Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


RECLAMA COMPARATIVA

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



RECLAMA COMPARATIVA

art.4 si art5 din Legea nr.11/1991




ASPECTE DE JURISPRUDENTA

Reclamanta SC “R” SA a chemat in judecata pe parata S.C. “E.C.”-S.R.L. solicitand incetarea si interzicerea faptelor care constituie concurenta neloiala, publicarea hotararii privind constatarea unor fapte de concurenta neloiala, timp de o saptamana in ziarele “Adevarul”, “Romania Libera” si “Ziarul Financiar”.

Tribunalul Bucuresti, prin sentinta civila nr. 2739 din 6 aprilie 2001, a respins actiunea, considerand ca scrisoarea semnata de directorul de proiect al paratei face cateva comparatii fata de activitatea reclamantei, care, fara a fi denigratoare, cuprind informatii obiective si precise in legatura cu scopul organizarii “Romania International Travel Show”.

Publicarea unor articole de presa nu a fost considerata o practica neloiala cata vreme afirmatiile proveneau de la persoane care au participat la manifestarea expozitionala reflectate in mass-media.

Prin decizia nr. 1377 din 5 noiembrie 2001, Curtea de Apel Bucuresti a respins apelul declarat de reclamanta ca nefondat.

Instanta a retinut inexistenta afirmatiilor pejorative, lipsa de favorizare a intereselor agentului economic agresiv, simpla efectuare a comparatiilor intre servicii fiind insuficienta pentru caracterizarea actiunii denigratoare.

Reclamanta a declarat recurs intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.8 si 9 C.proc.civ., sustinand ca instantele au interpretat gresit dispozitiile art.4 lit.e si g din Legea nr. 11/1991 modificata si nu au avut in vedere Conventia de la Paris privind protectia proprietatii industriale .

Recursul este nefondat 1.

Scrisoarea ce face obiectul analizei activitatii de concurenta neloiala, prezinta cateva aspecte referitoare la doua evenimente expozitionale

RITS si TNT, afirmand comparativ ca unul este un targ independent care beneficiaza de prezentarea internationala si are tarife pentru expozitii romane mai mici, iar celalalt este un targ mixt cu tarife preferentiale pentru membrii asociatiei. Acesta sustine in final ca vine in sprijinul clientului pentru luarea unei decizii de a participa la unul din cele doua targuri.

Concurenta se defineste ca ansamblu de reguli care carmuiesc competitia deprinderilor pentru castigarea sau conservarea clientelei, in conditii oneste cu reprimarea modalitatilor abuzive.

Libertatea de a participa la schimburile economice, constituie un drept recunoscut de lege, care nu poate fi discretionar si impune satisfacerea unor conditii economice, legale, morale compatibile schimburilor de marfuri si servicii.

De aceea riscul intreprinzatorului inactiv sau insuficient dotat de a pierde clientela, cand concurenta a decurs potrivit normelor bunei credinte, si a uzantelor cinstite, exista fara a atrage caracterul ilicit a concurentei se face in functie de un ansamblu de elemente, care cuprind continutul actului, mijloacele folosite, influenta asupra vietii economice.

Faptele, pe care legea le considera acte de concurenta neloiala (art.4 si 5 din Legea nr.11/1991 modificata) sunt cele care urmaresc crearea unor confuzii, mijloacele folosite tinzand sa produca in viziunea consumatorului ideea ca intreprinderea, produsele sau serviciile provin de la __________ ______ ____ _______

- Decizia nr.2412/18-04-2003 a Curtii de Apel Bucuresti

concurent sau exista legaturi stranse intre oferte.

Faptele, pe care legea le considera acte de concurenta neloiala (art.4 si 5 din Legea nr.11/1991 modificata) sunt cele care urmaresc crearea unor confuzii, mijloacele folosite tinzand sa produca in viziunea consumatorului ideea ca intreprinderea, produsele sau serviciile provin de la concurent sau exista legaturi stranse intre oferte.

Riscul de confuzie apare astfel ca eroare asupra identitatii intreprinderii produselor sau serviciilor.

