Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane


LOGICA SI LIMBAJ - Argument, concluzie, inferenta

Cominicare

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Aspecte psihologice care influenteaza comunicarea
Comunicarea intre sefi si subordonat
Limbajul verbal de la serviciu
LOGICA SI LIMBAJ - Argument, concluzie, inferenta
LOGICA SI LIMBAJ

Argument, concluzie, inferenta




Cei trei termeni se caracterizeaza prin diferente de statut lingvistic si cognitiv, din punctul de vedere al modului de actiune.

Argumentul are statutul de credinta (prezentata ca) impartasita, de dat factual (prezentat ca) incontestabil pe care, destinatarul argumentarii poate, evident, sa il respinga.

Definitia concluziei[2] ca “incheiere a unui sir de judecati” sau ca”ultima parte a unei expuneri sau a unei opere, care cuprinde rezultatele finale” cuprinde trasatura comuna de “plasare la sfarsit” ceea ce nu are un corespondent general in realitatea cotidiana.

Inferenta[4] poate fi definita ca

-proces de trecere de la premise la concluzie

-relatie intre premise si concluzie[5]

Inferenta presupune intotdeauna un salt, o diferenta de nivel intre enuntul argument si enuntul concluzie si atribuie datelor initiale un sens argumentativ pe care nu il aveau inainte[6] Inferenta poate fi pusa in relatie adesea cu expresia unui adevar general, adesea de tip proverbial, atribuit unui emitator colectiv : se stie ca…

Relatia respingere[8]- obiectie in cadrul actiunii argumentative poate fi privita din perspectiva mentinerii sau inchiderii acesteia. Astfel, in timp ce respingerea inchide dialogul, obiectia solicita un raspuns, deci continuarea dialogului.

RATIONAMENT

Rationamentul poate fi definit “ca proces de trecere de la unele propozitii, numit epremise la o propozitie numita concluzie, astfel incat daca premisele sunt adevarate concluzia este adevarata sau cu mare probabilitate adevarata” si ca “forma logica corespunzatoare procesului de trecere de la premise la concluzie[9]”.

Rationamentul reprezinta de fapt asamblarea argumentelor intr-o structura coerenta. El permite ca acestea sa fie prezentate sub forma propozitiilor inlantuite tinand cont de reguli stabilite, si in acord cu planul de ansamlu al discursului .

Modurile de rationament cel mai frecvent folosite in argumentatie sunt : inductia[10], deductia, silogismul si entimema.

Logica si dialectica sprijina rationamentul in procesul argumentativ.[12]

PROPOZITIA

Este o asertiune care poate fi afirmata sau negata.

Toate propozitiile sunt fraze, dar nu toate frazele sunt propozitii.[xiii]

O propozitie cuprinde trei parti: termenul subiect, verbul de legatura (copula) si termenul predicat.

Politicienii sunt corupti.

Politicienii= termenul subiect, despre care se face o asertiune

Sunt = verb

corupti= predicat, care reprezinta de fapt asertiunea insasi

Politicienii sunt corupti este o propozitie careia ii lipseste precizia, ar trebui introdusa o specificare.

Toti Politicienii sunt corupti sau unii Politicienii sunt corupti.

TOTI si UNII caracterizeaza aspectul cantitativ al propozitiei.

Propozitiile care privesc aspecte generale, de ansamblu sunt universale.

Propozitiile care privesc o parte a unui ansamblu sunt particulare.

O propozitie afirma sau neaga ceva. Ea poate fi deci afirmativa sau negativa.

