Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane

Strategiile de influenta ale NKVD (KGB) pentru tarile din lagarul sovietic

management

+ Font mai mare | - Font mai mic




Strategiile de influenta ale NKVD (KGB) pentru tarile din lagarul sovietic

Despre tehnicile de manipulare utilizate intens de ideologii de la Kremlin s-ar putea scrie volume intregi. Pentru capitolul de fata am ales numai un exemplu, anume directivele secrete ale NKVD (KGB), din 1947, pentru tarile din sfera de influenta sovietica.





Documentul, reprodus dupa revista Literatura si arta, Chisinau, 7 iunie 1990, citat si de istoricul Gh. Buzatu in lucrarea sa Razboiul mondial al spionilor, a fost descoperit in camera de lucru a lui Boleslav Bierut, fostul presedinte al Poloniei co­muniste (1944-l956). Pregatit la Moscova, cu caracter strict secret, in birourile inalte ale NKVD (KGB), acest document contine directive exprese pentru toate filialele Comitetului de Stat pentru Securitate din statele-satelit ale URSS. In cele patruzeci si cinci de puncte ale 'Testamentului rosu' kremlinez sunt cuprinse acele actiuni ce aveau sa fie intreprinse de cea mai malefica si intinsa retea de spionaj din lume, din toate timpurile, cu consecinte tragice pentru toate popoarele din sfera Puterii sovietice. Desi documentul era destinat, cum se vede, filialei din Varsovia, aflat, nu se putea altfel, in seiful sefului partidului si statului polonez, fireste, agent si executant impus de KGB, el a fost pus in practica in tot lagarul socialist. Si nu numai. Directivele au fost transmise destinatarilor pe 2 iunie 1947, cu mentiunea 'Strict secret', sub codul K-AA/CC 113. Indicatie NK/003/47. E posibil ca, dincolo de directivele de baza, aceleasi pentru toate filialele NKVD (KGB) din fostele tari comuniste, pentru fiecare dintre ele sa existe cate o varianta. Dupa 'nevoile' Moscovei si dupa 'pericolele' care existau in fiecare dintre aceste tari din orbita URSS. Dar, judecand efectele dezastruoase pe care le-a avut ocupatia sovietica asupra acestor tari, se poate acredita ideea ca 'directivele' au fost urmarite si aplicate intocmai. Consecintele se vad si astazi.

Inainte de a trece la comentarea pe scurt a fiecarei instruc­tiuni continute in 'Testamentul rosu', se cuvine sa observam ca actiunile de manipulare pe scara larga a populatiei din tarile-satelit ale Uniunii Sovietice se combinau perfect cu cele de spionaj si cu cele de terorizare a populatiei (mergand pana la pregatirea si initierea unor masacre halucinante).

De asemenea trebuie precizat ca scurtele comentarii ce insotesc fiecare directiva reprezinta doar fateta cea mai evidenta a adevaratelor intentii ale celor care au imaginat respectiva strategie. O analiza extinsa ar scoate la iveala nenumarate alte ratiuni oculte. Lasam in seama cititorului tentativa de a le descifra. Si acum, documentul

Directivele de baza ale KGB pentru tarile din lagarul sovietic Moscova, 2.6.1947 (Strict secret) K-AA/CC 113. Indicatie NK/003/47

1. Este interzisa primirea pe teritoriul ambasadelor a autoh­tonilor racolati de noi ca informatori. Intalnirea cu acesti oameni este organizata de serviciul special desemnat in acest scop, iar intalnirile pot avea loc doar in locuri publice. Informatiile sunt preluate de catre ambasada, prin organele serviciilor speciale.

Activitatea de spionaj trebuia sa se desfasoare in cel mai deplin secret, de obicei respectandu-se 'principiul dominoului', conform caruia fiecare veriga a serviciului de informatii trebuia sa cunoasca numai cat ii era strict necesar in activitate. In acelasi timp, contactele de lucru ale fiecarui agent se limitau numai la verigile imediat alaturate. Astfel descoperirea unui spion facea mult mai dificila caderea intregii retele. Instructiunea, pe langa referirile la pastrarea confidentialitatii racolarilor de informatori, releva rolul important jucat de ambasadele Uniunii Sovietice in formarea unor puternice retele de spionaj pe teritoriul statelor unde functionau.

2. Se va urmari ca intre soldatii nostri si populatia civila sa nu se produca legaturi de nici un fel. Este inadmisibil ca ofiterii nostri sa viziteze autohtoni la locuintele lor; este, de asemenea, inadmisibil ca simplii soldati sa stabileasca relatii cu femei din randul localnicelor. Nu se admite stabilirea de relatii intre soldatii nostri si populatia civila, respectiv soldatii autohtoni.

Pentru formarea unei armate eficiente, dezumanizarea inamicului este conditia esentiala. Incetand sa-si mai priveasca viitoarele victime ca pe niste fiinte umane asemenea lui, solda­tului ii va fi mult mai usor sa indeplineasca ordinele de atac, sa ucida. De aceea este interzisa orice legatura afectiva cu dusmanul. Astfel de legaturi intre membrii celor doua tabere rivale ar face imposibil succesul tehnicilor de dezumanizare a viitoarelor victime si, mai mult, ar putea genera fenomene total nedorite (dezertari, nesupuneri la ordine etc). In acelasi timp trebuie reamintit ca cele mai puternice tehnici de manipulare se bazeaza pe izolarea individului (in cadrul unei cazarmi sau pe front, departe de viata normala), urmata de supunerea lui la un nou mod de comportament (dirijat prin regulamentele militare). Contactele interumane ar putea anihila foarte repede efectele izolarii si ar putea sta la baza unor puternice relatii emotionale ce ar zadarnici eforturile de obtinere a unei supuneri neconditionate din partea soldatului fata de ordinele superiorilor.

Toate acestea demonstreaza fara putinta de tagada ca URSS considera toate statele-satelit niste potentiali inamici. Iar inamicii ar fi trebuit sa fie ingenuncheati fara mila, chiar cu pretul unor masacre de proportii (asa cum de altfel s-a si intamplat).

Aceasta era adevarata fata a 'prieteniei' pe care marele vecin de la Rasarit o nutrea fata de tarile socialiste vecine.