Daca, in principiu, reclama comparativa, chiar daca nu este denigratoare, implica elemente de neloialitate, jurisprudenta a acceptat comparatia necesara, care pune in discutie avantajele ofertei personale, dandu-i o valoare publicitara. Ilicita este numai comparatia inexacta si neobiectiva care incearca obtinerea unor avantaje inexacte si neobiective, sau incearca fraudulos obtinerea unor avantaje pe piata.

Caracterizand scrisoarea din septembrie 2000 ca un act de comparatie necesara, fara a fi indreptat impotriva bunului renume al concurentului, pentru a-i prejudicia reputatia, instantele au pronuntat solutii legale si temeinice

In temeiul dispozitiilor art.312 C.proc.civ. Curtea a respins recursul ca nefondat.

Obiectul denigrarii poate fi persoana comerciantului concurent sau intreprinderea ori produsele acesteia. In cazul denigrarii persoanei, afirmatiile pot privi:

incompetenta profesionala sau onorabilitatea comerciantului;

situatia financiara a comerciantului, care nu-si achita facturile;

trasaturile personalitatii comerciantului fara legatura directa cu activitatea sa comerciala, cum sunt: religia, sentimentele sale pretins antisemite, nationalitatea, rasa comerciantului sau a clientilor sai.

In cazul denigrarii intreprinderii sau a produselor acesteia, afirmatiile se pot referi la:

insasi intreprinderea concurenta, in sensul ca „are necazuri” sau ca nu este „serioasa”;

calitatea produselor acesteia, pretul acestor produse („mai scumpe dar mai putin bune”)., calitatea sau tariful serviciilor etc.

Jurisprudenta franceza a decis ca ziarele politice, chiar daca sunt editate de societati comerciale, nu se pot prezenta ca victime ale denigrarii, in sensul concurentei comerciale neloiale in situatiile de polemica in care isi adreseaza unele altora diverse aprecieri.

Mijloacele utilizate pentru denigrare pot fi afirmatii publice sau

comunicari confidentiale. In cazul comunicarilor confidentiale, raspunderea juridica poate fi stabilita numai daca se dovedeste ca autorul stia ca afirmatiile sunt mincinoase. Afirmatiile publice mincinoase pot fi prezentate in doua moduri:

1) nominalizand victima denigrarii;



2) nenominalizand comerciantul concurent denigrat, dar permi-tand identificarea lui certa si cu usurinta.

In ambele situatii raspunderea autorului faptei este antrenata indiferent daca el cunostea sau ignora caracterul mincinos al afirmatiilor.

Mijloacele de realizare a publicitatii denigrarii pot fi foarte variate: ziar, afis, prospect, catalog, reclama la radio sau la televiziune, corespondenta postala adresata clientilor sau personalului comerciantului concurent etc.

2.2. Deturnarea clientelei unui comerciant constituie fapta de concurenta neloiala, conform prevederilor art. 4, lit. g numai daca se realizeaza prin folosirea legaturilor stabilite cu aceasta clientela in cadrul functiei detinute anterior la acel comerciant si daca rezultatul s-a produs. Pentru stabilirea raspunderii juridice a autorului este necesara dovada intentiei sale clar orientata spre deturnarea de la fostul patron a clientelei cu care autorul a stabilit relatii in perioada anterioara si fata de care el continua sa se comporte ca si cand ar fi ramas in serviciul fostului patron.

Manoperele de captare a clientelei, oricum s-ar manifesta ele trebuie sa fie temeinic dovedite. De aceea nu este aplicabil textul art. 4, lit. g in cazul orientarii spontane a clientelei spre alt comerciant determinata de aprecierea calitatilor personale ale acestuia sau de legatura de rudenie sau de prietenie cu acesta

2.3. Confuziunea (art. 5, lit. a) constituie infractiune de concurenta neloiala si consta in folosirea unei firme, inventii, marci, indicatii geografice, unui desen sau model industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant. Pentru antrenarea raspunderii penale in temeiul textului citat este necesar sa fie cumulativ indeplinite urmatoarele conditii;

Yolanda Eminescu, Concurenta neloiala – drept roman si comparat, Ed. Lumina Lex,

Bucuresti, 1995.

1) - sa fie intrebuintata o firma, inventie, marca, indicatie geografica, desen sau model industrial, topografii ale unui circuit integrat, o emblema sau un anumit ambalaj de un alt comerciant;

2) - firma, inventia, marca, indicatia geografica, desenul sau modelul industrial, topografiile unui circuit integrat, o emblema sau ambalajul sa fi fost dobandite anterior in mod legitim, ca elemente ale fondului de comert, de catre un alt comerciant, prin inregistrare in Registrul Comertului sau prin inregistrare ca marca de fabrica sau de comert.

Conform dispozitiilor art. 38 al Legii nr. 26/1990, orice firma noua trebuie sa se deosebeasca de cele existente. Cand o firma noua este

asemanatoare cu alta, trebuie sa se adauge o mentiune care sa o deosebeasca

de aceasta, fie prin desemnarea mai precisa a persoanei, fie prin indicarea felului de comert exercitat sau in orice alt mod (art. 38, alin. 2 din Legea nr. 26/1990). Firma ce se pretinde ca a fost uzurpata trebuie sa fie originala, in sensul de a nu se limita la o desemnare generica a unei activitati sau a unui produs, cum ar fi, de exemplu, „electromecanic”, „bioestetician”, „pizza” etc.

Oficiul Registrului Comertului trebuie sa refuze inscrierea unei firme care, fara a introduce elemente de deosebire „poate produce confuzie cu alte firme inregistrate” (art. 39). Deosebirea este pretinsa numai in cadrul aceluiasi registru judetean al comertului

Conform dispozitiilor art. 40 al Legii nr. 26/1990, nici o firma nu va putea cuprinde o denumire intrebuintata de comerciantii din sectorul public, dar aplicarea acestei norme este dificila in absenta unei definitii a „comerciantilor din sectorul public”.

Stanciu D. Carpenaru, Drept comercial roman, Ed. All, Bucuresti, 1998

Pe de alta parte, orice emblema va trebui sa se deosebeasca de emblemele inscrise in acelasi registru al comertului, pentru acelasi fel de comert, precum si emblemele altor comercianti de pe piata unde comerciantul isi desfasoara activitatea (art. 43, alin. 1 din Legea nr. 26/1990). Prin definitie, emblema deosebeste un comerciant „de altul de acelasi gen” (art. 30, alin. 2 din Legea nr. 26/1990). Desi in privinta emblemei nu exista un text similar celui din art. 39, credem ca si in cazul posibilitatii de confuzie a emblemelor pentru acelasi fel de comert, Oficiul Registrului Comertului trebuie sa refuze inregistrarea.

In privinta marcilor de fabrica si de comert precum si a semnelor distinctive, inscrierea lor in Registrul Comertului ca elemente ale fondului de comert este reglementata de art. 21, lit. c al Legii nr. 26/1990. In ce priveste ambalajele, daca nu se confunda cu semnul distinctiv sau cu desemnarea speciala, pentru a fi considerate ca inregistrate, legitimitatea drepturilor comerciantului vatamat va fi apreciata exclusiv pe baza uzului statornic si public, independent de orice alta formalitate.

ASPECTE DE JURISPRUDENTA

Intr-o speta solutionata de Tribunalul Bucuresti , sectia comerciala, s-au stabilit urmatoarele:

Prin actiunea inregistrata sub nr. 6.772 din 28.10.1997, reclamanta S.C. „B.” S.A. a chemat in judecata pe parata S.C. „D.” S.R.L., solicitand obligarea acesteia la incetarea actelor de incalcare a dreptului reclamantei de folosinta exclusiva, rezultat din inregistrarea marcilor „B.”, pentru produsele descrise in certificatul de inregistrare a acestei marci, obligand-o la stoparea actelor de comercializare a acestor produse, obligarea

Tribunalul Bucuresti, Sectia comerciala, Sentinta civila nr. 3468 din 26 septembrie 1997.

paratei la daune, reprezentand pagube materiale si morale rezultate din incalcarea dreptului de marca, in valoare de cca. 100.000 lei, precum si obligarea paratei sa publice, pe cheltuiala sa, sentinta ce se va pronunta in cauza, cu cheltuieli de judecata. In motivarea actiunii se arata ca reclamanta este titulara dreptului de marca „B.”, cu drept de folosinta exclusiva a acestei marci, si ca parata a desfacut marfa identica din punct de vedere al aspectului comercial, calitativ necorespunzatoare, ce nu apartine reclamantei, cu numele si sub ambalajul firmei reclamante, lezand reputatia acesteia.

Reclamanta si-a restrans pretentiile, in sensul ca a renuntat la capetele de cerere privind plata daunelor si a cheltuielilor de judecata; precizand ca solicita numai obligarea paratei la incetarea actelor de comercializare a produselor marca „B.”, descrise in certificatul de inregistrare a acestei marci, precum si obligarea paratei la publicarea intr-un ziar de profil, pe cheltuiala sa, a hotararii ce se va pronunta in cauza.

Din actele dosarului rezulta ca reclamanta este titulara dreptului de marca „B.”, atestat de certificatele de inregistrare depuse la dosar, care ii confera dreptul de folosinta exclusiva a numelui, insemnelor si ambalajului pentru comercializarea produselor descrise in certificat, fiind interzisa folosirea marcii de catre alte persoane decat titularul ei sau cel caruia i s-a transmis acest drept, in conditiile legii. Parata a desfacut marfa fara sa se asigure la contractele de cumparare ca marfurile sunt fabricate de titularul marcii „B.”, in acest mod prejudiciind firma reclamanta. Asa fiind, actiunea precizata – astfel cum a fost restransa, este fondata si art. 5, lit. a din Legea nr. 11/1991, va fi admisa, dispunand obligarea paratei la incetarea actelor de comercializare a produselor descrise in Certificatul de inregistrare al marcii “B” precum si publicarea pe cheltuiala sa intr-un ziar de profil a sentintei pronuntata in cauza, luandu-se act de renuntarea la cererea de daune si cheltuieli de judecata.



Intr-o alta speta, solutionata de Tribunalul Hunedoara – Sectia comerciala s-a stabilit ca:

S.C. —“ S.A. din Bucuresti a depus plangere penala impotriva lui B.T.G. administrator al S.C -- S.A pentru cercetarea acestuia pentru infractiune de concurenta neloiala prev. art.5 lit.”a” din Legea nr.11/1991, si reproducerea fara drept al desenului sau modelului industrial prev. de ar.52 din Legea nr.129/1992.

Se arata ca parata a imbuteliat sucuri de fructe in sticle identice cu cele folosite de reclamanta si pentru care reclamanta detine certificat de inregistrare a desenului si a modului industrial la OSIM, lucru care-i confera exclusivitatea la imbutelierea in asemenea sticle . Prin faptele comise de catre parata, s-a facut o concurenta neloiala reclamantei si s-au folosit fara drept ambalajele respective .

Parata S.C – S.A a cumparat un numar de sticle de la o S.C.”—“-SRL, firma care le-a importat de la o fabrica de sticla .

Prin Ordonanta, Parchetul de pe langa Tribunalul Hunedoara a dispus SUP apreciindu-se ca B.T.G nu a comis faptele cu vinovatie (art.10 lit.d CPP).

Impotriva acestei solutii partea vatamata a depus plangere la Tribunalul Hunedoara care a dispus infirmarea solutiei si continuarea cercetarilor in cauza prin efectuarea unei expertize.Prima expertiza arata in concluzii ca invinuitul a promovat pe piata un produs similar, ambalaje cu asemanari evidente si care sunt de natura sa creeze confuzie, precizand insa ca acest lucru nu s-a facut cu rea-credinta .

