Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


Interpretarea legii penale

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



Interpretarea legii penale

1. Notiunea




Interpretarea oricarei legi, cu atat mai mult a celei penale, este o opera­tiune absolut necesara in procesul de cunoastere teoretica si aplicare prac­tica a prescriptiunilor legale cuprinse in respectivul text. Legea penala, oricat de clar ar fi formulata, presupune numeroase eforturi de interpretare, din par­tea organelor de urmarire penala si a instantelor judecatoresti chemate sa efec­tueze incadrarea juridica a faptelor, prin incorporarea perfecta a situatiei de fapt in cadrul legal fixat prin normele juridice penale.

Interpretarea legii penale este un atribut important si al Instantei Supreme (Curtea Suprema de Justitie), care, in masura in care este sesizata sau consta­ta ca in practica judiciara se fac interpretari diferite ale aceluiasi text de lege, este obligata sa intervina printr-o decizie de indrumare ori sa faca propuneri catre Parlament pentru adoptarea unei legi interpretative sau pen­tru efectuarea altor modificari legislative, care sa excluda confuziile si inter­pretarile eronate.

2. Formele sau felurile interpretarii

Interpretarea legii penale poate fi facuta de legiuitor, de organul judiciar sau de teoreticienii dreptului penal. In functie de cel care face interpretarea, vom avea interpretare legala, interpretare judiciara si interpretare doctrinara.

Interpretarea legala este efectuata de legiuitor in momentul cand adopta o anumita lege penala si consta in explicarea, in continutul acesteia, a anu­mitor termeni, expresii sau situatii juridice care impun o interpretare unitara. Astfel, actualul Cod penal, in Titlul VIII al Partii generale, explica intelesul unor termeni sau expresii din legea penala cum sunt: „teritoriu”, „lege pena­la”, „savarsirea unei infractiuni”, „consecinte deosebit de grave”, „functionar public si functionar” etc.

3. Metodele de interpretare

Interpretarea legii se face apeland la unele metode si procedee care usureaza procesul de intelegere, explicare si argumentare a sensului pe care legiuitorul l-a dat unei anumite legi.

In randurile urmatoare vom prezenta cele mai cunoscute si uzitate metode de interpretare.

3.1. Interpretarea literala sau textuala

Aceasta metoda de interpretare consta in analiza continutului si sensului legii penale cu ajutorul textului in care este exprimata acea norma penala.

De regula, legiuitorul depune eforturi pentru ca formularea textelor din le­gea penala sa fie cat mai corecta, cat mai clara si limpede, din punct de ve­dere gramatical si stilistic. Atunci cand apar unele imperfectiuni ce pot deter­mina intelegeri diferite ale aceluiasi text, este necesar sa se efectueze o asemenea interpretare literala sau gramaticala, pe baza unui studiu etimo­logic (intelesul cuvintelor), stilistic (modul de exprimare) si sintactic (functiile cuvintelor in propozitie si functiile propozitiilor in fraza).

3.2. Interpretarea logica sau rationala

Interpretarea logica se realizeaza prin descoperirea intelesului unei norme sau legi penale cu ajutorul elementelor si procedeelor logice: notiuni, jude­cati, rationamente, analiza, sinteza, inductie, deductie etc.

In cazul interpretarii logice se iau in discutie mai multe elemente, si anu­me: care este cauza (imprejurarile care au determinat elaborarea si adopta­rea legii penale) si scopul (ce a urmarit legiuitorul prin adoptarea acelei legi). Din cunoasterea acestor elemente esentiale se poate deduce, pe cale de rationament, care a fost vointa reala a legiuitorului si sensul pe care el a ur­marit sa-l dea normelor pe care le-a adoptat.

Interpretarea logica se face dupa anumite reguli, apeland la unele rationa­mente:

a) Rationamentul „a fortiori” este acela prin care se demonstreaza ca acolo unde legea permite mai mult, implicit permite si mai putin (a majori ad minus) si invers, daca legea penala interzice mai putin, implicit ea interzice si mai mult (a minori ad majus).

b) Rationamentul „reductio ad absurdum” este rationamentul prin care se demonstreaza ca orice alta interpretare decat cea propusa de legiuitor vine in contradictie cu legea si daca s-ar lua in consideratie ar duce la concluzii absurde.

c) Rationamentul „per a contrario” se bazeaza pe argumentul ca acolo unde exista o alta motivare, obligatoriu trebuie sa existe si o alta rezolvare juridica.

d) Rationamentul „a pari” are ca temei argumentul ca pentru situatii iden­tice solutia juridica trebuie sa fie aceeasi si, prin urmare, legea penala se aplica si in cazurile neprevazute in norma interpretata, dar care sunt identice cu cele formulate in mod expres de lege.