3. Se va accelera lichidarea cetatenilor care intretin legaturi neinitiate de noi cu Partidul Comunist Polonez, Partidul Socia­list Polonez, cu interbrigadistii, cu Organizatia Tineretului Comunist Polonez, cu Armata de Acasa si alte asociatii. In acest scop trebuie folosite elementele opozitiei militare.

Oricat de sincere ar fi fost, legaturile cu partidele sau orga­nizatiile 'fratesti' nu puteau fi initiate decat in cadru organizat si supravegheat strict 'de la Centru'. Cei care indrazneau sa actioneze din proprie initiativa urmau sa fie lichidati fara mila.

In acest scop se foloseau 'elementele opozitiei militare', pentru ca vina pentru ucideri sa fie pusa pe seama inamicului. Grija de a controla total orice contacte cu partidele similare din tarile-satelit demonstreaza inca o data atitudinea dispretuitoare si dusma­noasa a liderilor comunisti de la Moscova fata de cei pe care chiar ei ii impusesera la conducerea tarilor vecine. Oricand se puteau ivi motive pentru a-si executa fidelii, motive reale sau imaginare, asa ca relatiile cu acestia nu puteau sa depaseasca cadrul strict aprobat si controlat.

4. La actiunile militare vor lua parte acei soldati care au stat pe teritoriul tarii noastre (se are in vedere Uniunea Sovietica) inainte de a intra in Armata Kosciuzsco (Armata Polona ce lupta de partea Armatei Sovietice pe teritoriul URSS). Se va ajunge la distrugerea ei totala.

In timpul sederii in Uniunea Sovietica, soldatii erau supusi unui intens proces de spalare a creierului, pentru a li se inocula un sentiment de fidelitate neconditionata fata de Moscova. Astfel ei deveneau demni de incredere in desfasurarea unor actiuni militare. Si totusi efectul indoctrinarii putea sa dispara in timp, atunci cand soldatul se inapoia in mijlocul conatio­nalilor sai, cand isi relua vechile obiceiuri si revenea la uzul limbii materne. Cu cat trecea timpul, controlul asupra lui era mai dificil de exercitat. De aceea armata aliatilor, chiar daca se dovedise tovarasa fidela de lupta a celei sovietice, trebuia, in cele din urma, sa fie distrusa, pentru a inlatura orice surprize viitoare.

Trebuie realizata in mod accelerat unificarea tuturor partidelor intr-un partid unic, avand grija ca toate rolurile-cheie sa revina acelor oameni care apartin serviciilor noastre secrete.

Controlul total asupra societatii trebuia exercitat numai de la Centru. Sistemele totalitare, printre care si cele de sorginte comunista, excludeau cu desavarsire pluralismul politic. In cadrul lor nu exista decat o singura doctrina 'corecta', anume cea propovaduita de liderii de la Centru. Orice deviere de la linie trebuia pedepsita cu cea mai mare severitate. Iar pentru aceasta, ea trebuia sa fie sesizata cu maximum de operativitate de oamenii antrenati special pentru astfel de misiuni.

6. Unificarea tuturor organizatiilor de tineret. De la condu­catori de plase in sus, in pozitii de conducere se vor repartiza oameni cu care sunt de acord serviciile noastre speciale.

Membrii organizatiilor de tineret reprezentau schimbul de maine al partidului unic. De aceea trebuia sa fie verificati cu atentie, pentru a ramane fideli Moscovei, indiferent in ce situatie se va afla tara lor. Tinerii constituiau de asemenea materia prima pentru formarea 'omului nou', iar cei alesi pentru a face parte din respectivele organizatii ar fi trebuit sa reprezinte 'crema' viitoarelor detasamente credincioase pe veci Kremlinului.

7. Se organizeaza si se urmareste ca functionarii alesi deputati la congrese sa nu-si poata pastra mandatul pe intreaga perioada ce le sta in fata. Deputatii nu pot convoca in nici un caz sedinte intre intreprinderi. Daca nu exista alta solutie si o asemenea sedinta trebuie totusi convocata, se vor indeparta acei oameni care au activitate legata de proiectarea conceptiilor si avansarea revendicarilor. Pentru fiecare congres se vor pregati oameni noi si doar cei vizati de serviciile noastre secrete vor fi alesi.

Nici o personalitate autohtona nu trebuia sa aiba ocazia de a dobandi prea multa autoritate. Autoritatea ar fi facut-o mult mai greu de controlat. Obstructionarea permanenta a celor compe­tenti, inlocuirea lor conform principiului 'rotirii cadrelor' faceau imposibila impunerea lor in fata concetatenilor. Astfel influenta lor asupra celor din jur era redusa la maximum, iar caile de manipulare de la Centru ramaneau deschise.

8. Se va acorda o atentie deosebita persoanelor cu capacitati organizatorice si cu sanse sigure de popularitate. Acesti oameni trebuie cooptati, iar in cazul in care se opun, nu li se vor oferi posturi ierarhic superioare.

Nici un autohton nu trebuia sa capete prea multa populari­tate, prea multa aderenta la mase. Popularitatea il facea greu de controlat. Competentii ori se racolau, ori se anihilau. Cu orice pret, cale de mijloc nu exista.

9. Se va urmari ca functionarii de stat (exclusiv organele de securitate si din industria minelor) sa aiba retributii mici. Aceasta se refera indeosebi la sfera sanatatii, justitiei, culturii, respectiv la cei care detin functii de conducere.

In permanenta, trebuia ca toti cei care puteau genera curente de opinie, care puteau juca rolul unor agenti de influenta sau care puteau aduna adepti in jurul lor sa fie redusi la tacere. Salariile mici ii obligau la un trai mizer. Trebuia sa fie umiliti, facuti sa se preocupe de supravietuirea zilnica, pentru a nu mai avea timp de altceva. Oamenii de cultura, medicii, lucratorii din justitie, ceilalti functionari de stat, care prin natura profesiei lor puteau avea un ascendent asupra semenilor, sa fie minimalizati, supusi dispretului. Justitia, mai ales, trebuia tarata in criza, pentru a-i face pe judecatori total dependenti fata de Putere. Exceptie faceau lucratorii din securitate, a caror fidelitate trebuia intretinuta prin oferirea unor privilegii, dar si minerii. Acestia din urma, din pricina izolarii totale in care isi petrec majoritatea timpului, sunt foarte influentabili, foarte usor de manipulat. Orice scanteie de nemultumire poate aprinde un veritabil butoi de pulbere, impo­sibil de controlat. De aceea salariile mai mari decat media erau menite sa le induca un sentiment de fidelitate fata de Centru, in virtutea caruia puteau fi scosi in orice moment pentru a servi intereselor ascunse ale manipulatorilor, fara ca ei sa-si dea seama



10. In toate organismele de guvernamant, respectiv in majo­ritatea uzinelor, trebuie sa avem oameni care conlucreaza cu serviciile noastre speciale (fara stirea organelor administrative locale).

