MODALITATI DE CONSILIERE

MODALITATI DE CONSILIERE

CONCEPT , DIMENSIUNE ,PRINCIPII .

Intr-un sens larg consilierea este o activitate prin care individul este ajutat in rezolvarea problemelor pe care le are .

Consilierea este o experienta de redescoperire sau gasire a individului de catre el insusi. Se pune accent pe descoperirea de atitudini, comportamente, sntimente care il pot ajut . Individul este invatat sa faca fata problemei. Consilierea este un proces in cadrul caruia consilierul gandeste impreuna cu clientul , discuta cu acesta despre interesele , abilitatile sale sau presiunile pe care le suporta despre diferitele optiuni ale clientului, despre consecintele actiunilor inteprinse sau urmeaza a fi inreprinse.

Asociatia britanica de consiliere defineste conceptul de consiliere ca ''fiind faptul cand o persoana care ocupa cu regularitate sau temporar functia de consilier ofera si accepta explicit sa acorde timp, atentie si respect altei sau altor persoane care vor fi temporar in rolul de client '' (Numbership Notes,1990). Sarcina este de a da clientului posibilitatea sa exploreze, sa descopere, sa clarifice modurile de trai cu resurse mai multe si o bunastare mai mare. Scopurile pe care si le propune consilierul sunt atat pe termen scurt cat si pe termen lung. Scopul pe termen scurt este de a clasifica problemele imediate ale clientului, iar cel pe termen lung este obligatia de a oferi clientului sau experienta necesara pentru dezvoltarea intelegerii de sine. Facand o mica paranteza putem afirma ca si SOCRATE si-a dat seama de necesitatea cunoasterii si intelegerii de sine, indemnandu-i pe discipolii sai sa se cunoasca pe sine. ''In fiecare din noi salasluieste un soare,totul este sa stim sa-l lasam sa arda''.(SOCRATE).

Modul de definire si intelegere a consilierii depinde de pozitia pe care autorul respectiv o are fata de diferitele scoli de gandire si tehnici de consiliere. Pe parcursul consilierii avem o serie de contacte directe cu clienrul menite sa-i ofere acestuia ajutorul necesar pentru ca el sa se adapteze mai bine atat propriei personalitati cat si realitatii inconjuratoare

Accentul este pus indeosebi nu pe tehnicile folosite cat mai ales pe relatiile dintre consilier si client.

Orice persoana care accepta si incepe un proces de consiliere trebuie sa accepte principiul dupa care modelele comportamentale pot fi modificate. Orice individ are capacitatea de a decide si de a se schimba.

Pentru a-l ajuta sa poata realiza aceste schimbari se recurge la consiliere. Consilierea este o situatie de invatare in mai multe sensuri. Consilerea in esenta,are ca scop sprijinirea individului pentru a se putea ajuta singur, sa se inteleaga pe sine si realitatea. Aceasta intelegere decurge din exprimarea libera a sentimentelor si atitudinilor, din studiul raspunsurilor la intrebari, din teste si din examinarea modului de viata.

S-au conturat teze dupa care consilierul trebuie sa se ghideze.

Intotdeauna individul trebuie sa fie acceptat si tratat ca atare.

Consilierul trebuie sa aibe respect pentru clientul sau,pentru dreptul acestuia de a esua, dar si pentru dreptul de a avea succes.

Consilierea trebuie sa fie o relatie permisiva.Permisivitatea

se exprima in doua moduri :

a)    atat clientul cat si consilierul pot pune capat relatiei de consiliere in orice moment. Indiferent de motivul pentru care se apeleaza la consiliere, consilierul trebuie sa-l primeasca asa cum este el.

b)    Permisivitatea presupune abtinerea consilierului de la orice incercare de a incalca clientului propriile sale idei si concepte.

Consilierea trebuie sa se bazeze pe modul ''de a gandi impreuna cu clientul''. E datoria consilierului de a intra in procesele de gandire ale clientului si de a rezolva impreuna cu el problemele sale.

Consecventa tuturor principiilor si regulilor de consiliere cu idealurile si valorile democratice Altfel spus, respectarea drepturilor clientului.

Consilierea se deosebeste de demersurile empirice ; ea presupune o aplicare sistematica si constienta a unor mijloace psihologice de influentare a comportamentului uman.

I.HOLDEVICI - ''Elemente de psihoterapie'', Editura Ceres, Bucuresti 1993 - pag.17-20.

La baza oricarei consilieri se afla convingerea conform careia persoanele cu probleme au posibilitatea de a se modifica ,invatand noi strategii de a percepe si evolua realitatea si de a se comporta. Scopul devine cel de transformare a acestei convingeri in realitate.

Consilierul incearca sa realizeze o evaluare a personalitatii clientului .Demersul va avea apoi ca sarcina sa elibereze pacientul (clientul) de anxietate , depresie si alte trairi afective care impedica adaptare optimala a acestuia la mediu si care au efecte negative asupra celor din jur afectind cele mai importante actiuni ale vietii individului ; activitatea profesionala, relatiile interpersonale, viata sexuala, imaginea de sine, autoaprecierea . Consilierul trebue sa aiba in vedere , atunci candincepe consilierea , pacientul si realitatea situationala a acestuia, sa caute sa-i deblocheze propriile disponibilitati, sa-l ajute sa se acepte pe sine si pe cei di jur .

Consiliera poate fi privita ca o ''psihoterapie sportiva'' (IRINA HOLDEVICI ) . Consilierea prsupune un numar relativ redus de sedinte si abordeaza in general cazuri cu tulburari mai putin severe .Unde se termina consilierea incepe psihoterapia vizeaza limita anormalului (patogenicului) .

Totusi si consilierea se aplica in multe cazuri, incepand cu crizele existentiale, tulburari din sfera personalitatii si chiar nevroze .

STRUFE si HADLEY (1977) arata ca succesul consilierei poate fi evaluat dupa criterii principale:

trairea subiectiva a clientului (se simte mai bine,mai impacat cu sine);

recunoastera sociala (progresele realizate de client in familie, profesie) ;

materializarea expertilor consilierului in ceea ce priveste modificarile in sfera personalitatii si in compartimentul clientului .

Majoritatea specialistilor sunt de parere ca obiectivele consilierii vizeaza in principal urmatoarele aspecte :

scoaterea clientului din criza existentiala in care se afla ;

reducerea sau eliminarea simptomelor;

iIntarirea eu-lui si a capacitatilor integrative ale personalitati clientului ;

rezolvarea sau restructurarea conflictelor interpshice ale clientului ;

modificarea structurii personalitatii in vederea obtinerii unei functionari mai mature, cu o capacitate de adaptare eficienta la mediu ;

reducerea acelor conditii de mediu care produc sau mentin comportamente de tip dezadaptiv ;

modificarea opinilor ale subiectilor despre ei insisi si despre lumea inconjuratoare ;

dezvoltarea la clienti a unui sistem clar al identitatii personale .    Consilierii trebue sa fie in stare sa asculte ,sa observe si sa raspunda .Aceasta nu e deloc unsor .Obtinerea abilitatii de a raspunde ,de a astepta, de a confrunta, de a reflecta sentimente si idei, de a personaliza, nu este un lucru simplu . Necesita ani de practica si utilizare constanta pentru a impedica aceste abilitati sa ''rugineasca''.

NELSON-JONES (1963) considera ca pentru a deveni un bun consilier este nevoie de mai mult decat sa fii grijuliu si intelegator ; aceste calitati trebue exercitate prin intermediul expertizei tehnice .Mai mult decat atat ,consilierii eficienti trebue sa detina urmatoarele sapte calitati :

empatia, efortul de a vedea lumea prin ochii celuilant ;

respectul, capacitatea de a raspunde in asa fel incat transmite incredere in abilitatea celuilant de a rezolva problema ;

concretetea, astfel incat cel consiliat poate fi facut sa reduca confuzia in legatura cu ceea ce i se poate intamla ;

autocunoasterea si auto - aceptarea, fiind gata sa-i ajute pe ceilanti cu asta ;

autenticitatea in relatiile cu ceilanti ;

congruenta , astfel incat cuvintele pe care le folosim sa se potriveasca cu limbajul non - verbal ;

promtitudinea , adica a te ocupa de ceea ce se intampla in acest moment al sedintei de consiliere ca de un esantion a ceea ce se intampla de obicei in toate zilele persoanei respective .

La aceastea se pot adauga altele privind caracteristici ale personalitatii consilierului eficient :calm si rabdare , capacitate de ascultare , viziune pozitiva asupra oamenilor, deschiderea in relatiile cu cei din jur, capacitatea de comunicare interpersonala , deschidere la schimbare , onestitatea si sinceritatea ,simtul umorului, capacitatea de a recunoaste propriile grseli .

Trebuie sa avem in vedere dimensiunea interdisciplinara a consilierii cand ne referim la consilier ca profesionist, adica la competentele profesionale pe care trebuie sa le aiba.

Selectia trebuie facuta din profilul socio-psiho-pedagogic.

O alta categorie care se ocupa de problemele emotionale o reprezinta clericii. In unele tari preotii primesc o pregatire adecvata(1, pag. 3-4). Consilierea mai este practicata de catre medicii psihiatri.

In consiliere intalnim implicatii psihologice. Psihologia a oferit activitatii de consiliere o serie de date concrete cu privire la om si gradul in care oamenii difera intre ei. Wundt este cel care a introdus in psihologie ideea diferentei individuale. Preocuparile sale pentru masurarea diferentei dintre raspunsurile indivizilor stau la baza psihologiei experimentale moderne. A.BINET la randul sau a reusit sa masoare diferentele dintre functiile intelectuale ale indivizilor.

