Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


METODOLOGIA INVESTIGARII OMUCIDERII

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



METODOLOGIA INVESTIGARII OMUCIDERII

Importanta investigatiei criminalistice a omuciderii. Rezulta din aceea ca stiinta criminalisticii pune la indemana organelor judiciare metodele si mijloacele tehnico-stiintifice necesare descoperirii, fixarii, ridicarii si examinarii urmelor omuciderii, a identificarii autorului si eventual a victimei.




Prin regulile tactice de efectuare a actelor de urmarire penala precum si prin metodologia cercetarii mortii violente este posibila strangerea probelor necesare aflarii adevarului.

Criminalistica ofera instrumentele stiintifice destinate conturarii elementelor constitutive ale infractiunii, identificarii faptuitorului si a celorlalti participanti la savarsirea faptei si aplicarii unei pedepse potrivit vinovatiei sale.

Progresele realizate in domeniul stiintelor medicale ca si in domeniul stiintelor juridice au impus opinia potrivit careia aparitia dreptului la viata se situeaza in momentul declansarii procesului biologic al nasterii.

Moartea este un proces complex caracterizat prin mai multe stari terminale : agonie, moartea clinica, moartea biologica, ultima fiind considerate ca moartea ireversibila spre deosebire de primele 2 in care procesul tanatologic poate fi interrupt fara consecinte morfo-functionale.

Moartea definitiva, biologica, se instaleaza in momentul incetarii activitatii creierului si a trunchiului cerebral.

Stabilirea criteriilor mortii are incidenta asupra solutionarii unei serii de probleme cu adanci implicatii social-juridice, alaturi de cele propriu-zise penale cum ar fi de exemplu, transplantul de organe, incetarea procedurilor terapeutice de reanimare, admisibile numai dup ace a intervenit moartea cerebrala.

Principalele probleme ce trebuiesc

clarificate prin investigarea mortii violente :

*stabilirea cauzei si naturii mortii, a circumstantelor de timp si de mod in care a fost savarsita fapte;

*descoperirea mijloacelor si intrumentelor folosite la suprimarea vietii victimei, identificarea autorului, a participantilor ca comiterea omorului

*precizarea scopului sau a mobilului infractiunii.

Obiectul probatiunii il constituie tocmai aceste probleme mentionate dar particularizate de la caz la caz.

Indiferent de particularitatile omorului, organul judiciar va trebui sa-ti orienteze cercetarile potrivit formule “celor 7 intrebari” : ce fapta s-a comis si care este natura ei? Unde s-a comis fapta?, cand a fost savarsita?, cu ajutorul cui?, in ce scop?, cine este victima?.

Identificarea cauzei mortii este o problema la a carei rezolvare isi dau concursul medical legist si organul de urmarire penala.

Stabilirea locului in care a fost savarsit omorul este o alta problema importanta pt solutionarea cazului acesta fiind cel mai bogat in urme si date cu privire la imprejurarile in care s-a comis fapta.

Pe langa locul propriu-zis al faptei, nu trebuie sa excludem si celelalte locuri sau zone in care au fost descoperite urme, mijloace materiale de proba.

Momentul suprimarii vietii victimei constituie o problema cu semnificatii multiple.

Rezultatele cercetarilor trebuie sa conduca la stabilirea momentului exact la care a survenit moartea la incadrarea in timp a activitatii infractionale desfasurate de autor.

Stabilirea modului de suprimare a vietii victimei este posibila pe baza interpretarii unui complex de date, de urme cu privire la intreaga activitate desfasurata de infractor.

Se va determina, modul concret de operare interesand o serie de circumstante de natura sa serveasca la incadrarea corecta a faptei cum ar fi de exemplu : omorul prin cruzime ori pt a inlesni savarsirea unei alte infractiuni.

Totodata se stabileste evolutia raportului dynamic victima-agresor, natura eventualelor relatii dintre cei 2, posibilele incercari de simulare sau marcare a faptei, respectiv disimularea omorului prin sinucidere ori accident.