Marile colectivitati muncitoresti reprezentau in permanenta un pericol potential. Asa cum, in trecut, nemultumirile lor au putut fi exploatate foarte usor pentru declansarea revolutiilor prin care a fost instaurat sistemul comunist, si in continuare ei se puteau revolta oricand impotriva mizeriei zilnice. In fond, muncitorii nu aveau de pierdut 'decat lanturile'. Pe baza acestei conceptii ei au fost folositi in revolutii, dar tot in virtutea ei se puteau razvrati oricand impotriva noilor stapani. Liderii de la Kremlin cunosteau foarte bine strategia rasturnarii unui regim cu ajutorul muncitorilor si se temeau ca ii vor cadea victime la randul lor. Ceea ce, in multe cazuri, s-a si intamplat. Spre exemplu, in Romania, regimul ceausist s-a prabusit definitiv in momentul in care marile colective muncitoresti s-au alaturat revolutionarilor din strada. Din aceste motive, trebuia ca muncitorii sa fie supravegheati permanent, cu atentie, de oameni special pregatiti. infiltrati in randurile lor.

11. Se va urmari cu strictete ca presa autohtona sa nu transmita date privind calitatea si sortimentul marfurilor ce ni se transporta. Nu este voie ca aceasta activitate sa se cheme comert. Trebuie neaparat mentionat faptul ca e vorba de schim­buri de marfuri.

Marele vecin de la Rasarit nu trebuia perceput ca un partener de afaceri, ci ca un prieten. Iar cu un prieten nu faci afaceri, deoarece, mai devreme sau mai tarziu, pot aparea suspiciuni ori nemultumiri, mai ales din partea celui aflat in inferioritate. De aceea trebuia pastrat un secret absolut si asupra marfurilor trimise in URSS. In plus, sintagma 'schimburi de marfuri' inducea impresia unui avantaj reciproc, ce masca jaful practicat de liderii de la Moscova in detrimentul statelor-satelit.

12. Se vor exercita presiuni asupra serviciilor, in sensul neacordarii de acte de proprietate asupra pamantului; actele vor arata calitatea de lot dat in folosinta, dar nu de proprietate a detinatorului.

Sentimentul de proprietate trebuia anihilat prin orice mij­loace. Distrugandu-i suportul material al independentei personale, individul putea fi facut sa-si piarda complet identitatea si apoi cufundat cu mult mai multa usurinta in anonimatul maselor de manevra supuse neconditionat autoritatilor.

13. Politica fata de mica gospodarie taraneasca sa urmeze acel curs pentru a o face nerentabila. Dupa aceea trebuie ince­puta colectivizarea. In cazul in care ar interveni o rezistenta mai mare, trebuie redusa impartirea mijloacelor de productie, concomitent cu cresterea obligatiilor de predare a cotelor. Daca nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie aranjat ca agricultura sa nu poata asigura aprovizionarea intregii tari, astfel ca necesarul sa fie acoperit prin import.

Proprietatea particulara trebuia distrusa, mai ales la tara. Micul proprietar agricol avea un grad mai mare de independenta datorita faptului ca isi putea asigura cele necesare traiului, si chiar ceva in plus, in cadrul propriei sale gospodarii. El nu mai depindea de relatiile cu cei din jur pentru a supravietui si nici nu era prea preocupat de obtinerea unor inalte pozitii sociale sau de alte privilegii. Micul proprietar agricol traia intr-o cvasiizolare, fapt care il facea foarte greu de manipulat. De aceea trebuia inlaturat suportul ce ii dadea siguranta zilei de maine si forta de a rezista, indarjit si tacut, tuturor presiunilor. Taranul stia ca puterea lui statea in pamant si in mica gospodarie din care isi asigura traiul zilnic, de aceea era imposibil de aplicat o metoda directa pentru a-l deposeda de ceea ce avea mai scump. In acest sens, strategii comunismului au apelat la o manevra indirecta si anume la subminarea micii proprietati private, gradat, prin diverse metode, facand-o nerentabila. Saracit, hartuit, lipsit de speranta in ceea ce priveste viitorul, micul proprietar trebuia in cele din urma sa se supuna colectivizarii. Iar daca totusi rezistenta continua, trebuia sa se apeleze la import, pentru a-i da lovitura de gratie. Metoda a fost adoptata in mai toate statele socialiste, in primele decenii ale formarii acestora, dar si mai tarziu. Spre exemplu, in Romania, in 1992 si 1993 s-a apelat la importul de grau, desi micii producatori obtinusera productii dincolo de asteptari.

14. Trebuie facut totul ca hotararile si ordinele ― fie acestea cu caracter juridic, economic sau organizatoric ― sa fie nepunc­tuale.

In statele-satelit trebuia pastrata permanent o stare de dezorganizare. Trebuia ca legile sa se bata cap in cap ori sa vina prea tarziu, ordinele si hotararile sa fie ineficiente, ierarhiile sa nu aiba stabilitate s.a.m.d. Mentinand haosul, societatea isi pastra slabiciunile si putea fi foarte usor de controlat. Oamenii nu aveau posibilitatea sa-si solidifice un sistem propriu de valori, senti­mentul de insecuritate se accentua, iar manipulatorii aveau astfel un teren extrem de propice pentru actiune.

15. Trebuie facut totul ca anumite cazuri sa fie discutate concomitent de mai multe comisii, oficii sau institute, insa nici una dintre ele sa nu aiba drept de decizie inainte de a se consulta cu celelalte (fac exceptie cazurile ce vizeaza industria minelor).