Dar cea mai importanta contributie a psihologiei in consiliere o reprezinta cercetarile efectuate asupra personalitatii umane si dezvoltarii ei si descoperirile facute de scoala psihanalitica.O mare parte se bazeaza pe perceptele si achizitiile psihanalizei. O alta contributie care nu poate fi ignorata in dezvoltarea consilierii o are si psihiatria. Prin cunoasterea si descrierea amanuntita a diferitelor boli psihice, consilierii pot recunoaste cu usurinta semnele timpurii ale aparitiei acestor boli.

Consilierea are si implicatii sociologice. Sociologia se preocupa de studiul grupului si a comportamentului de grup,studiaza relatiile dintre membrii acestui grup.

Cercetarile sociologice prezinta importanta sporita pentru consilier si consiliere mai ales in analiza problemelor familiei, tineretului, grupurilor ocupationale, in analiza statutului grupului. Aceste cercetari permit consilierului sa primeasca problemele respective prin prisma mediului social al clientului. Trebuie sa cunoastem situatia familiei, a tanarului in cadrul comunitatii. Spre exemplu in S.U.A. familia tinde sa fie dominata de mama. Motivul il constituie probabil faptul ca tatal este obligat sa fie tot mai mult timp plecat de acasa din pricina serviciului pe care il presteaza. Interesul tatalui devine mai captat de problemele din afara casei. Relatia mama-copil devine astfel mult mai stransa.

Succesul coordonarii de caz ca stategie de organizare si coordonare a serviciilor la nivelul clientului individual se bazeaza pe concentrarea asupra detaliilor asupra interactiunii dintre cel care solicita ajutorul si cel care il ofera.

VERONICA COULSHED (11, pag. 10-11), este de parere ca predarea in invatamant are ca scop oferirea de sfaturi, de orientari si informatie care trebuie sa tina seama de contributia celeilalte persoane. Sfaturile si orientarile sunt utile atunci cand vin la timp si celalalt este in cautarea lor.

Dar in consiliere, spune VERONICA CAULSHED (idem), propria perspectiva asupra lucrurilor poate interfera cu drumul celui consiliat catre o auto-evaluare, autoconstientizare. Ori de cate ori suntem tentati sa incepem cu : ''Eu cred ca. . . '', ''Parerea mea este ca. . .'' este mai bine sa ne oprim.

Vorbim ''despre mine'' si ''al meu'' sustine autoarea, iesim in cadrul de referinta al interlocutorului si tocmai acesta este centrul actului de consiliere. In faza in care situatia este inca in curs de exploatare, nu sunt necesare raspunsuri inteligente : poate tot ce este necesar este de a reflecta afirmatiile celuilalt prin faze de tipul : ''Tu crezi ca. . .'', sau ''Parerea ta este ca. . .'', pentru a premite oamenilor sa se asculte pe ei insisi.

Seminariile organizate pentru dezvoltarea abilitatilor de consiliere releveaza ca persoanele neexperimentale au tendinta de a-si masca nesiguranta prin exces de zel, intreprind prea mult si se simt responsabili pentru greutatile celuilalt. Apar tendinte care nu sunt de ajutor, cum ar fi moralizarea, falsa asigurare, auto-oferirea nesolicitata pentru explicare. ''Nu ajutam niciodata cand nu permitem celuilalt sa fie diferit de noi insine''(ibidem).

Auto-controlul, supervizarea directa sau sfatuirea cu colegii pot fi modalitati utile de schimbare a obisnuintelor.

Alti factori care ar putea afecta relatia de consiliere sunt cei de dezabilitate si diferentele de clasa , sex si rasa. Daca consilierea se bazeaza atat de mult pe intelegerea experientei si cadrului de referinta al clientului, atunci cind consilierul provine dintr-un mediu diferit se poate presupune ca nu este posibila obtinerea unei intelegeri empatice. Desigur aceasta presupozitie este problematica asa cum constata de fapt si V.COULSHED.(11).

Reiese clar ca educatia si consilierea pot fi privite intr-o anume perspectiva drept ipostaze complementare ale comunicarii inrerumane , verbale sau neverbale in care personalitatea educatorului ori a consilierului moduleaza continutul, forta si finalitatea mesajului transmis cu scopul devenirii si formarii fiintei umane (educatia) recuperarea, restituirea echilibrului acestuia (consilierea) in baza unui model socialmente recunoscut.

Presupunerea ca un act educational ar putea fi utilizat cu finalitate de consiliere apare de timpuriu in constiinta umanitatii. Implicate la inceput practicilor medicale empirice,uneori intr-un context magic si mistic, actele educationale au fost utilizate de preotii-medici pentru a inculca credinciosilor sisteme de reguli si deprinderi de cult. Civilizatia elena intemeindu-si cultura pe conceptul de echilibru al omului cu natura si cu sine insusi,iar boala fiind socotita ca o tulburare a acestui echilibru, s-a considerat ca refacerea si pastrarea sanatatii ar putea beneficia de pe urma aplicarii unor metode, ca exercitiul fizic, creatia artistica, persuasiunea morala.

Descoperirea imensei puteri a logosului, meditatiile cu privire la om, la viata si la moarte, asa cum apar ele in cadrul scolilor filosofice (indeosebi la chinezi, indieni si eleni) relevarea efectului cathartic al ''intelepciunii'' si ca atare al ''invataturii'' care duce spre intelepciune, al ajutorului pe care ''invatatorul'' il poate da discipolilor spre a birui dificultatile existentei si chiar ''anxietatea originara''. In acest context se evidentiaza tema raporturilor intre suflet si corp si implicit convingerea multor spirite superioare ca cei doi termeni ai fiinte umane se afla intr-o stransa interactiune si ca tind permanent spre sinteza².

Cuvantul si exercitiul, sfatul si regimul ca instrumente de baza, dar mai ales relatia educationala ca factor de actiune fundamental reprezinta nucleul in jurul caruia s-au acumulat si s-au structurat noile achizitii ale fiziologiei si psihologiei, clinicii si terapiei, mai tarziu consilierii, sociologiei, ale pedagogiei in toate aspectele sale.

Baza psihologica a actului educational si al celui de consiliere o constituie cuvantul. Omul dispune de un instrument de comunicare cu o capacitate de cuprindere si expresie care-l deosebeste esential de celelalte fiinte vii.

Orice scurtcircuitare a relatiilor de comunicare se poate traduce in deficiente neuropsihice, deseori severe. In consiliere cuvantul este simptom,simbol,instrument al introspectiei. Subliniind acest fapt, J. Lacan se referea la psihanaliza ca ''teorie si practica a comunicarii'' beneficiul acestei consilieri rezultand din transmiterea coerenta de informatii, decodarea unor simboluri si racordarea sensurilor primitive intr-o constiinta care isi extinde aria de cuprindere. Pentru a fi eficient limbajul ca instrument de comunicare trebuie sa dovedeasca o mare capacitate de cuprindere, fidelitate si stabilitate. Limbajul are un rol deosebit in adaptarea individului la realitatea exterioara, el devenind instrument de modelare si autotransformare, de autoconstructie intelectuala¹. Relatia de consiliere orientata preponderent cognitiv se concretizeaza in consilieri de tip psihanalitic si existentialist ce urmaresc rezolvarea conflictelor atat printr-o nazuinta irationala cat si prin autocunoastere.

Cuvantul vehiculeaza nu numai informatii, ci si emotii,sentimente,convingeri,atitudini. In consiliere comunicarea angajeaza in intregime personalitatea celor aflati in diferite situatii dificile. Consilierea este o relatie inter-umana care nu poate exista in afara unui contact afectiv, psihanalizei revenindu-I meritul conceptualizarii acestui fapt prin notiunile de transfer si contratransfer. ''O consiliere va avea la baza transferul sau nu va exista'' (I. Vianu)².

Cuvantul condenseaza toata experienta de viata a individului.

Este cert ca dialogul este o tehnica care nu poate lipsi indiferent de modelul de consiliere. Aceasta ar fi una dintre trasaturile lor comune.

CONSILIEREA SCOLARA

Definirea actului educational de consiliere ca act de predare-

Invatare, exercitare si utilizare sistemica a cunostintelor in scopuri de consiliere contureaza numai cadrul general al conceptului. In afara relatiei parinte-copil, profesori-elevi, ofiteri-soldati, se cunosc si relatii interpersonale care implica un factor de informare, sfatuire, formare si indrumare, cel ce directioneaza indeplinind aceasta functie in temeiul competentei sale si cel directionat. Orice mesaj informational ar putea fi considerat ca educational in masura in care sporeste inventarul de cunostinte ale receptorului si ii determina un act adecvat, anuland un comportament indezirabil. Un act reprezinta in esenta ''executia unei posibile volitiuni'', in curs de a se indeplini sau indeplinita (A.LALANGE), iar actul educational nu face exceptie de la aceasta regula.

Actul educational de consiliere presupune o relatie intrepersonala dinamica in cadrul careia se realizeaza participarea constienta si activa a subiectului care, in acest mod, ia parte la propria sa restructurare. Actul educational de consiliere este prin natura sa educationala, un act de consiliere rationala.

Actul educational este prin definitie un act de directie in raport cu un obiectiv apropiat sau indepartat in conditiile unor statute diferite. Subiectul devine element central de educatie in virtutea unei trebuinte (sociale, intelectuale, psihofiziologice) corespunzatoare unei anumite varste sau situatii care astfel va fi satisfacuta. Educatorul satisface aceste trebuinte in temeiul unui surplus de competenta, care-i ofera o pozitie proeminenta in raport cu cel educat. In concluzie, actul educational de consiliere prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice care participa la definirea sa :

Este un act explicat si intentionat de educatie.

Reprezinta o modalitate de exceptie a demersului educational, deoarece actioneaza in situatii exceptionale generate de o agresiune psihica.

