Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane

SCHIMBARE SOCIALA VERSUS INSTITUTII SI ORGANIZATII

management



+ Font mai mare | - Font mai mic



SCHIMBARE SOCIALA VERSUS INSTITUTII SI ORGANIZATII (1)

Concepte cheie: conventie; analogie; institutie; organizatie; diferentiere institutionala; sectorizare institutionala; matrice institutionala



Institutiile si organizatiile nu apar si nu functioneaza in "alvelole", izolate de restul campului social si, ca atare, protejate de orice influente ale "lumii" exterioare lor. Ele sunt configuratii sociale predispuse schimbarilor. Ca forme sociale de existenta si de manifestare umana, institutiile si organizatiile exprima aspiratiile, dezideratele, satisfactiile sau insatisfactiile, asumarea sau respingerea politicilor sectoriale sau macrosociale etc. de catre indivizi si/sau grupuri de oameni. Pe acest fundal, schimbarea, si in primul rand, schimbarea sociala, este inevitabila, fiind un proces complex, de multe ori contradictoriu, generat de o multitudine de factori, imprejurari sau conditii, cu finalitati si consecinte previzibile sau mai putin asteptate.

Intelegerea schimbarii la nivel de institutie si/sau organizatie reprezinta una din "problemele cheie" ale managementului organizational si al resurselor umane, motiv suficient de puternic ca sa justifice largirea cadrului conceptual, teoretico-metodologic si aplicativ, pentru adecvarea cunostintelor furnizate unei plaje cat mai largi de absolventi de studii universitare de licenta.

1. Institutie: definitie, origini si evolutie, tipologie, trasaturi

In esenta, institutia reprezinta un ansamblu de valori, norme si uzante (obieceiuri, cutume, medele de comportament) impartasite de un anumit numar de indivizi cu obiectivul satisfacerii unor nevoi fundamentale, valori si interese de importanta capitala pentru acei indivizi si colectivitatea sociala pe care o formeaza. Exista si numeroase alte definitii date institutiei, ce se apropie de cea enuntata, dar care contin si unele nuantari datorate autorilor care le formuleaza

Pentru ca o institutie sa ia nastere trebuie sa functioneze o intelegere/conventie care presupune ca cei implicati sa aiba un interes comun, o regula care sa asigure coordonarea. Intelegerile insa se pot rupe usor, punand in pericol existenta institutiei. De aceea, pentru ca o conventie sa se transforme intr-o institutie sociala legitima este nevoie ca, pe langa intelegerea care are la baza autoprotejarea, sa existe si o alta care este intemeiata pe cunoasterea reciprica.

Institutiile pot si trebuie sa exercite un control asupra incertitudinii, aceasta semnificand ca "ele reusesc sa codifice mai bine perspectivele", efectul imediat urmator constand in tendinta comportamentului indivizilor de a se conforma matricii institutionale. "Daca se ajunge la acest grad de coordonare, dezordinea si confuzia dispar[1], ceea ce ar presupune ca institutiile sunt un fel de mecanisme de diminuare a entropiei.

Institutia, inca din primele momente ale activitatii de reducere a entropiei, are nevoie de un anume echilibru, de un anume "principiu stabilizator", identificat in "naturalizarea clasificarilor sociale", principiu potrivit caruia structura formala a unui set definitoriu de relatii sociale trebuie sa se regaseasca in lumea materiala, supranaturala etc. Cu alte cuvinte, pe baza acestui principiu trebuie sa functioneze o analogie intre cele doua "elemente" (structura formala si lumea reala/materiala). "Conventia" (sau "conventiile"), pentru a da un exemplu, apare/apar in diviziunea muncii, daca cautam o astfel de corespondenta (diferenta dintre sexe face ca femeia sa se consacre/"specializeze" in nasterea si cresterea copiilor).