O alta strategie menita sa induca haosul, sa impiedice for­marea unor ierarhii functionale, sa nu ofere posibilitatea vreunei institutii sau alteia de a acumula prea multa autoritate. De fapt, o varianta a vechiului principiu 'dezbina si stapaneste'. Exceptie face industria minelor, deoarece minerii constituiau armata de rezerva a regimului, prin faptul ca ei puteau fi manipulati cu extrema usurinta. Iar pentru ca efectul manipularii sa fie cel scontat, era necesar ca in randurile celor din subteran sa functioneze impecabil simtul ierarhiei. La un singur semn al celui pe care il considerau lider (evident, acesta fiind agent KGB), trebuia ca ei sa se mobilizeze si sa actioneze pentru indeplinirea ordinelor, fara nici un comentariu sau retinere. Izolarea totala de lumea exterioara dadea posibilitatea liderului sa-i convinga ca numai ce spunea el era 'corect' si 'bine' pentru ei. O veritabila armata de roboti, pastrata in subterane, gata de actiune la orice moment.

16. Autoconducerea din uzina nu poate exercita nici o influenta asupra activitatii din uzina. Poate lucra doar la pune­rea in practica a hotararilor.

Trebuia ca principiile socialiste vehiculate tot timpul, precum si cel al 'autoconducerii muncitoresti', sa ramana numai pentru fatada propagandistica si, eventual, pentru a arunca vina tuturor nereusitelor asupra colectivelor insesi. Dar realizarile trebuie atribuite doar 'viziunii intelepte' a conducatorilor de la Centru. In acest sens, Centrul trebuia sa coordoneze nemijlocit intreaga activitate, iar 'autoconducerea' uzinala sa indeplineasca doar rolul simplului executant. Asta si pentru a evita, iarasi, acumu­larea de autoritate sau de popularitate de catre unii oameni din colectivele muncitoresti, competenti, dar neverificati si neinre­gimentati.

17. Sindicatele nu au dreptul de a se impotrivi conducerii. Sindicatele trebuie sa fie ocupate cu alte probleme, spre exemplu cu organizarea odihnei in concedii, discutarea cererilor de pensii si imprumuturi, programe culturale si distractive, organizarea de excursii, repartizarea marfurilor deficitare, justificarea unor puncte de vedere si decizii ale conducerii politice.

Rolul sindicatelor, ca si al tuturor celorlalte organizatii civice, obstesti, de tineret etc. trebuie sa fie acela de simpli vasali aflati sub controlul total al partidului unic, mai bine zis al Centrului de la Kremlin. Ele trebuie sa indeplineasca orbeste ordinele, sa promoveze politica partidului unic, sa capaciteze energiile populatiei spre diverse alte sectoare, pentru a restrange riscul aparitiei unor nemultumiri sau razvratiri. Desi purtau denumirea unor organisme existente si in statele democratice, pentru a induce o aparenta de libertate, ele se deosebeau funda­mental de acestea. In statele democratice, sindicatele si celelalte organizatii neguvernamentale se afla total in slujba membrilor sau a cetatenilor lor. In sistemele totalitare, ele se aflau si se afla inca si astazi, in numeroase zone ale globului, numai in slujba parti­dului unic, actionand, subtil sau chiar fatis, impotriva intereselor legitime ale cetatenilor.

18. Trebuie avansati numai acei conducatori care executa impecabil sarcinile primite si nu le analizeaza depasind cadrul activitatii lor.

Conducerea de la Kremlin nu avea nevoie, in statele-satelit, de parteneri, ci de executanti. Aceasta politica trebuia aplicata pana la nivelul celei mai neinsemnate intreprinderi. Criteriul de avansare nu trebuia sa fie competenta, autoritatea, inteligenta sau popularitatea, ci fidelitatea neconditionata fata de Centru. Faptul ca fidelitatea era cultivata, in majoritatea cazurilor, numai la cei incapabili, pentru ca ei erau cei mai zelosi executanti, nu deranja, ba chiar era de dorit. Nu contau uriasele pierderi suferite de economiile tarilor socialiste prin promovarea incompetentilor. Scopul era pastrarea unui control total asupra fiecarui segment al vietii politice, economice, sociale si culturale. Iar dezastrul era chiar de dorit, pentru ca bunastarea ar fi oferit oamenilor ragazul de a gandi.

19. In legatura cu activitatea localnicilor cu functii de par­tid, de stat sau administrative, trebuie create asemenea conditii, incat sa fie compromisi in fata angajatilor, astfel devenind imposibila intoarcerea lor in anturajul initial.

Din nou, oricat de fideli ar fi fost Kremlinului, partenerii de ideologie din tarile-satelit nu puteau fi lasati sa dobandeasca prea multa putere. Indiferent de serviciile aduse Moscovei, trebuia ca inaltii functionari de partid sau de stat din tarile 'fratesti' sa fie compromisi iremediabil, chiar aruncati in temnita, cel mai adesea in urma unor procese de 'demascare' sau prin reconsiderarea trecutului lor conform unor conceptii si reguli inventate special in acest scop. Istoria perioadei comuniste din mai toate tarile Europei Centrale si de Est dovedeste ca principiul a fost aplicat temeinic, decenii la rand. De fiecare data cand un nou lider venea la conducerea tarii, cei de dinaintea lui erau blamati, judecati, infierati, intemnitati s.a.m.d. Niciodata, in perioada existentei regimurilor comuniste, cei acuzati nu au mai putut sa revina la putere.

20. Cadrelor militare autohtone li se pot incredinta pozitii de raspundere in locuri unde deja sunt plasati oamenii serviciului special.

Armata trebuia si ea supravegheata indeaproape, prin agenti infiltrati in pozitii-cheie. Fiecare personalitate militara autohtona trebuia sa aiba cel putin o 'umbra' din cadrul KGB, care sa-i raporteze orice miscare, sa-i afle slabiciunile, in vederea unui eventual santaj viitor, dar, totodata, sa poata cunoaste in amanunt si cele mai secrete planuri militare ale armatelor 'fratesti'. Cum infiltrarea spionilor in colective de conducere deja formate atragea dupa sine unele riscuri, era mult mai eficienta promovarea cadrelor militare autohtone in locuri unde deja se aflau implantati agenti KGB, astfel incat autoritatea militarilor din tarile-satelit sa creasca in acelasi timp cu cea a agentilor Kremlinului.

21. In cazul fiecarei actiuni armate si eu ocazia tragerilor, cantitatea munitiei va fi controlata permanent si cu seriozitate, indiferent de tipul de arma.

