Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


Urmarirea penala

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic




Urmarirea penala





Sectiunea I-a

Notiunea, obiectul si principiile specifice

urmaririi penale

Notiune

Urmarirea penala este prima faza a procesului penal si are rolul de a pregati si asigura buna desfasurare a procesului penal in faza de judecata.

Urmarirea penala se efectueaza obligatoriu in majoritatea cauzelor penale. Nu se efectueaza urmarire penala in cazul infractiunilor prevazute la art.279 al.2 lit.a si nici in cazul extinderii procesului penal conform art.335, 336, 337.

Competenta de a efectua urmarirea penala revine organelor de urmarire penala: procurorul si organele de cercetare penala. In desfasurarea urmaririi penale, organul de urmarire dispune asupra actelor sau masurilor procesuale prin ordonanta, acolo unde legea prevede aceasta, iar in celelalte cazuri prin rezolutie motivata.

Obiectul urmaririi penale

Conf. art.200 C.p.p., urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunii, la identificarea faptuitorului si la stabilirea raspunderii acestuia pentru a se constata daca este sau nu cazul sa fie trimis in judecata.

Principiile specifice urmaririi penale

Pe langa principiile fundamentale ale procesului penal care isi gasesc aplicarea si in aceasta faza, urmarirea penala este guvernata si de anumite principii specifice, cum ar fi:

a) Lipsa de publicitate;

b) Operativitatea;

c) Mobilitatea;

d) Lipsa de contradictorialitate;

e) Forma preponderent scrisa.

Sectiunea a II-a

Competenta organelor de urmarire penala

Conf. art.201, c.p.p., urmarirea penala se efectueaza de procuror si de organele de cercetare penala.

Procurorul

Procurorul are ca atributii efectuarea urmaririi penale in cazurile si conditiile prevazute de lege precum si supravegherea activitatii de cercetare penala efectuata de politie si de alte organe de cercetare speciale.

Este competent sa efectueze sau sa supravegheze urmarirea penala procurorul de la parchetul corespunzator instantei careia ii revine competenta sa judece cauza in prima instanta.

In marea majoritate a cauzelor penale, procurorul supravegheaza urmarirea penala. Exista insa unele situatii expres prevazute de lege (art.209) in care urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de procuror.

Cand este efectuata de procuror, urmarirea penala este supusa supravegherii procurorului ierarhic superior.

Organele de cercetare penala

Conf. art.201 al.2 sunt organe de cercetare penala: organele de cercetare ale politiei judiciare si organele de cercetare speciale.

Organele de cercetare ale politiei judiciare au o competenta generala in efectuarea urmaririi penale, putand instrumenta orice cauza care nu este data prin lege in competenta procurorului sau a organelor de cercetare speciala. Ca organe de cercetare ale politiei judiciare functioneaza lucratori specializati din Ministerul de Interne anume desemnati de ministrul de interne, cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, sub autoritatea caruia isi desfasoara activitatea.

Organele de cercetare penala speciale sunt prevazute de art.208, ca fiind:

organele de cercetare militara

comandantii unitatilor militare corp aparte si similare si ofiterii anume desemnati de acestia pentru militarii in subordine;

sefii comenduirilor de garnizoana si ofiterii anume desemnati de acestia pentru infractiunile savarsite de militari in afara UM;

comandantii centrelor militare si ofiterii anume desemnati de acestia pentru infractiunile savarsite de civili in legatura cu obligatiile lor militare.

Competenta organelor de cercetare militara este o competenta exclusiva, organele de politie neputand efectua cercetarea penala in locul acestora.

ofiterii politiei de frontiera anume desemnati pentru infractiunile de frontiera.

capitanii porturilor pentru infractiunile contra sigurantei navigatiei pe apa si contra ordinii si disciplinei la bord precum si pentru infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul savarsite de personalul navigant al marinei civile, daca fapta a pus in pericol sau ar fi putut pune in pericol siguranta navei sau a navigatiei.

