TERITORIUL IN DREPTUL INTERNATIONAL PUBLIC

TERITORIUL IN DREPTUL INTERNATIONAL PUBLIC

Teritoriul de stat

Teritoriul de stat reprezinta spatiul geografic in limitele caruia un stat isi exercita suveranitatea.

Expresia politica si juridica a limitelor teritoriale ale statelor o constituie frontiera de stat, care este inviolabila. Frontierele statelor sunt naturale, cand urmeaza formele de relief, si conventionale, cand se traseaza prin linii care nu tin cont de formele de relief, ci de meridianele sau paralelele geografice. Frontierele pot fi terestre, fluviale sau maritime.

Frontiera de stat se stabileste prin lege, in conformitate cu tratatele internationale, in cadrul a doua operatiuni: delimitarea si demarcarea.

Teritoriul unui stat cuprinde spatiul terestru, spatiul acvatic si spatiul aerian. Spatiul terestru este reprezentat de zona de uscat, spatiul acvatic este compus din raurile, lacurile si marile interioare, din apele maritime interioare si marea teritoriala, iar spatiul aerian reprezinta coloana de aer de deasupra celorlalte doua componente.

Marea teritoriala

Marea teritoriala este portiunea de mare care se intinde de-a lungulspatiului terestru al unui stat. Ea are drept limita interioara linia de baza, care poate fi normala, la litoralul fara sinuozitati, identificandu-se cu linia refluxului de-a lungul tarmului, sau dreapta, cand uneste punctele extreme ale formatiunilor de stanci sau insule strans legate de uscat cu punctele cele mai avansate ale unui litoral sinuos, incluzand si instalatiile portuare permanente.

Limita exterioara a marii teritoriale o constituie o linie paralela cu linia de baza, situata la 2 mile marine in larg. Specific marii teritoriale, fata de celelalte componente ale teritoriului de stat, este ca in aceasta zona navele comerciale ale statelor straine au un drept de trecere inofensiva. Aceasta presupune ca navele respective pot naviga liber prin marea teritoriala a altui stat, cu respectarea legilor si regulamentelor statului respectiv si fara a stationa in zona, abtinandu-se de la orice activitati care ar face ca trecerea sa nu mai fie inofensiva.

. Zonele maritime asupra carora statele exercita unele drepturi suverane

Nevoile de securitate sau de aparare a intereselor economice ale statelor riverane marilor si oceanelor au impus in dreptul international recunoasterea in favoarea acestor state a unor drepturi suverane in anumite zone situate dincolo de limitele frontierei lor maritime, in continuarea marii teritoriale. Aceste zone sunt: zona contigua, platoul continental si zona economica exclusiva.

a Zona contigua

Este portiunea de mare care se intinde pana la o distanta de 4 mile marine de la limita de baza spre larg, in care statul riveran exercita controlul pentru prevenirea incalcarii legilor si regulamentelor sale din domeniile vamal, fiscal, sanitar si al regimului de frontiera.

b) Platoul continental

Este solul si subsolul spatiilor maritime care se intinde pana la limita exterioara a taluzului continental sau pana la o distanta de 0 mile marine atunci cand taluzul continental nu ajunge la aceasta distanta. In aceasta zona, statul riveran exercita drepturi suverane de explorare si exploatare a resurselor sale naturale, dar cu conditia ca prin aceasta sa nu stanjeneasca navigatia libera si sa nu aduca atingeri grave resurselor biologice ale marii.

c) Zona economica exclusiva

Este o portiune a marii libere adiacenta marii teritoriale a unui stat, care se intinde pe o distanta de 0 mile marine de la linia de baza atarmului. In aceasta zona, statul riveran are drepturi suverane in ce priveste explorarea si exploatarea, conservarea si gestionarea resurselor naturale, biologice si nebiologice, ale apelor marilor si oceanelor.

Marea libera

Marea libera este acea parte a marilor si oceanelor care nu apartine marii teritoriale sau apelor interioare ale unui stat si asupra careia nu se exercita suveranitatea vreunui stat, fiind deschisa tuturor natiunilor.

Regimul juridic al marii libere este guvernat de principiul libertatii marilor. In marea libera toate statele lumii, indiferent daca au sau nu iesire la mare, pot sa-si exercite urmatoarele libertati: de navigatie, de survol, de pescuit, de a aseza cabluri si conducte submarine, de a construi insule artificiale si diferite instalatii, de a efectua cercetari stiintifice. Statele au obligatia de a coopera in aceasta zona, de a o utiliza in scopuri exclusiv pasnice, de a preveni si sanctiona infractiunile internationale si de a lua masuri pentru securitatea navigatiei si ajutorarea navelor si echipajelor aflate in pericol.

Zona internationala a teritoriilor submarine

Aceasta zona cuprinde solul si subsolul fundului marilor si oceanelor, deasupra carora se afla marea libera; ea a fost declarata patrimoniu comun al umanitatii. Resursele zonei sunt inalienabile, drepturile asupra acestora apartinand intregii omeniri, iar explorarea si exploatarea lor trebuie sa se faca cu participarea si in beneficiul tuturor statelor si popoarelor. Nici un stat nu poate sa revendice sau sa exercite suveranitatea sa ori anumite drepturi suverane asupra vreunei parti a zonei sau asupra resurselor sale.