Intotdeauna se putea ivi posibilitatea unei conspiratii militare avand ca scop declansarea unei revolte impotriva stapanului de la Rasarit. De aceea, alaturi de supravegherea tuturor persoanelor influente din armata, trebuia controlata minutios munitia existenta, pentru a nu permite formarea unor stocuri clandestine, care sa fie folosite ulterior.

22. Trebuie tinut sub observatie fiecare institut de cercetare si laborator.



Progresele stiintei puteau oferi oricand un atu pentru contra­cararea influentei rusesti sau pentru preluarea suprematiei intr-un anumit domeniu. De aceea institutele de cercetari trebuie supra­vegheate cu atentie pentru a contracara astfel de eventualitati, dar si pentru a prelua, prin activitati specifice spionajului economic, orice descoperire demna de interes.

23. Trebuie acordata o mare atentie inventatorilor, inova­torilor, respectiv dezvoltata si sprijinita activitatea lor, dar fiecare inventie trebuie inregistrata cu consecventa la Centru. Este permisa doar realizarea acelor investitii care au aplicabilitate in industria minelor sau cele care au indicatiile noastre speciale. Nu se pot realiza acele inventii care ar asigura cresterea pro­ductiei de produse finite si, paralel cu aceasta, scaderea extractiei si a productiei de materii prime sau ar impiedica indeplinirea deciziilor. Daca o inventie a devenit cunoscuta, trebuie organizata vanzarea acesteia in strainatate. Documentele cuprinzand date cu privire la valoarea si descrierea inventiei nu se publica.

Si activitatea inventatorilor si a inovatorilor trebuia supusa celui mai strict control. Daca unele inventii ar fi dus la accele­rarea progresului economic si la cresterea gradului de bunastare a populatiei, trebuia sa fie subminate. Populatia trebuia mentinuta la limita subzistentei pentru a deveni total dependenta de masurile luate de liderii sistemului, iar economiile statelor-satelit sa fie total dependente de relatiile cu Uniunea Sovietica. Exceptie facea industria minelor, a carei dezvoltare trebuia sa ofere, pe de o parte, materia prima necesara in orice moment economiei si, pe de alta, bunastarea minerilor, care puteau fi folositi oricand drept armata fidela de rezerva. Daca totusi unele inventii deveneau cunoscute, aveau sa fie exploatate in folosul statului, pentru ca nici o sursa de venit nu trebuia neglijata. Insa inventiile ramaneau secrete, pentru a nu atrage cuiva atentia asupra acestei politici oculte de supraveghere si utilizare a lor.

24. Punctualitatea transporturilor trebuie perturbata (mai putin cele cuprinse in indrumarile din NG 552-46).

Cu cat haosul crestea, cu atat tara respectiva, populatia ei, era mai usor de stapanit. In plus, trebuia ca oamenii sa fie in permanenta preocupati de ceva, nemultumiti de activitatea vreunui sofer sau a altuia, agasati de intarzieri ori de aglomeratie, pentru a-si pierde obisnuinta gandirii lucide, pentru a nu observa ca intreg sistemul era gresit. In plus, in momente de cumpana, cand mizeria traiului cotidian atingea insuportabilul, orice regle­mentare minora insotita de infierarea publica a unor tapi ispasi­tori putea dezamorsa tensiunea, atragand chiar recunostinta populatiei pentru scurtul moment de respiro. Apoi tactica era reluata.

25. In uzine trebuie initiate diferite sedinte si conferinte profesionale, trebuie notate propunerile, observatiile ce au fost expuse, respectiv autorii acestora.

Preocuparile de ordin profesional ale cetatenilor si indeosebi ale celor din marile centre industriale trebuie sa fie cunoscute cu precizie pentru a nu face loc surprizelor. Dar nu numai cunos­cute, ci si notate, clasificate, arhivate, pentru a urmari evolutia profesionala a fiecarui individ in parte, modul sau de gandire, motivele de satisfactie sau de nemultumire, dorintele si poten­tialul intelectual s.a.m.d. Avand aceste fise individuale se putea anticipa si comportamentul fiecaruia in anumite situatii.

26. Trebuie popularizate discutiile cu muncitorii care se ocupa de probleme actuale legate de productie, respectiv cele care critica trecutul si problemele locale. Nu se vor inlatura cauzele fenomenelor in discutie.

Preocuparile si gandurile clasei 'conducatoare' trebuie ca­nalizate spre probleme de munca ori locale, pentru a evita intre­barile grave ce puteau aparea in mintile unora. De asemenea, pentru a demonstra ca sistemul comunist incuraja libertatea de opinie (asa cum sustineau ideologii de la Centru), erau incurajate pozitiile critice, dar, bineinteles, numai la adresa trecutului sau a unor probleme minore, ce nu puteau duce la punerea in discutie a intregului sistem. Din aceleasi motive era incurajata si autocri­tica. Dar pentru ca astfel de discutii diversioniste sa poata continua la nesfarsit, era esentiala pastrarea cauzelor ce le faceau posibile.

27. Luarile de pozitie ale conducerilor autohtone pot avea coloratura nationala sau istorica, dar nu pot duce la unitate nationala.

Pentru pastrarea unei aparente de independenta fata de Moscova, erau ingaduite luarile de pozitie cu substrat istoric (bineinteles, era vorba de istoria natiunilor respective rescrisa in cheie comunista), sau nationalist (in acest caz, pentru a amplifica tensiunile interetnice in spiritul bine cunoscutului principiu 'dezbina si stapaneste'). Trebuia insa respectata limita dincolo de care ar fi putut aparea unele revendicari teritoriale intemeiate. Chiar si dupa colapsul comunismului, in unele tari din sfera de influenta moscovita directiva a fost aplicata in continuare. Spre exemplu, in Romania, dupa revolutia din decembrie 1989, ten­dintele nationaliste au rabufnit cu furie, dar nu s-a mers pana la depunerea unor eforturi concrete, sustinute, pentru reunificarea tarii cu teritoriile romanesti de dincolo de Prut.

28. Trebuie acordata o mare atentie ca nu cumva sa existe retele de apa neracordate la reteaua principala in cartierele in curs de reconstructie sau nou construite. Canalizarea veche si fantanile trebuie lichidate sistematic pe parcurs.

