 ani poate solicita instantei incuviintarea schimbarii felului invataturii si al pregatirii profesionale.

3. dreptul parintilor de a avea legaturi personale cu copilul si de a veghea la cresterea, la educarea, la invatatura si la pregatirea profesionala a acestuia

In cazul desfacerii sau desfiintarii casatoriei ori in cazul plasamentului copilului unei persoane, familii, asistentului maternal sau centrului specializat de ocrotire, legea recunoaste parintelui la care nu se afla copilul dreptul de a avea legaturi personale cu acesta si de a veghea la cresterea, la educarea, la invatatura si la pregatirea profesionala a sa. Daca unul dintre parinti il impiedica pe celalalt sa isi exercite acest drept, cel din urma se poate adresa instantei de judecata care stabileste modalitatile concrete de exercitare a acestui drept si un program de vizitare a minorului. In practica s-a recunoscut si dreptul bunicilor de a avea legaturi personale cu minorul.

4. dreptul parintelui de a consimti la adoptia copilului

Pentru incuviintarea adoptiei unui copil este necesar consimtamantul parintelui firesc, chiar daca acesta a fost decazut din drepturile parintesti, conform art. 12 alin. 2 din Legea nr. 273/2004.

5. dreptul parintilor de a-l reprezenta pe minor in actele civile ori de a-i incuviinta actele juridice

Potrivit art. 105 alin 1 si 2 C. fam., minorul sub 14 ani este reprezentat in actele civile de parintii sai deoarece nu are capacitate de exercitiu, pe cand minorul cu varsta intre 14 si 18 ani poate incheia singur acte juridice, insa cu incuviintarea parintilor. In cazul actelor pentru care tutorele este obligat sa ceara incuviintarea autoritatii tutelare si parintii au nevoie de aceeasi autorizare. Daca exista contrarietate de interese intre parinti sau tutore si copilul minor, autoritatea tutelara va numi un curator care sa reprezinte sau sa-l asiste pe minor la incheierea acelor acte juridice.

6. indatorirea de a creste copilul si de a-l intretine

Conform art. 101 alin. 2 C. fam., parintii sunt obligati sa creasca copilul si sa il intretina, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala acestuia, potrivit cu insusirile lui si conform cu interesele generale ale societatii si ordinea de drept.

Pentru indeplinirea acestor scopuri parintii trebuie sa foloseasca metoda convingerii si, daca este necesar, unele masuri de constrangere, insa cu pastrarea unor limite, incat sa nu dauneze dezvoltarii copilului. Excesele de acest gen pot determina plasamentul copilului la o persoana, familie, asistent maternal sau centru specializat de ocrotire sau chiar decaderea din drepturile parintesti si sanctiuni penale pentru savarsirea infractiunii de rele tratamente aplicate minorului.

Obligatia de intretinere a copilului de catre parinti a fost prezentata in capitolul anterior.

Drepturile si indatoririle parintesti cu privire la bunurile copilului

Potrivit art. 105 alin. 3 C. fam., parintii sunt supusi aceluiasi regim juridic privind administrarea bunurilor minorului ca si tutorele, cu exceptia obligatiei de a intocmi inventarul amintit de art. 126 C. fam.

1. Parintii au dreptul si obligatia de administrare a bunurilor copilului minor, in aceasta sfera fiind incluse actele de administrare propriu-zise, dar si cele de conservare si, uneori, cele de dispozitie.

a) administrarea bunurilor minorului sub 14 ani



Parintii pot incheia urmatoarele acte:

- acte de administrare, precum cele privind folosinta unui bun sau intrebuintarea veniturilor produse de un bun sau a sumelor la care minorul are dreptul;

- acte de conservare, precum cele necesare dobandirii unui drept sau evitarii stingerii lui si care comporta cheltuieli mici;

- unele acte de dispozitie, ca instrainarea sau gajarea bunurilor minorului si renuntarea la drepturile patrimoniale ale acestuia, insa numai cu incuviintarea autoritatii tutelare, sau instrainarea bunurilor supuse pieirii sau stricaciunii sau a celor nefolositoare, daca valoarea lor nu depaseste 250 lei, fara incuviintarea autoritatii tutelare;

- unele acte asimilate celor de dispozitie, precum plata creantelor pe care parintii, fratii sau surorile acestora le au fata    de minor.