Prin Conventia asupra dreptului marii din 2 a fost creat un mecanism international pentru rezolvarea problemelor privind aceasta zona, care cuprinde urmatoarele componente: Autoritatea Internationala a teritoriilor submarine, Intreprinderea si Camera pentru rezolvarea diferendelor.

Stramtorile internationale

Stramtorile internationale sunt intinderi de apa situate intre portiuni de uscat care formeaza treceri inguste pentru navigatie. Dreptul international recunoaste tuturor statelor un drept de tranzit prin stramtori similar dreptului de trecere inofensiva prin marea teritoriala, cu respectarea suveranitatii statelor pe teritoriul carora se afla aceste stramtori. Stramtorile Marii Negre sunt cele mai importante stramtori internationale.

Canalele maritime internationale

Canalele sunt cai de navigatie artificiale, construite pentru a lega doua mari sau oceane in scopul scurtarii rutelor de navigatie. Importanta pe care canalele maritime construite pe teritoriul unor state o prezinta pentru navigatia internationala a facut ca unele dintre acestea sa dobandeasca un statut international. In esenta,

statutul juridic al acestor canale consacra libertatea de trecere pentru toate categoriile de nave ale tuturor statelor atat in timp de pace, cat si in timp de razboi, precum si dreptul statelor riverane ca in anumite conditii sa impuna unele restrictii pentru apararea propriei securitati.

Principalele canale maritime internationale sunt: Suez, Panama si Kiel.

Fluviile internationale

Fluviile internationale sunt ape curgatoare care traverseaza sau separa teritoriile a doua sau mai multe state si sunt navigabile pana la varsarea lor in mare. Regimul international al acestor fluvii se refera in general la navigatie, in privinta careia se aplica principiul libertatii de navigatie. Pe fluviile internationale, navele comerciale ale tuturor statelor pot naviga liber, fiind interzisa circulatia navelor de razboi ale statelor neriverane.

Regimul juridic al navigatiei pe Dunare este in prezent stabilit prin Conventia de la Belgrad din

Zonele cu regim juridic special

Dreptul international a consacrat existenta pe glob a unor zone cu un regim juridic special. Acestea sunt, pe de o parte, zonele polare, Arctica si Antarctica, iar pe de alta parte, zonele demilitarizate, zonele neutralizate si zonele denuclearizate.

. Spatiul aerian

Fiecare stat are suveranitate deplina si exclusiva asupra spatiului atmosferic situat deasupra teritoriului sau, care constituie spatiu aerian national.

In acest spatiu se recunoaste, insa, libertatea traficului aerian, care implica un drept de trecere inofensiva a aeronavelor civile ale altor state, care se exercita, insa, in conditii stabilite de fiecare stat, cu respectarea conventiilor internationale in materie. Suveranitatea statului asupra spatiului sau aerian se materializeaza, in primul rand, prin dreptul sau de a stabili regimul juridic de survol asupra teritoriului propriu, atat pentru aeronavele nationale, cat si pentru cele straine. Spatiul aerian situat dincolo de limitele jurisdictiei nationale este deschis navigatiei aeriene a tuturor statelor, el constituind spatiul aerian international. Colaborarea internationala in domeniul navigatiei aeriene si, in special, al aviatiei civile, este deosebit de dezvoltata, materializandu-se in conventii multilaterale si numeroase conventii bilaterale, cea mai importanta fiind Conventia referitoare la navigatia civila, incheiata la Chicago in

Potrivit dreptului international, pentru reglementarea zborurilor aeriene internationale au fost stabilite 5 libertati ale aerului, intre care doua privesc libertatile de trafic (libertatea de survol fara escala si libertatea de escala tehnica), iar celelalte 3 sunt libertati comerciale, referitoare la imbarcarea si debarcarea de pasageri, marfuri si corespondenta. Exercitarea acestor libertati de catre diferite categorii de aeronave se face in baza unor conventii bilaterale incheiate intre statele interesate. Pentru coordonarea reglementarilor si a masurilor adoptate in acest domeniu tot la Chicago, in acelasi an, s-a infiintat Organizatia Aviatiei Civile Internationale (OACI).

Spatiul cosmic (extraatmosferic)

Intrarea in sfera de interes a statelor a spatiului cosmic, o data cu lansarea, in , a primului satelit artificial al pamantului, a determinat o vasta actiune de reglementare a statutului juridic al acestuia. Tratatul privind principiile care guverneaza activitatea statelor in explorarea si utilizarea spatiului atmosferic, inclusiv Luna si celelalte corpuri ceresti, incheiat in , precum si numeroase alte conventii internationale ulterioare au stabilit principiile si regulile care guverneaza activitatea statelor in spatiul cosmic. Spatiul cosmic a fost declarat patrimoniu comun al intregii umanitati, nici un stat nefiind indreptatit sa-si proclame suveranitatea asupra acestuia, sa-l ocupe sau sa-l foloseasca in mod exclusiv. Statele trebuie sa coopereze in toate problemele referitoare la spatiul cosmic, in conformitate cu principiile dreptului international, sa foloseasca acest spatiu in conditii de egalitate si in scopuri exclusiv pasnice, in beneficiul tuturor tarilor, fara discriminari.