Apa este esentiala pentru supravietuirea omului. In cazul unor revolte foarte greu de contracarat, controlul asupra retelelor de apa oferea posibilitatea declansarii unor actiuni diversionist-teroriste cu efect catastrofal asupra insurgentilor. Pentru reusita totala a acestor actiuni era necesar ca toate retelele de apa se fie conectate la un sistem central, iar sursele independente sa fie distruse. De fapt, metoda era cunoscuta si aplicata, in diverse variante, de foarte mult timp. Spre exemplu, popoarele din vechime, in fuga lor din calea navalirilor barbare, aveau intot­deauna grija sa otraveasca fantanile. De asemenea, existenta sistemului unic de alimentare cu apa facea posibila si aplicarea altor diversiuni, cum ar fi raspandirea zvonurilor privind otravirea apei potabile, ce amplificau starea de tensiune, de nesiguranta, facandu-i vulnerabili pe cei vizati. In timpul revolutiei din Romania au fost utilizate intens astfel de zvonuri.

29. Reconstructia obiectivelor industriale si constructia celor noi se vor face avand in vedere ca materialele reziduale sa fie dirijate in depozitele de apa ce ar putea folosi drept rezerve de apa potabila.

Nu numai fantanile si sistemele independente de alimentare cu apa trebuie distruse, ci si orice alta rezerva potentiala de apa potabila. In acest sens era impusa poluarea lacurilor, a raurilor, a panzelor freatice etc.

30. In orasele reconstruite sau nou-construite nu se admit in locuinte spatii excedentare, care ar putea folosi la adapostirea pe o perioada mai lunga a animalelor sau depozitarea rezervelor de alimente.

Tot in eventualitatea aparitiei unor miscari de rezistenta sau a altor situatii de criza, trebuie sa fie reduse la maximum sansele de supravietuire a celor care luptau impotriva sistemului.

31. Intreprinderile proprietate personala si industriasii vor primi doar acele cantitati de materii prime si utilaje care sa impiedice productia de calitate. Pretul acestor marfuri sa fie mai mare decat pretul produselor similare ale intreprinderilor de stat.

In unele state socialiste au mai continuat, un timp, sa existe si intreprinderi particulare. Dar ele au fost subminate, pentru a da faliment in cel mai scurt timp posibil. Asemenea cazuri erau apoi folosite de propaganda comunista ca exemple 'vii' ale supe­rioritatii sistemului de productie socialist fata de cel capitalist.

32. Trebuie facilitata extinderea proprietatii de stat la cel mai inalt grad in toate domeniile. Este admisa criticarea acti­vitatii organelor administrative, insa nu se admite nicidecum scaderea numerica a personalului si nici functionarea lor normala.

Controlul statului, respectiv al partidului unic, trebuia impus in absolut toate domeniile. Pentru a facilita acest lucru era necesara crearea unui urias sistem birocratic, in cotloanele caruia sa se piarda orice revendicare rationala, orice initiativa nedorita, orice manifestare de independenta. Sistemul birocratic putea fi criticat, pentru a da nemultumitilor iluzia ca isi pot exprima liber parerile, dar nu trebuia impiedicat sa functioneze.

33. Trebuie sa se aiba o mare grija de toate proiectele de fabricatie din industria miniera, respectiv din intreprinderile indicate in mod special. A se impiedica aprovizionarea buna a pietei interne.

'Parghiile' economiei socialiste trebuie pastrate in mainile celor de la Centru. Din nou, o atentie speciala este acordata in­dustriei miniere, precum si celorlalte 'sectoare prioritare'. In ce priveste populatia, aceasta trebuia mentinuta la limita sub­zistentei. Obtinerea unui strict necesar pentru viata de zi cu zi trebuia sa devina preocuparea permanenta a fiecarui individ, pentru a nu mai avea timp sa gandeasca. In acelasi timp, se crea posibilitatea recompensarii celor fideli cu permisiunea de a se aproviziona pe filiere preferentiale.

34. Trebuie acordata o atentie deosebita bisericilor. Activi­tatea cultural-educativa trebuie astfel dirijata ca sa rezulte o antipatie generala impotriva acestora. E necesar sa fie puse sub observatie tipografiile bisericesti, arhivele, continutul predicilo, al cantecelor, al educatiei religioase, dar si cel al ceremoniilor de inmormantare.

Biserica putea oferi un refugiu, il putea conecta pe individ la un alt sistem de valori, la o alta viziune asupra existentei, ii putea da un sprijin pentru a rezista celor mai aspre incercari. Biserica trebuia anihilata, pentru ca singura 'stiinta sacra' sa ramana ideologia comunista.

35. Din scolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee si facultati trebuie sa fie inlaturati profesorii care se bucura de popularitate. Locurile lor vor fi ocupate de oameni numiti. Sa se analizeze diferentele dintre materii, sa fie redusa cantitatea de material documentar, iar la licee sa se opreasca predarea limbilor latina si greaca veche, a filozofiei generale, a logicii si geneticii. Cu ocazia predarii istoriei nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut sa serveasca binele tarii, ci trebuie aratata miselia regilor si lupta poporului asuprit. In scolile de specialitate trebuie introdusa specializarea restransa.

Profesorii care se bucura de popularitate sunt foarte greu de controlat. Atentia deosebita ce li se acorda e motivata de faptul ca, lucrand cu tinerii, le pot forma acestora conceptii si atitudini ostile ideologiei comuniste. Mai mult, atitudinile deprinse la o varsta frageda au sanse considerabile sa se pastreze toata viata. De aceea se impunea obligatoriu inlocuirea dascalilor populari cu politruci convinsi. Materialul documentar folosit in procesul de invatamant trebuia sa fie redus cat mai mult pentru a le transmite elevilor doar rudimente de cultura generala, rudimente permise de cenzura regimului. Adevarata invatatura urma sa fie cea din manualele de socialism stiintific, economie politica, precum si din toate celelalte manuale rescrise in cheia ideologiei comuniste. Studiul limbilor latina si greaca veche trebuia interzis in licee pentru a nu le da posibilitatea elevilor sa aiba acces direct la operele unor mari ganditori ai lumii. Filozofia generala era interzisa, singura filozofie 'adevarata' fiind cea marxist-leninista; individul nu trebuie sa aiba vreun termen de comparatie pentru a ajunge sa-si puna intrebari periculoase. De asemenea, era interzis studiul logicii, pentru ca ea i-ar fi putut face pe unii sa aiba ideea de a judeca logic ideologia comunista. Genetica, precum si alte stiinte de avangarda, ar fi putut deschide noi orizonturi cognitive, din perspectiva carora materialismul dialectic, darwinismul, ori socialismul stiintific ar fi parut desuete si chiar false. O atentie speciala se acorda rescrierii istoriei. In acest context, chiar daca respectiva natiune ar fi avut inaintasi de marca, trebuia ca ei sa fie minimalizati, pentru a permite ca inocularea urii fata de sistemul monarhist si capitalist sa aiba eficienta maxima. In scolile specializate era recomandata specializarea ingusta, menita sa-l transforme pe om intr-un robot foarte priceput in domeniul sau de activitate, dar neputincios in rest.



