Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


Sistemul principiilor dreptului international

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



Sistemul principiilor dreptului international

1. Definitii. Consideratii generale




Principiile dreptului international reprezinta constructii juridice in jurul unor valori considerate importante pentru relatiile internationale, pentru evidentierea acestora, promovarea lor in sistemul normelor si institutiilor juridice ce guverneaza conduita internationala a statelor si, mai ales, protectia acestora. Putem aprecia ca, reflectand un anume set de nevoi sociale la un moment dat, constiinta Juridica a societatii internationale reprezinta un element important care asigura trecerea de la nivelul structural la nivelul normativ.

- Principiile de drept international isi gasesc geneza in constiinta juridica a natiunilor, ca idei care apoi, printr-un proces de insumare a judecatilor de apreciere, construiesc valori sociale. In momentul in care aceste valori capata rezonanta juridica printr-o recunoastere internationala larga, ele incep a fi protejate juridic, intrand practic (sub forma de principiu) in spatiul dreptului international - unde isi construiesc continutul normativ.

- Principiile sunt, de regula, definite in teoria dreptului ca idei conducatoare ale intregului sistem de drept. Credem, insa, ca principiile dreptului international nu sunt 'idei calauzitoare' si nu sunt nici norme. Caracterul lor normativ este determinat nu de faptul ca sunt norme, ci de faptul ca ele contin norme.

- Avand in vedere cele de mai sus, putem defini principiul de drept international ca find o prescriptie normativa ce se caracterizeaza printr-un inalt nivel de abstractizare, dand expresie unei valori internationale universal acceptate si care guverneaza conduita subiectelor de drept international.

Sistemul principiilor de drept international ar putea fi imaginat, conceptual vorbind, ca find format din principiile generale de drept (la care face referire art. 38 din Statutul Curtii Internationale de Justitie), principiile fundamentale ale dreptului international si principiile specifice ale dreptului international.

Principiile generale de drept, mentionate de art. 38 ca mijloc pe care CIJ il poate utiliza pentru solutionarea diferendelor ce-i sunt supuse, pot fi definite ca nucleu comun al experientei si constiintei juridice a statelor ('civilizate'), care sintetizeaza, in formule ce vin uneori chiar din dreptul roman, anumite standarde sau elemente de experienta juridica, acceptate in ordinea juridica interna a tuturor statelor, chiar daca nu se regasesc intotdeauna inscrise in dreptul pozitiv al acestora.

Principiile fundamentale ale dreptului international sunt acelea care au drept continut norme de aplicatie universala, ca nivel maxim de generalitate si un caracter imperativ, ce dau expresie si protejeaza valori internationale fundamentale in raporturile dintre subiectele dreptului international.

Ele determina continutul celorlalte principii, norme si institutii ale intregului sistem al dreptului international, continand norme juridice ale caror trasaturi le caracterizeaza ca principii fundamentale.

Principiile specifice ale dreptului international sunt principii ce dau expresie unei valori internationale specifice si care au actiunea limitata la o ramura sau mai multe ale dreptului international, reprezentand nucleele de baza ale ramurilor respective.

Principiile dreptului international formeaza, dupa cum am mai aratat, un sistem coerent, in cadrul caruia se stabilesc legaturi de determinare si de influentare reciproca. Astfel, este firesc ca principiile fundamentale sa reprezinte cadrul principal de referinta pentru principiile specifice, limitele in care pot sa apara acestea. Pe de alta parte, includerea unui principiu intr-o categorie sau alta nu este imuabila.

Pe de alta parte, exista o legatura directa intre sistemul principiilor si sistemul normelor dreptului international - care, la randul lor, se structureaza intr-o ierarhie proprie, mergand de la norme 'individuale' la norme imperative. Pe de alta parte, principiile contin norme - si dinamica acestora asigura dinamica continutului principiilor - iar, pe de alta, pentru celorate norme, principiile constituie o 'sursa de inspiratie' si, in acelasi timp, cadrul in care aceste norme pot fi adoptate.

2. Principiile generate de drept, ca izvor subsidiar al dreptului international

Articolul 38 alin. (1) pct. c) prevede principiile generale de drept recunoscute de natiunile civilizate printre modalitatile aplicate de CIJ pentru solutionarea diferendelor ce-i sunt supuse.

- Cu privire la natura principiilor generale de drept, prevaleaza caracterizarea lor ca principii acceptate pe plan intern si facand parte din dreptul national al tuturor statelor.

- Unii autori au interpretat textul in sensul ca ar fi vorba despre principii comune atat ordinii juridice interne, cat si ordinii juridice internationale (de exemplu: principiul si intinderea repararii actului ilicit, autoritatea lucrului judecat, nimeni nu poate fi judecator in propria-i cauza, Nemo iudex sine actor).

Alti autori, luand in considerare inceputul art. 38 din Statutul CIJ (Curtea solutioneaza 'conform dreptului international litigiiile care-i sunt supuse spre solutionare') interpreteaza aceasta sintagma ca referindu-se la 'principiile fundamentale ale dreptului international'.

- Necesare indeosebi pentru 'acoperirea' lacunelor dreptului international, principiile generale de drept ar putea fi folosite in pregatirea codificarii dreptului international sau in interpretarea tratatelor.

- Principiile generale de drept nu trebuie confundate cu principiile fundamentale ale dreptului international.

3. Principiile fundamentale ale dreptului international. Importanta si caractere

Principiile fundamentale reprezinte axa centrala a dreptului international, determinand continutul celorlalte principii, institutii si norme, orientarea dreptului international.

Caractere:

- Maxima generalitate (reprezinta abstractizarea a ceea ce este esential din intregul sistem al dreptului international public, avand rol diriguitor si dominant pentru acest sistem) tridimensionala, sub aspectul:

• domeniilor de aplicare

• continutului juridic

• sferei creatorilor si destinatarilor,

- Aplicatie universala (sunt rezultatul acordului de vointa al cvasimajoritatii statelor si se extind chiar si la alte subiecte de drept international);

- Caracter juridic obligatoriu (se exprima prin intermediul unor tratate sau cutume);

- Caracter imperativ (sunt norme jus cogens);

- Dau expresie si protejeaza o valoare fundamentala in raporturile dintre subiectele de drept international.