Aceste organe de cercetare penala efectueaza urmarirea penala in cauzele aratate sub supravegherea procurorului.

Sectiunea a III-a

Organele de constatare (art.214, 215)

Fara a le recunoaste calitatea de organe de cercetare penala, legea acorda unor organe si persoane, denumite organe de constatare, dreptul de a incheia acte de constatare a savarsirii unor infractiuni. Procesele verbale incheiate de aceste organe constituie mijloace de proba.

Sunt organe de constatare:

a) organele inspectiilor de stat si alte organe de stat pentru infractiunile care constituie incalcari ale dispozitiilor si obligatiilor a caror respectare o controleaza potrivit legii;

b) organele de control si conducere ale administratiei publice sau ale unor unitati la care se refera art.145 C.p. pentru infractiunile savarsite in legatura cu serviciul de cei aflati in subordine sau sub controlul lor;

c) ofiterii si subofiterii din cadrul Jandarmeriei romane pentru infractiunile constatate pe timpul executarii misiunilor specifice.

d) comandantii de nave si aeronave pentru infractiunile savarsite pe acestea cat timp se afla in afara porturilor si aeroporturilor;

e) agentii de politie de frontiera pentru infractiunile de frontiera.

Organelor de constatare enumerate de cod li se adauga persoanele si organele carora li se recunoaste prin lege dreptul de a face constatari cu privire la savarsirea unei infractiuni.

Actele efectuate de organele de constatare au semnificatia unor acte premergatoare inceperii urmarii penale.

Sectiunea a IV-a

Supravegherea exercitata de procuror in activitatea

de urmarire penala (art.216-220)



Procurorul conduce si controleaza activitatea de cercetare penala si supravegheaza ca actele de urmarire penala sa fie efectuate cu respectarea dispozitiilor legale.

Supravegherea se realizeaza prin urmatoarele modalitati:

verificarea legalitatii actelor de urmarire penala

participarea procurorului la efectuarea unor acte de cercetare penala.

trecerea cauzei de la un organ de cercetare la altul.

darea de dispozitii obligatorii pentru organul de cercetare penala

infirmarea actelor sau masurilor procesuale luate cu incalcarea legii

autorizarea, incuviintarea, avizarea sau confirmarea unor acte de urmarire penala.

solutionarea plangerilor impotriva actelor si masurilor de urmarire penala

In cazurile in care procurorul efectueaza personal urmarirea penala, supravegherea activitatii de urmarire penala se efectueaza de prim-procurorul parchetului sau de procurorul ierarhic superior, prin urmatoarele modalitati: procurorul ierarhic superior poate asista la efectuarea unor acte de urmarire penala, poate da dispozitii obligatorii procurorului, are competenta de a se pronunta asupra plangerilor indreptate impotriva actelor si masurilor luate de procuror si confirma rechizitoriul intocmit de procuror.

Sectiunea a V-a

Sesizarea organelor de urmarire penala

Conform art.221, principalele moduri de sesizare a organelor de urmarire penala sunt plangerea, denuntul si sesizarea din oficiu.

Plangerea este incunostintarea facuta de o persoana fizica sau de o persoana juridica referitoare la o vatamare ce i s-a cauzat prin infractiune. Ea poate fi formulata de persoana vatamata personal sau prin mandatar sau de substituitii procesuali: un sot pentru celalalt sot sau copilul major pentru parinte.

Plangerea poate fi facuta in scris sau oral, plangerea orala fiind consemnata intr-un proces-verbal de organul care o primeste si va cuprinde urmatoarele date:

numele, prenumele, calitatea si domiciliul petitionarului;

descrierea faptei ce formeaza obiectul plangerii;

indicarea faptuitorului, daca este cunoscut;

indicarea mijloacelor de proba.