Este explicit si intentionat, subordonat ameliorarii starii psihice a subiectilor.

Nu face, ci reface, nu educa, ci reeduca.

Foloseste procedee individualizate.

Este utilizat intr-un cadru specializat de catre un consilier specializat.

Activitatea consilierului se integreaza unei activitati desfasurate in echipa.

Are un caracter constient, presupunand o participare constanta si activa cat mai sustinuta din partea subiectului.

Are un caracter directiv, presupunand pentru educator un rol conducator, uneori mascat.

Actul educational de consiliere, expresie afunctiei de consiliere este un act instuctiv-educativ intentionat si explicit aplicat, la solicitarea subiectului, a profesorilor sau a parintilor, in situatii de cumpana, avand ca obiectiv redresarea eficientei intelectuale, readaptarea sa afectiva, restructurarea personalitatii sale si a comportamentului sau in scopul refacerii echilibrului sau psihofizic si areintegrarii sale in viata activa.

Prin natura sa omul manifesta dorinta de a se simti ocrotit, de a avea asigurate conditiile protectiei psihosociale, de a fi asistat de cineva. O asemenea asistenta pshiologica are in vedere si o consiliere acordata la timp si cu compententa . Consilierea se impune la varste diferite , darpe o scara mai larga este utila inainte de perioada tineretii . De aceea consilierea in timpul anilor de scoala se impune tot mai mult .Nu degeaba sustinea J. DREVILLON (15, pag. 30) necesitatea existentei in unitatile de invatamant a consilierului scolar , menit a contribui la solutionarea problemelor psihologice proprii copiilor , preadolescentilor ,adolescentilor ,profesorilor , parintilor .

Consilierea constitue o tehnica psihoeducativa ce consta in informatii si sfatuirea unei persoane care are de infruntat anumite probleme de ordin psihologic , pe care nu le poate rezolva singura . Consilierul ii vine vine in ajutor pentru a gasi solutii si ii face anumite recomandari . Cauta deci mijloace prin care sa ajute persoana in cauza , urmarind uneori chiar producere de schimbari in stuctura personalitatii .Iata de ce se considera consilierul ca fiind ''specialist in sfaturi'',''un pshiolog expert in persoane si relatie ''(25,pag.10-11).JP.MANIEZ facand profilul psihologic al consilierului , il reprezinta ca o personalitate enciclopedica ,avand o disponibilitate continua pentru fiintele care i s-au confesat .Deci in procesul consilierii intervine atat consilierul, cat si persoana consiliata . Fiecare caz ii apare consilierului drept un caz aparte , surprinzand individul sub semnul sau particular . Fiind si o personalitate morala , consilierul face abstractie de el insusi,manifestand detasare , rabdare si generozitate . Aceste atitudini exterioare isi exprima eficacitatea intr-o caldura particulara, nascuta din dragostea fata de oameni. Tactul si discretia ii sunt caracteristice, asa incat viata sa interioara transpare in comportamentul sau, pentru a se armoniza cu cea exterioara. Consilierul dovedeste afinitate pentru o colaborare rodnica cu factori educativi in ''sprijinirea elevului ca in momente de rascruce , critice , sa dispuna de toate elementele necesare pentru a putea lua singur o decizie pe deplin motivata si intemeiata''()

Consilierea este multidimensionala , putind actioa in diferite ipostaze Chiar si consiliera crestinase bazeaza in mare parte grad pe aportul pshihlologii . Referindu-se la o astfelde cnsiliere , G.R.COLLINS () (''Christian counseling'', 1980) arata ca acest proces poate fi complicat pretinzand mult timp si energie .Primul pas al formarii relatiei este deosebit de important , cand cel supus consilierii poate fi nervos sau temator . Aceasta nu este valabila numai in cazul consilierii in lumea scolara , si a oamenilor maturi de diferite probleme de ordin psihologic.

In relatia constientizarea actiunilor intreprinse , stimulind subiectul determinandu-l la acte potrivite , evaluand progresul realizat si stabilind obiectivele urmatoare. Consiliera presupune incurajarea si calauzirea pasilor de viitor , asa incat individul sa fie capabil de continuare unor actiuni potrivite influentei formative si autoformative chiar si fara ajutorul consilierului.

In noua viziune , asistenta pshiopedagogica si sociala nu se pote rezuma numai la orientare si la orientare si la autoorientare scolara si profeseonala . S-a creat ideia justa a necesitatii asigurari unei asistente psihopedagogice si sociale mult mai largi . Intr-o asemenea optica trnsformatoare se preconizeaza functionare cabinetelor de orientare scolara si profesionala , existente deja in unelle unitatide invatamant , pecum si a Centului judetian de asistenta psihopedagogica. Una di sarcinile fundamentale ale invatamantului este dezvoltarea personalitatii si individualitatii, creare conditilor optime de realizare a potentialului intelectualsi creactiv al fiecarui subiect. Serviciul psihologic scolar nu este o achizitie noua.In decursul deceniilor el a existat si s-a dezvoltat cu succes in multe state, cele mai reprezentative in acest sens fiind tarile Europei occidentale si S.U.A.

O anumita experienta de organizare si activitate a acestor servicii a fost acumulata si in tarile Europei de Est (Ungaria , Polonia , Slovacia) unde functioneaza sub forma centrelor de consultatii si fac parte din sistemul de invatamant public Fondarea stiintifica si organizarea serviciului psihologic scolar sunt determinate atat de conceptiile aprobate in tara respectiva , cat si de obiectivele instruiri si educatiei definite de particularitatile economice, culturale si politice .

Obiectivul principal al serviciului de consiliere este de a contribui maximal la dezvoltare armonioasa psihica si sociala a elevilor. Consilierul actioneaza in urmatoarele directii : psihoprofilaxie, psihodiagnoza , activitate corectiva , activitate consultativa .

In domeniul psihoprofilaxie consilierul efectueaza urmatoarele actiuni concrete : participa la inscrierea copiilor in clasa intai, stabileste gradul lor pentru scoala , contribuie la facilitarea procesului de adaptare a elevilor la conditiile scoli ; stimuleaza creerea unui climat psihologic favorabil in cadrul scolii ; perfectioneaza formele de comunicare in colectivul de elevi si pedagogi si stimuleaza dezvoltarea deprindelor de comunicare ; contribue la prevenirea socurilor de natura nevrotica si suprasolicitari psihice a elevilor ; analizeaza activitatile planificate si concordanta acestora cu particularitatile de varsta si sarcinila actuale ale dezvoltarii elevilor .

Psihodiagnoza prevede studierea particularitatilor psihologice (interese , aptitudini , inclinatii) in scopul tratarii diferentiale a fiecarui elev , testarea copiilor in vederea stabilirii concordantei dintre dezvoltarea psihica si varsta ; determinarea cauzelor disfunctiilor psihice , realizare diagnozei comunicarii elevilor cu adultii si semeniilor si evidentierea cauzelor psihologice ale comportamentuli deviant .

Acivitatea corectiva include elaborarea recomandarilor concrete vizand dezvoltare eficienta a personalitatii elevilor la diferite etape de varsta ; valorificarea maxima a potentialitatilor copiilor dotati ; corectia devierilor de ordin psihologic , asistenta psihologica acordata elevilor in situatii vitale critice .

Consilierul scolar acorda elevilor consultatii indivciduale si in grup in probleme de instuire , dezvoltare , autodeterminare profesionala , relatii cu adultii si semeni , autoeducare ; acorda consultatii administratiei scoli in planificarea activitatiilor instuctiv-educativa in functie de particularitatilor de varsta ale elevilor si de conditiile concrete de instruire si educatie ; acorda consultatii educatorilor , parintiilor intr-o serie de probleme de ordin profesional si personal .

Putem vorbi de existenta unei consilieri obisnuite ce se exercita in conditiile asistentei efectuate de diversi factori educativi care raspund de atingerea obiectivului formarii si dezvoltarii personalitatii copilului sau tanarului. Numai asigurarea unui cadru stiintific adecvat realizarii consilierii psihologice poate oferii garantia obtinerii unor rezultate scontate in aceasta directie. Numai o asistenta psihopedagogica riguroasa efectuata in mod stiintific asigura formarea personalitatii copilului, preadolescentului, tanarului la inaltimea stachetei valorice la care se poate ridica fiecare individualitate, daca beneficiaza de conditiile si de pregatirea corespunzatoare.

Consilierea ca act de asistenta psihopedagogica este benefica in pregatirea tanarului pentru viata, cu conditia sa gaseasca un teren prielnic de actiune, fiind valorificate in mod corespunzator in folosul individului si al grupului social din care face parte.

O consiliere individuala sau de grup poate contribui la antrenarea elevilor in actiuni menite sa le concentreze atentia, sa le ascuta spiritul de observatie, sa-i angajeze intr-o memorare logica, sa-i determine la folosirea eficienta a capacitatilor gandirii, acreativitatii si a limbajului, sa-i obisnuiasca cu activitate intelectuala sustinuta si folositoare. Consilierea poate viza si imbogatirea vietii afectiv-motivationale, angajand subiectul in activitate pe baza unor motive intriseci superioare. Tot aici poate interveni antrenarea tanarului pe planul autocultivarii vointei si al exercitarii unor influente pozitive caracteriale determinand inzestrarea elevului cu trasaturi pozitive de comportament si combatand pe cele negative. In consiliere nu va fi desigur neglijata nici ceea ce J.P.MANIEZ (25, pag.70-80) si C.PERIN denumeau ''educatia alegerii'' sprijinindu-l pentru autoorientare corecta.