Doua remarci:

1. intre principii nu se pot face ierarhizari

2. Sunt interdependente. 'in interpretarea si aplicarea lor, principiile care preced sunt legate intre ele si fiecare principiu trebuie interpretat in contextul celorlalte'. (Declaratia 2625 din 1970)

- Caracter dinamic (evolueaza in concordanta cu dinamica relatiilor internationale, a raporturilor pe care le consacra).

- Sunt consacrate, in principal, in Carta ONU (art. 2), Declaratia Adunarii Generale a ONU din 1970 referitoare la 'principiile dreptului international privind relatiile prietenesti si cooperarea dintre state, in conformitate cu Carta ONU' [Rezolutia 2625 din 14 oct. 1970, Actul Final al CSCE de la Helsinki (1975) si altele].

- Declaratia din 1970 consacra sapte principii, la care Actul Final mai adauga trei (inviolabilitatea frontierelor, integritatea teritorila, respectul drepturilor omului si libertatilor fundamentale).

Primele doua sunt principii desprinse din principii deja consacrate in reglemen­tarile anterioare. 'Acoperite' din punct de vedere juridic de acestea (de principiul suveranitatii, nediscriminarii, nerecurgerii la forta sau la amenintarea cu forta), asa cum se poate vedea din modul de definire a continutului lor in Actul Final, ratiunea stabilirii lor este preponderent politica si se explica prin conjunctura internationala a momentului. - S-a mai sustinut in doctrina si existenta altor principii (principiul dezarmarii, principiul securitatii colective, principiul solidaritatii internationale), dintre care cel putin doua sunt din ce in ce mat palpabile: principiul bunei-vecinatati si principiul primatului dreptului international.

4. Principiile fundamentale prevdzute de Declaratia din 1970

4.1. Principiul egalitatii suverane

Conform Declaraliei, statele 'au drepturi si obligatii egale si sunt membri egali ai comunitatii internationale, indiferent de deosebirile de ordin economic, social, politic sau de alta natura'.

- Suveranitatea este, in prezent, conceptul fundamental al dreptului international, avand in vedere ca dreptul international este expresia acordului de vointa realizat intre state suverane (elementul principal pe care este cladita astazi organizarea statala si internationala).

- Caracterele 'clasice' ale suveranitatii:

1. indivizibilitatea (nu poate fi fragmentata, atributele ei neputand apartine mai multor titulari);

2. inalienabilitatea (nu poate fi abandonata sau cedata altor state sau entitati internationale);

3. exclusivitatea (teritoriul unui stat nu poate fi supus decat unei singure suveranitati);

4. caracter originar si plenar (suveranitatea apartine statului si nu ii este atribuita din afara, iar prerogativele puterii de stat cuprind totalitatea domeniilor de activitate - politic, economic, social etc.).

Astazi, toate aceste caractere au cunoscut unele mutatii, ca urmare a evolutiilor societatii internationale dupa al doilea razboi mondial si, in special, dupa 1989.



- Continutul egalitatii suverane cuprinde, in principal, urmatoarele elemente:

a) statele sunt egale din punct de vedere juridic;

b) fiecare stat se bucura de drepturile inerente deplinei suveranitatii

c) fiecare stat are obligatia de a respecta personalitatea altor state;

d) integritatea teritoriala si independenta politica sunt inviolabile;

e) fiecare stat are dreptul de a-si alege si dezvolta in mod liber sistemul sau politic, social, economic si cultural;

f) fiecare stat are obligatia de a se achita pe deplin si cu buna credinta de obligatiile sale internationale si de-a trai in pace cu alte state;

g) dreptul de a-si stabili legile proprii, de a defini si conduce liber relatiile sale internationale, de a apartine sau nu organizatiilor internationale, de a fi sau nu parte la tratate de alianta, dreptul de neutralitate.

Egalitatea - statele au o capacitate egala de a dobandi drepturi si obligatii. Egalitatea are o dimensiune diplomatico-juridica si o dimensiune economica (definita de necesitatea asigurarii egalitatii compensatorii).

4.2. Principiul autodeterminarii (dreptul popoarelor de a-si hotari singure soarta)

- Declaratia vorbeste despre 'principiul egalitatii in drepturi a popoarelor si dreptului de a dispune de ele insele'.

- De remarcat ca titularul acestui drept/principiu este poporul, natiunea (nu alt subiect de drept international) indiferent daca sunt constituite in stat sau lupta pentru constituirea intr-un stat propriu. El nu poate fi exercitat de o minoritate nationala.

- Declaratia defineste acest principiu: 'Toate popoarele au dreptul de a-si hotari statutul lor politic in deplina libertate si fara amestec din afara si de a realiza dezvoltarea lor economica, sociala si culturala si orice stat are obligatia de a respecta acest drept conform prevederilor Cartei'.

4.3. Principiul neamestecului in treburile interne (neimixtiunii)

- Timp de secole, interventia a fost considerate ca un mijloc licit de conduita internationala.

- Revolutia Franceza afirma necesitatea neinterventiei poporului francez in afacerile interne ale altor popoare si inadmisibilitatea amestecului unor puteri straine in afacerile interne ale Frantei (art 119, Constitutia din 1793). Ca reactie, legitimismul interventiei este consacrat de Congresul de la Viena (1815).

- Doctrina Monroe (1823) stabileste inadmisibilitatea interventiei statelor europene pe continentul american.

- Doctrinele Calvo, Drago (1866 si 1902).

- Continut - obligatia statelor de a nu interveni in afacerile care tin de competenta nationala a unui stat (care apartin domeniului rezervat).