Denuntul este incunostintarea facuta de o persoana fizica sau de o persoana juridica despre savarsirea unei infractiuni. Denuntul poate fi facut in scris, caz in care trebuie semnat de denuntator, sau oral, cu obligatia consemnarii intr-un proces-verbal de cel care il primeste si trebuie sa cuprinda aceleasi date ca si plangerea.

Denuntul este obligatoriu pentru orice persoana cu atributii de conducere intr-o unitate la care se refera art.145 C.p. sau cu atributii de control, care a luat cunostinta de savarsirea unei infractiuni in acea unitate, precum si pentru orice functionar care a luat cunostinta de savarsirea unei infractiuni in legatura cu serviciul in cadrul caruia isi indeplineste sarcinile

Sesizarea din oficiu

Organele de urmarire penala se pot sesiza din oficiu atunci cand afla prin orice alta cale, decat prin denunt sau plangere, de savarsirea unei infractiuni.

Modalitati concrete prin care se poate realiza sesizarea din oficiu:

pe baza constatarii personale a unei infractiuni flagrante;

pe baza unui denunt anonim sau pseudodenunt;

prin intermediul mijloacelor de informare in masa;

prin descoperirea, in timpul cercetarii intr-o cauza, a unor fapte sau aspecte noi, uneori cu totul straine de ceea ce se cerceteaza.

In vederea sesizarii din oficiu, organul de urmarire penala intocmeste un proces-verbal in care consemneaza faptele si imprejurarile constatate si fata de care s-ar justifica inceperea urmaririi penale.

Moduri de sesizare speciale

Sunt moduri de sesizare speciale:

a) plangerea prealabila - in cazul infractiunilor pentru care legea prevede in textul de incriminare ca actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate;

b) sesizarea organului prevazut de lege cand legea prevede ca inceperea urmaririi penale nu poate avea loc fara o sesizare speciala, cum ar fi sesizarea comandantului pentru infractiunile savarsite de militari contra ordinii si disciplinei militare.

c) autorizatia prealabila din partea autoritatii prevazute de lege. Organul de urmarire penala poate fi sesizat in aceste cazuri prin unul din modurile generale de sesizare dar nu poate proceda la inceperea urmaririi decat in conditiile obtinerii autorizatiei impuse de lege. Astfel, magistratii nu pot fi retinuti, cercetati, arestati, perchezitionati sau trimisi in judecata fara incuviintarea sectiilor Consiliului Superior al Magistraturii.

Sectiunea a VI-a

Actele premergatoare

Actele premergatoare sunt mijloacele de investigatie prin care se verifica seriozitatea unei sesizari, precum si existenta sau inexistenta vreunuia din cazurile prevazute de art.10.

Actele premergatoare constau in acte de investigatie, de strangere a mijloacelor materiale de proba, ridicare de inscrisuri, ascultare de persoane, ori efectuarea de constatari tehnico-stiintifice sau medico-legale pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna inceperea urmaririi penale.

Potrivit art.224, actele premergatoare se pot efectua de organul de cercetare penala si de lucratorii operativi din Ministerul de Interne precum si din celelalte organe de stat cu atributii in domeniul sigurantei nationale, dar si de investigatorii sub acoperire.



Sectiunea a VII-a

Desfasurarea urmaririi penale

1. Inceperea urmaririi penale

Inceperea urmaririi penale se dispune de catre organul judiciar competent sa efectueze urmarirea penala printr-o rezolutie, in cazul unui act de sesizare extern, sau printr-un proces verbal, in cazul sesizarii din oficiu.

Rezolutia si procesul verbal de incepere a urmaririi penale emise de organul de cercetare penala sunt supuse confirmarii motivate a procurorului care exercita supravegherea, in termen de cel mult 48 de ore de la data inceperii urmaririi penale.

Pentru a se putea dispune inceperea urmaririi penale se cer a fi indeplinite cumulativ 2 conditii:

organul de urmarire penala sa fi fost sesizat in vreunul din modurile prevazute de lege;

din continutul actului de sesizare sau a actelor premergatoare efectuate sa nu rezulte existenta vreunui caz din cele prevazute la art.10, cu exceptia cazulurilor de la lit.b1, i si i1.