Consilierea acordata tuturor acelora care o solicita copii sau maturi, elevi sau parinti, are in vedere o arie foarte vasta de aspecte ale conduitei umane (36, Revista de psihologie 3/1994). Nu rare sunt cazurile in care se apeleaza la consilier (la noi mai putin, in Occident mai mult ) in consilierea unor stari ca mania, invidia agitatia, deprimarea, dificultatile sexuale, minciuna, frica, inganfarea, cleptomania, agresivitatea, lipsa de control, dezinteresul, indisciplina. Succesul depinde nu numai de consilier ci si de gradul de angajare a consiliatului. Rezultatele obtinute pe plan mondial in consilierea scolara justifica necesitatea apelarii la serviciile consilierului atunci cand dificultatile semnalate la o persoana sau la alta nu sunt de natura patologica, ci se rezolva printr-o colaborare rodnica a consilierului cu cel consiliat.

In timpul procesului de consiliere, consilierul trebuie sa contribuie la cresterea activitatii instructiv-educative. Consilierea urmareste prevenirea comportamentelor indezirabile. Consilierul va contribui la crearea unui climat pozitiv unde profesorul sa poata utiliza strategii eficiente de instruire si de educatie.

Personalitatea profesorului trebuie sa fie rezultatul a patru tipuri de competente si anume : competente profesional stiintifice, definind nivelul de pregatire al specialistului ; competente psihopedagogice si metodice,definind capacitatea specialistului de a organiza si transmite cunostintele ; competente psihosociale ce presupune capacitatea de a relationa cu ceilalti ; competente morale, definind caracterul moral al specialistului atat in cadrul scolii, cat si in afara ei (32, pag.317-344).

Consilierul are datoria sa urmareasca desfasurarea in bune conditii a procesului instructiv ceea ce presupune si urmarirea profesorilor, analizandu-i sub raportul celor patru tipuri de competente.

Consilierul trebuie sa ajute elevii care prezinta tulburari comportamentale sa dobandeasca atitudini pozitive si sa dobandeasca o imagine de sine mai buna cu scopul unei reusite scolare si unei conduite acceptabile. Cercetarile experimentale au demonstrat faptul ca elevii vin capabili de reusita scolara in masura in care dobandesc sentimente de identitate si apartenenta la mediul scolar.

In general profesorul care ajuta elevul sa-si dezvolte sentimentul de autonomie poate avea asupra acestuia o mare influenta. El poate sa-l determine pe elev la o participare activa si sa-i sporeasca interesul pentru studiu. In planul dezvoltarii afective a personalitatii elevului se considera ca trebuie pus accentul pe o serie de componente cum ar fi : amorul propriu care presupune acceptarea de sine, imaginea corecta de sine si sentimentul propriei valori ; increderea in sine care presupune increderea in dezvoltarea aptitudinilor si fortelor sale ; responsabilitatea care presupune spirit de seriozitate si spirit de investire in diverse angajamente personale si sociale ; initiativa care presupunere spirit de intrprindere, aptitudinea subiectului de a-si continua eforturile sale ; onestitatea reprezinta capacitatea individului de a comunica cinstit si deschis sentimentele altuia ; empatia reprezinta aptitudinea individului de a-l trata pe altul cu obiectivitate si intelegere, acest lucru fiind posibil daca subiectul are capacitatea de a se transpune in situatia celuilalt ; judecata reprezinta capacitatea individului de a lua decizii in mod independent si de a-si adapta comportamentul la situatiile concrete din mediu ; supletea adaptarea subiectului la schimbarea si capacitatea acestuia de a-si modifica conduita permanent ; rabdarea presupune acceptarea diferentelor de opinie in raport cu semenii, capacitatea individului de a amana realizarea intereselor personale ; umorul , recurgerea adecvata la umor, dar fara a pierde simtul proportiei .

Prevenirea comportamentelor negative in clasa depinde de profesori si conducerea scolii . Interventia preventiva a consilierului , are ca scop sa ofere elevilor un numar cat mai mare de experiente pozitive si reusite . Profesorul eficient e constient de posibilitatile elevilor , de nevoile lor , de interesele lor . In masura in care educatia tine seama de mediul familial , de modul in care pe ansamblu acesta ii va pute a sprijini mai eficient dezvoltarea componentelor afectivitatii si capacitatii de a stabili relatii sociale adecvate. Pentru prevenirea comportamentelor afectivitatii si capacitatii de a stabili relatii sociale adegvate . Pentru pevenirea comportamentelor negatie consilierul trebue sa recomande profesorilor sa-si concentreze preocuparile pe tri aspecte : pe comportamentul didactic ,pe modul de invatare , pe colaborarea dintre scoala si familie .

Pentru crearea unui comportament eficient este nevoie ca acesta sa fie centrat pe tri elemente : crearea unui climat favorabil ,cunoastera personalitatii elevului , stabilirea de relatii pedagogice optime .

Pentriu crearea unui climat faforabil consilierul scolar trebue sa-l ajute pe profesor sa procedeze astfel : sa-l ajute pe profesor sa procedeze astfel :sa-si defineasca asteptarile de la elevi in termeni precisi ; sa-si antreneze elevii in formularea, modificarea , diverselor obiective cu privire la comportament ; sa colaboreze cu conducerea scolii pentru instaurarea si mentinerea unui ansamblu de reguli aplicate in clasa ; sa remarce si sa incurajeze comportamentele dezirabile ; sa dea fiecarui elev sa aibe experienta continua a succesului, sa-si fortifice astfel stima de sine ; sa promoveze si sa dezvolte aptitudini sociale in cadrul scolii ; sa se familiarizeze cu un anumit numar de strategii pentru ameliorarea comportamentului ; sa gaseasca modalitati eficiente de comunicare cu elevi si familiile acestora .

Pentru cunasterea personaliatii elevului , profesorul ui este invatat de consilier sa procedeze in modul urmator : sa se familiarizeze cu comportamente tipice corespunzand diferitelor stadii de dezvoltare : sa se studieze dosarele slevilor penrtu a se informa asupra antecedentelor ; sa cunoasca atitudini si conduita elevilor in relatiile sale cu scoala, cu familia : sa practice ascultarea activa pentru o mai buna perceptie a situatilor ; sa reactioneze diferit de la caz la caz, sa fie deschis fata de elevi cu scopul de a-i incuraja sa vina sa discute probleme pe care le au ;sa comunice cu parintii atat pentru '' vestile rele '',dar mai ales pentru vestile bune''.

In cea ce priveste stabilirea stabilirea relatiilor pedagogice optime consilierul il invata si-l incurajeaza pe profesor in urmatoarele actiuni : sa fie coerent , drept ,suplu fata de elevii sai ;sa-si incurajeze elevi sa participe la stabilirea unor obiective comportamentale pozitive ; sa incurajeze elevii sa-si controleze propiul comportament in clasa ; sa varieze metodele de instruire pentru mentinerea motivatiei , participarii sa dea elevilor un sentiment de securitate ; sa actioneze in asa fel sa evite luptele pentru putere intre elevi sau intre el si elevi ; sa se stapaneasca pe el sa nu reactioneze impulsiv in fata unor conduite gresite ale elevilor ; sa discute individual cu elevii daca problema nu priveste intraga clasa ; sa acepte faptul ca atat profesorii cat si elevii pot gresi ; sa se puna de acord asupra masurilor care trebue luate pentru a rezolva o problema in caz de conflict ; sa noteze modul in care au fost rezolvate problemele pentru a avea un punct de veferinta si pentru a intretine relatii pozitive.

Pentru a putea schimba comportamentele negative la elevi este nevoie de o metodologie , deci de metode si tehnici de intervemntiie ;este nevoie de un program unitar logic si rational .Acest program trebue structurat pe patru etape : observarea si inregistrarea datelor ,analiza si interpetarea datelor , planificarea si interventia propiu- zisa si evaluarea .

In prima etapa este necesara descrierea in termeni clari a conduitei negative a elevului si strangerea informatiilor cu privire la aceasta conduita . Trebuie sa se consemneze unele repere necesare in analiza . Avem in vedere comportamentul negativ (frecventa, durata , intesitatea ), elevul cu tot cea ce inseamna el (stil de invatare , puncte forte si puncte slabe , interse , motivatie , aptitudinile sale ). In grila trebuie sa consemnam evaluarea profesorului de catre consilier : stilul de predare, modul de organizare a invatarii, metodele si tehnicile de instuire, raportul profesorului cu elevii, prioritatile acordate de profesor. Mai trebuie sa culegem informatii despre factorii circumstantiali (activitati stucturate, supravegheate sau nesupravegheate, activitati desfasurate in grupuri mari sau mici ) si profilul elevului ( pe baza fisei scolare, pe baza unor rapoarte scolare si medicale, pe baza unor rapoarte scolare si medicale, pe baza convorbirii cu parintii, profesorii, tutorii, colegii elevului ).

In cea dea doua etapa ne confruntam cu analiza datelor si formularea de ipoteze. Este necesar uneori sa se organizeze un studiu de caz la care sa participe elevi, profesori. In unele cazuri consilierul trebuie sa apeleze la alti specialisti care sa-l ajute la interpretarea datelor. Ipotezele trebuie formulate clar cu privire la cauzele posibile care au stat la baza comportamentului indezirabil. (5, pag.345-380 ). Planificarea si interventia presupune doua operatii : formularea programului de schimbare si aplicarea acestui program. In formarea programului, consilierul trebuie sa tina cont de fixarea obiectivelor (pe termen lung si pe termen scurt) si de alegerea metodelor. Pe termen lung consilierul trebuie sa descrie corect si precis comportamentul asteptat de la elev. Pe termen scurt consilierul trebuie sa descrie in ordine faptele care trebuie urmate pentru atingerea obiectivelor pe termen lung : sa realizeze comportamentul, ce trebuie sa faca, cand si unde. Exigentele ce trebuie indeplinite de elev se vor stabili in timpul unei convorbiri directe cu elevul.

