Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



AdministratieDrept


Raportul juridic civil

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Jus Actionum
Partile in procesul penal
IMPORTANTA SI UTILITATEA STUDIULUI DREPULUI ROMAN
Drept constitutional partea I – test grila
Dreptul de petitionare ca drept constitutional
ANGAJAREA RASPUNDERII PATRIMONIALE IN LUMINA ACTUALEI REGLEMENTARI DIN DREPTUL MUNCII
Comerciantii-notiune, categorii, definitie
GESTIUNEA INTERESELOR ALTEI PERSOANE
EXERCITAREA RECURSULUI
Principiile dreptului urbanismului

RAPORTUL JURIDIC CIVIL




1. Notiune, caractere si structura

Dictionarul limbii romane moderne mentioneaza ca prin raport se intelege ‘legatura intre doua sau mai multe persoane, obiecte, fenomene, notiuni pe care gandirea omeneasca o poate constata si stabili…’. In doctrina, raportul juridic civil este privit ca o relatie sociala reglementata de norma de drept civil. In consecinta, putem defini raportul juridic civil ca fiind o relatie social-patrimoniala sau nepatrimoniala - reglementata de norma de drept civil

Trebuie sa retinem doua idei esentiale in legatura cu aceasta definitie, si anume : prima idee este aceea ca raportul juridic civil reprezinta reglementarea unei relatii sociale prin norme ce intra in continutul dreptului civil, iar a doua idee este aceea ca raportul juridic civil este o relatie sociala, adica o legatura intre oameni.

2. Elementele raportului juridic civil

Raportul juridic civil are trei elemente constitutive: partile, continutul si obiectul. Partile sau subiectele raportului juridic civil sunt persoane fizice sau juridice care sunt titularele drepturilor si obligatiilor civile. Continutul raportului juridic civil este dat de totalitatea drep­turilor subiective si a obligatiilor civile pe care le au partile. Obiectul raportului juridic civil consta in actiunile sau inactiunile la care sunt indrituite partile ori pe care acestea sunt tinute sa le respecte, in alti termeni, obiectul raportului juridic civil consta in conduita pe care o pot avea ori trebuie sa o aiba partile.

Aceste trei elemente trebuie intrunite cumulativ, pentru a fi in prezenta unui raport juridic civil.

3. Notiuni generale privind partile raportului juridic civil

A. Definitia persoanei fizice

Pentru dreptul civil, „persoana fizica' este subiectul individual de drept, adica omul, privit ca titular de drepturi si obligatii civile

B. Definitia persoanei juridice

Prin „persoana juridica' se intelege subiectul colectiv de drept, adica un colectiv de oameni care, intrunind conditiile cerute de lege, este titular de drepturi subiective si obligatii civile. Pentru a exista calitatea de persoana juridica, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele trei conditii: sa aiba o organizare proprie; sa aiba un patrimoniu distinct; sa aiba un scop determinat, in acord cu interesele obstesti

C. Definitia generala a subiectului de drept civil

Prin subiect de drept civil se intelege acea specie de subiecte de drept care cuprinde persoana fizica si juridica, in calitate de titulari de drepturi subiective si de obligatii civile. Exista doua mari categorii de subiecte de drept civil:

• Subiecte individuale - in aceasta categorie intra persoanele fizice.

• Subiecte colective - in aceasta categorie intra persoanele juridice.

In categoria persoanelor fizice pot fi deosebite urmatoarele subcategorii:

• minorii sub 14 ani, care sunt persoane fizice lipsite de ca­pacitate de exercitiu;

• minorii intre 14 si 18 ani, care sunt persoane fizice cu ca­pacitate de exercitiu restransa

• majorii (persoanele fizice cu varsta peste 18 ani), care au capacitate de exercitiu.

Dupa criteriul cetateniei, persoanele fizice mai pot fi clasificate in:

- persoane fizice care sunt de cetatenie romana;

- persoane fizice care sunt de cetatenie straina. In aceasta categorie includem si persoanele fara cetatenie (apatrizii) si pe cele cu dubla cetatenie (din care nici una nu este romana);

In categoria persoanelor juridice, putem deosebi:

- persoane juridice particulare ori private;

- persoane juridice cooperatiste si obstesti;

- persoane juridice mixte;

- persoane juridice de stat.

