Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


Perspectiva magistratului asupra aprecierii fortei probante a marturiei

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



Perspectiva magistratului asupra aprecierii fortei probante a marturiei

Izvorul marturiei din punct de vedere al sursei




Din punct de vedere al mijlocirii faptelor aduse la cunostinta organelor judiciare si sursa – izvorul, punctul de plecare al marturiei – se poate vorbi atat in literatura cat si in practica juridica despre marturia nemijlocita/ mijlocita, imediata/indicata, derivata, „din auzite”, din „zvon public”.

Sursa marturiei nemijlocite este constituita de perceptia imediata, originara a faptelor si imprejurarilor de fapt legate de infractiune sau de faptuitor sau sunt dobandite personal de martor. La marturia nemijlocita, intre sursa din care provin si sunt transmise informatiile si martorul care le percepe si le dezvaluie nu se interpun verigi intermediare. Perceptia nemijlocita implica prezenta martorului in timpul si la locul producerii faptelor

Izvorul marturiei mijlocite este o sursa mediata derivata, deoarece martorul indirect furnizeaza informatii nu asupra unor fapte si imprejurari percepute din sursa originara, ci o sursa mediata, derivata – ex auditu alieno. Intre sursa primara si cea prin intermediul careia faptele sunt aduse la cunostinta organelor judiciare se interpun verigi intermediare.

Izvorul marturiei „din auzite”/ „din zvon public” sau „dupa cum spune lumea”, deriva dintr-o sursa nedeterminata si indeterminabila, constand in simple referiri ale martorului la fapte auzite, la zvonuri de o anumita notorietate a carei provenienta nu poate fi precizata.

Intre sursa originara si cea prin mijlocirea careia faptele sunt aduse la cunostinta organelor judiciare se interpun o serie de verigi, de elemente intermediare. Aceasta marturie este supusa unui proces de denaturare in care se constata mai intai o comprimare a zvonului pe masura ce acesta circula pentru a putea fi mai usor de povestit, apoi o accentuare a unor impresii, detalii in jurul carora se organizeaza intreaga poveste si, in sfarsit, asimilarea, prelucrarea informatiilor in raport cu deprinderile, interesele, sentimentele celui care primeste informatia.

Marturia mediata este supusa unor reguli particulare de verificare si apreciere. Fidelitatea marturiei mediate se afla intr-un raport invers proportional cu numarul verigilor ce separa perceptia initiala de martor ca subiect cunoscator prin mijlocirea caruia faptele au ajuns la cunostinta organelor judiciare.

In procesul de confruntare a informatiilor provenite din sursa initiala cu cele provenite din sursa derivata se poate constata existenta unei depline concordante intre acestea, dar si o neconcordanta asupra unor elemente care, considerandu-se lipsite de importanta, nu au fost comunicate martorului.

Neconcordanta informatiilor poate fi consecinta unei denaturari involuntare a informatiilor atunci cand acestea, desi fidel transmise, au suportat distorsionari datorita unor cauze subiective, nemijlocit legate de personalitatea martorului mediat: prelucrarea si interpretarea denaturata a informatiilor, rationalmente subiective sau a unor cauze voluntare care rezida din persoana martorului derivat sau datorita relei sale credinte denaturand in mod deliberat faptele. Alteori, cauza nepotrivirii informatiilor din sursa primara cu cele din cea derivata este rezultatul faptului ca martorul ocular, invinuitul, inculpatul, partea vatamata in special, furnizeaza organului judiciar informatii false, iar martorul mediat, informatii exacte, situatie in care este necesara cunoasterea motivelor care produc asemenea neconcordante.

Cunoasterea sursei marturiei reprezinta o cale de a afla informatiile reale si necesare pentru aflarea cauzei. Toate aceasta activitate revine anchetatorului .- procuror sau organ de politie, care trebuie sa navigheze printr-o mare de informatii, de zvonuri, de persoane care declara acele lucruri compatibile cu persoana lor si situatia avuta.



Marturia din perspectiva legaturii martorului cu pricina ºi cu parþile in proces

Martorul trebuie privit in raport cu pozitia pe care o ocupa in complexa impletire a relatiilor si faptelor care constituie obiectul litigios, in raport de dispozitiile sale afective datorate imprejurarilor legate de cauza, adica situatia reala a martorului fata de pricina si fata de ceilalti participanti in procesul penal.

Prima latura a acestei probleme – legatura si atitudinea martorului fata de pricina – reprezinta un moment important in ceea ce priveste interesul material sau moral al acestuia pentru ca pricina sa fie solutionata intr-un anumit fel, deoarece interesul material sau moral poate determina o anumita nesinceritate sau partialitate care se va reflecta si in marturie.

Cea de-a doua latura – legatura cu partile in proces – vizeaza pozitia subiectiva a martorului fata de inculpat, invinuit, partea vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente – adica acele raporturi de rudenie, amicitie, dusmanie, afectiune, razbunare, teama, sentimente de antipatie sau simpatie.

In cazul in care participarea sa la procesul penal este de natura s    serveasca la aflarea adevarului, din necesitatea de aduce la cunostinta organului judiciar savarsirea unei fapte, date si imprejurari legate de acesta, pe care de cele mai multe ori le-a perceput accidental, atunci persoana respectiva – apare in calitate de martor care nu are vreun interes propriu de aparat. Dar in cazul in care participarea sa are in vedere apararea unui interes propriu atunci persoana respectiva inceteaza de a mai fi martor si va avea calitatea procesuala necesara apararii intereselor in cauza, si anume,

aceea de parte.

Aceasta situatie a rezultat din incompatibilitatea intre calitatea de parte in proces si calitatea de martor, deoarece va exista o prezumtie de nesinceritate. Pentru a inlatura aceasta consecinta negativa, art. 82 Codul de Procedura Penala instituie incompatibilitatea intre martor si parte in proces. O alta situatie care ar putea sa creeze o prezumtie de interesare materiala sau morala in rezolvarea cauzei, este cea data de suprapunereacelor doua calitati – martor si sot, sau raport de rudenie cu invinuitul sau inculpatul sau cu celelalte parti. In situatia in care este ruda apropiata cu invinuitul/inculpatul sau cu o parte in proces, acesta va fi absolvit de obligatia de a depune marturie. Este insa o exceptie relativa, deoarece rudele sau sotul pot depune marturie ramanand la latitudinea lor daca-si manifesta acest drept sau nu.

O alta posibilitate de perturbare a marturiei poate veni din situatia reala in lantul imprejurarilor cauzei, al raporturilor in care se afla cu ceilalti participanti in proces, al pozitiei sale subiective fata de cei care au o anumita calitate in proces. In acest punct intereseaza personalitatea martorului din punctul de vedere al relatiilor cu ceilalti, cu partile in proces. Calitatea de martor implica si anumite obligatii, si anume, de a se infatisa in fata organului judiciar ori de cate ori este chemat. Martorul, pentru a se elibera de aceasta obligatie, poate trece sub tacere anumite fapte,

evenimente legate de savarsirea infractiunii.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 938
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site