36. Trebuie sa fie initiata organizarea unor actiuni cu ca­racter artistic sau sportiv care sa sarbatoreasca lupta autoh­tonilor impotriva cotropitorilor (exclusiv rusii, indeosebi nemtii) si care sa popularizeze lupta pentru socialism.

Din cand in cand, populatia avea nevoie si de o portie de 'circ'. Acesta insa trebuia sa indoctrineze cetatenii. Istoria era rescrisa, astfel incat orice sarbatoare nationala se transforma in prilej de glorificare a 'luptei pentru socialism' si, eventual, a 'mult iubitilor' conducatori.

37. Pe plan local este interzisa aparitia unor opere despre acei autohtoni care inainte de revolutie si in perioada celui de-al doilea razboi mondial au trait la noi.

Iluzia independentei fata de Moscova a statelor-satelit trebuia pastrata pentru a nu zgandari in mod inutil orgoliul national al popoarelor vasale. Si se pastra si secretul asupra trecutului acelor personalitati autohtone (multe dintre ele in functii importante, mergand pana la cea suprema in stat si partid, sau in rezerva de cadre), personalitati care au fost pregatite din punct de vedere ideologic pe teritoriul Uniunii Sovietice, antrenate in spiritul unei fidelitati absolute fata de Kremlin.

38. Daca se constituie o organizatie care ar sprijini alianta cu noi, dar totodata ar starui asupra controlului activitatii eco­nomice a conducerii oficiale, imediat se va porni impotriva ei o campanie de acuzare a nationalismului si sovinismului. Se va incepe cu: profanarea monumentelor ce ne apartin, distrugerea cimitirelor, difuzarea unor manifeste din care sa rezulte pone­grirea natiunii si a culturii noastre si indoiala fata de intelesul contractelor incheiate cu noi. In munca de propaganda trebuie implicati si localnicii, folosindu-ne de ura care exista impotriva acelor organizatii.

In statele socialiste puteau aparea diverse organizatii avand la baza ideologia comunista, si chiar declarativ filoruse. Intotdeauna insa exista pericolul ca declaratiile de fidelitate fata de Moscova sa reprezinte doar o fatada in spatele careia aceste organizatii sa incerce promovarea independentei nationale, cel putin din punct de vedere economic. A le interzice de-a dreptul era dificil, pentru ca nu se puteau invoca in mod clar incompa­tibilitati ideologice si nici nu se dorea zgandarirea orgoliului national al cetatenilor din tara respectiva. De aceea se recomanda utilizarea unei diversiuni constand in acuzarea organizatiei in cauza de nationalism si sovinism. In doctrina comunista, natio­nalismul era definit drept o 'arma politica a burgheziei, folosita in scopul atatarii urii nationale, pentru a justifica asuprirea nationala, pentru a ascunde tendintele sale expansioniste, pentru a impiedica unitatea de lupta a oamenilor muncii impotriva exploatarii'. Nationalismul era in totala opozitie cu 'inter­nationalismul proletar'. La randul sau, sovinismul se definea ca 'atitudine politica anacronica si retrograda'. Dar aceste 'pacate ideologice' puse in seama organizatiei vizate ar fi trebuit sustinute de fapte reprobabile pe masura. De aceea se trecea la inscenarea unor fapte de o extrema gravitate precum profanarea de monumente, raspandirea de manifeste ostile Uniunii Sovietice si 'prieteniei' dintre tara respectiva si marele vecin de la Rasarit s.a.m.d. In acelasi timp, oricand puteau fi gasiti localnicii care sa poata fi folositi drept cozi de topor, in scopul provocarii unei aversiuni totale a populatiei fata de organizatia vizata. Motivele anihilarii fiind astfel create, lovitura finala devenea extrem de simpla.

39. Se va avea grija de constructia si reconstructia soselelor, a podurilor, a drumurilor si retelelor de legatura, astfel ca in cazul in care este nevoie de o interventie armata, locul rezistentei sau al concentrarii fortelor reactionare sa fie accesibil din toate partile.

Uluitoarea viteza cu care trupele sovietice au intervenit in Cehoslovacia anului 1968 reprezinta o confirmare elocventa pentru importanta acestei instructiuni.

40. Atentie ca reprezentantii opozitiei politice sa fie inchisi. Sa se prelucreze acei opozanti care se bucura de stima populatiei. Inainte ca ei sa se intipareasca in constiinta maselor, trebuie lichidati prin asa-numite 'intamplari neprevazute' sau inchisi sub acuzatie de crima de drept comun.

Reprezentantii opozitiei politice nu puteau ramane in liber­tate pentru ca foarte usor ar fi putut deveni nuclee de cristalizare a unor noi miscari de rezistenta anticomunista. In acelasi timp trebuia evitata cu foarte mare grija martirizarea lor, pentru a nu ramane in constiinta contemporanilor si a generatiilor viitoare drept exemple de verticalitate morala. Deoarece pastrarea unui secret absolut asupra sortii lor era imposibila, se impunea demo­larea imaginii pe care o aveau in ochii populatiei. In acest scop, erau acuzati si condamnati pentru delicte de drept comun. In alte cazuri se raspandeau zvonuri si chiar 'dovezi' despre colaborarea lor cu diverse forte antinationale sau chiar, mai tarziu, cu servi­ciile de securitate. Iar atunci cand se considera ca inscenarile ar fi luat prea mult timp, erau lichidati pur si simplu prin 'intam­plari neprevazute'.

41. Trebuie impiedicata reabilitarea celor condamnati in procese politice. Iar daca devine inevitabila, se admite doar cu conditia ca acest caz sa fie considerat o greseala judecatoreasca: nu va avea loc reluarea procesului, respectiv pricinuitorii jude­catii gresite nu vor fi convocati.