Dupa criteriul nationalitatii lor, se pot deosebi:

- persoane juridice de nationalitate romana;

- persoane juridice de alta nationalitate.

4.Capacitatea civila

Capacitatea civila este expresia care desemneaza capacitatea in dreptul civil, in structura capacitatii civile intra doua elemente: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu.

Capacitatea civila a persoanei fizice

Aceasta este aptitudinea, generala si abstracta, a omului de a avea drepturi si obligatii civile . Capacitatea de folosinta incepe de la nasterea persoanei si inceteaza o data cu moartea acesteia (drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, insa numai daca se naste viu). Continutul acestei capacitati este dat de aptitudinea de a avea toate drepturile si obligatiile civile, cu exceptia celor oprite de lege.

Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice

Aceasta este aptitudinea omului de a-si exercita drepturile civile si de a-si indeplini obligatiile civile, prin incheierea de acte juridice civile. Urmatoarele categorii de persoane sunt lipsite de capacitate de exercitiu (art.l l din Decretul 31/1954):

a) minorul care nu a implinit varsta de 14 ani;

b) persoana pusa sub interdictie.

Persoanele fizice lipsite de capacitate de exercitiu pot incheia acte juridice numai prin reprezentantii lor legali. Minorul care a implinit varsta de 14 ani are capacitate de exercitiu restransa, putand incheia acte juridice, dar numai cu incuviintarea prealabila a parintilor sau a tutorelui. Capacitatea civila de exercitiu se dobandeste la implinirea varstei de 18 ani sau atunci cand minorul (femeia) se casatoreste

Capacitatea civila a persoanei juridice

Capacitatea de folosinta a persoanei juridice este aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a avea drepturi si obligatii civile.

Aceasta capacitate se dobandeste de la data inregistrarii sau de la alta data stabilita de lege. Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice este aptitudinea sa de a-si exercita drepturile civile si de a-si indeplini obligatiile civile, prin incheierea de acte juridice, de catre organele sale de conducere. Actele juridice facute de organele persoanei juridice, in limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice insesi.

5. Continutul raportului juridic civil. Dreptul subiectiv civil.

Obligatia civila

A.Definitia dreptului subiectiv civil

Dreptul subiectiv civil este posibilitatea recunoscuta de legea civila subiectului activ - persoana fizica sau juridica - in virtutea careia aceasta poate - in limitele dreptului si moralei - sa aiba o anumita conduita, sa pretinda o conduita corespunzatoare - sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva - de la subiectul pasiv si sa ceara concursul fortei coercitive, a statului, in caz de nevoie.

Clasificarea drepturilor subiective civile

Enuntarea criteriilor de clasificare si categoriile de drepturi subiective civile in functie de aceste criterii

a) in functie de opozabilitatea lor, drepturile subiective civile sunt absolute si relative.

b) in functie de natura continutului lor, drepturile civile se impart in patrimoniale si nepatrimoniale.

c) dupa corelatia dintre ele, drepturile subiective civile se impart in principale si accesorii.

d) in functie de gradul de certitudine conferit titularilor, drepturile subiective civile se impart in pure si simple si drepturi afectate de modalitati.

a) Drepturile subiective civile absolute si relative



Dreptul subiectiv civil absolut este acel drept in virtutea caruia titularul sau poate avea o anumita conduita, fara a face apel la altcineva pentru a si-l realiza[8]. Drepturile nepatrimoniale si drepturile reale sunt drepturi ab­solute. Dreptul subiectiv civil relativ este acel drept in virtutea caruia titularul poate pretinde subiectului pasiv o anumita conduita, fara care dreptul nu se poate realiza.