Alegerea metodelor trebuie sa se faca tinand cont de ipostazele formulate, de obiectivele fixate si de datele culese anterior. Analiza sistemica a datelor trebuie sa permita degajarea unor tendinte in ceea ce priveste manifestarea comportamentala respectiva. Metodele alese si criteriile fixate trebuie sa corespunda nevoilor particulare ale elevului.

In ceea ce priveste cea de a doua operatie aplicarea programului de schimbare trebuie respectate doua conditii : trebuie desfasurat intr-o maniera consecventa, adica toti profesorii implicati in procesul educatiei trebuie sa respecte programul si in al doilea rand trebuie sa se faca un control permanent, care sa permita stabilirea ajustarilor impuse de evolutia nevoilor elevului.

Cea de a patra are in centrul ei evaluarea. Evaluarea poate duce la trei situatii:

a)    rezolvarea problemei, mai exact schimbarea

comportamentala. La aceasta situatie se ajunge cand obiectivele pe termen lung au fost atinse. Conduita elevului trebuie totusi sprijinita prin tehnici de prevenire ;

b)    reutilizarea programului de interventie, ceea ce inseamna ca obiectivele pe termen scurt nu au fost atinse. Consilierul are mai multe variante in functie de situatie si anume : sa revina la etapa observatiei si inregistrarii datelor, sa revina la etapa analizei datelor unde fie sa formuleze o alta ipoteza, fie sa analizeze din nou datele, sa revina la etapa planificarii pentru a redefini obiectivele pe termen scurt ori fie pentru a schimba metodele de actiune ;

c)    recurgerea la alte servicii disponibile ceea ce presupune apelarea la alte servicii neurologice, psihiatrice, de reeducare ; aceasta numai dupa ce programul de schimbare a fost de mai multe ori folosit fara a produce schimbari semnificative in plan comportamental(5, pag.370-380).

Este de datoria fiecarui consilier de a incerca de mai multe ori pana sa se dea batut.

Dupa V.COULSHED(11,pag.150-157) consilierul trebuie sa fie inzestrat si cu niste microabilitati specifice pentru buna desfasurare a demersului consilierii. Consilierul trebuie sa fie o persoana care sa reflecte acuratete idei si sentimente, sa poata parafraza cele spuse de interlocutor, sa asculte atent si pana la capat inainte de a reactiona, sa-si clarifice propriul rol fata de o persoana anume. Consilierul este o persoana a carei activitate se bazeaza pe comunicare, prin urmare trebuie sa fie capabil sa formuleze intrebari deschise, sa foloseasca indemnuri pentru a incuraja o persoana sa continue sa fie capabil, sa sesizeze sentimentele subiectului, sa tolereze subiectele dureroase. Consilierul trebuie sa dea dovada de multa stapanire de sine, sa-si controleze propria nervozitate, sa orienteze discutia si sa o mentina asupra subiectului principal.

El trebuie sa stabileasca scopuri reciproce impreuna cu clientul, sa elaboreze planuri alternative de actiune pentru a fi gata orcand sa faca fata situatiei, sa mentina un climat favorabil pe timpul fiecarei sedinte.

Consilierul trebuie sa fie capabil de a evalua costurile si castigurile a ceea ce s-a realizat.

Relatia dintre cei doi parteneri, dintre care unul solicita, iar celalalt acorda ajutor este extrem de importanta. Importante sunt expectantele clientului de a obtine ajutor. In cadrul relatiei consilierului vine cu o serie de metode si tehnici foarte precise. Acestea au in comun mai ales menirea lor de a contribui la ajutorul psihologic dat oamenilor aflati in suferinta. Aceste tehnici ii fac pe clienti sa se cunoasca mai bine, sa-si primeasca mai obiectiv problemele. Descoperirea unei noi perspective reprezinta primul pas in consiliere, dupa care clientul invata noi modalitati de a simti si a actiona, capata mai mult curaj in a-si asuma responsabilitatea si de a actiona mai eficient si cu mai multe satisfactii personale.

Pentru a induce astfel de modificari consilierul trebuie sa interactioneze cu clientul intr-o maniera apropiata si bazata pe o atitudine de respect, de acceptare pentru a-i castiga increderea si a-i spori motivatia.

Fiecare consilier este liber sa-si aleaga modelul si metodele pe care le doreste cu conditia ca acestea sa fie eficiente pentru subiectul sau subiectii cu care lucreaza.

MODELE SI FORME DE CONSILIERE

Filosofia clasica greaca a adus consilierii o contributie deosebit de importanta sub aspect metodin. Ne referim la maieutica socratica, modalitate dialectica a comunicarii, metoda prin care ''adevarul'' se naste in cugetul interlocutorului si este ''descoperit'' de aceasta prin propriul sau efort intelectual. SOCRATE propune interlocutorului, ca premisa a descoperirii adevarului, cunoasterea de sine. Adevarul este in noi insine, aici vom descoperi procedeele logice care ne ajuta sa-l descoperim. Postuland, ca moment initial, afirmarea propriei ignorante.(''tot ce stiu e ca nu stiu nimic'') interlocutorul demonstreaza implicit ca poseda ideea de stiinta deoarece este constient de nonstiinta. Metoda socratica prinprocedeele sale esentiale constituie un izvor metodologic important pentru anumite specii de consiliere.Metoda a putut fi utilizata in scopuri de consiliere datorita unor elemente din structura sa care faciliteaza participarea activa a subiectului la convorbire si anume :

centrarea pe cunoasterea omului, ceea ce impune focalizarea atentiei consilierului asupra subiectului si a acestuia asupra lui insusi ;

caracterul eminamente activ al participarii subiectului acesta este stimulat in permanenta sa se caute pe sine insusi, sa se analizeze, sa se inteleaga, sa se defineasca ;

posibilitatea de a ''darama'' si de a ''reconstrui'' pe care le ofera ironia si maieutica ;

puterea de sugestie pe care o confera ''adevarurilor'' descoperite de subiect caracterul rational, logic al demersului si sentimentul ca descoperirea este rezultatul propriului sau rationament si nu i-a fost impusa de consilier ;;

faptul ca adevarurile astfel descoperite nu se limiteaza la cunoastere, ci reprezinta si solutii pentru probleme de viata ale subiectului;

pozitia avantajoasa a terapeutului : aceasta apare in relatia cu subiectul ca interlocutor egal si nu ca''moralizator'' ce-si impune celuilalt punctele de vedere sau in ipostaza unui judecator, superioritatea fiind suportata cu dificultate de subiecti, fara insa a-si pierde statutul si rolul de conducator al

demersului de cautare a adevarului.

In dialogul ''Charmide sau despre intelepciunea morala'', PLATON ne ofera un exemplu sugestiv de utilizare a metodei socratice in scopuri de consiliere¹.

In cadrul literaturii de specialitate s-a remarcat gradul ridicat de ambiguitate al conceptului de consiliere.M. Bejat(1985) ne prezinta trei acceptii diferite ale acestuia :

o tehnica educativa constand din furnizarea de informatii si sfatuirea unei persoane care are de infruntat anumite probleme de ordin psihologic, pe care nu le poate rezolva singura(subiectul,familia,scoala).Consilierul o ajuta in gasirea de solutii facandu-i anumite recomandari bazate pe informatiile pe care le detine, pe rezultatele investigatiei psihodiagnostice, precum si pe propriile cunostinte si experienta sa de specialist.

Consilierea ca una din formele de psihoterapie. Prin psihoterapie se intelege ''orice metoda terapeutica de ordin stict psihologic sau psihopedagogic'' (J.L.Faure).English (1958) afirma ca in cadrul psihoterapiei se includ o serie intraga de procedee incepand de la consiliere pana la psihanaliza. J.Vermeylen si P.Silvadon(1973) considera consilierea ca una din principalele ''psihoterapii de reeducare''. Acest tip de consiliere se afla la granita dintre psihoterapie si educatie ;

Consilierea si psihoterapia sunt considerate sinonime ; terapeutul sau consilierul nu intervin activ, nu dirijeaza, nu sugereaza solutii, ci doar reformuleaza unele afirmatii ale subiectului cu scopul de a le clarifica consilierul este in acest caz doar un catalizator al proceselor psihice ale subiectului sau.

Atat consilierea cat si psihoterapia lui propun sa ajute cu nijloace psihologice o persoana sa rezolve anumite probleme . De asemenea ele urmaresc realizarea unor scimbari in structura personalitatii , in special in sfrra afectiva si motivationala (M.BEJAt.1985)

Consiliera este o activitate de durata , fiind implicati consilierul ,clientul ,familia sa , factorii sociali si profesionali cu scopul de a nu schimba persoana , ci de a face capabila sa cunoasca si sa utilizeze resursele de care dispune pentru a face fata vietii¹.

De-a lungul timpului s-au constituit mai multe modele de consiliere . De cele mai multe ori orientari din psihologie au creat modele de consiliere .Avem modele psihodinamice care au la baza contributii de psihanalitica (FREUD, ADLER. A.KRONFELD) ;avem apoi modele actionale cuprinzand mai multe tipuri de consiliere analiza tranzactionala (E.BERNE ), consilierea de natura (WATSON, RAYNER, A.BECK) consilierea rational-emotionala (A>ELIS avem apoi modele experientiale cum ar fi consilierea centrala pe client sau pe grup (C.ROGERS), consilierea existentialista (R>MAY), logoterapia (FRANKL), consiliere gestaltista (PEARLS).

