Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


PRINCIPIILE DREPTULUI PENAL

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



PRINCIPIILE DREPTULUI PENAL

SECTIUNEA 1

CONSIDERATII INTRODUCTIVE




Principiile sunt reguli de drept care contin idei directoare, cu un caracter mai mult sau mai putin general, ce calauzesc,elaborarea si realizarea ordinii de drept penal, actionand fie asupra intregului sistem de drept penal, fie asupra unor laturi sau segmente ale reglementarii penale.

Actiunea principiilor fundamentale este intregita, iar uneori, pur si simplu, particularizata pe diverse segmente ale reglementarii penale (sau in determinarea continutului unor institutii penale) de actiunea principiilor institutionale, care, la nivel determinat institutional, exercita efecte constitutive importante .

SECTIUNEA 2

PRINCIPIUL FUNDAMENTAL AL LEGALITATII INCRIMINARII, RASPUNDERII PENALE SI SANCTIUNILOR DE DREPT PENAL (SAU PRINCIPIUL LEGALITATII PENALE)

Datorita exceptionalei sale importante pentru evolutia dreptului penal modern pe bazele unui democratism si umanism real, principiul legalitatii a fost afirmat solemn de Adunarea Generala a O.N.U. din 10 decembrie 1948, fiind inscris ca atare in „Declaratia Universala a Drepturilor Omului”, precum si in „Pactul international cu privire la drepturile civile si politice”, adoptat de acelasi organism la 16 decembrie 1966, in cunoscuta formulare a art. 15: „nimeni nu va fi condamnat pentru actiuni sau omisiuni care in momentul in care au fost savarsite nu constituiau un act delictuos potrivit dreptului national sau international.

In formulari uneori usor nuantate, principiul legalitatii penale este consacrat ca principiu „regens” in toate codurile penale moderne.

Noul Cod penal (2004) a perfectionat, sub influenta unor sugestii provenite din doctrina, formularea principiului legalitatii penale sub denumirea de legalitate a incriminarii si a sanctiunilor de drept penal in doua dispozitii ale art. 2, astfel: (1) „Legea prevede faptele care constituie infractiuni, pedepsele care se aplica si masurile care se pot lua in cazul savarsirii acestor fapte”. (2) „Nimeni nu poate fi sanctionat pentru o fapta care nu era prevazuta de lege ca infractiune la data savarsirii ei. Nu se poate aplica o pedeapsa sau nu se poate lua o masura de siguranta ori o masura educativa neprevazuta de lege la data comiterii faptei”.

Credem ca, intr-o exprimare mai exacta, principiul legalitatii incriminarii, a raspunderii penale si a sanctiunilor de drept penal ar putea fi formulat astfel:

„Nimeni nu poate fi supus raspunderii penale decat in conditiile legii si numai pentru faptele prevazute ca infractiuni atat la data savarsirii cat si a judecarii lor. Nimeni nu poate fi supus pedepsei ori unor masuri de siguranta, educative sau de ocrotire decat in temeiurile, cazurile si conditiile prevazute de lege.”

SECTIUNEA 3

PRINCIPUL EGALITATII LEGII PENALE

Principiul egalitatii legii penale nu este consacrat in actuala legislatie penala printr-o dispozitie aparte. Cu toate acestea, incidenta sa in cadrul legislatiei penale deriva, pe de o parte, din dispozitia cu caracter general inscrisa in Constitutia Romaniei din 1991 si cuprinsa in art. 16 (1), potrivit careia “Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”, iar, pe de alta parte, din insusi continutul ansamblului normelor ce alcatuiesc ramura dreptului penal pozitiv, care, prin modul organizarii institutiilor fundamentale ale infractiunii, raspunderii penale si a sanctiunilor de drept penal, nu ingaduie, de principiu, vreo discriminare in aplicarea normelor de drept penal fata de destinatarii sai posibili pe criterii de ordin politic, economic, rasial, religios sau de alta natura.

SECTIUNEA 4

PRINCIPIUL UMANISMULUI DREPTULUI PENAL

Principiul umanismului este consacrat expres prin art. 22 p. 2 si 3 chiar in Constitutia din 1991, care prevede in doua dispozitii succesive ca: „Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedepse sau de tratament inuman sau degradant. Pedeapsa cu moartea este interzisa”



Umanismul legii penale este rezultatul transpunerii in cadrul reglementarilor penale a cerintei ca toate institutiile dreptului penal sa reflecte natura rationala a persoanei umane, atat regimul incriminarii, al tragerii la raspundere penala, cat si al sanctiunii trebuind sa protejeze capacitatea si demnitatea fizica si morala a infractorului si sa urmareasca reeducarea acestuia in conditiile asigurarii cerintelor de combatere a criminalitatii si de asigurare a unei protejari efective a posibilelor victime si a valorilor sociale ocrotite de legea penala.

Principiul umanismului poate fi analizat sub raportul unor implicatii specifice.

SECTIUNEA 5

PRINCIPIUL PERSONALITATII LEGII PENALE

Dreptul penal roman este, in totalitatea sa, organizat pe ideea reglementarii unor raporturi juridice de tip personal ori, conflictual nascute intre stat si infractori, indiferent daca acestia sunt persoane fizice sau persoane juridice.

Tocmai datorita acestei finalitati de a organiza apararea sociala, nu impotriva unei criminalitati abstracte si depersonalizate, ci a unor persoane fizice concrete sau a unor persoane juridice cu carente determinate care se dedau la savarsirea unor infractiuni reale, dreptul penal este de adresabilitate strict personala, toate structurile sale fiind astfel organizate incat efectele coercitiei penale sa vizeze in mod strict numai subiectii activi ai infractiunii.

SECTIUNEA 6

PRINCIPII INSTITUTIONALE

Principiile cu caracter institutional contribuie fie la organizarea unor parti ale reglementarii penale, fie la o anume optimizare functionala a acestora (cum ar fi, de pilda, principiul parificarii in sanctionarea participantilor), ca parti componente cu o anume substanta juridica ale unui sistem dat.

Principiile institutionale contribuie in mod substantial la creionarea continutului specific al institutiilor de baza si al celorlalte institutii sau subinstitutii ale dreptului penal, punand in evidenta mai ales trasaturile tehnico-juridice, actiunea si influenta lor fiind strict subordonate orientarii generale date legislatiei de principiile fundamentale.

Bibliografie selectiva:

1. Rodica Mihaela Stanoiu si altii, Drept penal - Partea Generala, Editura „Hyperion XXI”, 1992

2. Traite de Droit Criminel, Editura „Cujas”, Paris, 1967

A se vedea propunerea comisiei instituite in 1979, in Belgia, pentru revizuirea Codului Penal, in „Reforme du Code Penal”, „Document de travail” nr. 12/1/1982, „Universite Catholique de Louvain”, p. 10

4. Roger Merle si Andre Vitu, in „Traite de droit criminel”, Paris, 1967, p. 103 si urm

5. M. Zolyneak, op. cit., 1992, p. 41

6.V. Dongoroz, S. Kahane, 1. Oancea, 1. Fodor s.a. „Explicatii teoretice ale Codului penal roman - Partea Generala”, vol. 1, Editura Academiei, 1969, p. 89






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 932
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site