2. Cercetarea penala

Cercetarea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunii pentru care s-a inceput urmarirea, identificarea faptuitorului si stabilirea raspunderii penale si civile a acestuia, pentru a se constata daca este sau nu cazul de a se dispune trimiterea in judecata.

Cercetarea penala se poate desfasura in 2 modalitati: fara actiune penala pusa in miscare si cu punerea in miscare a actiunii penale.

Cat timp actiunea penala nu este pusa in miscare, cel urmarit are calitatea de invinuit. El este ascultat obligatoriu, iar inainte de ascultare i se ia o declaratie scrisa personal.

In cauzele de o mai mare complexitate, cercetarea penala se efectueaza cu punerea in miscare a actiunii penale. Organul de cercetare, dupa punerea in miscare a actiunii penale, este obligat sa il cheme pe inculpat, sa ii comunice fapta pentru care este invinuit si sa ii dea explicatii cu privire la drepturile si obligatiile pe care le are. De asemeni, inculpatului aflat in stare de libertate trebuie sa ii puna in vedere ca este obligat sa se prezinte la toate chemarile ce i se vor face in cursul procesului penal si ca are indatorirea sa comunice orice schimbare de adresa.

Dupa ce organul de cercetare penala apreciaza ca a administrat toate probele necesare in cauza, pregateste dosarul in vederea inaintarii lui la procuror si intpcmeste un referat de terminare a cercetarii penale. Daca cercetarea penala se efectueaza de catre procuror, nu se mai intocmeste referat de terminare a cercetarii penale.

3. Prezentarea materialului de urmarire penala

Prezentarea materialului de urmarire penala este obligatorie la terminarea urmaririi penale atat fata de invinuit cat si fata de inculpat. Materialul de urmarire penala se prezinta invinuitului de catre procuror, iar inculpatului de catre organul de cercetare penala, afara de cazul in care cercetarea este efectuata chiar de procuror.

Despre prezentarea materialului de urmarire penala, se va incheia un proces verbal in care se consemneaza si declaratiile, cererile si raspunsurile invinuitului sau inculpatului. Procesul verbal de prezentare a materialului de urmarire penala trebuie semnat de invinuit sau inculpat, de aparatorul acestuia si contrasemnat de organul de urmarire penala.

4. Rezolvarea cauzei de catre procuror

Procurorul este obligat ca in termen de cel mult 15 zile de la primirea dosarului inaintat de organul de cercetare penala sa procedeze la verificarea lucrarilor de urmarire penala si sa se pronunte asupra acestora. In urma verificarilor se pot ivi doua situatii (art.262):

A)         procurorul constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului si ca urmarirea penala este completa, existand probele necesare si legal administrate, caz in care poate dispune:

trimiterea in judecata, atunci cand din materialul de urmarire penala rezulta ca fapta exista, ca a fost savarsita de invinuit sau de inculpat si ca acesta raspunde din punct de vedere penal.

scoaterea de sub urmarire penala, atunci cand se constata ca a intervenit una din situatiile de la art.10 lit.a-e. In cazul prevazut la art.10, lit.b1 se dispune si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ (mustrare, mustrare cu avertisment, amenda).

incetarea urmaririi penale atunci cand se constata ca a intervenit una din situatiile de la art.10 lit.f-h si j.

clasarea atunci cand urmarirea penala s-a desfasurat fara invinuit in cauza, acesta fiind necunoscut si a intervenit una din situatiile de la art.10.

B) procurorul constata ca urmarirea penala nu este completa sau a fost efectuata cu nerespectarea dispozitiilor legale sau a fost efectuata de un organ necompetent, caz in care va dispune prin ordonanta:

- restituirea cauzei la organul care a efectuat cercetarea pentru completarea sau refacerea urmaririi penale atunci cand aceasta nu este completa sau a fost efectuata cu incalcarea dispozitiilor legale care garanteaza aflarea adevarului.