Punctul de vedere dinamic in psihologie isi are originea in fizica si porneste de la ideeea ca orice fenomen psihic este rezultatul interactiuni unor forte . Fiinta umana este o stuctura compexa determinata de jocul agitatiei turbulente a unor forte intrapsihice aflate in conflict. AaAcest model reprezinta o forma de tratament psihologic care abordeaza personalitatea din perspectiva psihodinamica , exemlul cel mai ilustativ reprezentandu-l psihanaliza lui S.FREUS. Modelele psihodinamice pun accent pe descoperirea de catre client a variantelor procese psihologice de natura inconstienta , procese ce stau la baza structurii personalitatii sale si formarii mecanismelor sale de adaptaivere .Aceste descoperiri bruste si intuitive ale clientului sunt cunoscute sub denumirea de ''insight'' sau iluminare. Prin intermediul ''ini-sight-ului'' clientul descoperea de fapt sursele si motivaele ascunse care stau la baza comportamentelor si problemele sale .

In teoria freudiana se presupuneca aceste elemente s-au stucturat in copilarie ,sunt de natura inconstienta si relativ inaceptabile persoanei.

Sarcina principala a modelului dinamic este sa-l ajute pe client sa descopere ceea ce se intampla cu el, sa obtina insight-ul propriilor sale probleme si sa utilizeze intelegerea obtinuta pentru a-si modifica stilul perturbat de a reactiona si de a se comporta.

Aceasta abordare isi are originea in teoriile si practica psihanalizei freudiene, daar a fost modificata si structurata in diverse alte sisteme (de exemlu C.JUNG sau E.FROMM, care au considerat sistemul lui FREUDS inadegvat sau incomplet).

In ciuda diferitelor ,sistemele se asemanau intre ele prin aceea ca sunt de parere ca procesul de consiliere trbue sa releve clientului ca ceva nu este in regula cu viata sa si ce anume si sa-l ajute sa elaboreze noi modele comportamentale mai eficiente . Aceste modele au cel putin doua trasaturi comune :

1.Toate utilizeaza discutia cu clientul ca instrument de baza in cadrul tratamentului psihologic si clientul este care decide in general despre ce anume va vorbi.

Consilierul poate influenta deciziile sale in mod direct sau indirect , dar majoritatea consilierilor bazate pe insight ii minimalizeaza rolul privind clientul in centrul consilierii.

2 In majoritatea modelelor psihodinamice traditionale consilierul tinde sa adopte mai curand o atitudine profesionala decat una cu caracter personal, solicitand de la client date personale , fara a se comporta ca un prieten . Aceste modele plaseaza responsabilitatea continutului despre care se va vorbi pe umerii subiectului , consilierul inteervenind cu rezerva in cadrul acestui proces si numai pentru a ghida continutul comunicarii.

Principiul de baza il reprezinta notiunea de ''insight''.Subiectul poseda o serie de scopuri de viata , atitudini , motive , opinii in legatura cu sine insusi de care este constient si pe care se straduieste sa le urmeze , cat si un set de motivatii si conflicte inconstiente care isi au originea in relatiile si experientele din copilaria sa¹.

Insight-ul se refera la descoprirea acestor forte inconstiente care opereaza din umbra, impiedicand subiectul duca o existenta la nivelul posibitatilor sale reale . Este necesar un procedeu care sa permita clientului intelegerea acestor mecanisme ,astfel incat sa gaseasca solutii mai rationale de viata si sa adopte decizii mai corecte . Modelele bazate pe insight considera ca in cadrul tulburarilor simtomele sunt mai putin importante decat fortele care le genereaza . Cele mai frecvente dificultati ale oamenilor (nefericirea , ineficienta , comportamentul defensiv , anxietatea nu pot fi eliminate decat prin insight.

Perspectiva psihanalitica are la baza urmatorele principii dupa KARASU^1.

1. Ideea ca omul poseda o serie de impulsuri si tendinte instinctive -pulsiuni de natura inconstienta si peocuparea pentru modul in care aceste impulsuri sunt exprimate , transformate sau refulate . Refularea se produce pentru a nu permite gandurilor ,dorintelor ,efectele penibile sa atinga pragul constientului .

2.Convingerea ca refularea are la baza in principal tendinte sexuale.

Ideea de dezvoltare psihosociala isi are originea in conflictele si psihotraumele din copilaria timpurie mai ales in complexul oedip.

4.Convingerea in caracterul universal si persistent al complexului oedip.

Ideea ca omul es confrunta cu conflictele dintre pulsiunile biologice instinctive ,mecanismele primare de aparare ale Ego-ului care incearca o mediere cu realitatea exterrna in acord cu standardele morale elaborae de societate (superego).

Psihanalistii sunt partizanii determinismului sau cauzalitatii psihice , dupa care fenomenele psihice si comportamentale umane , nu apar intamplator , ci sunt determinate de evenimente anterioare , care daca nu sunt controlate (constientizate) determina subiectulsa repete mereu aceleasi tipuri de comportamente .

Pornind de la aceste principii psihianalistul are sarcina principala sa aduca in constiinta inconstientul ,adica sa-l ajute pe individ sa constientizeze si sa inteleaga continutul pulsional din zonele profunde ale psihismului.

Consilierul analizeaza continutul refularilor instinctelor , cautand sa inlature rezistentele naturale , rezistente care tind sa se opuna acestui demers.Procesul este marcat de momente de catharsis si insight. Relatia dintre consilier si consiliat este de tip transferential.

Ne vom referi in continuare la diferentierea relatiei de consiliere de tip jungian de cea de consiliere de tip analitic traditionala . In relatia analitica acentul se pune marcat pe relatia umana , iar psihanaliza pe transfer si pe interpetarea lui . In situatia sedintei analitice tipice , analistul si clientul stau ajezati pe scaune fata in fata cum se intampla in orce relatie normala .Analistul este liber sa relationeze spontan fata de realitateaa umana a clientului sau , nu este restrans de o anumita tehnica , isi poate exprima gandurile , sentimentele , reactiile sentimentele de fiinta umana . Subiectul va avea posibilitatea de a cuprinde personalitatea de a cuprinde personalitatea analistului ,de a-i observa reactiile . Cei doi stau la acelasi nivel , iar clientul vorbeste unei fiinte pe care opoate vedea .¹

Clasica relatie psihanalitica realizeaza si cere exact opusului indicand o rigiditate considerata rigoare cu scopul deliberat de a diferi in intregime de contactele sociale obisnuite : clientul este cel care sta pe canapea si se supune unor reguli tricte ale asociatiei libere si nu numai. Consilierul nu trebue vazut .El se situeaza in rolul de parinte /frate , redus la conditia de ''obiect ''din trecut ul clientului . Protectiile clientului sunt interpetate ca transferuri si /sau rezistente si sunt relationate reductiv si unic cu trairi din trecutul clientului.

Modelul jungian explica mecanismele in termenii unei relatii dinamice de reciproca transformare , in care analistul nu porneste inarmat cu unele continuturi universal valabile ci acorda celuilant sansa de a fi unic .

Analistul doreste sa stabileasca o relatie atat cu Ego-ul cat si cu inconstientul clientului si il va ajuta pe client sa intre in contact cu propiul lui inconstient ².

Anaistul are si el diferite sentimente si ganduri subiective fata de client ; analistul trebue sa fie mai ales atent la aparitia unor judecati mentale de tipul lui ''ar trbui ''. Analistul isi cultiva o abilitate , o atitudine continua problematizare prin care se opune constant propriille proiectii ; problematizarea propriului punct de vedere , de reactiile sale , a sentimentelor , emotiilor , de fiecare data , in orce situatie noua, fara insa a-si pierde spontanietatea .

Relatiile dintre inconstientul clientului si inconstientului analistului reprezinta acei factori care raman in fundal . Pentru analist devine vitala capacitatea sa de a fi constient . Ajutorul poate veni doar dintr-o transformare a atitudini clientului , transformare care se poate obtine doar in relatia Ego-inconstient este corecta , ajunge sa fie corecta

Consilierul jungian nu cere sa inceapa noua existenta cu ''un act de curaj si de sinceritate absoluta ''.

Modelele psihodinamice pun accent important pe cuvant, pe ''cuvantul care elibereaza ''¹,dar trebue sa intelegem ca rolul important al cuvantului il intalnim si la celalante modele .

Modelele actionale s-au nascut ca o reactie la modelele psihodinamice . Mai ales consilierea behoviorista a aparut ca o reactie fata de modelele bazate pe ''insght''. Baza teoretica a consilierii comportamentale isi are originea in teoriile invatate ,care considerau ca personalitatea umana se structureaza si functioneaza in raport de stimulii exteriori , de situatii, rolurile si interactiunile sociale si nu de psihice interne abisale².

Consilierii comportamentalisti se ocupa de comportamentul observabil si de conditiile de mediu care il modeleaza , consilierea fiind inteleasa ca un proces de invatare . REYNA arata ca procesul de consiliere este considerat ca un set de procedee menite sa elimine o multitudine de reactii emotionale cu caracter dzadaptiv,de comportamente nedorite si sa elaboreze modele de comportament mai eficiente, care sa permita individului sa interactioneze adegvat cu alte persoane si situatii.

Conceptele de baza ale consilierii behovioriste sunt cele de intarire sociala si de control al comportamentului. In perspectiva behovirista persoana dezadaptata este diferita de cea normala prin aceea ca a esuat in dobandirea unor abilitati de a face fata evenimentelor cotidiene si in acelasi timp a achizitionat modele de comportament gresite.

A.LAZARUS( 1971) a incercat sa reconcilieze orientarea behoviorista cu cea psihodinamica. El afirma ca in spatele unui comportament fobic se poate ascunde o problema mai complexa. In opinia sa nu trebuie sa se aplice o tehnica in mod mecanic si rigid, ci trebuie sa fie utilizata o gama mai larga de abordari a subiectului, alegand-o pecea mai potrivita pentru fiecare pacient in parte.