Pe baza acestui tip de conventii (majoritatea fragile si deci in pericol ca sa fie anulate) supravietuiesc si/sau isi perpetueaza existenta institutiile. Esential este, asa cum demonstreaza Mary Douglas, ca sa existe o analogie in lumea naturala. O astfel de analogie (sau ancorare a principiilor organizarii sociale in ordinea naturala) este utilizata si in demonstrarea intemeierii statului primitiv (pe baza raportului dintre barbat si femeie cu raportul dintre mana stanga si cea dreapta

Aparitia institutiilor este un proces dificil de suprins, dupa cum rezulta si din cele prezentate, este adevarat nu cu exemple din actualitate sau oricum recente. Nu problema aparitiei, recunoasterii, supravietuirii, diferentierii etc. ne intereseaza in mod expres, ci, dinamica/schimbarea sociala in raport cu institutii si organizat Este evident insa ca fara minimale cunostinte asupra aspectelor semnalate ar fi greu sa se inteleaga corect complexitatea unui fenomen de tipul schimbarii sociale la nivelul institutiilor si organizatiilor.

Un proces care se identifica in intreg spatiul social si implicit al institutiilor si organizatiilor este cel de diversificare, de diferentiere.

Diversitatea institutiilor se datoreaza diversitatii trebuintelor umane si functiilor sociale pe care trebuie sa le indeplineasca in raport de acestea. Potrivit lui T. Parsons, diversificarea lor permanenta are aspect de proces, pe care l-a definit ca fiind proces de diferentiere institutionala, astfel explicat: diversificarea si diferentierea sociala in accentuare odata cu dezvoltarea societatilor, fac ca o functie sau o activitate sociala sa nu mai fie indeplinita de o singura institutie (familia), ci de mai multe institutii concomitent (maternitate, gradinita, scoala, unitate economica, justitie etc.).

Pe langa acest proces, apare si un altul, anume procesul de sectorizare institutionala, "adica de ordonare a institutiilor specializate, in indeplinirea anumitor functii in diverse domenii ale vietii sociale"[2], care presupune ca o activitate sau un domeniu social (productia de bunuri, de exemplu) trebuie sa se asocieze (sa coopereze) cu unul sau mai multe domenii sociale (desfacerea productiei si a produselor, servicii specializaze) etc. Domeniul economic, la care am facut referire, se afla in raporturi de asociere/cooperare cu alte domenii cum sunt cele: politic, educational, cultural, religios, medical, stiintific etc.

Diversificarea institutionala are tendinta istorica generala. Inainte de a urmari in datele sale esentiale tendinta enuntata, este firesc sa avem imaginea tipurilor de institutii (sau a tipologiei institutiilor). Exista mai multe modele de clasificare institutionala. In cele ce urmeaza prezentam pe cele mai cunoscute si recunoscute deopotriva.

In general, pornind de la definitia institutiei, fara sa aiba in vedere un anume criteriu "special" de clasificare, in categoria institutii sunt incluse:

grupuri de rudenie

familia

rudenia

casatoria;

clase sociale;

biserica (sisteme religioase);

asociatii (de voluntari) etc.

In raport de trebuinte si interese esentiale ale colectivitatilor se disting:

institutii economice;

institutii politice;

institutii administrative;

institutii educative;

institutii culturale;

institutii stiintifice;

institutii religioase;

institutii militare etc.

Dupa gradul de coagulare sau de reglementare formala a normelor de comportament individual si/sau colectiv, cadrul institutional este conferit de

legi,

obiceiuri,

obisnuinte.

Dupa modul de punere in aplicare a normelor si de sanctionare, institutiile pot fi:

formale:

legi si/sau reglementari juridice (statute, regulamente etc.)

informale:

traditii;

conventii;

coduri de conduita;

rituri etc.

primare (dobandite de indivizi prin socializare) si

secundare (pe care indivizii le creaza)

In raport de constrangerile institutionale se mai disting:

institutii totale:

spitale psihiatrice

azile,

manastiri,

orfelinate,

unitati militare ("cazarmi"),

penitenciare etc.

Procesul general istoric de diferentiere institutionala se identifica si in prezent si are potentialitati considerabile - conferite de globalizare - sa se extinda si sa se accentueze in viitorul imediat, ceea ce, este posibil, sa genereze si alte tipolog

Este dificil sa procedam la separarea procesului constitutiv al institutiilor de cel de diversificare, desi analiza separata a fiecaruia dintre acestea ar conferi un plus de claritate.