3.3. Interpretarea istorico-juridica

Aceasta modalitate de interpretare presupune analiza istoricului legii sau normei ce se interpreteaza, studiindu-se datele de ordin social, economic, politic si juridic existente in momentul adoptarii legii. Cercetandu-se istoricul legii, se studiaza lucrarile pregatitoare in vederea elaborarii legii, proiecte si anteproiecte, expunerile de motive, dezbaterile publice, dezbaterile din Parla­ment prilejuite de adoptarea legii, precedente legislative, precum si elemente de drept comparat care au servit la elaborarea legii.



3.4. Interpretarea sistematica

Interpretarea sistematica consta in studierea normei ce se interpreteaza in corelatie cu alte norme ce sunt cuprinse in aceeasi lege sau cu alte legi ce fac parte din sistemul de drept pozitiv. Aceasta modalitate de interpretare are o semnificatie aparte, daca avem in vedere ca legile penale, ca si cele extra­penale sunt intr-o interconditionare permanenta; nici o lege nu apare pe te­ren gol, iar in conditiile in care ne aflam astazi, cand se pun bazele unei noi legislatii in Romania, conturarea noilor principii de drept si a normelor juridice specifice fiecarei ramuri impun atat in procesul de legiferare, cat si in cel de aplicare a dreptului folosirea interpretarii sistematice.

3.5. Interpretarea prin analogie

Interpretarea prin analogie este o metoda de interpretare care se folo­seste in mai mica masura in dreptul penal si care consta in explicarea sen­sului unei legi penale cu ajutorul altor norme care sunt asemanatoare, abor­dand aceeasi materie, dar care au o formulare mult mai clara.

In doctrina dreptului penal se apreciaza ca interpretarea prin analogie nu trebuie confundata cu extinderea legii prin analogie care presupune aplicarea legii penale la fapte care nu sunt prevazute in normele sale, dar asemana­toare cu cele prevazute de lege.

Extinderea legii prin analogie vine in contradictie cu principiul fundamental al legalitatii, oferind teren fertil abuzurilor si arbitrariului in infaptuirea justitiei penale.

4. Rezultatele si limitele interpretarii

Efectuandu-se interpretarea legii penale cu ajutorul uneia sau alteia dintre metodele pe care le-am trecut in revista anterior, se ajunge la un anumit re­zultat, la anumite concluzii in legatura cu normele care au fost interpretate. In raport cu aceste concluzii finale, interpretarea poate fi declarativa, restrictiva sau extensiva.

4.1. Interpretarea declarativa

Este intalnita atunci cand se constata ca textul interpretat exprima exact ceea ce legiuitorul a vrut sa retina prin acea lege, cu alte cuvinte textul nu cuprinde nici mai mult, nici mai putin decat a dorit puterea legislativa (lex dixit quam voluit).

Concluziile oricarei interpretari declarative sunt ca legea este valabila, asi­gurand conditii pentru o aparare sociala eficienta in lupta impotriva infrac­tionalitatii.

4.2. Interpretarea restrictiva

Apare atunci cand in urma procesului de interpretare se constata ca legea spune mai mult decat a voit legiuitorul (lex dixit plus quam voluit). Facand o interpretare restrictiva, cel care a studiat continutul legii va restrange intelesul acesteia in limitele stricte urmarite de organul legislativ.

4.3. Interpretarea extensiva

Este o alta situatie care poate aparea in finalul procesului de interpretare, atunci cand se constata ca norma juridica interpretata exprima mai putin in raport cu intentiile legiuitorului (lex dixit minus quam voluit). Intr-un asemenea caz, prin interpretare extensiva se poate largi sfera de aplicare a legii penale si pentru alte situatii care nu sunt prevazute explicit, dar care rezulta implicit, care se subinteleg din interpretarea logica a normei penale.

Acest gen de interpretare se foloseste rar in domeniul dreptului penal si doar atunci cand nu defavorizeaza pe cel ce cade sub incidenta legii penale.

4.4. Limitele interpretarii

Interpretarea legii penale este un proces complex, care se poate realiza in anumite limite, ce nu pot fi depasite de cei care infaptuiesc activitatea de interpretare.

Se afirma in mod intemeiat ca legea penala este de stricta interpretare.

Interpretarea legii penale se efectueaza nu pentru a crea noi norme de drept, ci ea trebuie sa fie animata de dorinta cunoasterii, cercetarii si elu­cidarii intelesului real al normei de drept, inlaturarii unor lacune ale legii cu ajutorul altor norme in materie, pentru realizarea scopului legii penale si pro­movarea principiilor fundamentale ale dreptului penal. Atunci cand, insa, in procesul de interpretare se constata lacune grave ale legii, persoana sau institutia care a realizat interpretarea poate face propuneri motivate de „lege ferenda” care, fiind inaintate puterii legislative, vor determina promovarea unor proiecte de modificare a legii care a facut obiectul interpretarii.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1949
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site