A.LAZARUS(Iidem) prezinta un caz in care fobia de a traversa poduri, ascunde in spatele ei un fenomen mai complex. Un subiect simtea o frica puternica cand trebuia sa traverseze un pod. A trebuit sa renunte la o slujba cu salariu foarte bun si chiar la mai multe promovari pentru ca nu putea face fata dificultatilor legate de traversarea podurilor intalnite in drum. Incidentul survenise prima data cand trecea un pod venind de la serviciu unde fusese promovat, perioada care coincide cu timpul in care astepta primul copil.Cele doua roluri noi erau prea solicitante pentru el. Consiliera a fost deplasata de la problema fobiei de poduri la unele aspecte din istoria vietii subiectului. Acesta era cel mai mic din cinci frati si si-a insusit aprecierea mamei sale ca nu va ajunge nimic in viata. A fost utilizata tehnica desensibilizarii pentru conditionarile gresite din copilarie. A fost elaborata o ierarhie a afirmatiilor facute de mama, afirmatii care urmareau minimalizarea calitatilor subiectului. In acelasi timp el a fost antrenat dupa metoda asertiva. O data ce a capatat incredere in sine fobia de poduri a disparut la fel de brusc cum a aparut la subiectul in cauza, fobia de poduri avea functia de a preveni impactul cu neancrederea si nesiguranta sa in domeniul profesional, al responsabilitatii si autorealizarii.

O directie prin care are loc reconcilierea orientarii comportamentaliste cu cea psihodinamica o reprezinta interesul sporit al consilierilor pentru tehnici de autoreglare si autocontrol al starilor psihice. Obiectul modelului comportamentalist este invatarea subiectului sa-si redobandeasca autocontrolului asupra lui insusi. Subiectii sunt antrenati sa-si recapete autocontrolul asupra impulsurilor, tendintelor, reactiilor, comportamentelor sociale prin manipularea atat a factorilor interni, cat si externi. Autocontrolul reprezinta o capacitate dobandita care se formeaza prin invatare, in urma unor contacte sociale variate, iar repertoriu tehnicilor de autocontrol se construieste progresiv in cursul interactiunii cu factori complexi din mediul inconjurator.

Autocontrolul reprezinta rezultatul unei decizii personale, rezultate in urma delibelarii constiente in scopul de a integra actiuni menite sa conduca la scopuri dezirabile stabilite de individul insusi.

O alta consiliere este cea cognitiva. Consilierea cognitiva asemenea unui proces didactic este bazata pe programme de consiliere, cu aplicare stricta, logica,pe etape si sedinte delimitate ca durata. Programele de consiliere se instituie in mijloace de feed-back si support terapeutic, intucat clientii pot sa vada modificarile din propriul comportament, acest fapt constituind o intarire pentru schimbarile viitoare. Aspectele didactice ale consilierii includ explicarea de catre consilier a triadei cognitive, a schemelor si a disfunctiilor cognitive. Impreuna cu clientul, consilierul formuleaza noi ipoteze si solutii alternative, pe care le vor testa in timpul demersului de consiliere1.

Din punctul de vedere al lui A.T.BECK calitatile consilierului sunt considerate ca avand o importanta fundamentala pentru eficienta consilierii cognitive. Astfel consilierul trebuie sa inteleaga experienta de viata a fiecarui pacient, sa fie autentic si onest cu sine si cu clientul, sa posede disponibilitati si aptitudini empatice. Consilierul trebuie sa relationeze abil cu clientul individual, in lumea trairilor lui, intr-un mod autentic interactiv.

Tot ca model actional este si consilierea rational-emotionala care reprezinta o abordare ce imbina elemente de consiliere comportamentala cu elemente terapeutice filosofice.ELIS defineste metoda ca o consiliere activ-directiva, de scurta durata(de la5 la 15 sedinte).

Consilierea rational-emotionala postuleaza faptul ca oamenii vin la consiliere pentru :

Probleme practice, ceea ce inseamna ca ei tind sa obtina cat mai mult ceea ce doresc de la viata si cat mai putin din ceea ce nu doresc de la viata.

Aspectele emotional-comportamentale ridicate de problemele practice.

Consilierea rational-emotionala furnizeaza clientului tehnici eficientle de rezolvare de probleme si tehnici de antrenare a unor abilitati de a face fata diverselor situatii. ELIS evita sa lucreze prea mult asupra solutiilor practice pana cand clientii nu renuntau la patternul negativ de gandire1.

Aceasta orientare nu reprezinta doar un demers cognitiv ci si profund filosofic, ELIS fiind convins de faptul ca daca oamenii se bazeaza pe o filosofie sanatoasa ei pot renunta la modul nevrotic de gandire, simtire si comportament.

Pentru a produce

Pentru a produce restructurarea atitudinala a clientilor ELIS propune urmatoarele solutii :

1.Oamenii trebuie sa constientizeze faptul ca ei se perturba pe ei insisi intr-o masura mult mai mare decat ii perturba ceilalti sau imprejurarile de viata.

2.Trebuie implementata convingerea ferma ca omul poate refuza sa se lase perturbat de evenimente minore care s-au produs s-au produs sau s-ar putea produce.

3.Constientizarea faptului ca nu dorintele, scopurile sau valorile personale sunt cele care ii perturba pe oameni, ci cerintele absolutiste, rigide sau irationale in legatura cu acestea.

4.Clientii trebuie sa realizeze faptul ca au mult de lucrat asupra lor pentru a-si restructura gandurile irationale, sentimentele inadecvate si comportamentele disfunctionale si ca minuni nu exista, ci doar actiuni tenace de autoperfectionare.

5.Trebuie dezvoltata atitudinea conform careia daca clientii vor lupta din rasputeri impotriva gandurilor negative, a sentimentelor autopreturbatoare ei vor fi capabili sa se modifice rapid.

Clientii gasesc solutii pentru propriile lor probleme mai ales atunci cand dezvolta un interes pe termen lung pentru un anumit domeniu de activitate.

Pentru cresterea eficientei acestei abordari sunt necesare anumite cerinte :

nu trebuie ignorata total istoria vietii clientului. Consilierul il forteaza pe client sa se axeze pe prezent ;

consilierul trebuie sa dea dovada de flexibilitate. Clientul va reactiona mai bine la un consilier care ii este simpatic si pe care il respecta ;

produsul contraargumentarii trebuie sa fie puternic si profund ;

convingerile irationale trebuie abordate ca un tot unitar.ELIS considera ca sursele gandurilor irationale sunt : cerintele absolutiste, toleranta scazuta la frustrare tendinta de autoevaluare tendinta spre catastrofizare.

O parte importanta a consilierii rational-emotionale trebuie sa fie indreptata pentru a se lucra asupra acestui gen de probleme.

Consilierii apartinand orientarii experientiale critica atitudinile deterministe si defectiste ale consilierilor, incepand cu S. FREUD, in legatura cu personalitatea umana. Aceste atitudini considera eu-l ca fiind incapabil determinat si supus instinctelor si conflictelor inconstiente reprimate care ii ghideaza intreaga existenta. Demersul experiential reprezinta o valorificare a disponibilitatilor fiintei umane, o realizare a universalitatii sale si are drept obiectiv principal contracararea alienarii. Consilierea este dedicata depasirii experientei umane obisnuite. FRANKEL (1966) arata ca omul este stabatut de dorinta de a gasi si de a indeplini un sens in cursul existentei sale. Omul este privit ca o entitate activa auto-afirmativa, cu un potential latent care trebuie verificat. Se opteaza astfel mai curand pentru perfectionare decat pentru vindecarea unor simptome sau boli. Scopul consilierii il reprezinta constientizarea maximala a propriului eu sau atingerea unui nivel superior de constiinta prin care omul sa devina constient de semnificatia lumii sale interne sau externe si in acelasi timp capabil s-o construiasca. Ei pun accent pe autodeterminarea, creativitatea si autenticitatea fiintei umane, integrarea corpului cu mintea si spiritul omului.

Scoala de consiliere experientiala pune accent pe trairea emotiilor si experientei prezente. Trairea experientei este mai degraba un proces afectiv decat cognitiv, personal si inobservabil de catre o alta persoana. Acest proces subiectiv conduce ulterior la conceptualizare, el fiind initial implicit si capatand semnificatii profunde pentru subiect odata cu atingerea obiectivelor consilierii. La schimbarile provenite contribuie in mod esential relatia dintre client si consilier. Una dintre ideile de baza ale acestei orientari este teza lui ROGERS 1 conform careia orice organism are tendinta innascuta de a-si dezvolta capacitatile la nivel optim atunci cand este plasat in conditii optime. Daca intelegem acest adevar, clientul capata o imagine optimista despre propria sa persoana care este privita ca fiind valoroasa si cu multe disponibilitati ce trebuie realizate. Consilierul nu este altceva decat un fel de catalizator care-l ajuta pe client sa-si valorifice disponibilitatile latente si sa-si restructureze propria sa personalitate.

Relatia de consiliere este in acest tip de consiliere o relatie umana mutuala, incarcata afectiv, in cadrul careia fiecare din cei doi parteneri incearca in mod sincer si deschis sa comunice unul cu altul prin mijloace verbale cat si non-verbale. Consilierul nu intra in aceasta relatie in primul rand ca specialist, ci ca o fiinta omeneasca, ca o persoana care initiaza o relatie cu o alta persoana.

Consilierii experientialisti nu sunt partizanii unei relatii de tip parinte-copil ca in consilierea psihodinamica, ci opteaza pentru o relatie mai echilibrata cum ar fi cea dintre prieteni sau soti.

Exista mai multe scoli in cadrul acestei abordari. Unele pun accent pe comunicarea verbala dintre subiect si consilier, altele in schimb subliniaza mai mult abordarile non-verbale, considerand ca este mai importanta activitatea decat reflectia.