S-a dispus o noua expertiza avand in vedere pozitia fabricii de sticla in strainatate si faptul ca expertul nu a facut o analiza judicioasa prin masuratori a celor 2 ambalaje pentru a arata foarte exact asemanarile sau deosebirile .

A 2-a expertiza a detaliat amanuntit caracteristicile celor doua ambalaje, aratand ca asemanarile sunt nesemnificative si nu produc un risc ridicat de confuzie. Tot in concluzii se arata ca cele 2 ambalaje folosite de cele doua societati prezinta diferente la sticla , capac , eticheta .

Invinuitul a folosit asemenea ambalaje insa fara a cunoaste ca pentru un asemenea ambalaj asemanator o alta firma detine certificat de inregistrare OSIM.

Din moment ce a cumparat de la un comerciant autohton, autorizat, invinuitul a fost de buna credinta .

Legea nr. 129/1992 precizeaza la art.9 alin.13 ca desenele sau modelele industriale sunt identice daca trasaturile lor caracteristice difera in ceea ce priveste detalii nesemnificative.

Fata de faptul ca lipseste intentia invinuitului in realizarea laturii obiective a infractiunii comise , s-a dispus SUP pt. infractiunea prev. de art.5 lit. a in Legea nr. 11/1991 si art.52 Legea nr. 129/1992 1.

O alta speta a fost solutionata dupa cum urmeaza

La 27.08.2002 S.C.” – “SA si S.C.” –“ S.A. P. au depus plangere impotriva S.C.”—“S.A. T. pentru oferirea sau vanzarea unui desen sau model

Tribunalul Bucuresti, Sectia comerciala, Sentinta civila nr. 3468 din 26 septembrie 1997

industrial ai caror detinatori legali erau reclamantii solicitand efectuarea de cercetari sub aspectul infractiunilor prev. de art. 41,42 din Legea nr.129/1992.

S-a constatat ca s-a anuntat in Monitorul Oficial partea a IV /2002 ca va organiza o licitatie publica in vederea achizitionarii si aplicarii procedurii pentru atribuirea, de contracte de furnizare de sectii de sustinere mecanizata.

In baza acestui anunt, S.C – SA T. a inaintat o scrisoare de intentie prin care si-a manifestat interesul de a participa la licitatie, prezenaand si documente de garantie.

La licitatie au participat si S.C.   --- , S.C. ---. Si S.C – S.A .T.

Inainte de deschiderea ofertelor S.C. --- a adus la cunostinta reprezentantilor societatilor ca sunt posesorii marcii si certificatului de inregistrare a desenului industrial inregistrata la OSIM, solicitand acestor unitati sa precizeze daca ofera acelasi produs .

Dupa organizarea licitatiei, societatile participante au fost chemate in vederea prestarii de negocieri pentru, achizitionarea de catre unitatea solicitanta a sectiei mecanizate , reprezentantii acesteia deplasandu-se la S.C. --- si S.C.” –“S.A. T. pentru stabilirea societatii care poate produce constatandu-se ca S.C. --- indeplineste toate conditiile impuse. Ca urmare, produsul respectiv nu a mai fost vandut de cele doua societatii care l-au oferit.

Pe de alta parte nu exista latura subiectiva a infractiunii intrucat cele doua societatii au fost anuntate numai in momentul licitatiei despre faptul ca S.C.” ---“ si S.C. – T. sunt detinatoare legale a marcii si desenului industrial pentru sustinerea mecanizata.

Totodata S.C – T. a formulat o plangere impotriva persoanelor din conducerea S.C --- pentru insusirea fara drept a calitatii de autor al modelului industrial sustinand ca acesta a fost creat de S.C – T. si fabricat de –T. fiind omologat de o comisie ministeriala in anul 1984.

S-a dispus NUP fata de S.C.” ---“.

S.C. --- a atacat in instanta eliberarea certificatului de producator de catre OSIM in favoarea castigatorului licitatiei .

Prin sentinta civila nr. 666/2003 Tribunalul Municipiului Bucuresti a admis actiunea dispunand anularea certificatului de inregistrare a modelului industrial si plata unor cheltuieli de judecata.

B.F si B.M au fost cercetati pentru savarsirea infractiunii de concurenta neloiala si reproducerea fara drept al desenului industria , fapte prevazute de art.5 lit. a, b din Legea nr. 11/1991 si art.41 din Legea nr. 129/1992.



Numita C.F. titualara certificatului de inregistrare 47230/2001 al marcii emis de Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, a depus plangere impotriva sus-numitilor pentru ca au utilizat fara acordul sau marca, in scopul de a crea confuzie si de a beneficia de renumele marcii, solicitand trimiterea acestora in judecata si constituindu-se parte civila cu suma de 3.650.000.000 lei .

Ulterior, reclamanta si-a retras plangerea pentru savarsirea infractiunii de concurenta neloiala prev. si de art.5 lit.a si b din Legea nr. 11/1991, declarand ca nu se mai constituie parte civila.

Prin Rezolutia Parchetului de pe langa Tribunalul Hunedoara a dispus confirmarea neanceperii urmaririi penale in baza art. 228 alin.6 rap. la art. 10 lit.h Cpp.

3) - modul de folosire a firmei inventiei marcii, indicatiei geografice, desenului sau modelului industrial, topografiilor unui circuit integrat, emblemei, desemnarii speciale sau ambalajului sa fie de natura a produce in mintea consumatorului o confuzie intre cei 2 comercianti sau intre produsele acestora.

Dincolo de simpla identitate, posibilitatea confuziei se apreciaza in fiecare caz concret. In aceasta apreciere nu trebuie sa se tina seama in primul rand de detalii ci mai ales de impresia de ansamblu, pentru ca perceptia consumatorului numai pe aceasta o va retine.

Pentru ca aceasta confuzie sa fie consecinta unei fapte de concurenta neloiala, este necesar sa existe acelasi fel de comert excercitat de doi comercianti sub emblema litigioasa, caci atunci cand obiectul lor va fi deosebit, concurenta va fi imposibila, chiar cand asemanarea intre cele doua embleme ar fi perfecta.

4) Autorul faptei trebuie sa fie un comerciant inregistrat ca atare.

Concluzia se desprinde din sintagma “alt comerciant” cuprinsa in finalul textului art.5 li.a. In consecinta, nu va fi aplicabila aceasta norma legala in cazul confuziunii intre o firma comerciala si denumirea unei persoane juridice fara scop lucrativ.

5) Fapta constituie infractiune numai daca este comisa cu intentie. In lipsa acestui element constitutiv, comerciantul lezat dispune de actiunea civila pentru incetarea uzurparii.

2.4. Falsele indicatii (art. 5, lit. g). Constituie infractiune de concurenta neloiala „producerea in orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vanzare sau vanzarea unor marfuri/servicii purtand mentiuni false privind brevetele de inventii, marcile, indicatiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuala, cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare si altele asemenea, originea si caracteristicile marfurilor, precum si cu privire la numele producatorului sau comerciantului in scopul de a induce in eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari”. Prin mentiuni false asupra originii marfurilor se intelege orice indicatii de natura a face sa se creada ca marfurile au fost produse intr-o anumita localitate, intr-un anumit teritoriu sau intr-un anumit stat (art. 5, lit. g, alin. 2).

Nu se socoteste mentiune falsa asupra originii marfurilor denumirea unui produs al carui nume a devenit generic si indica in comert numai natura lui, afara de cazul in care denumirea este insotita de o mentiune care ar putea face sa se creada ca are acea origine (art. 5, lit. g, alin. 3), cum sunt, de exemplu: salamul de Sibiu, branza de Braila, mustarul de Dijon, apa de Colonia etc.

Denumirile de origine sunt menite sa individualizeze un produs ale carui calitati sunt datorate mediului geografic alcatuit din factori naturali si umani (de ex. vin de Cotnari, tuica de Turt, cas de Nasal, vin de Champagne etc.).

Indicatiile de provenienta sunt simple informatii asupra locului unde a fost realizat produsul.

Fapta prevazuta de art. 5, lit. g constituie infractiune numai daca este savarsita cu intentie – orientata in scopul inducerii in eroare a altor comerciante sau a consumatorilor. Uneori aceasta intentie este disimulata in termeni ca: „gen”, „tip” etc. fara a preciza veritabila origine a produsului. Conform dispozitiilor art. 10 al Legii nr. 11/1991 instanta poate dispune ca marfurile purtand mentiuni false sa fie sechestrate si vandute, dupa distrugerea falselor mentiuni.

2.5. Punerea in circulatie de marfuri contrafacute si/sau

pirat, a caror comercializare aduce atingere titularului marcii si induce in eroare consumatorul asupra calitatii produsului/servicului constituie infractiunea de concurenta neloiala (art. 5, lit. b din Legea nr. 11/1991). Asadar, din textul de lege reiese faptul ca un comerciant este lezat in interesele sale atunci cand un concurent pune in circulatie marfuri despre care se stie ca sunt contrafacute, ca sunt fabricate pirat, avand elemente de identificare comune cu cele pe care le au produsele fabricate in mod legitim de acesta. Nu se delimiteaza persoana celui care pune in circulatie marfurile contrafacute. Elementul de baza consta in faptul ca, prin aceasta metoda, consumatorul este indus in eroare asupra calitatii produsului/serviciului.

2.6. Folosirea in scop comercial a rezultatelor unor

experimentari a caror obtinere a necesitat un efort considerabil sau a altor informatii secrete in legatura cu acestea, transmise autoritatilor competente in scopul obtinerii autorizatiilor de comercializare a produselor farmaceutice sau a produselor chimice destinate agriculturii, care contin compusi chimici noi constituie infractiunea de concurenta neloiala potrivit art. 5, lit. c din Legea nr.11/1991.

Textul de lege incrimineaza obtinerea rezultatelor unor experimente obtinute printr-un efort considerabil sau a unor informatii secrete despre aceste rezultate si folosirea lor in scop comercial, desi ele erau transmise autoritatilor competente pentru a se obtine autorizatiile de comercializare. Obiectul acestor autorizatii de comercializare il constituie produsele farmaceutice sau a prodúselor chimice destinate agriculturii, iar compusii chimici sunt nou descoperiti.

2.7. Autoritatile competente care divulga informatii de genul celor mentionate la pct. 1.2.6 savarsesc infractiunea de concurenta neloiala prevazuta la art. 5, lit. d din Legea nr. 11/1991. Daca dezvaluirea acestor informatii a fost necesara pentru protectia populatiei sau daca s-au luat masuri pentru a se asigura ca informatiile sunt protejate contra exploatarii neloiale in comert, aceste autoritati nu mai cad sub incidenta articolului mai sus mentionat.

2.8. Divulgarea, achizitionarea sau utilizarea secretului

comercial de catre terti, fara consimtamantul detinatorului sau

legitim, ca rezultat al unei actiuni de spionaj comercial sau industrial constituie infractiunea de concurenta neloiala (art. 5, lit. e din Legea nr. 11/1991). Subiectii acestei infractiuni sunt tertii, care printr-o actiune de spionaj comercial sau industrial achizitioneaza, utilizeaza si divulga un secret comercial, fara a avea consimtamantul detinatorului legitim al acestui secret comercial.

2.9. Divulgarea sau folosirea de catre persoane apartinand autoritatilor publice, precum si de catre persoane imputernicite de detinatorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta in fata autoritatilor publice incrimineaza Legea nr. 11/1991, prin art. 5, lit. f, ca infractiune de concurenta neloiala. Subiectii acestei infractiuni sunt acele persoane din autoritatea publica ce divulga sau folosesc in interes propriu un secret comercial. Intra tot sub incidenta acestui act normativ si persoanele care au fost imputernicite de detinatorii legitimi ai unor secrete comerciale pentru a-i reprezenta in fata autoritatilor publice, insa ei au divulgat sau au folosit in interes propriu respectivul secret.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 798
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site