Identificarea autorului, a eventualilor participanti la savarsirea faptei este problema centrala a cercetarii, de ea depinzand desfasurarea normala a procesului penal si incadrarea corecta a faptei.

Identificarea victimei are o importanta particulara pt ancheta deoarece, odata stabilita identitatea este posibila determinarea cercului de suspecti, a incadrarii faptei in functie de calitatea subiectului pasiv al infarctiunii.

In ipoteza dispozitiilor unei persoane, cand exista indicii ca aceasta ar fi putut fi victima unui omor una dintre problemele importante ramane descoperirea cadavrului.

In cazul nedescoperirii acestuia organului judiciar ii revine sarcina sa probeze cat mai temeinic vinovatia autorului faptei, sa cerceteze cu maxima atentie cazul, pt a evita savarsirea unei erori judiciare.



Identificarea instrumentelor sau mijloacelor care au servit la savarsirea infractiunii vizeaza atat agentul vulnerant care a cauzat moartea victimei cat si celelalte mijloace destinate pregatirii savarsirii faptei, patrunderii la fata locului, imobilizarii victimei.

Aceasta identificare isi gaseste utilitatea si in incadrarea juridica a faptei.

Stabilirea mobilului omorului este problema cheie in identificarea autorului cat si in incadrarea juridica a faptei.

Multitudinea modurilor de operare si a conditiilor in care sunt comise infarctiunile impotriva vietii duce la concluzia ca rareori se recurge la scheme fizice.

MODALITATI DE DOVEDIRE A OMORULUI :

1)Mijloace de proba – frecvent utilizate in aceste cazuri sunt rezultatul unor acte procedurale si anume:

*cercetarea la fata locului (nu numai locul propriu-zis al omorului ci si alte zone in care au fost descoperite urme, instrumente);

*efectuarea de constatari tehnico-stiintifice, de expertise criminalistice si medico-legale, alte examinari complexe cu character ethnic;

*ascultarea martorilor, a invinuitilor/inculpatilor si eventual a partii vatamate daca fapta a ramas in faza de tentative;

*efectuarea de prezentari pt recunoasterea de persoane sau obiecte inclusive recunoasterea victimei sau a obiectelor ce i-au apartinut;

*efectuarea de perchezitii, de ridicare de obiecte sau inscrisuri;

*efectuarea de reconstituiri pt verificarea unor sustineri ale invinuitului/inculpatului cat si a martorilor;

*efectuarea de confruntari in ipoteza existentei de contradictii in declaratiile celor audiati.

2)Mijloace tehnico-tactice criminalistice si medico-legale.

Mijloacele tehnice, tactice si metodologice criminalistice aflate la indemana organelor judiciare sunt in principal, urmatoarele :

*mijloace tehnico-stiintifice de examinare a urmelor infractionale a corpurilor delicate descoperite si tidicate cu ocazia cercetarii locului faptei, a locului in care a fost descoperit cadavrul precum si cu prilejiul perchezitiei ;

*mijloacele de identificare a persoanelor si cadavrelor altele decat cele de pe baza urmelor descoperite in campul infractional : identificarii dupa semnalmente exterioare, reconstituiri de fizionomii;

*procedee tactice de efectuarea a actelor de urmarire penala (cele destinate ascultarii, confruntarii, perchezitiei, reconstituirii);

*regulile metodologice aplicate potrivit particularitatilor fiecarui caz in parte, incepand cu cele metodologice generale;

*mijloace proprii medicinei legale.

Reguli generale metodologice aplicate in investigarea omorului.u

1)Efectuarea cercetarii omorului de catre o echipa complexa formata din procurer, medic legist si lucratori de politie conducerea acesteia fiind asigurata de procurer potrivit art.209 C.proc.pen, in scopul desfasurarii activitatii de urmarire penala intr-un mod bien coordonat.