Parintii pot realiza, fara incuviintarea autoritatii tutelare, reparatiile de intretinere si cele radicale la imobilul minorului, plata datoriilor minorului, cheltuielile referitoare la intretinerea lui si la administrarea bunurilor sale, intentarea de actiuni in instanta sau apararea ca parat in instanta.

In schimb, parintii pot realiza, doar cu incuviintarea autoritatii tutelare si sub sanctiunea nulitatii relative a acestor acte, acceptarea unei mosteniri, intrebuintarea sumelor de bani ale minorului si contractarea unui imprumut pe numele minorului.

b) administrarea bunurilor minorului peste 14 ani

Minorul de peste 14 ani poate incheia singur acte juridice, insa are nevoie de incuviintarea prealabila a parintilor sau a tutorelui, iar, pentru anumite acte, incuviintarea autoritatii tutelare. In practica, s-a aratat ca acest minor poate incheia singur acte de conservare si de administrare.

2. Parintii au dreptul si obligatia de a-l reprezenta pe copil sau de a-i incuviinta actele juridice.

Exercitarea ocrotirii parintesti

Exercitarea ocrotirii parintesti de catre ambii parinti

De regula, ocrotirea parinteasca se exercita in mod egal si de comun acord de catre ambii parinti, de la nasterea copilului si pana cand acesta implineste varsta de 18 ani sau minora se casatoreste, indiferent daca copilul este din casatorie, din afara casatoriei sau este adoptat.

Conform art. 99 C. fam., daca se ivesc neintelegeri intre parinti privind exercitarea drepturilor sau indeplinirea indatoririlor parintesti, autoritatea tutelara, dupa ce ii asculta parinti, hotaraste potrivit cu interesul copilului. Autoritatea tutelara poate incuviinta    copilului de peste 14 ani schimbarea felului invataturii hotarate de parinti sau sa aiba o locuinta diferita necesara desavarsirii pregatirii sale profesionale. De asemenea, unul dintre parinti se poate adresa autoritatii tutelare, daca este nemultumit de masurile luate de instanta privind exercitarea de catre celalalt parinte a dreptului de administrare a bunurilor minorului sau incuviintarea actelor acestuia, plasamentul minorului la o persoana, familie, asistent maternal sau serviciu de tip rezidential, modul de exercitare a drepturilor si indatoririlor parintesti de catre celalalt parinte.

Dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 273/2004, in literatura juridica s-a subliniat faptul ca atributiile autoritatii tutelare ar trebui reviziute, iar dispozitiile Codului familiei privind competenta acestui organ asupra solutionarii neintelegerilor parintilor referitoare la exercitarea ocrotirii parintesti ar trebui corelate cu cele din noua lege. Legea nr. 273/2004 prevede competenta instantei de judecata in solutionarea neintelegerilor intre parinti, fara a abroga expres articolele corespunzatoare din Codul familiei (acestea considerandu-se in mod tacit abrogate, pentru ca ele contravin noii legi).

Aceste neintelegeri se rezolva pe cale amiabila sau, daca nu este posibil, de catre instanta de judecata.

In acest sens, pot exista urmatoarele litigii:

- litigii privind intinderea, felul si modalitatile de executare a obligatiei de intretinere a parintilor nedivortati fata de copilul lor minor, cu ascultarea obligatorie a partilor si a autoritatii tutelare;

- litigii privind incredintarea copilului minor la divort;

- litigii privind contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere si educare, invatatura si pregatire profesionala a copilului minor, in caz de divort;

- litigii privind modul de pastrare a legaturilor personale de catre parintele caruia nu i-a fost incredintat spre crestere si educare minorul, cu ascultarea obligatorie a minorului de 10 ani si a autoritatii tutelare;

- litigii privind stabilirea locuintei minorului daca parintii nu locuiesc impreuna, cu ascultarea obligatorie a minorului de 10 ani si a autoritatii tutelare;

litigii privind inapoierea copilului de la orice persoana care il tine fara drept.

1.4.2. Exercitarea ocrotirii parintesti de catre un singur parinte

Potrivit art. 98 alin. 2 C. fam., ocrotirea parinteasca se exercita de catre un singur parinte in urmatoarele situatii:

moartea fizic constatata sau declarata prin hotarare judecatoreasca a unuia dintre

parinti. Daca cel declarat mort reapare, el isi recapata drepturile si indatoririle parintesti.

decaderea din drepturile parintesti a unuia dintre parinti, daca drepturile si

indatoririle parintesti sunt exercitate astfel incat sanatatea si dezvoltarea copilului este pusa in primejdie. Parintele decazut din drepturi pastreaza obligatia de a intretine minorul si dreptul de a avea legaturi personale cu el, numai daca nu ii pune in pericol sanatatea.

punerea sub interdictie judecatoreasca a unuia dintre parinti;

neputinta, din orice imprejurare, a unuia dintre parinti, de a-si manifesta vointa

(disparitia, condamnarea la o pedeapsa privativa de libertate, contrarietatea de interese intre parinte si minor, impiedicarea cauzata de boala de a indeplini un act anume in interesul minorului - cazuri in care autoritatea tutelara va numi un curator, daca si celalalt parinte nu-si poate manifesta vointa; parasirea definitiva a tarii, copilul ramanand cu celalalt parinte in tara).

1.4.3. Situatii speciale privind exercitarea ocrotirii parintesti

1) Daca unul dintre parinti este mort, pus sub interdictie, decazut din drepturile parintesti sau in neputinta de a-si manifesta vointa, iar celalalt parinte are varsta intre 14-18 ani, sarcina ocrotirii parintesti revine ultimului. Insa, atunci cand cei doi parinti nu sunt casatoriti, cel minor nu poate exercita decat drepturile privind persoana copilului, nu si bunurile acestuia, autoritatea tutelara urmand a institui curatela.

2) Cand unul dintre parinti este mort, pus sub interdictie, decazut din drepturile parintesti sau in neputinta de a-si manifesta vointa, iar celalalt parinte are varsta sub 14 ani, trebuie instituita tutela pentru ocrotirea copilului.

3) Daca unul dintre parinti are varsta intre 14-18 ani, iar celalalt parinte are varsta sub 14 ani, ultimul nu poate avea nici un drept sau indatorire parinteasca, iar primul poate exercita doar drepturile si obligatiile privind persoana copilului, nu si bunurile acestuia, daca nu este casatorit, autoritatea tutelara urmand a institui curatela.

Scindarea ocrotirii parintesti



Aceasta notiune cuprinde cazurile in care ocrotirea parinteasca este scindata in mod inegal intre parinti sau intre parinti si persoana, familia, asistentul maternal sau serviciul de tip rezidential la care a fost dat in plasament minorul.

1) Scindarea ocrotirii parintesti in cazul desfacerii casatoriei

Conform art. 42 C. fam., la divort instanta poate dispune incredintarea copilului spre crestere si educare unuia dintre parinti sau plasamentul la o persoana, familie, asistent maternal sau centru specializat de protectie a copilului.

Daca minorul a fost incredintat unuia dintre parinti, acesta exercita ocrotirea parinteasca, celalalt parinte avand dreptul de a avea legaturi personale cu minorul si de a veghea la cresterea, educarea si pregatirea profesionala a copilului.

In cazul in care imprejurarile initiale avute in vedere de instanta de judecata cand a luat masura incredintarii minorului unuia dintre parinti s-au schimbat, celalalt parinte poate solicita reincredintarea copilului lui.

Scindarea ocrotirii parintesti inceteaza daca parintele care exercita ocrotirea moare, este pus sub interdictie, este decazut din drepturile parintesti sau nu-si poate exprima vointa, parintele caruia nu i s-a incredintat copilul redobandind exercitiul drepturilor parintesti, cu exceptia cazului in care instanta hotaraste incredintarea copilului altor persoane sau unui centru specializat de protectie a copilului.