Dreptul absolut are urmatoarele caracteristici:

• are cunoscut numai titularul sau; titularul obligatiei corelative este necunoscut, fiind format din toate celelalte subiecte de drept civil, in afara de titularul dreptului absolut;

• ii corespunde obligatia generala si negativa de a nu i se aduce atingere;

• este opozabil tuturor, in sensul ca tuturor subiectelor de drept civil le revine obligatia de a nu-l incalca.

Dreptul relativ prezinta urmatoarele caracteristici:

• are cunoscut titularul sau, dar este cunoscut si subiectul pasiv;

• ii corespunde o obligatie pe care o are subiectul pasiv deter­minat, si anume aceea care are ca obiect obligatia de a da, a face sau a nu face ceva;

• este opozabil numai subiectului pasiv determinat.

b) Drepturile subiective civile patrimoniale si nepatrimoniale

Este patrimonial dreptul subiectiv al carui continut poate fi exprimat baneste, pecuniar. Sunt patrimoniale dreptul real si dreptul de creanta. Este nepatrimonial (sau personal nepatrimonial) acel drept subiectiv al carui continut nu poate fi exprimat in bani.

b1) Clasificarea drepturilor patrimoniale in drepturi reale si de creanta

Dreptul real este acel drept patrimonial in virtutea caruia titularul sau isi poate exercita prerogativele asupra unui bun fara concursul altcuiva. Dreptul de creanta (numit si drept personal) este acel drept patrimonial in temeiul caruia subiectul activ (creditorul) poate pretinde subiectului pasiv (debitorului) sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. Intre dreptul real si dreptul de creanta intalnim urmatoarele:

Asemanari:

• ambele sunt patrimoniale;

• ambele au cunoscuti titularii lor, ca subiecte active.

Deosebiri:

sub aspectul subiectului pasiv: in cazul dreptului real, subiectul pasiv nu este cunoscut, fiind nedeterminat, in cazul dreptului de creanta este cunoscut titularul obligatiei corelative, care este debitorul;

• sub aspectul continutului obligatiei corelative: daca dreptului real ii corespunde o obligatie generala si negativa, adica de abtinere a tuturor de a aduce atingere dreptului real, dreptului de creanta ii corespunde o obligatie al carui obiect poate consta, dupa caz, in: a da, a face, a nu face ceva;

• ca numar: drepturile rele sunt limitate, pe cand drepturile de creanta nu sunt limitate, sunt nelimitate

numai dreptul real este insotit de prerogativa urmaririi (posibilitatea titularului dreptului real de a urmari bunul in mainile oricui s-ar gasi) si de cea a preferintei (posibilitatea titularului drep­tului real de a-si realiza dreptul sau cu intaietate), iar nu si dreptul de creanta

Categoriile de drepturi personale nepatrimoniale

-Drepturile care privesc existenta si integritatea (fizica si morala) ale persoanei, precum : dreptul la viata, la sanatate, cinste, reputatie, onoare, dreptul la demnitate umana.

-Drepturile care privesc identificarea persoanei, cum sunt : pentru persoana fizica: dreptul la nume, la domiciliu si resedinta, dreptul la o stare civila, dreptul la pseudonim; pentru persoana juridica: dreptul la denumire, dreptul la sediu.

-Drepturile ce decurg din creatia intelectuala, adica drepturile nepatrimoniale ce izvorasc din opera literara, artistica ori stiintifica si din inventie

c) Drepturile subiective civile principale si accesorii

Este principal acel drept subiectiv civil care are o existenta de sine statatoare, soarta sa nedepinzand de vreun alt drept.

Este accesoriu acel drept subiectiv civil care nu are o existenta de sine statatoare, soarta lui juridica depinde de existenta altui drept subiectiv civil, cu rol de drept principal. Drepturile nepatrimoniale sunt drepturi principale, de aceea putem spune urmatorul lucru : ca impartirea drepturilor subiective civile in principale si accesorii se aplica drepturilor patrimoniale. Aceasta clasificare se aplica in special drepturilor reale, de aici rezulta ca o sa avem drepturi reale principale si accesorii.