Institutii in forme incipiente si rudimentare apar din cele mai vechi timpuri. Raporturile interumane la nivelul grupului genereaza rudenia, care poate fi naturala (biologica), sociala sau mitica, in cadrul acesteia aparand familia, casatoria si descendenta[3]. Procesul de diferentiere este sesizabil inca din epocile vechi daca se analizeaza comparat modelele de organizare a rudeniei din spatiile european sau extraeuropean. De asemenea, una si aceeasi institutie sociala (familia), traversand epoci istorice diferite, isi modifica treptat structura, atributiile (functiile) si importanta pe care i-o confera societatea, dupa cum s-a relevat fugitiv anterior. Cedarea treptata de catre familie a atributelor sale traditionale este tocmai efectul diversificarii care se produce concomitent cu initierea unor noi institutii (functia educativa este cedata treptat scolilor si "academiilor", care apar inca din antichitate; functia economica este mai greu cedata, rezistente in aceasta directie fiind identificate si astazi, cand economia casnica reprezinta singura sursa de existenta a unor familii; functia politica, exercitata in vechime de patriarhalismul familial, a fost transferata institutiilor statale, care se configureaza inca din epocile vechi s.a.m.d.).

Daca ar fi sa ne referim numai la cristalizarea organizatiilor statale, acest proces, in devenirea lui istorica, ne ofera un imens teren de analiza simultana a celor doua procese eunutate si deopotriva a fiecaruia in parte. In acelasi timp insa, pot fi surprinse si procesele de schimbare, care se produc in sistemele socio-politice, mai exact cum o societate isi modifica mai lent sau mai alert propriile structuri si mecanisme de functionare, devenind, cu timpul, un prototip nou de societate, care pastreaza insa unele din elementele celei vechi (ce reprezinta partea "stabila" a aceasteia si deopotriva de continuitate). "In cazul societatilor omenesti - releva Anthony Giddens -, pentru a hotari in ce masura si in ce fel sistemul se afla in curs de schimbare, trebuie sa demonstram in ce masura au fost modificate institutiile de baza (subl. in text - n.n.) in decursul unei anumite perioade. Orice raportare a schimbarii presupune, de asemenea, a arata ceea ce ramane stabil - ca punct de referinta pentru masurarea modificarilor"[4].

Modul de analiza si interpretare a modelelor de schimbare pe care il practica Giddens, ca si Goodman, de altfel, privind procesele de schimbare care au loc la nivelul unui sistem social este necesar sa fie studiat fiind foarte important pentru intelegerea complexitatii proceselor de schimbare sociala

Intr-o viziune asemanatoare, Douglass C. North si Robert Paul Thomas, analizeaza "progresul Occidentului", dar in perspectiva economica, din punctul de vedere al crearii unor mecanisme care sa alinieze veniturile nete ale statului si veniturile private. Motivarea indivizilor si consolidarea drepturilor de proprietate sunt conditii esentiale pentru realizarea uni astfel de "echilibru", care este dificil de realizat chiar si in imprejurarile asumarii de catre statul - natiune a responsabilitatii pentru consolidarea drepturilor de propietate. Si este dificil de realizat, deorece interese si nevoi fiscale ale liderilor politici pot conduce la "aranjamente institutionale" care nu stimuleaza cresterea economica[5].

Interpretarea istorica, bazata pe dovezi documentare, dupa cum apreciaza W. Richard Scott, da posibilitatea celor doi autori sa ofere "o analiza amanutita a elitelor conducatoare plasate in conditii istorice diferite si a optiunilor lor, care au dat nastere unor aranjamente institutionale extrem de diferite pentru reglementarea activitatii economice"[6].

Daca "lumea" medievala in care North si Thomas isi plaseaza investigatia ofera exemple relevante privind procesele de reconfigurare a "hartii" institutiilor, prin aparitia unora noi, datorita carora fenomenele de sectorizare si diferentiere se accelereaza, cu atat mai mult, "lumea moderna", construita pe pilonii industrializarii si democratizarii, deschide un vast camp de manifestare a proceselor de constituire, de diferentiere si sectorizare a institutiilor  si organizatiilor.

