Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane


COMUNICAREA INSTITUTIONALA – RELATIILE PUBLICE (RP)

Cominicare

+ Font mai mare | - Font mai mic




COMUNICAREA INSTITUTIONALA – RELATIILE PUBLICE (RP)

1. Importanta relatiilor publice




Relatiile publice reprezinta un ansamblu coerent de masuri si actiuni desfasurate in vederea crearii unei imagini favorabile asupra seriozitatii si potentialului firmei. Intr-o alta definitie, relatiile publice constituie „activitatea de transmitere prin mijloacele existente de comunicare a ceea ce o firma doreste sa transmita despre ea insasi” (H.B.Maynard) sau „activitatea de a crea printre oameni o stare de spirit favorabila firmei” (R.R.Canaroc).

Mai concret, relatiile publice reprezinta un efort planificat al firmei pentru a influenta atitudinile si opiniile unui grup specific de clienti, detinatori de actiuni, institutii guvernamentale sau alte grupuri de interese, utilizand cele mai diverse cai de abordare, pana chiar si lobby, sponsorizare, evenimente caritabile etc.

Relatiile publice realizeaza un compromis strategic intre nevoia de comunicare si transparenta, pe de o parte, si nevoia de discretie si confidentialitate, pe de alta parte. In mediul afacerilor, nevoia companiilor de a-si crea structuri proprii de comunicare publica (servicii, birouri, oficii de relatii publice, birouri si atasati de presa, purtatori de cuvant) si de a dezvolta o politica coerenta de relationare cu diversele categorii de public constituie un imperativ, intrucat rolul serviciilor si actiunilor de relatii publice este acela de a construi imaginea identitara a companiei, de a o apara si infrumuseta cu orice ocazie, de a crea si intretine relatii bune si indirect profitabile cu cele mai influente categorii de public.

Оn limbajul cotidian, se face uneori confuzie оntre „relatii publice” si „relatiile cu publicul”. Termenul al doilea se refera in mod precis la comunicarea directa a companiei cu publicul sau imediat (persoane fizice reprezentand clienti, debitori, invitati, vizitatori etc.), cu care aceasta vine in contact la ghiseu, la telefon sau prin mailing. Relatiile cu publicul reprezinta doar o componenta a relatiilor publice.

Nici o companie nu are un public, оn general, omogen si unic, ci intotdeauna mai multe segmente de public, care se pot individualiza si ierarhiza in functie de gradul de implicare in procesele de comunicare si de sustinere sau de franare si constrangere a actiunilor companiei.

Campania sau proiectul de RP constituie instrumentul de marketing si comunicare publica, care construieste si apara sau schimba si cosmetizeaza imaginea publica a unei organizatii, eventual a unei marci, a unei persoane, idei, produs sau serviciu, putandu-se adresa fie publicului intern, fie publicului extern.

Pe plan intern, activitatile de RP au ca obiective:

asigurarea si mentinerea unor relatii de buna intelegere, de conlucrare intre salariatii unitatii, intre acestia si conducere, intre salariatii firmei, conducerea acesteia si sindicat;

pastrarea unor relatii de colaborare bazate pe incredere reciproca intre firma in cauza si toate celelalte unitati economice si sociale cu care va colabora pe orizontala si pe verticala;

cresterea si intarirea prestigiului firmei respective, al produselor sale in randul consumatorilor (utilizatorilor);

cunoasterea permanenta a parerii, atitudinii publicului despre organizatia in cauza.

Pe plan extern, formele concrete folosite оn actiunile de RP sunt:

a) organizarea de оntвlniri cu personalitati de prestigiu din domeniul economic, financiar, industrial, tehnico-stiintific etc.;

b) organizarea de conferinte de presa, actiuni protocolare (receptii, cocktailuri);

c) organizarea de actiuni de prezentare sau demonstratii cu produsele oferite spre vanzare;

d) organizarea sau participarea la simpozioane, conferinte tehnico-stiintifice, congrese in probleme de cercetare etc.;

e) mentinerea de relatii pe baze bine organizate cu toate cercurile de afaceri (furnizori si cumparatori, institutii de stat, institute de cercetari-proiectari, burse de marfuri, burse de valori, banci comerciale, societati de transport etc.).

Оn functie de sfera activitatii si interesele firmei, mentinerea relatiilor amintite trebuie sa aduca un aport substantial la constituirea si alimentarea bancii de date a organizatiei, ca principal suport informational al sau, precum si la formarea si intretinerea in afara a celei mai favorabile imagini asupra firmei si produselor sale, intrucat activitatea de RP se desfasoara in doua sensuri:

a) de transmitere оn cercul de relatii vizat (persoane fizice si juridice) a tuturor informatiilor necesare promovarii intereselor comerciale ale firmei;

b) de obtinere de la cercul de relatii (clienti, furnizori, institutii etc.) a informatiilor ce prezinta interes si pot fi utile in desfasurarea activitatii de productie si desfacere a firmei.

Pentru a fi eficace si a ramane loiala scopurilor sale, o campania de RP trebuie sa respecte o procedura de lucru in cateva etape:

definirea precisa a obiectivelor urmarite de campanie;

analiza ofertei organizatiei si conceptia preliminara a mesajelor relevante pentru atingerea obiectivelor;

alocarea unui buget (bani, timp, resurse umane) destinat sa acopere costurile si eforturile de orice natura implicate in derularea campaniei;

alegerea si definirea publicului-tinta, dupa monitorizarea mediului de afaceri si investigarea segmentului de public caruia ii este destinat mesajul;

selectarea corecta a acelor media (suporturi, canale) si evenimente prin care se vor difuza mesajele ce urmeaza a fi vazute, citite sau auzite de publicul-tinta;

productia mesajelor, in continutul si forma adecvate publicului-tinta si imaginii dorite pentru organizatie, marca, persoana, produs, serviciu;

alcatuirea unui plan media (media-plan si timing), adica programarea in timp a campaniei RP, cu grafice de esalonare calendaristica a evenimentelor si alocarea lor pe diversele media antrenate in campanie (media-plan);

urmarirea si controlul respectarii planului media, pentru a interveni la timpul si locul potrivit, cu ajustarile si corectiile necesare si oportune.

Deosebit de importanta este incercarea de a grupa obiectivele de comunicare specifice ale activitatii de RP in functie de scopurile psihologice astfel:

a) Obiective de comunicare orientate cognitiv, cum ar fi:

o cresterea gradului de cunoastere al ziaristilor specializati asupra caracteristicilor de calitate ale unui produs nou;

o medierea de informatii despre masurile de protectie a mediului inconjurator catre organizatiile locale de protectie a mediului;

o medierea de informatii referitoare la activitatile firmei catre actionari.

b) Obiective de comunicare orientate afectiv, cum sunt:

оmbunatatirea imaginii firmei in fata jurnalistilor de specialitate;

modificarea dispozitiilor initiativelor cetatenesti locale;

sporirea оncrederii оn competenta sociala a firmei.

c) Obiective ale comunicarii orientate conativ, ca de exemplu:

comportamentul educational al jurnalistilor de specialitate in discutiile publice;

numarul stirilor mass-media despre programul firmei de protectie a mediului;

numarul intrebarilor adresate cetatenilor cu privire la comportamentul social al firmei.

Pentru obtinerea unor rezultate cat mai bune in domeniul RP, respectiv pentru atingerea obiectivelor stabilite, exista o serie de reguli de baza ce trebuie urmate, reguli ce pot fi concretizate in:

Concentrarea cu precadere pe actiunile esentiale ce pot asigura atingerea obiectivului sau obiectivelor stabilite, incercand in limita posibilitatilor sa se obtina rezultate multiple pe baza unei singure actiuni.



Oferirea catre public a ceea ce il intereseaza efectiv pe el, nu ceea ce doreste responsabilul cu relatiile publice. Trebuie avut in vedere ca toate relatiile publice depind de masura in care se poate castiga nu numai atentia, ci si colaborarea, pe de o parte, a editorului sau redactorilor care decid cand si cum sa foloseasca materialele primite, si, pe de alta parte, a publicului (oamenilor carora li se adreseaza materialele respective) care decide daca materialele (articolele, brosurile etc.) sunt suficient de interesante pentru a consuma timp citindu-le sau auzindu-le. In toate cazurile, materialele prezentate trebuie sa intereseze ambele categorii mentionate.

Toate eforturile оn domeniul relatiilor publice trebuie sa se concentreze cu precadere pe acea caracteristica a firmei care o particularizeaza fata de alte firme, urmarind ca materialele difuzate sa se deosebeasca de cele ale altor firme si sa prezinte interes (similar cu prezentarea unui produs in functie de caracteristica lui esentiala, datorita careia este vandabil).

Actiunile trebuie lansate energic si sustinut, cunoscandu-se faptul ca insuficienta perseverentei este tot atat de daunatoare ca si incapatanarea de a nu renunta la o actiune neeficienta. De regula, trebuie retinut ca rezultatele unei actiuni de RP nu se intrevad imediat si nu trebuie renuntat brusc la o cale a carei pregatire a cerut eforturi, dar nici nu trebuie insistat in aplicarea acesteia daca se dovedeste neeficienta.

Оn toate cazurile se recomanda ca actiunile de RP sa fie sprijinite si prin actiuni colaterale, de scurta durata, daca acestea influenteaza rezultatele actiunii principale.

Оn actiunile de relatii publice se recomanda, in primul rand, onestitate si sinceritate. In felul acesta se castiga interesul editorilor si al publicului pentru firma.

Pentru obtinerea rezultatelor satisfacatoare in RP, trebuie evitate exagerarile (trucajele) publicitare, ce por fi daunatoare prestigiului firmei.

2. Instrumente de RP utilizate оn relatia cu presa

Cвteva tehnici si instrumente concrete de RP utile in relatia cu presa se refera la: comunicatul de presa, dosarul de presa si conferinta de presa.

Comunicatul de presa

Comunicatul de presa reprezinta o informatie, un punct de vedere, o luare de pozitie sau un document oficial transmis de o organizatie sau persoana pentru a fi date publicitatii.

Оn principiu, presa scrisa si audio-vizuala constituie doar canalul prin care comunicatul este dat publicitatii, dar compania care l-a redactat si trimis presei nu are nici o putere asupra acesteia, nu poate impune publicarea lui, nici forma in care va fi reprodus, nici momentul difuzarii. Presa decide daca textul va fi difuzat integral, trunchiat sau nu va fi difuzat deloc.

Оn raport cu prezenta sau absenta unei luari de pozitie, exista doua categorii de comunicate: informative si persuasive.

Comunicatul informativ este acela prin intermediul caruia se fac anunturi, se transmit invitatii sau se comunica date statistice simple, fara a face comentarii si a lua o pozitie pro sau contra.

Comunicatul persuasiv este acela оn care se fac comentarii, se transmit opinii pro sau contra unei cauze, se constata sau se fac dezmintiri.

Din punctul de vedere al companiei sau persoanei care redacteaza si expediaza un comunicat de presa, exista cateva elemente decisive pentru promovarea sa in presa, si anume:

Stirea. Pentru a fi mediatizata, aceasta trebuie sa trezeasca atentia si interesul presei si publicului; daca este anosta si neinteresanta pentru public, exista riscul de a nu fi publicata. Stirea trebuie probata sau confirmata de expeditor, chiar daca cel care poarta raspunderea este redactorul ce o pune in pagina.

Suportul si formatul. Ca regula generala, comunicatul se redacteaza pe format A4, hartie simpla, alba si nu neaparat pe hartie antet. Comunicatele audio sau video au ca suport inregistrari pe casete sau CD.

Caseta de identificare. Este plasata in stanga sus si contine: numele expeditorului comunicatului (firma, organizatia), adresa, numarul persoanei de contact (purtatorul de cuvant sau atasatul de presa), numarul de telefon „office” sau „home”.

Momentul difuzarii. Apare оn dreapta, sus, оntr-o caseta in care se specifica data si ora difuzarii, putand aparea mentiuni de genul: „Spre difuzare imediata” sau „Embargo pana la …(data, ora)”. Comunicatul poate fi retras de expeditor pana la momentul declarat „embargo”.

Titlul. Nu este obligatoriu sa fie legat de text; daca se rezuma doar la „Comunicat de presa” se pierde din impactul asupra redactorului, stirea aparand ca formala, birocratica; drept urmare, prima impresie data de titlu nu atrage cititorul.

Lead-ul. Reprezinta paragraful initial, sub-titlu, constituind replica de deschidere sau „fraza de atac”, adica cea mai semnificativa parte a textului. De regula, lead-ul de rezuma la esentialul din text.

Corpul comunicatului. Оn comunicarea publica, rolul sau nu este doar acela de a informa intr-o maniera care sa aduca avantaje, sa castige simpatii, sa demonteze crize, sa atraga fonduri, sponsori etc. La sfarsitul comunicatului apar numele, prenumele, semnatura managerului care autorizeaza transmiterea comunicatului, eventual si stampila organizatiei.

Stilul si limbajul. Comunicatul de presa se redacteaza in formatul , stilul si limbajul jurnalistic, specific stirilor. Limbajul este simplu si accesibil, fara academisme, excese de jargon sau termeni prea tehnici.

Dosarul de presa

Nu este altceva decвt un pachet compact de informatii destinate publicitatii (comunicate, discursuri ale managerilor sau purtatorilor de cuvant, brosuri de prezentare, rapoarte, fise tehnice, prospecte, oferte etc.) ansamblate unitar si legate, continand eventual fotografii, dischete, CD-uri, ori mici daruri promotionale etc.

Informatiile „la pachet” ca atare sunt expediate prin posta sau inmanate direct ziaristilor acreditati, la intrarea in sala in care se va desfasura o conferinta se presa sau o prezentare de produs ori alt gen de eveniment cu public.

Se poate face oarecare distinctii intre trei categorii de dosare de presa:

a) Dosarul de presa eveniment – este cel special elaborat cu ocazia unei actiuni sau a unui eveniment creat de organizatie (tвrg, salon, lansare, prezentare). El prezinta evenimentul si mesajul organizatiei in legatura cu evenimentul.

b) Dosarul de presa-carte de vizita – este cel care ofera jurnalistilor un set de informatii generale despre viata organizatiei, despre realizarile sau problemele sale.

c) Dosarul de presa suport – pentru comunicatul de presa, este acela care insoteste comunicatul, pentru a aduce date si referinte suplimentare, pentru a inlesni o documentare mai simpla si a oferi argumente si probe, dincolo de informatiile precise din comunicat.

Conferinta de presa

Reprezinta o formula oficiala, protocolara, simpla, riscanta, dar interactiva si deschisa de comunicare cu mass-media, oferind un spatiu si un moment privilegiat pentru difuzarea unor mesaje de maxima importanta pentru organizatie.

O conferinta de presa se lanseaza in situatii deosebite si se justifica atunci cand organizatia are de comunicat ceva deosebit de important, ceva ce prezinta importanta pentru un segment larg de public, ca si atunci cand firma propune un eveniment important sau se confrunta cu o criza grava.

O conferinta de presa, indiferent de marimea organizatiei care o lanseaza, trebuie conceputa, pregatita si programata pana in cele mai mici amanunte, in trei etape: pregatirea, desfasurarea propriu-zisa si evaluarea.

Pregatirea conferintei – оncepe, de regula, cu 3-4 saptamani inainte, tinand seama de urmatoarele elemente:

o alegerea momentului (data, ziua, ora, durata);

o alegerea locului de desfasurare a conferintei;

o redactarea si expedierea invitatiilor;



o pregatirea discursului reprezentantului, cu specificarea obiectivelor discursului, a persoanei care va prezenta discursul, precum si a celei care il va redacta;

o documentatia de sprijin ce va insoti invitatia;

o dialogul cu presa.

Desfasurarea conferintei – comporta mai multe secvente:

primirea jurnalistilor,

deschiderea discursului reprezentantului sau purtatorului de cuvant al organizatiei;

dialogul cu presa si depasirea tirului de intrebari;

оnchiderea conferintei;

cocktail-ul, gustarea si dialogul informal.

Evaluarea conferintei – se trag concluziile practice оn urma consemnarii intr-un fisier de presa a tipurilor de intrebari si interpelari la care au recurs jurnalistii, iar in zilele urmatoare se consemneaza ecoul din presa si se completeaza fisierul de presa cu noi nume, opinii si atitudini fata de organizatie.

3. Lobby-ul si sponsorizarea – tehnici specifice utilizate in RP

Lobby-ul

Termenul „lobby” – care, оn traducere simplificatoare, оnseamna coridor, foaier sau hol si, la prima vedere, nu pare a avea nimic in comun cu RP – este tot mai des invocat in limbajul comun, fiind folosit, la noi, ca si in Occident, cu intelesuri diferite. Aceste intelesuri pornesc de la inocenta „comunicare informala”, trec prin intelesurile de „initiativa publica, procedura judiciara sau campanie de strangere de voturi”, mai mult sau mai putin etice, si coboara pana la intelesuri de-a dreptul imorale si „ilegale” de: „joc subteran” sau „trafic de influenta”.

Оn esenta, lobby-ul sugereaza eforturile facute de cineva in directia influentarii unei decizii prezidentiale, guvernamentale, legislative sau administrative, prin diverse mijloace de persuasiune sau presiune.

Serviciile oferite de lobby-isti – cel mai adesea avocati, fosti angajati guvernamentali etc., buni cunoscatori ai procedurilor juridice, cu acces in mediile politice si administrative, unde desfasoara o activitate legala in interesul clientilor – se refera in principal la:

a) furnizarea accesului catre persoane plasate pe diverse niveluri de decizie politica, juridica, economica, comerciala, sociala sau culturala;

b) asigurarea de reprezentare pe lвnga persoane si organe de decizie, urmarire si control;

c) furnizarea de informatii si de consiliere strategica;

d) sprijin si sustinere in structurile puterii si administratiei.

Lobby-ul favorizeaza persoane sau organizatii, sub masca marketing-ului, a protocolului, a cooperarii si a bunelor relatii, cu respectarea limitata a legalitatii si moralitatii.

Utilizatorii serviciilor de lobby pot fi оmpartiti in cateva categorii cu statut si obiective distincte:

marile companii din mediul afacerilor;

organizatiile nonguvernamentale si sindicatele profesionale;

grupurile de presiune;

guvernele.

Daca primele trei categorii au interese la scara nationala, guvernele pot viza si actiuni de lobby la scara internationala.

Organizarea si programarea in timp a unei campanii de lobby presupun, in principiu, parcurgerea succesiva a urmatoarelor etape:

definirea precisa a obiectivelor organizatiei;

redactarea listei de obstacole care оmpiedica atingerea obiectivelor si pentru eliminarea carora este necesara interventia lobby-istilor;

selectarea tintelor asupra carora se vor exercita influente si presiuni (guvern, parlament, primarie, banci etc.);

alegerea momentului potrivit pentru interventie si a tehnicilor de lobby la care se va apela;

declansarea campaniei de lobby si a actiunilor de monitorizare si evaluare periodica a rezultatelor, cu aplicarea din mers a corectiilor necesare.

Orice actiune de lobby se exercita in functie de „regula celor 5 de 20%”, astfel:

20% drept. Pentru a оntreprinde o actiune de lobby este necesara cunoasterea textelor legislative, precum si intelegerea „meandrelor” acestora. Este un principiu fundamental pentru a putea face propuneri de legi sau amendamente;

20% politica. Un dosar poate fi prezentat decidentilor politici in functie de strategia adoptata. Cunoasterea persoanelor (fizice sau juridice) carora se adreseaza respectivul dosar, a puterilor si competentelor acestora sunt elemente indispensabile pentru reusita lobby-ului;

20% economie. Un dosar sau un demers este cu atвt mai pretios cu cat se fundamenteaza pe date economice solide. In consecinta, este obligatoriu ca pentru o actiune de lobby sa fie efectuate (de catre solicitantii serviciilor de lobby) studii, sondaje etc. capabile sa convinga factorii decizionali „presati” (vizati de actiunile de lobby);

20% diplomatie. Pentru a fi receptionata, o actiune de lobby trebuie sa socheze factorii decizionali. Prin urmare, ea trebuie sa fie „gestionata” cu maximum de eficienta.

20% comunicare. Scopul actiunilor de lobby este sa fie solutionate anumite revendicari, mijloacele utilizate fiind, prioritar, de convingere (in sensul constructiv al acesteia). Prin urmare, apelarea la cele mai adecvate si oportune modalitati de comunicare este obligatorie.

Оn ceea ce priveste alegerea tehnicilor de lobby, se poate apela la una sau mai multe din urmatoarele categorii:

a) Lobby financiar – se refera, in principal, la finantarea unor campanii electorale. Se promoveaza partide sau persoane care, o data plasate in sfera deciziei politice sau juridice se angajeaza (in termeni confidentiali) sa actioneze in interesul sponsorului. Tot in aceasta categorie se inscriu si actiuni frauduloase, greu de aprobat, precum: cadourile si mita, onorariile fabuloase, garantarea unor sinecuri etc.

b) Lobby mediatic – se refera la raspandirea de zvonuri mincinoase, la prezentarea deliberat tendentioasa si distorsionata a unor fapte, la forme de simulare si obstructionare in justitie (prin actiuni juridice nefondate sau intarzierea excesiva a unor dosare aflate pe rol). Se poate apela la santaj si atac la persoana pentru a discredita si intimida.

c) Lobby direct – ia forma contactelor personale cu liderii de opinie si persoane de decizie, contacte prilejuite de reuniuni formale si informale (cum ar fi aniversarile, mesele de afaceri, spectacolele sponsorizate etc.).

d) Lobby indirect – se refera la organizarea din umbra a unor campanii de scrisori, la organizarea de marsuri de protest, greve si adunari populare, la campanii de presa formatoare de opinie etc.

Dincolo de aceste aspecte, lobby-ul poate fi privit si ca o stare de spirit relationista, prin care se poate ajunge la o solutie care sa impace toate partile. Ideea de a crea aliante si a lupta pentru o cauza adesea nobila este tipica pentru spiritul lobby-ului.

Sponsorizarea

Sponsorizarea este un instrument de comunicare relativ recent, cu importanta crescanda. Delimitarea notiunii de sponsorizare nu este adesea exacta, in sensul unei delimitari clare de altruism si de mecenat.

Sponsorizarea оnseamna planificarea, organizarea si controlul tuturor activitatilor care sunt legate de punerea la dispozitie de bani, mijloace materiale sau servicii de catre intreprinderi pentru stimularea persoanelor si / sau organizatiilor in domeniul sportiv, cultural si / sau social, pentru a atinge astfel, simultan, scopurile de comunicare ale firmei.



Spre deosebire de donatii, respectiv mecenatul clasic, trasatura deosebita a sponsorizarii este faptul ca ea se bazeaza pe principiul serviciului (sponsorului) si contraserviciului (celui sponsorizat).

Sponsorizarea reprezinta un instrument de comunicare complementar, capabil sa atinga urmatoarele obiective:

stabilirea gradului de cunoastere a firmei de catre public;

constituirea, respectiv оmbunatatirea unor dimensiuni atractive ale imaginii firmei;

alcatuirea unor posibilitati de intretinere a relatiilor cu clientii;

confirmarea responsabilitatii sociale.

Punctul-cheie al activitatilor de sponsorizare a constat, pana nu de mult, in domeniul sportului. In ultimii ani se observa o tot mai mare dezvoltare care include domeniul social si cultural drept campuri de activitati ale unui angajament de sponsorizare.

Daca firma se angajeaza in sponsorizarea culturii, adesea contactele au loc cu grupuri relevante pentru firma, in prim-plan situandu-se alcatuirea unui good-will local sau regional, ca si un efect de publicitate.

Оn cazul sponsorizarii sociale si de mediu, sunt stimulate exclusiv grupuri sau institutii noncomerciale. Actiunea de reclama nu este adesea motivul decisiv pentru firma, totusi si ea joaca un anumit rol in domeniul sponsorizarii. Insa ideea centrala a unui angajament in domeniul social sau de mediu este o identificare de continut a firmei, in caz contrar putand aparea probleme in ceea ce priveste legitimitatea si veridicitatea demersului efectuat, cu efecte negative de comunicare pentru firma.

Sponsorizarea este un instrument de comunicare relativ ieftin, оn care exista numeroase posibilitati de utilizare creativa. De exemplu, prin utilizarea timpului liber al populatiei in scopuri comunicative, sponsorizarea este potrivita pentru a evita incarcatura informationala prin publicitate si mai ales atitudinea de respingere a consumatorilor fata de publicitate.

Sponsorizarea mai are avantajul ca responsabilitatea sociala a firmei poate fi confirmata, putand, insa, exista pericolul pierderii credibilitatii in cazul in care atitudinea interna a firmei nu corespunde cu cea reflectata in afara, prin sponsorizare.

Alte tehnici utilizate оn RP

Printre tehnicile mai putin costisitoare utilizate in RP se numara si urmatoarele:

Oferta publica de informatii utile. Una dintre tehnicile care genereaza publicitate relativ ieftina, dar credibila si de lunga durata, este oferta publica de suporturi de informatii utile, prin care acestea intelegandu-se: harti turistice, harti rutiere, calendare, agende, carti de telefon, cataloage, pliante de prezentare si multe altele. In interiorul acestora pot fi inserate mesaje promotionale si anunturi publicitare si, de asemenea, pot fi precizate numere de telefon si fax, persoanele de contact sau pot fi prezentate oferte. Astfel de suporturi sunt distribuite ieftin sau gratuit, de regula, banii cheltuiti pe ele intorcandu-se inzecit, ca efect al publicitatii.

Cartea de vizita. Poate fi folosita ca instrument de marketing ce concura la succesul in afaceri, ea putand tine loc de pliant, brosura si scrisoare de prezentare a firmei si produsului. De asemenea, cartea de vizita poate prezenta succint o multime de informatii despre produsele si serviciile pe care le ofera firma.

Ecusonul. Poate vorbi despre firma, afaceri si persoane in diverse ocazii, contacte si actiuni de relatii publice. La multe intalniri si reuniuni, el poate amorsa si media spontan unele relatii de afaceri.

Uniforma angajatilor. Оn anumite genuri de afaceri, constituie un semn distinctiv si un simbol al imaginii publice, putand aduce un plus de prestanta si distinctie, care asigura firmei o forma speciala de publicitate.

Afisajul exterior. Nu se refera neaparat la panouri si bannere scumpe, putand fi realizate mici afise si indicatoare stradale ce pot fi plasate fara chirie si taxe la primarie.

Concursul, jocul, loteria. Concursul poate pune оn valoare calitatile unui produs sau ale unei marci putin cunoscute pe piata, poate atrage simpatie si popularitate.

Jocurile, оn special cele radiodifuzate sau televizate pe canale de larga audienta, pot asigura o foarte eficace popularizare firmelor, marcilor sau produselor care se implica in sponsorizare si acordare de premii participantilor.

Loteria se bazeaza pe simpla tragere la sorti a unuia sau mai multor castigatori, dintr-un numar mare de consumatori sau utilizatori ai produsului care fac dovada cumpararii prin trimiterea unei probe a consumului.

REZUMAT:

Relatiile publice reprezinta un efort planificat al firmei pentru a influenta atitudinile si opiniile unui grup specific de clienti, detinatori de actiuni, institutii guvernamentale sau alte grupuri de interese, utilizand cele mai diverse cai de abordare.

Deosebit de importanta este incercarea de a grupa obiectivele de comunicare specifice ale activitatii de RP in functie de scopurile psihologice astfel: obiective de comunicare orientate cognitiv, cele orientate afectiv si cele orientate conativ.

Pentru atingerea obiectivelor stabilite, exista o serie de reguli de baza ce trebuie urmate.

Cвteva tehnici si instrumente concrete de RP utile in relatia cu presa se refera la: comunicatul de presa (ce poate fi: persuasiv sau informativ), dosarul de presa (dosarul de presa eveniment, dosarul de presa-carte de vizita, dosarul de presa suport) si conferinta de presa (ce presupune parcurgerea etapelor de pregatire, desfasurare si evaluare a conferintei).

Оn esenta, lobby-ul sugereaza eforturile facute de cineva in directia influentarii unei decizii prezidentiale, guvernamentale, legislative sau administrative, prin diverse mijloace de persuasiune sau presiune.

Оn ceea ce priveste alegerea tehnicilor de lobby, se poate apela la una sau mai multe din urmatoarele categorii: lobby financiar, lobby mediatic, lobby direct si lobby indirect

Sponsorizarea оnseamna planificarea, organizarea si controlul tuturor activitatilor care sunt legate de punerea la dispozitie de bani, mijloace materiale sau servicii de catre intreprinderi pentru stimularea persoanelor si / sau organizatiilor in domeniul sportiv, cultural si / sau social, pentru a atinge astfel, simultan, scopurile de comunicare ale firmei.

CONCLUZII:

Rolul serviciilor si actiunilor de relatii publice este acela de a construi imaginea identitara a companiei, de a o apara si infrumuseta cu orice ocazie, de a crea si intretine relatii bune si indirect profitabile cu cele mai influente categorii de public.

Relatiile cu publicul reprezinta doar o componenta a relatiilor publice.

Activitatea de RP se desfasoara in doua sensuri: pe de o parte, transmiterea in cercul de relatii vizat (persoane fizice si juridice) a tuturor informatiilor necesare promovarii intereselor comerciale ale firmei, pe de alta parte, obtinerea de la cercul de relatii (clienti, furnizori, institutii etc.) a informatiilor ce prezinta interes si pot fi utile in desfasurarea activitatii de productie si desfacere a firmei.

Lobby-ul favorizeaza persoane sau organizatii, sub masca marketing-ului, a protocolului, a cooperarii si a bunelor relatii, cu respectarea limitata a legalitatii si moralitatii.

Sponsorizarea este un instrument de comunicare relativ ieftin, оn care exista numeroase posibilitati de utilizare creativa. Sponsorizarea mai are avantajul ca responsabilitatea sociala a firmei poate fi confirmata.

TEST DE AUTOEVALUARE:

Ce sunt relatiile publice?

Care sunt obiectivele de comunicare specifice activitatii de RP in functie de scopurile psihologice?

Ce este dosarul de presa?

Ce este conferinta de presa?

La ce se refera serviciile oferite de lobby-isti?

Care sunt principalele categorii de lobby?

TEST DE CONTROL:

Prezentati obiectivele activitatilor de RP, atat pe plan intern, cat si pe plan extern.

Prezentati regulile de baza ce trebuie urmate pentru atingerea obiectivelor stabilite in domeniul RP.

Definiti si caracterizati comunicatul de presa ca instrument de RP.

Prezentati etapele de desfasurare ale unei conferinte de presa.

Explicati „regula celor 5 de 20%” in functie de care se exercita orice actiune de lobby.

Definiti si caracterizati sponsorizarea ca instrument de RP.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1050
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site