TOTI Politicienii sunt corupti = p u a

NICIUN Politicienii nu este corupt= pun

UNII Politicienii sunt corupti : ppa

UNII Politicieni nu sunt corupti= ppn

si 4) sunt contradictorii

si 2) sunt contrare

si 4) sunt subcontrare si subalterne (ele sunt deduse din alte propozitii)

Reguli:

-daca o propozitie este adevarata, propozitia sa contradictorie trebuie sa fie falsa;

-din doua propozitii contrare, una trebuie sa fie falsa si cealalta adevarata, dar ambele pot fi false;

-daca o propozitie universala este adevarata, atunci subalterna particulara care e dedusa din aceasta este si ea adevarata

INDUCTIA

Anumite propozitii sunt intuitive si se situeaza in afara logicii. Un adevar intuitiv nu cere nici o proba. Acele propozitii care sunt sub observatie directa sunt dovedite prin inductie. Tot ceea ce pleaca de la o observatie particulara, de la un exemplu, este o inductie. Se trece, cu ajutorul inductiei, de la particular la general (tot cei care incep cu bere, vor bea intr-o zi bauturi mai tari) sau de la particular la particular (daca nu esti tu, este deci fratele tau)



In orice exemplu de inductie (generalizare), avem o asertiune generala bazata pe un grup de exemple particulare. Numarul exemplelor, faptele observate sau adeverite, poate varia, dar trebuie sa fie cel putin egal cu doua.

Numarul de inductii perfecte pe care le facem este relativ redus. O inductie este perfecta doar cand este posibil de verificat ca ceea ce propozitia afirma este valid in toate cazurile de observatie. Am putea deci sa ne sprijini pe aceasta definitie pentru a dovedi ca generaliazrea unui exemplu nu este valida.

TOTI Politicienii sunt corupti este un exemplu de inductie imperfecta. Chiar si propozitia “legea gravitatiei este universala” este o inductie imperfecta (ea nu e nici falacioasa nici inexacta, dar validitatea sa nu a fost examinata in toate cazurile; din punct de vedere strict logic, nu suntem absolut siguri de universalitatea ei).

ANALOGIA

Reprezinta o varietate a inductei. Se bazeaza pe o comparatie sau o asemanare.

Cea mai obisnuita forma de analogie este asertiunea ca un lucru sau altul este adevarat pentru ca este asemanator cu un alt lucru recunoscut ca adevarat.

Analogia se bazeaza pe teoria conform careia un anumit grad de asemanare intre doua lucruri implica un grad mai mare de asemanare. Ea nu furnizeaza niciodata probe in sensul strict, doar o probabilitate : “comparaison n’est pas raison”(asemanarea nu este argument).

DEDUCTIA

Este o metoda de rationament prin care propozitiile sunt stabilite nu printr-o observatie directa a faptelor ci prin referire la alte propozitii deja stabilite.

Lassie e un caine.

Toti cainii sunt animale.

Deci, Lassie este un animal

Deductia pleaca deci de la general (citat in prima propozitie) pentru a merge spre particular.

SILOGISME

Silogism categoric

Este un sistem logic constituit din trei propozitii astfel incat una dintre ele sa fie implicata de celelalte doua. In functie de ordinea in care acestea apar in mod obisnuit, cele trei parti sunt:

-premisa majora

-premisa minora

-conscluzia

1.Toti oamenii sunt fiinte rationale. (premisa majora)

2. Socrate este un om. (premisa minora)

Deci Socrate este o fiinta rationala. (concluzie)

Cele trei propozitii contin intotdeauna , in total, trei termeni (oamenii, fiinte rationale, Socrate), in exemplul nostru :

-un termen major(fiinte rationale)

-un termen minor(Socrate)

-un termen mediu(oamenii)

Termenul mediu poate fi identificat stiindu-se ca este prezent in cele doua premise si nu in concluzie (oamenii, in exemplul nostru).

Regulile formale ale silogismului

Un silogism este compus din trei si numai trei termeni. Prezenta termenului median este ratiunea acestei reguli.

Toate persoanele care studiaza sunt elevi.

Ion este o persoana care frecventeza liceul.

Deci Ion este elev.

Avem aici patru termeni : persoanele care studiaza /elevi/

Ion/ persoana care frecventeaza liceul.

Nu exista nici un termen care sa lege Ion si elevi.

Pentru a face un silogism valid, numarul de termeni ar trebui redus la trei:

Toate persoanele care frecventeza liceul sunt elevi.

Ion este o persoana care frecventeaza liceul.

Deci Ion este elev.

Termenul median trebuie sa fie prezent in cel putin una dintre premize, in particular in aceea in care se afirma sau se neaga ceva asupra ansamblului de care depinde termenul median Este vorba in acest caz despre termen distribuit.

Toti romanii sunt ospitalieri” : se stie ca intreaga clasa a romanilor este alcatuita din oameni ospitalieri

Unii oameni sunt fiinte rationale” nu are termen distribuit, nu stim nimic in ceea ce priveste toti oamnii sau toate fiintele rationale.

Atata timp cat termenul median nu este distribuit intr-una dintre premise, este imposibil de a stabili o relatie intre ceilalti doi termeni:

UNII dintre prietenii mei sunt politicieni.

UNII politicieni sunt oameni celebri.

Deci unii dintre prietenii mei sunt oameni celebri

Termenul mediu este “politicieni”, dar nici o premisa a acestui teremn nu este distribuita sau utilizata de toata lumea, caci nici o premisa nu spune orice ar fi in legatura cu toti politicienii.

Eroarea provocata de un termen nedistribuit este responsabila de multe greseli de rationament care genereaza alte forme de erori formale.

Nici un termen nu poate aparea in concluzie daca nu a fost distribuit cel putin o data intr-una dintre premise. Un silogism nu poate afirma nimic in concluzie care sa nu fie implicat intr-una dintre premise.

Toti mincinosii sunt lasi

Niciun gentleman nu este mincinos.

Deci nici un gentleman nu este las.

Eroarea provine din faptul ca termenul “las” apare in concluzie dar nu este distribuit in premiza unde aparea.

Patru reguli de mai mica insemnatate ale silogismului:

1Plecand de la doua premise particulare, nu este posibila nici o concluzie.

2Plecand de la doua premise negative, nu este posibila nici o concluzie .

3 Daca una dintre premise este negativa, concluzia trebuie sa fie negativa

4Daca una dintre premize este particulara, concluia trebuie sa fie particulara

Silogismul ipotetic

Silogismul ipotetic are ca premiza majora o propozitie continand o asertiune ipotetica (sau conditionala). Formula sa este data de expresia:



Daca P , atunci Q

Structura completa a silogismului este deci:

Daca P, atunci Q

P

Atunci Q

Daca nu ploua, ies afara

Nu ploua

Atunci ies afara

Premiza majora contine doua asertiuni, antecedenta si consecinta, iar propozitia in ansamblul ei realizeaza o relatie de implicatie intre ele doua. Pentru un rezultat corect, premiza minora trebuie sa confirme antecedenta sau sa nege consecinta. Atunci, concluzia va afirma consecinta sau, in cel de-al doilea caz, va nega antecedenta.

Daca nu ploua, voi iesi afara

Nu ies afara

Deci ploua.

Toria silogismului ipotetic consta in a spune ca adevarul exprimat de antecedenta implica adevarul exprimat prin consecinta, si la fel pentru negatie.

Construcutia inversa va genera un argument falacios :

Daca nu ploua, voi iesi afara

Ploua

Deci nu ies afara

Relatia de implicatie nu este in mod necesar simetrica.Cu toate ca o cauza data implica intotdeauna un anumit efect, un efect dat nu implica intotdeauna o anumita cauza, stiindu-se ca pot fi mai multe cauze pentru un singur efect.

Silogismul alternativ

Premiza majora este o propozitie alternativa. Premiza minora este o propozitie categorica care accepta sau respinge una dintre alternative. Daca premiza minora accepta un adintre alternative, concluzia trebuie sa o respinga pe cealalta; daca ea respinge o alternativa, concluzia trebuie sa o accepte pe cealalta.

Donkey e ori un cal ori un magar

Donkey e un magar.

Donkey nu este un cal

1) este sigur ca alternativele propuse se exclud reciproc, astfel ca afirmarea uneia implica negarea celeilalte (nici cal, nici magar)

2) a fi sigur ca toate alternativele posibile au fost luate in calcul. Daca se intampla ca Donkey sa nu fie nici cal, nici magar, cele doua posibilitati se exclud una pe alta. Totusi , daca ar fi posibil ca Donkey sa fie un hibrid cal-magar, silogismul ar incalca a doua regula, pentru ca nu au fost enumerate toate posibilitatile. Un silogism de acest tip, in care alegerea nu se bazeaza pe excluderea uneia dintre posibilitati, trimite la o eroare numita “disjunctie imperfecta”; un silogism in care nu sunt date toate alegerile posibile trimite la o eroare numita “enumerare incompleta”.

ARGUMENTE FALACIOASE COMUNE

PETITIO PRINCIPII

Petitio principii reprezinta un rationament vicios care consta in a considera ca adevarat obiectul insusi al problemei. A afirma intr-una dintre premize ceea ce este de presupus a fi dovedit in concluzie. Se ajunge la concluzie fara a trece printr-un proces de argumentare.

Biblia ne spune ca Dumnezeu exista.

Biblia a fost dictata de Dumnezeu.

Deci, Dumnezeu exista .

POST HOC, ERGO PROPTER HOC [xiv]

Acest argument falacios este postulatul conform caruia un eveniment care survine in urma altuia este in mod necesar rezultatul primului. Superstitiile[xv] in marea lor majoritate se bazeaza pe acest sofism:

O pisica neagra mi-a taiat drumul in momentul in care voiam sa trec strada.

Imediat dupa aceea m-a lovit o masina.

Deci, cand iti taie drumul o pisica neagra inseamna ca vei avea un accident

A dovedi fenomenul cauza-efect este mult mai complicat si necesita o utilizare precauta a regulilor de investigare inductiva. Stabilirea unei secvente temporale nu este suficienta; trebuie de asemenea sa fie vorba despre o legatura cauzala care sa poata fi demonstrata.

IPOSTAZIEREA

Este o eroare care consta in a considera un obiect care are o existenta conceptuala sau imaginara ca o realitate concreta. Aceasta eroare apare in multe argumente care incep cu :

“Istoria ne invata ca…”

“Stiinta spune…”

“Medicina a descoperit …”

Ipoteza prezenta in aceste expuneri este ca istoria, medicina, stiinta sunt entitati ai caror reprezentanti vorbesc acceasi limba[xvi]. In realitate, sunt multi specialisti ai domeniilor respective care nu sunt intotdeauna de acord asupra anumitor probleme, directii de cercetare, terminologii etc.[xvii]. De aceea, ar fi mult mai adecvata formularea :

Anumiti istorici considera ca

Multi oameni de stiinta cred ca

Cercetatorii in medicina au descoperit ca…

Printre tehnicile de cautare si organizare a argumentelor se numara si cele care vizeaza schema cine, ce, unde, cind,cum , de ce iar figurile de gandire si figurile de stil sunt frecvent utilizate pentru a elabora o argumentatie, pentru a asigura legatura intre probleme, idei. O argumentare eficienta va acorda o mare atentie stilului, formei, intonatiei care trebuie sa sustina firesc logosul .



caz in care, in mod normal, el trebuie atunci sa justifice acest refuz (si sa aduca probe de sustinere a refuzului)

Concluziile apar in urma unei operatii argumentative ce permite transferul unor comportamente verificate asupra unor situatii, cunostinte, credinte etc.noi.Ea joaca un rol important , cel putin formal, in luarea deciziilor si contribuie la construirea unui raspuns la trei tipuri fundamentale de intrebari organizate pe axele gandire-actiune-credinta:



Ce trebuie sa credem?

Ce trebuie sa facem?

Ce trebuie sa gandim?

In consecinta, enunturile care reprezinta concluzii se prezinta sub doua forme lingvistice principale.

enunt la indicativ prezent Lucrurile sunt cu siguranta astfel,concluzie de tip constatativ

enunt injonctiv : Sa facem deci asta!

enunt la viitor indicativ exprima un fapt aleatoriu dar a carui realizare este foarte probabila (tinand seama de ambiguitatea enunturilor).

concluzia desprinsa dintr-un text este adesea plasata la inceput, precedand sistemul argumentelor (caz frecvent in articolele de presa)

Termenul inferenta este folosit adesea si ca sinonim pentru rationament

implicatie inferentiala: relatie de implicatie intre judecati

postulat fundamental al argumentarii discursive

Fiind adesea implicita, ea permite apelul la principii, la conventii admise intr-o comunitate lingvistica : locuri comune (topoi)

“Respingere” este un termen care se aplica urmatoarelor situatii:

-un discurs este respins cand se demonstreaza ca este fals;

-un discurs este respins cand este abandonat de emitator ( si astfel, dispare din interactiunea discursiva).

Se reprezinta ca o succesiune d e propozitii pe verticala, in care bara delimiteaza premisele de concluzie.

metoda de rationament prin care se infera o lege generala sau un principiu din cazuri particulare observate; altfel spus: rationament prin care se trece de la constatari despre cazurile singulare dintr-o multime de obiecte la asertiuni despre toate cazurile; exista mai multe tipuri de inductie : inductie descendenta, inductie transfinita ; inductie matematica

In formularea lui Aristotel: “un discurs in care, anumite lucruri fiind enuntate,altceva decat ceea ce s-a enuntat decurge cu necesitate din cele enuntate” .

Silogismul poate fi considerat o schema deductiva, in acre se aserteaza premisele si se formuleaza prin conjunctia deci concluzia.

Judecatile poarta denumirile de premisa majora, premisa minora, concluzie, iar termenii sunt determinati de adjectivele major, minor, mediu.

Modul de dispunere a termenilor in premise determina figura silogismului.

Exista patru posibilitati reprezentate de diagrama urmatoare:

M-P 2 P-M

S- M S-M

----- -----

S-P S-P

M-P 2 P-M

M- S M-S

----- -----

S-P S-P

In care, S si P sunt termeni, iar M este termenul mediu (care figureaza in ambele premise , dar nu si in concluzie)

Silogismul categoric reprezinta silogismul cu judecati categorice.

Propozitiile categorice avand pe S ca subiect sunt :

“Toti S sunt P”

“Nici un S nu e P”

“Unii S sunt P”

“Unii S nu sunt P”

Absenta rationamentului nu implica absenta sensului. Astfel, anumite texte pot fi generate dupa o anumita “logica” si pot capata un sens.

[xiii] doar frazele declarative sunt propozitii; nu sunt propozitii frazele interogative, imperative sau volitive

[xiv] “Dupa aceasta, deci din cauza aceasta”

[xv] Acest tip de argument falacios este determinat insa de presiunea unor norme culturale, semnificatia numarului 13, a pisicii negre, a oglinzii sparte etc. nu este echivalenta in spatii culturale diferite

[xvi] adica “la unison” fara referire la o lingua franca

[xvii] Vezi, de exemplu, urmatorul citat dintr-o lucrare de specialitate care pune in evidenta deosebiri de terminologie si de abordare asupra aceluiasi subiect (Ionescu-Ruxandoiu, Liliana (1999) , Conversatia. Structuri si strategii, Editura All Educational, Bucuresti

Levinson considera reprezentative pentru analiza discursului cercetari foarte diferite ca fundamentare teoretica si ca metodologie, cum ar fi cercetarile europene de gramatica a textului (van Dijk, 1972, 1977; s-ar putea adauga si Petofi(ed.), 1979; de Beaugrande, Dressler, 1981 etc.) si cele de orientare interactionista, referitoare la analiza structurii schimburilor verbale (Coulthard, Brazil, Sinclair, Montgomery, in Coulthard, Montgomery(eds.), 1981; Labov, Fanshel, 1977 etc.), si desemneaza prin analiza conversationala orientarea initiata de un grup de etnometodologi americani (Sacks, Schelgoff, Jefferson, Pomeranz; vezi Schenkein(ed.), 1978). Singurul punct comun intre directiile de investigare grupate sub denumirea de 'analiza a discursului' il constituie recunoasterea validitatii de discurs coerent si incoerent, dar modul practic de abordare a problemelor coerentei prezinta mari deosebiri. “



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2189
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site