BIBLIOGRAFIE

Adrian Neculau,

Analiza si interventia in grupuri si organizatii, Iasi, Editura Polirom, 2003.

Horia D. Pitariu,

Managementul resurselor umane, Bucuresti, Editura All, 1994.

Mihaela Vlasceanu,

Psihologia organizatiilor si conducerii, Bucuresti, Editura Paideia, 1993.

Adrian Neculau, Gilles Ferrol (coordonatori),

Psihosocialogia schimbarii, Iasi, Editura Polirom, 1998.

Anthony Giddens,

The Constitution of Society, Berkeley, University of California Press, 1984.

Adrian Miroiu,

Institutii in tranzitie, Bucuresti, Editura Punct, 2002.

L.M. Pop,

Imagini institutionale ale tranzitiei. Pentru o sociologie a retroinstitutionalizarii, Iasi, Editura Polirom, 2003.



Redam doar cateva dintre acestea: "Un ansamblu complex de valori, de norme si uzante impartasite de un anumit numar de indivizi" (Larousse. Dictionar de sociologie, Bucuresti, Editura Univers Enciclopedic, 1996, p. 137); "Un set de obiceiuri, cutume si modele de comportament care vine in imtampinarea unor interese sociale importante: justitia, biserica sau familia" (Oxford. Dictionar de sociologie, Bucuresti, Editura Univers Enciclopedic, 2003, p. 291); "Institutia defineste regulile de influentare si control social al comportamentelor individuale, modelele specifice si stabile de organizare si desfasurare a interactiunilor dintre indivizi si grupuri sociale orientati spre satisfacerea unor nevoi de baza, valori si interese cu importanta esentiala, strategica, pentru mentinerea colectivelor sociale" (Dictionar de sociologie - coordonatori: Catalin Zamfir, lazar Vlasceanu, Bucuresti, Editura Babel, 1998, p. 298); E. Durkheim: "Institutiile sunt moduri de a actiona, de a simti si de a gandi care, ca orice fapt social, au o actiune constrangatoare asupra individului, venita din exteriorul acesteia, au o existenta proprie, independenta de manifestarile individuale si care sunt distincte pentru un grup dat, fiind relativ acceptate de toti membrii acestuia" (Dictionar de sociologie, coordonatori Catalin Zamfir, Lazar Vlasceanu, Bucuresti, Editura Babel, 1998, p. 198); "Istitutiile sunt structuri sociale care au atins un inalt grad de mobilitate" (C. Furtuna, Sociologie generala, Bucuresti, Editura Fundatiei Romania de Maine, 2005, p. 140); Gilles Ferrol: institutia este "un ansamblu de reguli care organizeaza societatea sau unele din instantele acesteia" (Gilles Ferrol - coord., Dictionar de sociologie, Editura Polirom, Iasi, 1998, p. 95).

Mary Douglas, Cum gandesc institutiile, Iasi, Editura Polirom, 2002, p. 73.

Cf. Mary Douglas, Op. cit., pp. 74-75.

Mihaela Vlasceanu, Organizatii si comportament organizational, Polirom, Iasi, 2003, p. 85.

Corina Bistriceanu, Sociologia familiei, Bucuresti, Editura Fundatiei Romania de Maine, 2005, pp. 29-55.

Anthony Giddens, Sociologie, Bucuresti, Editura All, 2001, pp. 560-599.

Cf. Capitolul 3 ("Tipuri de societate"), in Anthony Giddens, Op. cit., pp. 55-77.

Douglass North, Robert Paul Thomas, The Rise of the Wetern World: A New Economic History, Cmabridge, Cmabridge University Press, 1973, p. 8.

W. Richard Scott, Institutii si organizatii, Iasi, Polirom, 2004, p. 125.

Din evul mediu timpuriu la inceputul secolului al XVIII-lea.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1780
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved