Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane


Comunicarea interpersonala

Cominicare

+ Font mai mare | - Font mai mic



Comunicarea interpersonala

Comunicarea interpersonala este unul dintre modurile cele mai raspandite de comunicare. Comunicarea interpersonala se produce atunci cand doi oameni stau de vorba unul cu celalalt. Ne aflam zilnic in situatii de comunicare interpersonala, cu un parinte, iubit, sef, coleg, prieten, etc.




Unul dintre elementele importante prezente in comunicarea interpersonala este revelarea de sine. Procesul revelarii de sine apare atunci cand o persoana (sinele) reveleaza (spune) informatii personale despre sine insasi. Studiul de mai jos se refera la revelarea de sine in comunicarea mediata de computer. Pentru a defini comunicarea mediata de computer, trebuie mai intai sa despartim cuvintele. Computerul este un dispozitiv care contine si stocheaza informatii. Medierea se produce cand ceva este folosit ca suport sau intermediar, ca mediu. Comunicarea este procesul in care simboluri si sisteme de simboluri se combina pentru a crea un inteles. Prin urmare, definim comunicarea mediata de computer ca fiind procesul de transmitere de simboluri si de creare de inteles, asistat de computer. Revelarea de sine este importanta in domeniul comunicarii pentru ca ajuta la consolidarea relatilor interpersonale. Relatiile interpersonale sunt un factor cheie al vietii cotidiene.

Comunicarea interpersonala are unele trasaturi definitorii:

Intalnire fata in fata: comunicarea interpersonala implica intalnirea fata in fata intre doi participanti, fapt pentru care, in mod deliberat, este exclus orice tip de comunicare care poate fi intitulata “mediata”, precum conversatia telefonica, unde anumite medii artificiale realizeaza conversatia intre participanti. Aceasta pentru ca orice mediu are caracteristici cu urmari sigure pentru comunicare, chiar daca, in viata de zi cu zi, nu suntem constienti de aceste caracteristici sau nu le luam in consideratie. Tocmai aceasta lipsa de constientizare poate duce la neintelegeri. Motiv pentru care suntem datori sa apelam in mod curent la comunicarea intrapersonala, cu alte cuvinte sa stam de vorba cu noi si sa realizam unde ne situam in procesul comunicarii, cum vorbim, cui vorbim, pentru ce vorbim si care sunt urmarile imediate sau in timp ale comunicarii noastre.

Particularizarea rolului participantilor: comunicarea interpersonala implica doua persoane cu roluri variabile si in relatie una cu cealalta – indivizii trebuie sa comunice unii cu altii in scopul dezvoltarii relatiilor personale de urmatorul tip:

·  acolo unde exista un grad ridicat de incredere

·  atunci cand fiecare persoana este pregatita sa discute deschis despre propriile sentimente si trairi

·  unde exista preocupare si legatura mutuala intre participanti.

In acest sens comunicarea non-interpersonala este activitatea oamenilor care comunica pur si simplu pentru ca trebuie. Dublu sens: De fiecare data comunicarea interpersonala se produce in ambele sensuri, in situatiile interpersonale existand intotdeauna un flux bidirectional al comunicarii. Comunicarea interpersonala nu presupune insa doar schimbul de mesaje, in esenta acesta implica crearea unor simboluri, schimbul de semnificatii si preocuparea pentru un anumit mesaj. Aceasta inseamna ca semnalele transmise, indeferent de forma lor, trebuie sa fie clare si lipsite de ambiguitate, daca este vorba de comunicarea cotidiana, daca insa este vorba de comunicarea artistica, de care ne vom ocupa intr-un capitol aparte, atunci ambiguitatea nu este doar admisa, ci obligatorie. Comunicarea cere, de asemenea, ca afirmatiile facute de catre emitator sa poata fi verificate, intr-un fel sau altul, si de ceilalti participanti la discutie. Mai exact : sa fie verificabile. Si – mai aproape de ceea ce vrem sa atragem atentia – sa fie verosimile, sa nu trezeasca suspiciuni de indata ce au fost emise.

In realitate, eliminarea ambiguitatii este foarte dificila, daca nu chiar imposibil de realizat. Chiar in conditiile in care s-ar putea exprima ideea de ambiguitate a comportamentului uman, in acelasi timp, aproape orice afirmatie pe care cineva ar putea sa o faca la un moment dat, poate fi interpretata in mai multe moduri. De aceea pentru a intelege procesul comunicarii trebuie analizat modul in care indivizii dau sens situatiilor in care se afla. 

Comunicarea interpersonala este mai degraba un proces continuu, si mai putin un eveniment sau o serie de evenimente. De obicei, fiecare dintre noi,  cand ne gandim la un eveniment, avem in vedere ceva foarte clar, o  intamplare, o actiune, un fapt care au un moment clar de inceput si un moment la fel de limpede de incheiere. Privind insa lucrurile din alt unghi de vedere,  importanta intelegerii comunicarii interpersonale apare mai mult ca un  proces continuu, o activitate in derulare, care nu poate fi incadrata intre anumite ore si nici nu ar putea fi rodul unei hotarari ce ar tine de un grafic.

Comunicarea interpersonala se cumuleaza in timp. Chiar daca o persoana a facut o afirmatie, la un moment dat, aceasta va fi interpretata in baza a ceea ce a mai spus in trecut si a ceea ce se asteapta a mai spune in viitor. Daca vrem sa intelegem relatia dintre doua persoane, care au comunicat anterior, atunci trebuie luata  in calcul istoria relatiei lor, precum si modul in care fiecare interpreteaza remarcile celuilalt, fiindca ele nu vor mai fi percepute in stare pura, ci afectate de trecut sau de perspectiva viitorului.

Comunicarea umana imbraca doua forme : interpersonala si mediata, care se construiesc pe baza a doua tipuri de relatii : directe si indirecte. Voi trece in revista o succinta prezentare a celor doua, pentru a ma ocupa in cele ce urmeaza doar de comunicarea interpersonala, careia ii este dedicat acest referat.

Comunicarea interpersonala, respectiv directa, se realizeaza intre doua sau mia multe persoane, care se afla in pozitii de proximitate (spatiala, de regula) si care interactiopneaza sau se influenteaza reciproc.

Comunicarea mediata, cea indirecta, se numeste astfel deaorece este mediata de un support mai mult sau mai putin complex din punct de vedere tehnologic (scrisoarea, telefonul, calculatorul) sau de un bun produs, de un ansamblu de institutii, specialisti si doatri tehnologice (cartile, filmele, radioul, televiziunea internetul).



Spre deosebire de comunicarea interpersonala directa, cea mediata permite o mai mare capacitate de inmagazinare a datelor, o amplificare a audientei mesajelor si o cresterea vitezei de tarnsmitere a acestora pe distante foarte mari.

Comunicarea interpersonala presupune trei lucruri extrem de importante : cum se realizeaza comunicarea, adica cum comunica oamenii intre ei, intre cine si cine are loc, frecventa cu care grupe de indivizi comunica intre ele.

De aceea este foarte important ca procesul de comunicare sa fie controlat, adica mai concret se refera la faptul ca cel cu care vorbesti trebuie sa inteleaga si sa dea un semnal ca a inteles exact ceea ce doresti sa transmiti.

Modul prin care interlocutorul poate sa faca acest lucru este feed-back-ul.

Comunicarea interpersonala, indiferent de forma in care apare, verbala sau non-verbala, presupune in primul rand, existenta unui emitator, a unui receptor si a unui mesaj ; in al doilea rand, a unui referent si in al treilea rand, a unui cod sau a unui canal.

Prin intermediul comunicarii interpersonale, indivizii doresc sa invete ceva pe cineva, sa transmita sau sa primeasca diverse cunostinte, sa influenteze comportamentul celorlalti, sa exprime sentimente, sa explice propriul comportament sau pe al celorlalti, sa intretina si sa pastreze legaturi cu colectivitatea, sa stimuleze interesele proprii cu cei din jur, cu alteritatea.

Dar ce este comunicarea interpersonala de fapt ?

  • Comunicarea interpersonala este comunicarea fata in fata intre doi oameni.
  • Comunicarea interpersonala este o interactiune fata in fata care implica de la doi pana la un numar restrans de indivizi.

Comunicarea este o caracteristica fundamentala a existentei.Toate functiile manageriale sunt realizate cu ajutorul comunicatii,ca un proces de intelegere intre oameni cu ajutorul transferului de informatie.

In esenta, omul este o entitate bio-psiho-sociala. Aceste trei laturi se intrepatrund si formeaza un tot unitar care cuprinde mii si mii de nuante. Dintr-un alt punct de vedere, omul poate fi considerat ca o intrepatrundere a doua existente: cea materiala care are rol atat de suport cat si de transformator energetic si cea imateriala care ofera valoare si profunzime acestui suport. Cele doua laturi ale existentei noastre se diferentiaza una de cealalta dar nu sunt separate, ele amestecandu-se in acelasi tot unitar si creand impreuna Gestaltul numit om. Imbinarea si intrepatrunderea dintre existenta noastra materiala si cea imateriala nu este un proces static ci unul dinamic iar Gestaltul format se transforma si totodata se consuma cu fiecare zi ce trece. Din fericire, omul nu traieste singur pe pamant, in preajma sa existand un alt om si un altul, si un altul, fiecare dintre acestia reprezentand, la randul lor, un Gestalt. In mod evident, existand mai multe entitati distincte, dar de acelasi fel, a aparut si nevoia acestora de a se intelege, de a se cunoaste reciproc.

Procesul care satisface aceste trebuinte ale omului si care este in stransa legatura cu latura sociala a acestuia este comunicarea. Procesul comunicarii, in sine, poarta cinci intelesuri majore:

1. Comunicarea reprezinta intelegerea dintre doua sau mai multe entitati

Aceasta intelegere se bazeaza pe transfer si contratransfer informational. Altfel spus, intelegerea se bazeaza pe emisie de informatie, pe perceptia si darea unui sens acestei informatii.

Intelegerea dintre doua entitati se realizeaza in baza unui principiu si anume: orice entitate emitenta trebuie sa aiba capacitatea de a se transforma intr-o entitate receptoare si orice entitate receptoare trebuie sa aiba capacitatea de a se transforma intr-o entitate emitenta. Procesul comunicarii, ca intelegere, este unul circular in care cele doua entitati participante isi schimba mereu rolurile.

2. Comunicarea inseamna si comunitate

Pe baza procesului de comunicare-intelegere, mai multe entitati ce comunica intre ele pot ajunge la concluzii, teluri, norme, valori si principii comune fiind capabile, astfel, sa creeze structuri sociale intragrup.

Prin procesul de comunicare comunitatile nu numai ca se creeaza dar ele se si dezvolta si din pacate se si distrug.

3. Comunicarea vazuta ca participare sau coparticipare

Comunicarea este un proces in care se cedeaza si se primesc informatii. Este un proces implicativ in care participarea membrilor unui anumit grup este necesara. Aceasta participare nu trebuie inteleasa ca fiind existenta doar la nivelul procesului de comunicare deoarece existenta grupurilor si a actiunilor comune ale acestora implica participarea. Coparticiparea reprezinta o implicare partiala. In orice grup exista un nucleu constant care participa efectiv la realizarea telului propus si duce tot greul actiunilor si exista si anumite elemente care nu sunt nici ostile dar nici pasive dar care participa, uneori, doar la anumite actiuni in vederea atingerii acelui tel comun.

Putem considera, deci, comunicarea-participare si coparticiparea deosebit de importanta in crearea, mentinerea si dezvoltarea fenomenului coeziunii atat in ceea ce priveste interiorul grupului cat si in ceea ce priveste legatura individ-grup sau legatura dintre doua sau mai multe grupuri.



4. Comunicarea poate fi inteleasa si ca organizare

Existenta grupurilor si mai ales a structurilor sociale formale din cadrul acestora implica, alaturi de norme, legi, reguli, ierarhizare, automat si organizarea. Putem afirma ca unul dintre marile avantaje ale organizarii actiunilor este reprezentat de scurtarea perioadei de timp in care se atinge telul propus. Un alt mare avantaj al organizarii este cresterea nivelului de siguranta al membrilor grupului precum si increderii in ceea ce priveste atingerea telului propus. Ultimul mare avantaj pe care o sa-l evidentiem legat de organizare este reprezentat de posibilitatea controlului actiunilor.

La nivel macro, comunicarea-organizare se imparte in doua, rezultand comunicarea-organizare intrasistemica, caz in care focalizarea se manifesta in interiorul sistemului si comunicarea-organizare intersistemica, situatie in care actiunile sunt axate pe legatura sistem-sistem.

5. Comunicarea este si neintelegere

Intelegerea este valenta pozitiva sub care recunoastem, in general, comunicarea iar neintelegerea este cea negativa ce poate avea, de cele mai multe ori, efect pozitiv. Neintelegerea poate sa apara intre emitator si un receptor atunci cand fluxul informational este bruiat sau cand sursa de zgomot este prea puternica. Comunicarea-neintelegere se poate datora insa si neintersectarii sau intersectarii pe falii foarte restranse a repertoriilor entitatilor participante la transferul si contratransferul informational. O alta cauza a neintelegerii dintre doua sau mai multe entitati este reprezentata de diferenta de opinii, de pareri dar mai cu seama de diferenta dintre interesele acestora.

Neintelegerea este benefica intr-un grup daca acest fenomen nu depaseste anumite limite, daca aceasta duce la o confruntare constructiva de idei. Ea mai poate fi o sursa a nemonotoniei dar si un motiv de a se imparti grupul in subgrupuri bazate pe interese contrare. Putem afirma, deci, ca acutizarea neintelegerii dintre doua sau mai multe entitati poate da nastere unor conflicte cu urmari incalculabile pentru acestea.

Deci se pune intrebarea :Penrtu ce comunicam?

1.pentru a trasmite informatii.

2.pentru a inparti informatii.

3.pentru a schimba marfuri.

4.pentru a convinge.

5.penrtu a demonstra ca existam.

De aici rezulta cele trei aspecte semnificative ale comunicarii:

Idee:adica idea care trebuie trasmisa receptorului.

Emitatorul – Receptorul :comunicarea implica prezezenta a cel putin doua persoane fara de care comunicarea nu are sens.

Cuvant-intelegere:utilizarea cuvintelor astfel incat sa fie intelese de catre participanti la procesul

comunicarii.

Elementele procecesului de comunicare:Emitatorul

Mesajul

Mijlocul de comunicare

Limbajul comunicarii

Receptorul

Contextul

Emitatorul :este initiatorul comunicarii ,cel care elaboreaza mesajul. El alege mijlocul de comunicare si limbajul astfel incat receptorul sa-i inteleaga mesajul formulat.Emitatorul are dreptul de a alege receptorul cu care doreste sa comunice.

Schema comunicarii

Comunicarea umana se poate desfasura pe mai multe niveluri distincte:

Comunicarea intrapersonala : este comunicarea individului cu sine insusi, atunci cand isi asculta vocea interioare. Astfel el se cunoaste si se judeca pe sine. Se intreaba si isi raspunde.Gandeste , analizeaza , reflecteaza. Evalueaza decizii. Repete mesajele destinate altora.



Comunicarea interpersonala : permite dialogul cu celalalt. Ne ajuta sa-i cunoastem pe ceilalti. Ne cunoastem mai bine pe noi prin imaginea lor despre noi. Ne ajuta sa stabilim , intretinem , distrugem relatii umane ( prieteni , colegi , familie , cunostinte noi ).

Comunicarea in grup : asigura schimburile in interiorul micilor grupuri umane. In cadrul lor individual petrece o mare parte din viata sociala si profesionala. Se impastasesc cunostinte , experiente , se rezolva probleme , apar idei noi ( colectivul clasei , cerc de prieteni ).

Comunicarea publica : orice gen de cuvantare , expunere , prezentare sustinuta in fata uni auditoriu de mai mult de 3 persoane.

Comunicarea de masa : este cea prin care informam pe altii sau suntem informati, panicati , amuzati , stresati de altii prin intermediul comunicatiilor de masa

( televiziune , radio , ziare , internet ) si in afara unei relatii interpersonale.

Obiectivele comunicarii sunt :

receptare corecta a mesajului

intelegerea corecta a mesajului

acceptarea mesajului

provocare unei reactii ( o schimbare de comportament sau de atitudine ).

Functiile comunicarii

Indiferent de sistemul social , intr-o organizatie comunicarea indeplineste opt functii : informarea , socializarea , motivatia , dialogul , educatia , promovarea culturii , distractia , integrarea .

Comunicarea in cadrul organizatiilor se realizeaza prin :

Informare :

asigurarea accesului la informatii;

furnizarea informatiilor necesare desfasurarii unei activitati care sa permita realizarea obiectivelor;

furnizarea informatiilor necesare implementarii deciziilor .

Transmiterea deciziilor :

comunicarea operative a deciziilor;

crearea unui climat care sa stimuleze asumarea responsabilitatii pentru indeplinirea deciziei .

Influentarea receptorului :

organizarea de dialoguri cu angajatii cu asigurarea de feedback ;

stimularea comunicarii dintre angajati ;

impulsionarea initiativei si creativitatii .

Instruirea angajatilor :

Transmiterea cunostintelor necesare perfectionarii pregatirii profesionale ,

dezvoltarii spirituale ;

dobandirea aptitudinilor si competentelor necesare exercitarii profesiei ;

amplificarea capacitatii de a percepe si interpreta fenomenele , de a aborda si

solutiona efficient problemele .

Motivarea angajatilor :

furnizarea informatiilor menite sa consolideze interesul si participarea

angajatilor la realizarea sarcinilor;

recunoasterea realizarilor performante ;

avaluarea corecta a angajatilor ;

intretinere unui climat favorabil de munca ;

stimularea increderii in sine ;

cresterea raspunderii profesionale .

Comunicarea verbala este folosita in viata de zi cu zi dar si in relatiile interumane din cadru unei organizatii.Comunicarea verbala trebuie tratata ca o parte integranta a responsabilitatii fiecarei personae fata de cei din jur.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2365
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site