Scindarea ocrotirii parintesti in cazul desfiintarii casatoriei

Prin asemanare, dispozitiile din materia divortului privind ocrotirea parinteasca se aplica si copiilor rezultati dintr-o casatorie desfiintata.

3) Incredintarea copilului din afara casatoriei

Parintii hotarasc de comun acord in legatura cu modul de exercitare a ocrotirii parintesti, in caz de neintelegere hotarand instanta potrivit dispozitiilor de la divort.

4) Plasamentul copilului unei persoane, unei familii, asistentului maternal sau serviciului de tip rezidential, plasamentul in regim de urgenta si supravegherea specializata

Exercitarea drepturilor si obligatiilor parintesti in aceste situatii este reglementata de Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului (in continuare ne vom referi la aceasta utilizand termenul legea) si este prezentata in Sectiunea II a acestui capitol.

Drepturile copilului

Copiii care se bucura de drepturile consacrate in Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului sunt copiii cetateni romani aflati pe teritoriul Romaniei sau in strainatate, copiii fara cetatenie aflati pe teritoriul Romaniei, copiii care solicita sau beneficiaza de o forma de protectie in conditiile legii privind statutul si regimul refugiatilor in Romania si copiii cetateni straini aflati pe teritoriul Romaniei, in situatii de urgenta constatate de autoritatile publice romane competente.

Raspunderea pentru cresterea copilului revine parintilor si, in subsidiar, autoritatilor administratiei publice locale, conform art. 5 din lege.

Principiile care guverneaza garantarea drepturilor copilului sunt prevazute in art. 6 din lege:

 a) respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;

 b) egalitatea sanselor si nediscriminarea;

 c) responsabilizarea parintilor cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti;

d) primordialitatea responsabilitatii parintilor cu privire la respectarea si garantarea drepturilor copilului;

e) descentralizarea serviciilor de protectie a copilului, interventia multisectoriala si parteneriatul dintre institutiile publice si organismele private autorizate;

f) asigurarea unei ingrijiri individualizate si personalizate pentru fiecare copil;

g) respectarea demnitatii copilului;

h) ascultarea opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia, tinand cont de varsta si de gradul sau de maturitate;

i) asigurarea stabilitatii si continuitatii in ingrijirea, cresterea si educarea copilului, tinand cont de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica, in cazul luarii unei masuri de protectie;

j) celeritate in luarea oricarei decizii cu privire la copil;

k) asigurarea protectiei impotriva abuzului si exploatarii copilului;

l) interpretarea fiecarei norme juridice referitoare la drepturile copilului in corelatie cu ansamblul reglementarilor din aceasta materie.

Drepturile copilului garantate de catre lege sunt urmatoarele:

dreptul la stabilirea si pastrarea identitatii sale, care include dreptul la un nume, dreptul de a dobandi o cetatenie si, daca este posibil, de a-si cunoaste parintii si de a fi ingrijit, crescut si educat de acestia.

S-au stabilit masuri in sarcina medicilor din sectiile de nou-nascuti si de pediatrie pentru identificarea parintilor copiiilor abandonati in spital.

Art. 18 alin. 2 din lege prevede ca deplasarea copiilor in tara si in strainatate se poate realiza doar cu instiintarea si cu acordul ambilor parinti, neintelegerile solutionandu-se de catre instanta judecatoreasca.

2. dreptul la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime, private si familiale;

3. dreptul la libertate de exprimare;

4. dreptul la libertate de gandire, de constiinta si de religie;

5. dreptul la libera asociere;

6. dreptul la identitate etnica;

7. dreptul la respectarea personalitatii si individualitatii sale;

8. dreptul de a creaste alaturi de parintii sai;

9. dreptul de a creste in conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala;

10. dreptul la o educatie care sa ii permita dezvoltarea, in conditii nediscriminatorii, a aptitudinilor si personalitatii sale.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1426
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site