Potrivit acestui principiu, este exclusa orice forma de interventie, nu numai cea armata (orice forma de ingerinta sau amenintare indreptata impotriva personalitatii unui stat sau impotriva elementelor lui politice, economice, culturale).

- Trebuie subliniat ca tot mai multe probleme considerate ca apartinand exclusiv, in trecut, competentei interne a statelor ies astazi in afara domeniului rezervat (ex: dreptul de interventie umanitara).

4.4. Principiul nerecurgerii la forta sau la amenintarea cu forta

- Pana la semnarea, la 27 august 1928, la Paris, a Pactului Briand-Kellog, razboiul era considerat ca normal si legitim in practica dreptului international.

- Art. 2 pct. 4 din Carta ONU arata ca 'Toti membrii organizatiei se vor abtine in relatiile lor internationale de la recurgerea la amenintarea cu forta sau la folosirea fortei fie impotriva integritatii teritoriale si independentei politice a vreunui stat, fie in orice alt mod incompatibil cu scopurile Natiunilor Unite'.

- Declaratia din 1970 arata ca razboiul de agresiune constituie crima contra pacii care angajeaza responsabilitatea statelor in conformitate cu dreptul international.

- Adunarea Generala a ONU a adoptat, in 1974, Rezolutia 3314 privind definirea agresiunii (armate). Celelalte forme de agresiune nu sunt inca definite, desi prin forta se intelege orice act de violenta sau constrangere, nu numai forta militara, ci orice forme ale presiunii politice, economice sau de orice alta natura, toate fiind considerate ilicite.

- Dreptul international permite folosirea fortei in doua situatii: a) folosirea fortei pe baza hotararii Consiliului de Securitate;

b) exercitarea dreptului de autoaparare individuala sau colectiva impotriva unui atac armat.

4.5. Principiul solutionarii pe cale pasnica a diferendelor internationale - Continut: Carta ONU (art. 2 pct. 3) stipuleaza: 'Toti membrii organizatiei vor solutiona diferendele lor internationale prin mijloace pasnice, astfel incat pacea si securitatea internationala, precum si justitia sa nu fie puse in primejdie'.

In art. 33 pct. 1 sunt indicate si mijloacele de reglementare: tratative, ancheta, mediere, conciliere, arbitraj, pe cale judiciara, organisme sau acorduri regionale, alte mijloace pasnice la alegerea partilor

• Continutul se exprima deci, pe de o parte, in obligatia generala de solutionare pe cale pasnica, respectiv prin dreptul de libera alegere a mijloacelor de solutionare

- Trebuie facuta distinctia diferend/situatie:

diferend = o neintelegere intre doua sau mai multe state care si-au formulat deja pretentiile sau contrapretentiile (pozitiile lor sunt evident delimitate) situatie = o imprejurare de fapt intervenita intre doua sau mai multe state, ce produce frictiuni intre ele si care poate evolua sau nu intr-un diferend.

4.6. Principiul 'pacta sunt servanda' (indeplinirea cu buna credinta a obligatiilor internationale)

- Este un principiu aparut inca in antichitate. Este consacrat in art. 2. pct. 2 Carta ONU, art. 29 al Conventiei de la Viena.

- Conform Declaratiei din 1970, fiecare stat are obligatia de a indeplini cu buna credinta obligatiile asumate conform Cartei ONU, cele care ii incumba in virtutea principiilor si normelor general recunoscute ale dreptului international si cele cuprinse in tratatele la care este parte.

Nu este doar o norms juridica, ci si una de morala internationala: statele trebuie sa-si in indeplineasca obligatiile la care au consimtit liber.

- 'Buna credinta' presupune executarea obligatiilor fara subterfugii, fara folosirea unor modalitati incorecte de a ocoli executarea lor.

- El se aplica si tratatelor si cutumei.

- Conditia esentiala: obligatiile care trebuie executate cu buna credinta trebuie sa fie conforme dreptului international (Ex: in cazul tratatelor, acestea trebuie sa fie licite).

4. Principiul cooperarii

- Este un principiu nou care circumscrie obligatia statelor de a coopera intre ele in vederea mentinerii pacii si securitatii internationale, favorizarii progresului si stabilitatii economice internationale.

- Se datoreaza multiplicarii subiectelor de drept international, accentuarii interdependentelor, aparitiei de probleme globale acute care solicita cooperarea tuturor statelor si gasirea de solutii internationale pentru acestea .

- Este cunoscut initial in art. 1 pct. 3 din Carta ONU.

5. Alte principii fundamentale prevdzute in Actul Final de la Helsinki

5.1. Principiul inviolabilitatii frontierelor

Prevede obligatia statelor de a 'se abtine acum si in viitor de la orice atentat impotriva acestor frontiere', de la 'orice cerere sau act de acaparare si uzurpare a intregului sau a unei parti a teritoriului oricarui stat independent'.

Conform Actului Final, frontierele pot fi insa modificate, in conformitate cu dreptul international, prin mijloace pasnice si prin acord.

5.2. Principiul integritatii teritoriale

- Prevede obligatia statelor de a se abtine de la orice actiune incompatibila cu scopurile si principiile Cartei ONU impotriva integritatii teritoriale, independentei politice sau a unitatii oricarui stat participant si in special de la orice, asemenea

actiune care constituie o folosire a fortei sau o amenintare cu forta, precum si de la a face din teritoriul celuilalt obiectul unei ocupatii militare sau al altor masuri de folosire directa sau indirecta a fortei in contradictie cu dreptul international sau obiectul unei dobandiri prin asemenea masuri sau prin amenintarea cu ele.

- Se mai prevede ca nici o astfel de ocupatie sau dobandire nu poate fi recunos­cuta ca legala.

5.3. Principiul respectarii drepturilor omului si libertatilor fundamentale - Consacrat ca principiu pentru prima oara de Actul Final de la Helsinki (1975) - document cu caracter politic, si nu juridic -, desi referiri gasim in Carta ONU, cele doua Pacte privind drepturile omului etc.