- trimiterea cauzei la organul competent, atunci cand se constata ca urmarirea a fost efectuata de un organ necompetent.

Sectiunea a VIII-a

Trimiterea in judecata

Trimiterea in judecata se dispune de catre procuror prin rechizitoriu daca se constata ca fapta exista, a fost savarsita de invinuit sau inculpat si acesta raspunde din punct de vedere penal. Rechizitoriul se intocmeste de procurorul care supravegheaza urmarirea penala sau care efectueaza personal urmarirea si este supus, in acest ultim caz, confirmarii procurorului ierarhic superior.

Rechizitoriu constituie, conform art.264, actul de sesizare a instantei de judecata. Cand actiunea penala nu a fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale, rechizitoriul indeplineste un dublu rol: este si act de sesizare a instantei dar este si act de inculpare.

Rechizitoriul se intocmeste in atatea exemplare cati inculpati in stare de detinere sunt. Acestora odata cu citatia li se va inmana si o copie de pe rechizitoriu.

Sectiunea a IX-a

Incetarea urmaririi penale

Incetarea urmaririi penale are loc, conform art.242, atunci cand se constata existenta vreunuia dintre cazurile prevazute in art.10 lit.f-h si j si exista invinuit sau inculpat in cauza.

Incetarea urmaririi penale se dispune de procuror prin ordonanta, in cazul in care actiunea penala a fost pusa in miscare si prin rezolutie, daca urmarirea s-a efectuat cu invinuit in cauza.



Prin ordonanta de incetare se dispune totodata si asupra masurilor procesuale dispuse in cauza. Aceleasi probleme trebuie rezolvate si prin rezolutia de incetare a urmaririi penale.

Sectiunea a X-a

Scoaterea de sub urmarire penala

Scoaterea de sub urmarire penala are loc, conform art.249, atunci cand se constata existenta vreunuia dintre cazurile prevazute de art.10 lit.a-e si exista invinuit sau inculpat in cauza.

Procedura scoaterii de sub urmarire penala este aceeasi cu cea a incetarii urmaririi penale. Procurorul dispune, la propunerea organului de cercetare penala, scoaterea de sub urmarire prin ordonanta, daca actiunea penala a fost pusa in miscare, si prin rezolutie in caz contrar.

Daca temeiul solutiei adoptate il constituie insa cazul prevazut de art.10 lit b1, procurorul se pronunta prin ordonanta, indiferent daca actiunea penala a fost sau nu pusa in miscare. Alaturi de scoaterea de sub urmarire penala, in acest caz, procurorul va dispune si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ (mustrare, mustrare cu avertisment, amenda).

Sectiunea a XI-a

Suspendarea urmaririi penale

Suspendarea urmaririi penale se poate dispune daca invinuitul sau inculpatul sufera de o boala grava care-l impiedica sa ia parte la proces. Pentru a putea conduce la suspendare, e necesar ca boala grava sa fie constata printr-o expertiza medico-legala. Procurorul dispune suspendarea, la propunerea organului de cercetare penala, prin ordonanta.

Sectiunea a XII-a

Reluarea urmaririi penale

Conform art.270, urmarirea penala poate fi reluata in caz de:

a) incetare a cauzei de suspendare. Reluarea se dispune in acest caz de catre procuror, prin ordonanta, la propunerea organului de cercetare penala.

b) restituire a cauzei de catre instanta de judecata in vederea refacerii sau completarii urmaririi, ori ca urmare a extinderii actiunii penale sau a procesului penal. Reluarea se dispune in acest caz de catre instanta, prin sentinta sau decizie.

c) redeschidere a urmaririi penale. Redeschiderea urmaririi penale se dispune de catre procuror atunci cand acesta constata ca nu a existat in fapt cazul care a determinat scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi sau ca a disparut imprejurarea pe care se intemeia solutia respectiva. Redeschiderea urmaririi penale se dispune de procuror prin ordonanta, dupa care cauza este trimisa organului de cercetare penala care reia cercetarea din stadiul in care se afla in momentul scoaterii de sub urmarire penala sau al incetarii urmaririi penale.