Sistemul comunist era 'perfect'. In 'cea mai buna dintre lumi, justitia nu putea gresi, mai ales din punct de vedere ideologic. Daca totusi se iveau cazuri in care reabilitarea unor condamnati in procese politice devenea inevitabila, 'greseala' trebuia atri­buita unor oameni, nu sistemului in sine. Tot pentru a nu se ajunge la punerea in discutie a sistemului era interzisa cu desa­varsire reluarea procesului. Pricinuitorii erorii judiciare erau si ei invaluiti in uitare, pentru a nu atrage prea mult atentia opiniei publice asupra dedesubturilor procesului si implicit a sistemului.

42. Acei conducatori numiti de catre partid, care prin activi­tatea lor au produs pierderi sau au trezit nemultumirea angaja­tilor, sa nu fie chemati in judecata. In cazuri drastice se recheama din functie, fiind numiti in pozitii similare sau superioare. La sfarsit vor fi pusi in fiinctii de conducere si tinuti in evidenta ca si cadre de rezerva pentru perioada schimbarilor ulterioare.

Incompetentii promovati in functii superioare, care au produs pierderi substantiale sau au creat tensiuni nedorite in randul subalternilor, nu erau invinuiti, nici trimisi in judecata, pentru ca asemenea actiuni ar fi atras atentia asupra intregului sistem de promovare a cadrelor si, in ultima instanta, ar fi erodat credibi­litatea regimului. Daca situatia devenea intolerabila, erau revocati din functii si trecuti in posturi echivalente sau chiar superioare ierarhic, pentru a demonstra populatiei ca liderii nu au gresit atunci cand i-au investit in respectivele functii, ci de vina au fost unele situatii obiective, carora nimeni nu le-ar fi facut fata mai bine in acele momente. Chiar daca motivatia parea confuza si contradictorie, ea era utilizata ca atare si pentru a induce in constiinta publica ideea ca existau 'ratiuni superioare', de nein­teles pentru omul obisnuit, care au motivat schimbarea din functie a respectivilor. In continuare incompetentii erau mentinuti in posturi-cheie sau ca rezerve pentru procesul de 'rotatie a ca­drelor', deoarece erau total dependenti de directivele de la Centru si, astfel, extrem de usor de controlat. In plus, dosarele penale ce li se puteau intocmi in orice moment puteau fi utilizate cu eficienta garantata ca instrument de santaj, daca respectivii ar fi dat cel mai timid semn de nesupunere. Procedeul a continuat sa fie folosit si dupa colapsul comunismului, in unele tari est-europene. Spre exemplu, in Romania din timpul regimului Iliescu sunt nenumarate exemple de ministri sau de inalti functionari de stat care, dupa compromiterea definitiva in anumite functii, au fost 'rotiti' in altele similare sau au fost numiti consilieri pre­zidentiali, in loc de a fi deferiti justitiei, pentru a nu se da o con­firmare oficiala a greselilor grave comise de conducerea de la Bucuresti.

43. Se aduc la cunostinta publicului procesele acelor per­soane cu pozitie de conducere (in primul rand din cadrul armatei, ministerelor, serviciilor importante, cadrelor didactice) care sunt invinuite de atitudine impotriva poporului, a socialis­mului, a industrializarii. E o actiune ce atrage atentia maselor populare.

Sistemul comunist nu putea fi acuzat vreodata de greseli. Mai ales din punct de vedere ideologic. Pentru a accentua aceasta perceptie in ochii opiniei publice, trebuia sa se dovedeasca in­transigent, indeosebi cu cei care deviau de la linia politica impusa de la Centru, in timp ce se aflau in pozitii de conducere. Deba­rasarea de astfel de opozanti politici periculosi trebuia mediatizata la maximum, pentru a demonstra populatiei ca liderii comunisti nu fac nici un fel de discriminare si ii pedepsesc drastic pe cei cu atitudini 'dusmanoase' la adresa poporului sau a socia­lismului. Totusi procesele politice de rasunet s-au imputinat cu timpul, pentru ca politica santajarii 'vinovatilor' cu 'petele' de la dosar s-a dovedit mult mai eficienta.

44. Cei care lucreaza in diferite functii trebuie sa fie schim­bati si inlocuiti cu muncitori cu cea mai slaba pregatire profesionala, chiar necalificati.

Cei competenti erau foarte greu de manipulat. De aceea ei nu erau de dorit in functii de conducere. In posturile-cheie trebuia sa fie numiti doar cei total incompetenti, deoarece acestia, pentru a-si pastra noile privilegii, deveneau fideli total conducerii de la Centru si indeplineau cu strictete numai directivele venite de sus.

45. Trebuie ca la facultati sa ajunga cu prioritate cei care provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesati sa se perfectioneze la nivel inalt, ci doar sa obtina o diploma.

Pentru ideologii totalitarismului, marile personalitati ale culturii reprezentau cea mai mare amenintare. Asemenea personalitati puteau desfiinta foarte usor, cu argumente clare, rudimentara ideologie comunista, puteau aduna in jurul lor alti oameni de valoare, puteau forma grupuri de rezistenta tacita, dar extrem de eficienta in privinta impactului asupra unei populatii nemultumite, erau greu de contracarat sau de aruncat in puscarii datorita renumelui lor international. Din aceste motive trebuia ca ei sa fie anihilati in timp, prin izolare, prin umilire, prin inlocuirea cu noi 'personalitati', selectate dintre parvenitii cu 'origine sociala sanatoasa', interesati numai de avansarea in ierarhia sociala, stiintifica sau culturala, doar pe baza unei diplome si a relatiilor cu persoane influente din partid. In timp, strategia a avut sorti de izbanda, astfel ca la prabusirea regimurilor comuniste din estul si centrul Europei, mare parte din 'elita' culturala ori stiintifica a respectivelor state era alcatuita din indivizi mediocri. Din pacate, acestia s-au erijat imediat in reprezentanti 'autentici' ai intelectualitatii si au invadat noua scena politica, in timp ce adevaratele valori, decimate in timpul regimului comunist, au continuat sa traiasca si sa creeze in izolare si cvasianonimat, scarbite de noua mascarada a democratiilor de opereta.

In incheierea acestui capitol, cred ca ar fi interesant pentru cititor sa incerce identificarea cat mai multor exemple de aplicare a acestor instructiuni in Romania Atat inainte de revolutia din decembrie 1989, cat si dupa







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1073
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site