- Initial considerat ca principiu de drept international de ramura (nu principiu fundamental, se considera ca se refera doar la materia populatiei), astazi criteriul respectarii drepturilor omului a devenit o coordonata esentiala a raporturilor intersta­tale si o conditie pentru aderarea la diferite foruri si forme de cooperare sau integrare.

ANEXA 1

Rezolutia Adunarii Generale a ONU nr. 2625 (XXV)/1970 - Declaratia asupra principiilor dreptului international privind relatiile prietenesti dintre state, conform Cartel ONU

Principiul potrivit cdruia statele trebuie sa se abtina, in relatiile lor internationale, de a recurge la amenintarea cu forta sau la folosirea fortei fie impotriva integritatii teritoriale sau independentei politice a oricdrui stat, fie in orice alt mod incompatibil cu scopurile Natiunilor Unite.

Orice stat are obligatia sa se abtina, in relatiile lui internationale, de a recurge la amenintarea cu forta sau la folosirea fortei fie impotriva integritatii teritoriale sau independentei politice a oricarui stat, fie in orice alt mod incompatibil cu scopurile Natiunilor Unite. O astfel de recurgere la amenintarea cu forta sau la folosirea fortei constituie o violare a dreptului international si a Cartei Natiunilor Unite si nu trebuie sa fie folosita niciodata ca mijloc de rezolvare a problemelor internationale.

Un razboi de agresiune constitute o crima impotriva pacii care angajeaza raspunderea in virtutea dreptului international.

Conform scopurilor si principiilor Natiunilor Unite, statele au obligatia de a se abtine de la orice propaganda in favoarea razboaielor de agresiune.

Orice stat are obligatia de a nu recurge la amenintarea cu forta sau la folosirea fortei pentru a viola frontierele internationale existente ale unui stat sau ca mijloc de rezolvare a diferendelor internationale, inclusiv diferendele teritoriale si problemele referitoare la frontierele statelor.

De asemenea, orice stat are obligatia sa se abtina de a recurge la amenintarea cu forta sau la folosirea fortei pentru a viola liniile internationale de demarcatie, cum sunt liniile de armistitiu, stabilite printr-un acord international la care acel stat este parte sau pe care el este tinut sa le respecte pentru alte ratiuni sau conform unui astfel de acord. Dispozitia precedenta nu va fi interpretata ca aducand atingere pozitiilor partilor interesate fata de statutul si efectele acestor linii, asa cum au fost definite in regimurile speciale care le sunt aplicabile, nici ca afectand caracterul lor provizoriu.

Statele au obligatia de a se abtine de la actele de represalii care implica folosirea fortei.

Orice stat are obligatia sa se abtina de a recurge la orice masura de constrangere care ar lipsi popoarele mentionate in cuprinsul principiului egalitatii in drepturi si al dreptului popoarelor de a dispune de ele insele, de dreptul lor de autodeterminare, la libertate si la independenta.

Fiecare stat are obligatia sa se abtina de a organiza sau incuraja organizarea de forte neregulate sau de bande inarmate, in special bande de mercenari, in scopul savarsirii de incursiuni pe teritoriul unui alt stat.

Fiecare stat are obligatia sa se abtina de a organiza si incuraja acte de rdzboi civil sau acte de terorism pe teritoriul unui alt stat, de a le sprijini sau de a participa la ele sau de a tolera pe Tritoriul sau activitati organizate in scopul comiterii unor astfel de acte, cand actele mentionate in prezentul paragraf implica o amenintare cu forta sau folosirea fortei.

Teritoriul unui stat nu poate face obiectul unei achizitii de catre un alt stat, ca urmare a recurgerii la amenintarea cu forta sau la folosirea fortei. Nici o achizitie teritoriala obtinuta prin amenintarea cu forta sau prin folosirea fortei nu va fi recunoscuta ca legala. Nici una dintre dispozitiile care preced nu va fi interpretata ca aducand atingere:



a) dispozitiilor Cartei sau oricarui acord international anterior regimului Cartei si valabil in virtutea dreptului international, sau

b) drepturilor Consiliului de securitate, in virtutea Cartei.

Toate statele trebuie sd duca cu buna-credinta negocieri pentru ca sa fie incheiat­grabnic un tratat universal de dezarmare generala si completa sub un control international eficace si sa faca eforturi spre a se adopta masuri corespunzdtoare pentru reducerea tensiunii internationale si intarirea increderii intre state.

Toate statele trebuie sa indeplineasca cu buna-credinta obligatiile ce le incumba in virtutea principiilor si regulilor general recunoscute ale dreptului international in ceea ce priveste mentinerea pacii si securitatii internalionale si sa depuna eforturi pentru a face mai eficace sistemul de securitate al Natiunilor Unite, bazat pe Carta. Nici o dispozitie din paragrafele care preced nu va fi interpretata ca largind sau diminuand in vreun fel aria de aplicare a dispozitiilor Cartei referitoare la cazurile in care folosirea fortei este licita.

Principiul potrivit caruia statele trebuie sa rezolve diferendele lor internationale prin mijloace pasnice astfel incat pacea si securitatea internationald, precurn si justitia, sd nu fie puse in pericol.

Toate statele trebuie sd rezolve diferendele for intemationale cu alte state prin mijloace pasnice, astfel incat pacea si securitatea internationala, precum si justitia, sa nu fie puse in pericol.

Statele trebuie deci sa caute rapid o solutie echitabila a diferendelor lor interna­tionale pe cale de negociere, de ancheta, de mediere, de conciliere, de arbitraj, de re­zolvare judiciara, de recurs la organisme sau acorduri regionale sau prin alte mijloace pasnice la alegerea lor. Cautand aceasta solutie, partile vor conveni asupra mijloacelor pasnice care vor fi potrivite cu circumstantele si natura diferendului.

Partile la un diferend international au obligatia, in cazul in care nu ar ajunge la o solutie printr-unul din mijloacele pasnice sus-mentionate, de a continua sa caute o reglementare a diferendului lor prin alte mijloace pasnice asupra carora ele vor fi convenit.

Statele parti la un diferend international, precum si celelalte state, trebuie sa se abtina de la orice act susceptibil sa agraveze situatia, astfel incat sa nu puna in pericol pacea si securitatea internalionala si trebuie sa actioneze in conformitate cu scopurile si principiile Natiunilor Unite.

Diferendele internationale trebuie sa fie rezolvate pe baza egalitatii suverane a statelor si in conformitate cu principiile liberei alegeri a mijloacelor. Recursul la o procedura de rezolvare sau acceptarea unei astfel de proceduri liber consimtita de catre state in ce priveste un diferend la care ele sunt parti, sau un diferend la care ele ar putea fi parti in viitor, nu pot fi considerate ca incompatibile cu egalitatea suverana.

Nici o dispozitie a paragrafelor care preced nu aduce atingere, nici nu deroga de la dispozitiile aplicabile ale Cartei, in special cele care se refera la rezolvarea pasnica a diferendelor internationale.

Principiul referitor la obligatia de a nu interveni in afacerile care tin de competenta nationala a unui stat in conformitate cu Carta.

Nici un stat sau grup de state nu are dreptul de a interveni, direct sau indirect, pentru orice motiv, in afacerile interne sau externe ale unui alt stat. Prin urmare, nu numai interventia armata, dar si orice forma de ingerinta sau orice amenintare, indreptate impotriva personalitatii unui stat sau impotriva elementelor lui politice, economice si culturale, sunt contrare dreptului international.

Nici un stat nu poate aplica sau incuraja folosirea masurilor economice, politice sau de orice alta natura pentru a constrange un alt stat sa-si subordoneze exercitarea drepturilor lui suverane si pentru a obtine de la el avantaje de orice fel. Toate statele trebuie, de asemenea, sa se abtind de a organiza, ajuta, finanta, incuraja sau tolera activitati armate subversive sau teroriste destinate sa schimbe prin violenta regimul unui alt stat, precum si de a interveni in luptele interne ale unui alt stat.

Folosirea fortei pentru a lipsi popoarele de identitatea lor nationala constituie o violare a drepturilor lor inalienabile si a principiului neinterventiei.

Orice stat are dreptul inalienabil de a-si alege sistemul sau politic, economic, social si cultural fara nici o forma de amestec din partea oricarui alt stat.

Nimic din alineatele care preced nu va trebui sa fie interpretat ca afectand dispozitiile Cartei Natiunilor Unite referitoare la mentinerea pacii si securitatii interna­tionale.

Indatorirea statelor de a coopera unele cu altele conform Cartei.

Statele, oricare ar fi deosebirile existente intre sistemele lor politice, economice si sociale, au obligatia de a coopera unele cu altele in diversele domenii ale relatiilor internationale, pentru a mentine pacea si securitatea internationala si a favoriza progresul si stabilitatea economica internationala, precum si bunastarea generala a natiunilor si o cooperare internationala care sa fie lipsita de discriminare bazata pe aceste deosebiri.

In acest stop:

a) Statele trebuie sa coopereze unele cu altele pentru mentinerea pacii si securitatii internationale.

b) Statele trebuie sa coopereze pentru a asigura respectarea universala si infaptuirea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale pentru toti, precum si eliminarea discriminarii rasiale si intolerantei religioase sub toate formele lor.

c) Statele trebuie sa se conduca, in relatiile lor internationale in domeniile economic, social, cultural, tehnic si comercial, in conformitate cu principi de egalitatii suverane si neinterventiei.

d) Statele membre ale Natiunilor Unite au obligatia de a actiona atat impreuna, cat si individual in cooperare cu Organizatia Natiunilor Unite, conform dispozitiilor pertinente ale Cartel.

Statele trebuie sa coopereze in domeniile economic, social si cultural, ca si in cel al stiintei si tehnicii si sa favorizeze progresele culturii si invatamantului in lume. Statele trebuie sa-si uneasca eforturile pentru a promova dezvoltarea economica in lumea intreaga, in special in tarile in curs de dezvoltare.

Pricipiul egalitatii in drepturi al popoarelor si al dreptului lor de a decide de ele insele.

In virtutea principiului egalitatii in drepturi a popoarelor si al dreptului lor de a dispune de ele insele, principiu consacrat in Carta, toate popoarele au dreptul de a-si hotari statutul lor politic, in deplina libertate si fara amestec din afara si de a urma dezvoltarea for economica, sociala si culturala, si orice stat are obligatia de a respecta acest drept conform dispozitiilor Cartei.

Orice stat are obligatia de a favoriza, impreuna cu alte state sau separat, realizarea principiului egalitatii in drepturi al popoarelor si al dreptului lor de a dispune de ele insele, conform dispozitiilor Cartei, si de a ajuta Organizatia Natiunilor Unite sa se achite de raspunderile pe care i le confera Carta in ceea ce priveste aplicarea acestui principiu, pentru:

a) a favoriza relatiile prietenesti si cooperarea intre state;

b) a pune de indata capat colonialismului, tinand seama in modul cuvenit de vointa liber exprimata a popoarelor interesate; tinand seama ca faptul de a supune popoarele subjuagarii, dominatiei sau exploatarii straine constituie o violare a acestui principiu, ca si o negare a drepturilor fundamentale ale omului si este contrar Cartei Natiunilor Unite.

Orice stat are obligatia de a favoriza, impreuna cu alte state sau separat, respectarea universala si efectiva a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, conform Cartei.

Orice stat are obligatia de a se abtine sa recurga la orice masura de constrangere care ar lipsi popoarele mentionate mai sus in cuprinsul acestui principiu, de dreptul lor de a dispune de ele insele, de libertatea si independenta lor. In cazul in care ele reaclioneaza si rezista la o astfel de masura de constrangere, in exercitarea dreptului lor de a decide de ele insele, aceste popoare au dreptul sa caute si sa primeasca sprijin, conform scopurilor si principiilor Cartei Natiunilor Unite.

Teritoriul unei colonii sau un alt teritoriu neautonom poseda, in virtutea Cartei, un statut separat si distinct de cel al teritoriului statului care il administreaza; acest statut separat si distinct, in virtutea Cartei, exista atat timp cat poporul coloniei sau al teritoriului neautonom nu-si exercita dreptul de a dispune de sine insusi in conformitate cu Carta Natiunilor Unite si, in special, cu scopurile si principiile sale. Nici o dispozitie din paragrafele precedente nu va fi interpretata ca autorizand sau incurajand o actiune, oricare ar fi ea, care ar dezmembra sau ar ameninta, in total sau in parte, integritatea teritoriala sau unitatea politica a oricarui stat suveran si independent, care se conduce conform principiului egalitatii in drepturi si dreptului popoarelor de a dispune de ele insele enuntat mai sus si avand un guvern care reprezinta ansamblul poporului apartinand teritoriului, fara distinctie de rasa, credinta sau culoare.

Orice stat trebuie sa se abtina de la orice actiune care vizeaza sa rupa partial sau total unitatea nationala si integritatea teritoriala a unui alt stat sau tara.

Principiul egalitatii suverane a statelor.

Toate statele se bucura de egalitate suverana. Ele au drepturi si obligate egale si sunt membri egali ai comunitatii internalionale, indiferent de deosebirile de ordin economic, soicial, politic sau de alta natura.

In special, egalitatea suverana cuprinde urmatoarele elemente:

a. Statele sunt egale din punct de vedere juridic;

b. Fiecare stat se bucura de drepturi inerente deplinei suveranitati,

c. Fiecare stat are obligatia de a respecta personalitatea altor state;

d. Integritatea teritoriala si independenta politica a statului sunt inviolabile;

e. Fiecare stat are dreptul de a-si alege si a dezvolta in mod liber sistemul sau politic, social, economic si cultural;

f. Fiecare stat are obligalia de a se achita pe deplin si cu buna-credinta de obligatiile sale internationale si de a trudi in pace cu celelalte state.

Principiul potrivit caruia statele trebuie sa indeplineasca cu buna-credinta obligatiile pe care si le-au asumat conform Cartei.

Fiecare stat are obligalia de a indeplini cu buna-credinta obligatiile pe care si le-a asumat in conformitate cu Carta Natiunilor Unite.

Fiecare stat are obligatia de a indeplini cu buna-credinta obligatiile care ii incumba in virtutea principiilor si regulilor general recunoscute ale dreptului international.

Fiecare stat are indatorirea de a indeplini cu buna-credinta obligatiile care ii incumba in virtutea acordurilor internationale conforme principiilor si regulilor general recunoscute ale dreptului international.

In caz de conflict intre obligatiile nascute din acorduri internationale si obligatiile membrilor Natiunilor Unite, in virtutea Cartei Natiunilor Unite, ultimele vor prevala.

ANEXA 2

Actul final al Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa, Helsinki, 1975

A. Declaratie privind principiile care guverneaza relatiile reciproce dintre statele participante

Statele participante,

Reafirmand angajamentul lor in favoarea pacii, securitatii si dreptatii, precum si a dezvoltarii continue a relatiilor prietenesti si cooperarii,

Recunoscand ca acest angajament, care reflecta interesele si aspiratiile popoarelor, constitute pentru fiecare stat participant o raspundere prezenta si viitoare, intarita de experientele trecutului,

Reafirmand, in masura in care sunt membri ai Natiunilor Unite si in conformitate cu scopurile si principiile Natiunilor Unite, sprijinul lor deplin si activ Organizatiei Natiunilor Unite si intaririi rolului si eficientei sale in consolidarea pacii, securitatii si justitiei internationale si in promovarea reglementarii problemelor internationale, precum si a dezvoltarii relatiilor amicale si cooperarii intre state,

Exprimand adeziunea lor comuna la principiile care sunt enuntate mai jos si care sunt in conformitate cu Carta Natiunilor Unite, precum si vointa lor comuna de a actiona, in aplicarea acestor principii, in conformitate cu scopurile si principiile Cartei Natiunilor Unite,

Declara hotararea lor de a respecta si pune in practica, fiecare dintre ele in relatiile sale cu toate celelalte state participante, indiferent de sistemul lor politic, economic sau social, precum si de marimea lor, situalia lor geografica sau nivelul lor de dezvoltare economica, principiile urmatoare care sunt toate de importanta primordiala si guverneaza relaliile lor reciproce:

I. Egalitatea suverana, respectarea drepturilor inerente suveranitatii

Statele participante isi vor respecta fiecare egalitatea suverana si individualitatea celuilalt, precum si toate drepturile inerente suveranitatii pe care le cuprinde suveranitatea lor, intre care in special dreptul fiecarui stat la egalitate juridica, la integritate teritoriala, la libertate si independenta politica. Ele vor respecta, de asemenea, fiecare, dreptul celuilalt de a-si alege si dezvolta liber sistemul politic, social, economic si cultural, precum si dreptul de a-si stabili legile si reglementarile.



In cadrul dreptului international, toate statele participante au drepturi si obligatii egale. Ele vor respecta fiecare dreptul celuilalt de a defini si conduce in mod liber relaliile sale cu alte state in conformitate cu dreptul international si in spiritul prezentei Declaratii. Ele considera ca frontierele lor pot fi modificate, in conformitate cu dreptul international, prin mijloace pasnice si prin acord. Ele au, de asemenea, dreptul de a apartine sau nu organizatiilor internationale, de a fi sau nu parte la tratate bilaterale sau multilaterale, inclusiv dreptul de a fi parte sau nu la tratate de alianta; ele au, de asemenea, dreptul la neutralitate.

A Nerecurgerea la forta sau la amenintarea cu forta

Statele participante se vor abtine in relatiile lor reciproce, ca si in general in relatiile lor internationale, de a recurge la folosirea fortei sau la amenintarea cu forta, fie impotriva integritatii teritoriale sau a independentei politice a oricarui stat, fie in orice alt mod incompatibil cu scopurile Natiunilor Unite si cu prezenta Declaratie. Nici o consideratie nu poate fi invocata drept justificare pentru a recurge la folosirea fortei sau la amenintarea cu forta in contradictie cu acest principiu.

In consecinta, statele participante se vor abtine de la orice act care constituie o amenintare cu forta sau o folosire directa sau indirecta a fortei impotriva altui stat independent. De asemenea, ele se vor abtine de la orice manifestare de forta in SCOPUL de a face un alt stat participant sa renunte la deplina exercitare a drepturilor sale suverane. De asemenea, ele se vor abline in relatiile lor reciproce si de la orice act de represalii cu forta.

Nici o asemenea folosire a fortei sau amenintare cu forta nu va fi utilizata ca mijloc pentru a rezolva diferendele sau problemele care ar putea sa duca la diferende intre ele.

III. Inviolabilitatea frontierelor

Statele participante considera inviolabile, fiecare, toate frontierele celuilalt, precum si frontierele tuturor statelor din Europa, si, in consecinta, ele se vor abtine acum si in viitor de la orice atentat impotriva acestor frontiere.

In consecinta, ele se vor abtine, de asemenea, de la orice cerere sau de la orice act de acaparare si de uzurpare a intregului sau a unei parti a teritoriului oricarui stat independent.

IV Integritatea teritoriala a statelor

Statele participante vor respecta integritatea teritoriala a fiecaruia din statele participante.

In consecinta, ele se vor abtine de la orice actiune incompatibila cu scopurile si principiile Cartei Natiunilor Unite, impotriva integritatii teritoriale, a independentei politice sau a unitatii oricarui stat participant, si in special de la orice asemenea actiune care constituie o folosire a fortei sau amenintare cu forta.

Statele participante se vor abtine, de asemenea, fiecare, de a face din teritoriul celuilalt obiectul unei ocupatii militare sau al altor masuri de folosire directa sau indirecta a fortei, in contradictie cu dreptul international sau obiectul unei dobandiri prin asemenea masuri sau prin amenintarea cu ele. Nici o ocupatie sau dobandire de aceasta natura nu va fi recunoscuta ca legala.

V Reglementarea pasnica a diferendelor

Statele participante vor reglementa diferendele dintre ele grin mijloace pasnice, astfel incat sa nu fie puse in pericol pacea si securitatea internationala si justitia. Ele se vor stradui cu buna-credinta si intr-un spirit de cooperare sa ajunga la o solutie rapida si echitabila pe baza dreptului international.

In acest scop, ele vor recurge la mijloace ca negocierea, ancheta, mediatiunea, concilierea, arbitrajul, reglementarea judiciara sau la alte mijloace pasnice la alegerea lor, inclusiv orice procedura de reglementare convenita prealabil diferendelor la care ele sunt parti.

In cazul in care nu se ajunge la o solutie prin folosirea unuia din mijloacele pasnice de mai sus, partile in diferend vor continua sa caute un mijloc reciproc acceptabil pentru a reglementa pasnic diferendul.

Statele participante, parti la un diferend intre ele, precum si celelalte state participante, se vor abtine de la orice actiune care ar putea agrava situatia, astfel incat sa puna in pericol mentinerea pacii si securitatii internationale si prin aceasta sa faca mai dificila reglementarea pasnica a diferendului.

VI. Neamestecul in treburile interne

Statele participante se vor abtine de la orice interventie, directa sau indirecta, individuala sau colectiva, in treburile interne sau externe care intra in competenta nationala a altui stat participant, oricare ar fi relatiile lor reciproce.

Ele se vor abtine in consecinta de la orice forma de interventie armata sau de amenintare cu o asemenea interventie impotriva altui stat participant.

Ele se vor abtine, de asemenea, in orice imprejurare, de la orice alt act de constragere militarasau politica economicaon de alta natura, tinzand sa subordoneze intereselor lor exercitarea de catre un alt stat participant a drepturilor inerente suveranitatii sale si prin acesta sa obtina un avantaj oarecare.

In consecinta, ele se vor abtine, intre altele, de la sprijinirea, directa sau indirecta, a activitatilor teroriste sau a activitatilor subversive sau altele indreptate spre rasturnarea violenta a regimului altui stat participant.

VII. Respectarea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, inclusiv a libertatii de gandire, constiinta, religie sau de convingere

Statele participante vor respecta drepturile omului si libertatile fundamentale, inclusiv libertatea de gandire, constiinta, religie sau de convingere pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie.

Ele vor promova si incuraja exercitarea efectiva a drepturilor si libertatilor civile, politice, economice, sociale, culturale si altele care decurg toate din demnitatea inerenta persoanei umane si sunt esentiale pentru libera si deplina sa dezvoltare.

In acest cadru, statele participante vor recunoaste si respecta libertatea individului de a profesa si practica, singur sau in comun, religia sau convingerea, aclionand dupa imperativele propriei sale constiinte.

Statele participante pe teritoriul carora exista minoritati nationale vor respecta dreptul persoanelor care apartin acestor minoritati la egalitate in fata legii, le vor acorda posibilitatea deplina de a se bucura in mod efectiv de drepturile omului si libertatile fundamentale si, in acest mod, vor proteja interesele lor legitime in acest domeniu.

Statele participante recunosc importanta universala a drepturilor omului si libertatilor fundamentale, a caror respectare este un factor esential al pacii, justitiei si bunastarii necesare pentru a asigura dezvoltarea relatiilor amicale si a cooperdrii intre ele, ca si intre toate statele.

Ele vor respecta in mod constant aceste drepturi si libertati in relatiile lor reciproce si se vor stradui, individual si in comun, inclusiv in cooperare cu Natiunile Unite, sa promoveze respectarea universala si efectiva a lor.

Ele confirma dreptul individului de a cunoaste drepturile si indatoririle sale in acest domeniu si de a actiona in consecinta.

In domeniul drepturilor omului si libertatilor fundamentale, statele participante vor actiona in conformitate cu scopurile si principiile Cartei Natiunilor Unite si cu Declaratia universala a drepturilor omului. Ele isi vor indeplini, de asemenea, obligatiile, asa cum sunt enuntate in declaratiile si acordurile internationale in acest domeniu, inclusiv, intre altele, pactele internationale referitoare la drepturile omului prin care ele ar putea fi legate.

VIII. Egalitatea in drepturi a popoarelor si dreptul popoarelor de a dispune de ele insele

Statele participante vor respecta egalitatea in drepturi a popoarelor si dreptul lor de a dispune de ele insele, actionand in mod permanent in conformitate cu scopurile si principiile Cartei Natiunilor Unite si cu normele corespunzatoare ale dreptului international, inclusiv cele care se refera la integritatea teritoriala a statelor.

In virtutea principiului egalitatii in drepturi a popoarelor si dreptului lor de a dispune de ele insele, toate popoarele au in permanenta dreptul, in deplina libertate, de a determina asa cum doresc si atunci cand doresc statutul lor politic intern si extern, fara nici un amestec din afara si de a infaptui conform vointei lor dezvoltarea lor politica, economica, sociala si culturala.

Statele participante reafirma importanla universala a respectarii si exercitarii efective a egalitatii in drepturi a popoarelor si dreptului lor de a dispune de ele insele pentru dezvoltarea de relatii prietenesti intre ele ca si intre toate statele; ele reamintesc, de asemenea, importanta eliminarii oricarei forme de incalcare a acestui principiu.

IX. Cooperarea intre state

Statele particpante vor dezvolta cooperarea lor, fiecare cu celalalt si cu toate statele, in toate domeniile, in conformitate cu scopurile si principiile Cartei Natiunilor Unite. in dezvoltarea cooperdrii lor, statele participante vor acorda o importanta deosebita domeniilor astfel cum sunt stabilite in cadrul Conferinlei pentru securitate si cooperare in Europa, fiecare dintre ele aducandu-si contributia in conditii de deplina egalitate.

Ele se vor stradui, dezvoltand cooperarea lor pe baza de egalitate, sa promoveze intelegerea si increderea reciproca, relatii amicale si de buna vecinatate intre ele, pacea internationala, securitatea si justitia. Ele se vor stradui, de asemenea, dezvoltand cooperarea lor, sa ridice bunastarea popoarelor si sa contribuie la infaptuirea aspiratiilor lor, intre altele prin avantajele care rezulta dintr-o cunoastere mutuala crescanad si din progresele si realizarile in domeniile economic, stiintific, tehnologic, social, cultural si umanitar. Ele vor lua masuri menite sa creeze conditii favorabile pentru a face aceste avantaje accesibile tuturor; ele vor lua in consideratie interesul tuturor de reducere a diferentelor de nivel de dezvoltare economica si indeosebi interesul tarilor in curs de dezvoltare din lumea intreaga.

Ele confirma ca guvernele, institutiile, organizatiile    si persoanele au de jucat un rol corespunzator si pozitiv, contribuind la realizarea acestor objective ale cooperarii lor.

Ele vor tinde, prin cresterea cooperarii lor asa cum se prevede mai sus, sa dezvolte relatii mai stranse intre ele, pe o baza mai buna si mai durabila, in interesul popoarelor.

X. Indeplinirea cu buna-credinta a obligatiilor asumate conform dreptului international

Statele participante isi vor indeplini cu buna-credinta obligatiile ce le revin in con­formitate cu dreptul international, atat obligatiile care decurg din principiile si normele general recunoscute ale dreptului intemalional, cat si obligaliile care decurg din tratate sau alte acorduri, in conformitate cu dreptul international, la care ele sunt parti.

In exercitarea drepturilor lor suverane, inclusiv a dreptului de a-si stabili legile si reglementdrile, ele se vor conforma obligatiilor juridice care le revin in virtutea dreptului international; de asemenea, ele vor tine seama in mod corespunzator de prevederile Actului final al Conferintei pentru securitate si cooperare in Europa si le vor pune in aplicare.

Statele participante confirma ca in caz de conflict intre obligatiile membrilor Natiunilor Unite in virtutea Cartei Natiunilor Unite si obligatiile lor in virtutea oricarui tratat sau alt acord international, obligatiile lor in virtutea Cartei vor prevala, in conformitate cu articolul 103 din Carta Natiunilor Unite.

ANEXA 3

Sinteza privind initiativa romaneasca de consacrare a principiului bunei-vecinatati, ca principiu fundamental al dreptului international

- Preamnbulul Cartei ONU: statele membre se angajeaza 'sa practice toleranta, sd traiasca impreuna in pace, in spiritul bunei vecinatati'

In urma unei initiative romanesti, Adunarea Generald a ONU adopta prin consens Rezolutia decembrie 1979) 'Dezvoltarea si intarirea bunei vecinatati intre state'

- In 1985 s-a crest o Subcomisie a Comisiei a VI-a Juridice a Adundrii Generale a ONU pentru clarificarea si formularea elementelor bunei vecinatati.

Continut juridic: interdictia de a intreprinde actiuni ostile si/sau de a pune la dispozitie teritoriul statal contra vecinilor nemijlociti sau altor state; statal trebuie sa impiedice activitatile desfasurate pe teritoriul statului vecin; acestea implica obligatia de a nu leza pe vecin, inclusiv cand actiunile intreprinse sunt legale.

- Buna-vecinatate nu are un caracter strict geografic; intregul glob a devenit o vecinatate '.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 920
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site