Drepturile reale principale sunt:

1. Dreptul de proprietate cu toate formele sale, adica: dreptul de proprietate privata ori particulara, dreptul de proprietate apar­tinand persoanelor juridice de stat, dreptul de proprietate apartinand persoanelor juridice cooperatiste sau obstesti, dreptul de proprietate al persoanelor juridice mixte, dreptul de proprietate de stat.

2. Drepturile reale principale corespunzatoare dreptului de proprietate privata: dreptul de uz, uzufruct, de abitatie, de superficie si de servitute.

3. Dreptul de folosinta al institutiilor de stat, persoane juridice, ca drept real corespunzator dreptului de proprietate al statului.

4. Dreptul de folosinta al cetatenilor care si-au construit locuinte proprietate personala pe terenurile atribuite de stat.

5. Dreptul de folosinta conferit de stat persoanelor juridice cooperatiste, obstesti, particulare ori mixte, persoanelor juridice anexe.

6. Dreptul de preemtiune

7. Dreptul de concesiune.

Drepturi reale accesorii:

Dreptul de ipoteca .

Dreptul de gaj sau amanetul

Privilegiile

Dreptul de retentie

d) Drepturile subiective pure si simple si drepturile afectate de modalitati

Este pur si simplu acel drept subiectiv civil care confera maxima certitudine titularului sau, intrucat nici existenta si nici exercitarea lui nu depind de vreo imprejurare viitoare. Este afectat de modalitati acel drept subiectiv civil a carui exis­tenta ori executare depinde de o imprejurare viitoare, certa sau incerta.

B. Obligatia civila

Definim obligatia civila ca fiind indatorirea subiectului pasiv al raportului juridic civil de a avea o anume conduita, cores­punzatoare dreptului subiectiv corelativ, conduita care poate consta in a da, a face ori a nu face ceva si care, la nevoie poate fi impusa prin forta coercitiva a statului. Expresia de „obligatie civila' sau termenul de „obligatie' se foloseste cu trei sensuri:

obligatia civila = indatorirea subiectului pasiv de a da, a face, sau a nu face ceva;

• obligatia civila = raport obligational, adica raport civil, in care subiectul activ poate pretinde subiectului pasiv sa dea, sa faca, sau sa nu faca ceva;

• obligatie = inscris constatator.

Clasificarea obligatiilor civile




in functie de obiectul lor:

• obligatia de a da reprezinta indatorirea de a constitui sau a transmite un drept real;

• obligatia de a face reprezinta indatorirea de a executa o lucrare, de a presta un serviciu sau a preda un lucru;

• obligatia de a nu face, ca obligatie corelativa pentru un drept absolut, inseamna indatorirea generala de a nu face nimic de natura a aduce atingere acelui drept;

• obligatia de a nu face, ca obligatie corelativa pentru un drept relativ, inseamna a nu face ceva ce ar fi putut face daca debitorul nu s-ar fi obligat la abtinere;

• obligatia civila pozitiva (a da sau a face);

• obligatia civila negativa (a nu face);

• obligatia civila de rezultat (numita si determinata) este acea obligatie care consta in indatorirea debitorului de a obtine un rezultat determinat;

• obligatia civila de diligenta (numita si de mijloace) este acea obligatie care consta in indatorirea debitorului de a depune toata staruinta pentru obtinerea unui anume rezultat, fara a se obliga la insusi rezultatul.

in functie de opozabilitatea lor:

• obligatia civila obisnuita, care este opozabila numai intre parti;

• obligatia civila opozabila si tertilor (ex. contractul de vanzare-cumparare);

• obligatia civila reala, care inseamna indatorirea ce revine, potrivit legii, detinatorului unui bun, datorita importantei deosebite a unui astfel de bun pentru societate.

3. in functie de sanctiunea ce asigura respectarea obligatiilor civile:

• obligatia civila perfecta este acea obligatie civila a carei executare este asigurata in caz de neexecutare de catre debitor, printr-o actiune in justitie si obtinerea unui titlu executoriu ce poate fi pus in executare silita;

• obligatia civila imperfecta (numita si naturala) este acea Obligatie civila a carei executare nu se poate obtine pe cale silita, dar odata executata de bunavoie de catre debitor, nu este permisa restituirea ei.

6. Obiectul raportului juridic civil.

A. Definitia

Prin obiect al raportului juridic civil intelegem actiunea la care este indrituit subiectul activ si cea de care este tinut subiectul pasiv

Deci, intotdeauna, obiectul raportului juridic civil este format din conduita partilor.

B.Bunurile

Prin bun se intelege o valoare economica ce este utila pentru satisfacerea nevoii materiale ori spirituale a omului si este suscep­tibila de apropriere sub forma dreptului patrimonial . Pentru a fi in prezenta unui bun in sensul dreptului civil, este necesar sa fie intrunite, cumulativ, conditiile:

• valoarea economica trebuie sa fie apta a satisface o trebuinta de ordin material ori spiritual a omului.

sa fie susceptibila de apropriatiune (insusire) sub forma drepturilor patrimoniale.

Clasificarea bunurilor

1. in functie de natura lor si de calificarea data de lege, avem bunuri mobile si imobile (numite si miscatoare si nemiscatoare).

2. in functie de regimul circulatiei lor juridice, avem bunuri aflate in circuitul civil si bunuri scoase din circuitul civil

3. in functie de modul cum sunt determinate, avem bunuri individual determinate si bunuri determinate generic.

4. Dupa cum pot fi sau nu in executarea unei obligatii civile, avem bunuri fungibile si bunuri nefungibile.

5. Dupa cum folosirea lor implica sau nu consumarea ori instrainarea lor, distingem bunuri consumptibile si neconsumptibile.

6. Dupa cum sunt sau nu producatoare de fructe, distingem bunuri frugifere si nefrugifere.

7. Dupa cum pot fi sau nu impartite fara sa-si schimbe desti­natia lor, distingem bunuri divizibile si indivizibile.

8. Dupa corelatia dintre ele, distingem bunuri principale si accesorii.

9. Dupa modul de percepere, distingem bunuri corporale si incorporale.

10. Dupa cum sunt supuse sau nu urmaririi si executarii silite pentru plata datoriilor, distingem bunuri sesizabile si insesizabile.

1.Bunurile mobile si bunurile imobile

Categoriile de bunuri mobile sunt urmatoarele:

• mobile prin natura lor, adica acele bunuri care se pot trans­porta de la un loc la altul;

• mobile prin determinarea legii: sunt obligatiile si actiunile care au ca obiect sume exigibile sau efecte mobiliare, actiunile sau interesele in companii de finante, de comert sau de industrie, chiar si atunci cand capitalul acestor companii consta in imobile

• mobile prin anticipatie, adica acele bunuri care prin natura lor sunt imobile, dar pe care partile unui act juridic le considera ca mobile in considerarea a ceea ce vor deveni (fructele si recoltele reculese, dar instrainate prin acte juridice anticipate)

Categoriile de bunuri imobile sunt urmatoarele:

• imobile prin natura lor (fondurile de pamant, cladirile);

• imobile prin obiectul la care se aplica (uzufructul lucrurilor imobile, servitutile);

• imobile prin destinatie, sunt cele puse de proprietar pentru serviciul si exploatarea fondului (animalele afectate la cultura, instrumentele aratoare, stupii cu roi, pestele din iaz, paiele si gunoaiele, caldarile, teascurile, cazile, vasele, lapinii tinuti pe langa casa, porumbeii din porumbarie etc.) Mai sunt imobile prin destinatie oglinzile, parchetul unui apartament etc.

Importanta juridica a acestei clasificari:

in ceea ce priveste efectele posesiei: pentru imobile, posesia poate conduce la uzucapiune (prescriptia achizitorie), iar pentru mobile, posesia de buna-credinta valoreaza proprietate.

in ceea ce priveste drepturile accesorii: ipoteca are ca obiect un bun imobil, pe cand gajul priveste un bun mobil.

in dreptul international privat: imobilului i se aplica legea tarii pe teritoriul careia este situat, pe cand mobilului i se aplica legea proprietarului bunului.

in ceea ce priveste prescriptia extinctiva.

in ceea ce priveste regimul instrainarii lor.

2. Bunuri aflate in circuitul civil si cele scoase din circuitul civil

Bunurile aflate in circuitul civil sunt bunurile care pot face obiectul actelor juridice. Din aceasta categorie de bunuri fac parte doua subdiviziuni:

• bunuri care pot circula liber, neingradit;

• bunuri care pot fi dobandite, detinute ori instrainate in conditii restrictive (materiale explozive, deseuri toxice, pietrele pretioase si semipretioase, obiectele de cult). Bunurile scoase din circuitul civil sunt acele bunuri care nu pot face obiectul actului juridic civil. Aceste bunuri sunt inalienabile (ex. teritoriul Romaniei).

3. Bunuri determinate individual si bunuri determinate generic

Sunt individual determinate acele bunuri care, potrivit naturii lor sau vointei exprimate in actul juridic, se individualizeaza prin insusiri proprii, speciale (bunurile unicat). Bunurile determinate generic sunt acele bunuri care se individualizeaza prin insusirile speciei ori categoriei din care fac parte. Individualizarea se face prin cantarire, masurare, numarare. Aceasta clasificare a bunurilor prezinta importanta juridica in ceea ce priveste:

• momentul transmiterii dreptului real; in principiu, cand obiectul actului il formeaza bunuri determinate individual (res certa), dreptul real se transmite in momentul realizarii acordului de vointa, chiar daca nu s-a predat bunul, pe cand in cazul in care obiectul actului il formeaza bunuri determinate generic (res genera), dreptul real se transmite in momentul individualizarii ori predarii;

• suportarea riscului contractului: daca obiectul actului este rea certa, iar bunul piere fortuit inainte de predarea lui, debitorul este eliberat de obligatia predarii; daca obiectul actului este res genera, care piere fortuit inainte de predare, debitorul nu este liberat de obligatia de predare, el trebuind sa procure alte bunuri de gen, caci lucrurile de gen nu pier;

• locul predarii bunului: in lipsa de stipulatie contrarie, bunul individual determinat trebuie predat in locul unde se gasea la data contractarii, pe cand predarea unui bun de gen trebuie facuta la domiciliul debitorului, iar nu al creditorului, caci, in principiu, plata este cherabila, iar nu portabila.

4. Bunuri fungibile si nefungibile

Bunurile fungibile sunt bunurile care, in executarea unei obligatii, pot fi inlocuite cu altele, fara sa afecteze valabilitatea platii. Bunurile nefungibile sunt bunurile care nu pot fi inlocuite cu alte bunuri, in executarea unei obligatii, astfel ca debitorul nu este liberat decat prin predarea acelui bun. Caracterul fungibil sau nefungibil al unui bun este dat de natura bunului, cat de vointa partilor unui act juridic.

5. Bunuri consumptibile si bunuri neconsumptibile

Este consumptibil acel bun care nu poate fi folosit fara ca prima lui intrebuintare sa nu implice consumarea substantei ori instrainarea lui (bani, combustibil). Este neconsumptibil bunul care poate fi folosit repetat, fara ca, prin aceasta, sa fie necesara consumarea substantei ori instrai­narea lui (masina, terenul).



6. Bunuri frugifere si bunuri nefrugifere

Bunurile frugifere sunt bunurile care produc periodic fructe, fara consumarea substantei lor (fructele pot fi naturale-pamantul, industriale, civile - chirii, dobanzi). Fructele se deosebesc de producte.

Productele sunt foloase trase dintr-un bun cu consumarea substantei sale. Bunurile nefrugifere sunt bunurile care nu dau nastere peri­odic la fructe, fara consumarea substantei lor.

7. Bunuri divizibile si bunuri indivizibile

Bunurile divizibile pot fi impartite fara sa-si schimbe, prin aceasta, destinatia lor economica. Bunurile indivizibile sunt acele bunuri care nu pot fi impartite fara a-si schimba, prin aceasta, destinatia lor economica.