2)Asigurarea operativitatii printr-o organizare eficienta cercetarii acordandu-se, prioritate :

*cercetarii la fata locului;

*ascultarea imediata a persoanelor care au cunostinta despre fapta savarsita, despre victima si agresor;

*dispunerea constatarii tehnico-stiintifice si expertizelor judiciare;

*urmarirea fara intarziere a persoanei suspecte.



3)Cercetarea atent, completa si calificata a locului faptei.

4)Planificarea judicioasa a intregii activitati de urmarire penala prin elaborarea versiunilor care trebuie sa tina seama de datele reale, bine verificate ale cazului.

5)Stabilirea cu exactitate a elementelor constitutive ale infractiunii, ancheta trebuie sa porneasca de la fapta la autor sin u invers.

6)Asigurarea continuitatii desfasurarii urmarii penale fiind indicat ca echipa de investigare in primul rans procurorul care a efectuat actele premergatoare sa desfasoare intreaga activitate de cercetare pana la finalizarea cazului ceea ce presupune inca de la cercetare la fata locului sa participle procurorul competent.

7)Efectuarea cercetarii in stricta conformitate cu prevederile legii procesuale penale si aplicarea consecventa a celor mai adecvate metode tehnico-stiitifice si reguli metodologice criminalistice pe intreaga durata a desfasurarii procesului penal.

Primele masuri luate de organele de urmarire penala in cercetarea omurului.

1)Stabilirea faptului daca victima mai este sau nu in viata pt un eventual prim ajutor si transportarea sa imediata la spital.

2)Determinarea locului savrasirii faptei, punerea lui sub paza si protejarea urmelor inclusive a zonelor adiacente.

3)Fixarea tuturor imprejurarilor care pe parcurs se pot modifica sau dispare chiar si acelora care trebuia inlaturate, intrucat prezinta pericol.

4)Identificarea martorilor si retinerea eventualelor persoane suspecte, a oricaror persoane care pot oferi informatii despre victima.

Activitati premergatoare intreprinse de echipa de cercetare propriu-zisa.

1)Identificarea victimei si a celorlalte persoane implicate in savarsirea faptei, a autorului, daca acesta nu a putut fi stabilita de la inceputul cercetarii.

2)Efectuarea examenului medico-legal de catre medical anatomopatolog din echipa pt stabilirea decesului si desfiintarea primelor concluzii cu privire la cauza si natura mortii la mecanismele care au provocat-o si la agentii vulneranti.

3)Ascultarea imediata a martorilor oculari sau a persoanelor care au cunostinta despre fapta, despre victima sau despre persoana agresata.

4)Urmarirea operativa a persoanelor suspecte efectuarea de perchezitii domiciliare sau corporale pt descoperirea urmelor, a instrumentelor folosite sau chiar a unor fragmente de cadavru daca initial au fost descoperite numai parte din acesta aruncate in diverse locuri.

Particularitatile cercetarii la fata locului in caz de omor.

Cercetarea in faza statica – investigarea ca atare la fata locului in ipoteza unei morti violente va debuta cu :

*constatarea mortii victimei efectuata de catre medical legist in prezenta procurorului;

*examinarea generala a locului faptei pt ca procurorul sa-si formeze o imagine de ansamblu asupra campului infractional;

*obtinerea unor date referitoare la victima la fapta si la persoanele care au cunostinta despre omor si autorul acestuia interesand mai ales martorii oculari;

*stabilirea eventualelor modificari survenite la fata locului, dupa savarsirea omorului;

*determinarea punctului din care va incepe cercetarea(plecandu-se de la victima spre marginea locului faptei);

*selectionarea martorilor asistenti la efectuarea cercetarii la fata locului

Cercetarea in faza dinamica presupune :

*examinarea cadavrului;

*paralel se procedeaza la descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor in cazul urmelor biologice;

*clasificarea imprejurarilor negative caracterizate prin neconcordante dintre starea in care se afla victima leziunile prezentate de aceasta situatie de fapt.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1602
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site