Reluarea urmaririi penale nu poate avea loc daca se constata ca intre timp a intervenit vreunul din cazurile prevazute in art. 10.

Sectiunea a XIII-a

Plangerea impotriva masurilor si actelor de urmarire penala

Impotriva actelor si masurilor de urmarire penala pot face plangere atat partile cat si orice alta persoana, chiar straina de cauza, daca respectivul act a adus o vatamare intereselor sale legitime.

Plangerea adresata procurorului

Plangerea impotriva actelor intocmite de organul de cercetare penala se adreseaza procurorului care supravegheaza activitatea organului de cercetare penala si se depune fie direct la procuror, fie la organul de cercetare.

Plangerea contra actelor procurorului sau contra actelor efectuate de organul de cercetare penala pe baza dispozitiilor procurorului se rezolva de procurorul ierarhic superior.

Daca plangerea se indreapta impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale, a ordonantei sau rezolutiei de scoatere de sub urmarire sau de incetare a urmaririi penale, ea trebuie sa fie formulata in termen de 20 de zile de la data instiintarii persoanelor interesate despre solutia data.

Procurorul este obligat sa rezolve sa rezolve plangerea in termen de cel mult 20 de zile de la primire si sa comunice de indata persoanei care a facut plangerea modul in care a fost rezolvata.

Plangerea adresata instantei

Persoana vatamata si orice alta persoana a carei interese legitime au fost vatamate pot face plangere la instanta daca plangerea lor impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale, a ordonantei sau rezolutiei de scoatere de sub urmarire, de incetare a urmaririi penale sau de clasare a fost respinsa de procuror sau daca acesta nu a fost solutionata de acesta in termenul legal.

In solutionarea plangerii, instanta poate adopta una din urmatoarele solutii:

- respinge plangerea, prin sentinta, mentinand solutia din rezolutia sau ordonanta atacata;

- admite plangerea, prin sentinta, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si trimite cauza procurorului in vederea inceperii sau redeschiderii urmaririi penale.

- admite plangerea, prin incheiere, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si, cand probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, retine cauza spre judecare in prima instanta.

Sentinta prin care instanta s-a pronuntat asupra plangerii poate fi atacata cu recurs.

Bibliografie

Apetrei, Mihai. Drept procesual penal, Editura Victor, Bucuresti, 2004, p.221-273.

Ionaseanu, Eugen. Procedura inceperii urmaririi penale, Editura Militara, Bucuresti, 1979, 250p.

Lefter, Alexandru, Tun, Ion, Dinu, Ion, Mihalcioiu, Serghie, Popa, Stefan. Cercetarea penala. Aspecte teoretice si practice, Editura Global Print, Bucuresti, 1999, 396p.

Mateut, Gheorghita. Procedura penala. Partea speciala, vol.I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997, p.4-33 si 65-247.

Pavaleanu, Vasile, Iacobuta, Ioan, Covalciuc, Mihai. Drept procesual penal, Editura Panfilius, Iasi, 2005, p.209-247.

Pop, Octavian. Solutii ce pot fi pronuntate in cazul urmaririi penale, Editura Mirton, Timisoara, 2003, 68p.

Theodoru, Grigore. Drept procesual penal. Partea speciala, vol. II, Editura Cugetarea, Iasi, 1998, p.35-144.

Tulbure, Adrian Stefan, Tatu, Angela. Tratat de procedura penala, Editura All, Bucuresti, 2001, p.297-320.

Volonciu, Nicolae. Tratat de procedura penala, vol.II, Editura Paideia, Bucuresti, 1996, p.7-110.







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 980
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site