8. Bunuri principale si bunuri accesorii

Este principal acel bun care poate fi folosit independent fara a servi la intrebuintarea altui bun. Este accesoriu acel bun care este destinat sa serveasca la intrebuintarea unui bun principal (cureaua pentru ceas, antena pentru televizor etc.).

9. Bunuri corporale si bunuri incorporate

Bunul corporal este bunul care are o existenta materiala, fiind usor perceptibil simturilor omului. Este incorporala valoarea economica ce are o existenta ab­stracta, ideala.

10. Bunuri sesizabile si bunuri insesizabile[23]

Bunul sesizabil este bunul ce poate forma obiectul executarii silite a debitorului, iar bunul insesizabil nu poate fi urmarit silit pentru plata unei datorii. Numai bunurile din domeniul public sunt inalienabile.



Editura Academiei, 1958

Vlad Barbu – Institutii de drept civil, Editura pentru Stiinte Nationale, Bucuresti, 2003, p.26

DECRET Nr. 31 din 30 ianuarie 1954, privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, PUBLICAT IN: BULETINUL OFICIAL NR. 8 din 30 ianuarie 1954

Conform art.26 din Decretul 31/1954 sunt, in conditiile legii, persoane juridice:

a) organele locale ale puterii de stat, organele centrale locale ale administratiei de stat si celelalte institutii de stat, daca au un plan de cheltuieli propriu si dreptul sa dispuna independent de creditele bugetare acordate;

b) intreprinderile si organizatiile economice de stat si celelalte organizatii socialiste de stat cu gospodarire socialista deplina;

c) gospodariile agricole colective, celelalte organizatii cooperatiste si orice organizatii obstesti, ca si societatile de colaborare economica, daca potrivit legii ori actului administrativ care le infiinteaza sau potrivit prevederilor actului de infiintare ori statului, au un patrimoniu distinct;

d) institutiile anexe, daca au un plan de cheltuieli propriu si dreptul sa dispuna independent de creditele acordate, precum si intreprinderile anexe, daca au gospodarire socialista deplina;

e) orice alta organizatie socialista care are o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui anume scop in acord cu interesul obstesc.

art. 9, alin. 3, Dec. nr. 31/1954

A se vedea art. 5, alin. 2 din Dec. nr. 31/1954

la varsta de 16 ani, sau 15 ani in anumite cazuri

in virtutea acestui drept titularul poate avea o anumita conduita fara a face apel la altcineva pentru a-l realiza

A se vedea Dec. nr. 685/1989 a T.S., in Dreptul nr. 3/1990, p. 66

A se vedea C. Statescu si C. Barsan, op.cit., p.19-21

A se vedea Gh. Mihai si G.Popescu, Introducere in teoria drepturilor personalitatii, Ed. Academiei, Bucuresti 1992

A se vedea art. 69 din Legea nr. 18/1991, REPUBLICATA IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1 din    5 ianuarie 1998

Ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligatii

Amanetul este un contract prin care datornicul remite creditorului sau un lucru mobil pentru siguranta datoriei (art.1685 Cod civil)

A se vedea art. 1722 C. civ.

A se vedea Dec. nr. 998/1987 a Sectiei civile a fostului Tribunal Suprem, in Culegere de decizii pe 1987, p. 56-57.

A se vedea Gh. Beleiu, Drepturile civile provizorii, in R.R.D. nr. 5/1989, p.35-41

Aurelian Ionascu – Tratat de drept civil, Editura Academiei, 1967,p.208

Gheorghe Beleiu – Drept civil roman, Editura Sansa, Bucuresti, p.87

spre exemplu teritoriul Romaniei si terenurile care fac parte din domeniul public

A se vedea art.456 alin.3 C.civ.

A se vedea art.462 C.civ.

vezi Decizia nr.812/1988Tribunalul judetean Mures si Revista Romana de Drept nr.11/1998,pag.74



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1169
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site