Printre tehnicile care faciliteaza exprimarea eu-lui clientului sunt incluse tehnicile dramatice de jucare de rol sau de imaginatie dirijata. Fantezia, reveria sunt considerate preferabile exprimarilor verbale seci, interpretarilor cognitive.

Pentru atingerea obiectivului celui mai inalt al acestei abordari unirea trupului cu mintea si spiritul, unele scoli utilizeaza tehnici de meditatie inspirate din culturile orientale. Se utilizeaza si tehnici de educarea vointei, de concentrare a atentiei si de relaxare.

Perspectiva existentialista accentueaza importanta situatiei de viata asa cum ea este traita de individ.

Aplicarea filosofiei existentialiste la intelegerea problematicii umane in scopul de a-i ajuta pe oameni sa se inteleaga mai bine pe sine si viata lor a fost realizata de-a lungul anilor de catre mai multi teoreticieni in domeniul psihologiei cum ar fi :BINSWANGER(1942), ROLLO MAY, ANGEL si ELLENBERGER(1958). BINSWANGER a aplicat ideile existentialiste in cadrul consilierii psihanalitice, fapt care a dus la metoda denumita ''analiza sinelui''. MAY si colaboratorii au pus bazele la ceea ce a devenit deja clasica analiza existentiala.

Consilierii existentialisti nu se limiteaza la investigarea starilor constiente si inconstiente, ci il ajuta pe individ sa-si reconstruiasca lumea interioara prin concentrarea asupra lumii exterioare, inconjuratoare. Majoritatea consilierilor existentialisti accentueaza unicitatea fiecarui individ si a felului sau propriu de a fi in lume.

Relatia dintre client si consilier este o relatie interumana in cadrul careia cei doi parteneri se staduiesc sa fie cat mai deschisi mai autentici.Consilierii existentialisti impartasesc clientilor propriile sentimente, valori, experiente de viata. Accentul in cadrul acestei abordari cade pe experientele ''aici si acum'' pe care individul decide ca trebuie sa le faca si sa fie la un moment dat. Acest sentiment al experientei imediate reprezinta piatra unghiulara a consilierii existentiale, individul este ajutat sa stabileasca faze in cadrul carora sa clarifice si sa aleaga intre diverse moduri de a fi.

Consilierea existentialista se adreseaza unui numar redus de clienti, inteligenti, cu abilitati verbale si care se afla intr-o criza existentialista. R.MAY(24, pag.87-100 ;105-120) la fel ca si J.P.SARTRE considera ca analiza distruge natura umana.

Consilierea de acest tip a fost criticata de catre unii specialisti pentru lipsa unui model sistematic al comportamentului uman, pentru lipsa de unitate in ceea ce priveste procedeele si tehnicile folosite. Adeptii considera ca tocmai in aceste trasaturi ar consta forta si vitalitatea acestor forme de consiliere.

3.1.CONSILIEREA CENTRATA PE CLIENT.

Consilierea centrata pe client s-a dezvoltat incepand cu anii 1940 ca o puternica reactie fata de psihanaliza. ROGERS a negat opiniile lui Freud cu privire la primatul instinctelor irationale asupra comportamentului uman, cat si rolul dominant al consilierului in calitate de interpret si conducator al procesului de consiliere. In anul 1942 CARL ROGERS a publicat lucrarea denumita ''Psihoterapia non-directiva'' in cadrul careia termenul de pacient a fost inlocuit cu cel de client.

Increzator in fortele naturale de autovindecare ale organismului, el a vazut in consiliere un proces de indepartare a constangerilor care impiedica acest proces sa se manifeste.

Aceste constrangeri au sursa in solicitarile nerealiste pe care si le autoimpun oamenii atunci cand isi imagineaza ca nu trebuie sa traiasca un anumit gen de sentimente cum ar fi,de exemplu, cele de ostilitate. Negand faptul ca ei au astfel de sentimente acestia nu mai sunt constienti de natura reactiilor lor si in felul acesta pierd contactul cu existenta lor autentica, rezultatul fiind un nivel de integrare mai scazut, relatii interpersonale falsificate si diferite forme de dezadaptare.

Obiectivul principal al modelului rogerian este rezolvarea acestei incongruiente, respectiv ajutarea clientului sa se accepte pe sine.

Consilierul stabileste un astfel de climat psihologic in cadrul caruia clientul sa se simta acceptat in mod neconditionat, inteles si valorizat cu persoana. In acest climat el se simte liber pentru prima oara sa-si exploreze gandurile si sentimentele reale, acceptandu-si ura, furia sau alte sentimente ''urate'' ca parti ale propriului sau eu. Pe masura ce conceptul de sine devine tot mai congruent cu actuala experienta, oamenii devin tot mai toleranti cu ei insisi, tot mai deschisi, la noi experiente si perspective, tot mai bine integrati.

In consilierea centrata pe client, dirijarea procesului de consiliere nu este sarcina consilierului. Acesta nu da raspunsuri sau interpretari, nu sesizeaza prezenta conflictelor inconstiente si nici macar nu intervine activ in discursul clientului. Consilierul nu face decat sa asculte cu atentie si cu o atitudine de acceptare ceea ce spune clientul, intrerupand doar pentru a reformula ceea ce a spus clientul. Aceste reformulari il ajuta pe client sa-si clarifice sentimentele si ideile pe care le exploreaza, sa le constientizeze consilierea non-directiva se deosebeste de alte abordari prin patru trasaturi esentiale, descrise chiar de Rogers :

1.Se acorda o mai mare autonomie si independenta individului considerandu-se ca acesta are o capacitate spontana de evolutie.

2.Noua abordare pune un accent mai mare in cadrul consilierii pe factorii de natura emotionala decat pe cei intelectuali.

3.Se acorda mai multa atentie evenimentelor actuale si nu celor din istoria individului.

4.Relatia de consiliere este privita ca o experienta evolutiva.

''O consiliere eficienta trebuie sa aiba la baza o relatie bine structurata, dar permisiva, care trebuie sa-l ajute pe client sa se inteleaga pe sine insusi in asemenea masura incat sa fie capabil sa faca pasi pe linia unei noi orientari (WATSON).

Consilierul are o atitidine pasiv-stereotipa de acceptare totala a ceea ce se spune, reformuleaza cele afirmate de client. Conditiile relatiilor de consiliere non-directiva dupa ROGERS(33,pag.50-80) sunt :

1.Consilierul trebuie sa se conduca dupa principiul ca individul aflat in terapie este responsabil pentru el insusi si este de dorit pentru individ sa-si asume aceasta responsabilitate.

2.Consilierul trebuie sa fie de acord cu faptul ca, clientul are interiorul sau o puternica dorinta de a deveni matur, adaptat social, independent, productiv, de a se baza pe propriile sale forte pentru schimbarea in urma consilierii.

3.Consilierul trebuie sa creeze o atmosfera calda si permisiva, atmosfera in care clientul sa fie liber sa-si exprime orice atitudine, traire sau gand, indiferent cat de neconventionale sau absurde ar fi.

4.Consilierul nu pune clientului limitari in ceea ce priveste atitudinile, ci doar in ceea ce priveste comportamentul.

5.Consilierul utilizeaza numai astfel de tehnici si procedee care sa conduca pe pacient la o intelegere profunda a propriilor sale atitudini si stari emotionale si la autoacceptarea acestora. Aceasta intelegere se realizeaza cel mai bine prin reflectii incarcate de sensibilitate si prin clarificarea atitudinilor clientului. Acceptarea realizata de consilier nu trebuie sa implice nici aprobare, nici dezaprobare.

6.Consilierul trebuie sa se abtina de la orice exprimare sau actiune contrara principiilor formulate anterior. Aceasta inseamna ca el trebuie sa se abtina de a intreba, dovedi, interpreta, sfatui, sugera, convinge. Printr-o astfel de actiune consilierul acorda incredere pacientului considerand ca acesta isi poate rezolva singur problemele.

Consilierul se concentreaza mai ales a ceea ce simte pacientul, sentimente care pot fi descifrate din afirmatiile acestuia astfel incat sa poata selecta si clarifica aceste sentimente.

ROGERS (1946) se refera la trei caracteristici care diferetiaza cel mai bine abordarea non directiva. Acestea sunt :

natura previzibila a procesului terapeutic non-directiv ;

descoperirea fortelor constructive ascunse in interiorul pacientului ;

relatia terapeutica centrata pe client.

Dupa ROGERS descoperirea ca atare a fortelor creatoare din om nu este originala prin ea insasi. Si alti consilieri s-au referit la aceste forte, dar ei nu au crezut ca acestea pot fi puse in miscare singure, ei cautand sa le directioneze intervenind practic in desfasurarea procesului respectiv. Rogers considera ca tocmai aceasta acceptare si lipsa de directionare a clientului care insemna acordarea unei increderi totale, este cea care stimuleaza punerea in miscare a acestor forte creatoare.

In ceea ce priveste caracterul centrat pe client, trebuie spus ca, clientul este inteles in cursul relatiei de consiliere in acelasi mod in care el se intelege pe el insusi. Clientul trebuie acceptat total si din toata inima.

In ceea ce priveste aplicabilitatea modelului non-directiv unii l-au considerat ca pe un panaceu universal. ROGERS a negat chiar necesitatea unei diagnoze inainte de inceperea consilierii.

Alti specialisti sunt de parere ca aceasta tehnica se potriveste doar in cazul unor clienti sau aplicata cominata cu alte metode.

Studiile au demonstrat ca modelul este eficient in cazul unor subiecti relativ normali, cu probleme de viata, acuze nevrotiforme.

SNYDER (1948) a aratat ca consilierea centrata pe client are succes in cazul tulburarilor de adaptare marita, al consilierii vocationale, al relatiilor dintre parinti si copii cat si in cazul persoanelor cu tulburari nevrotice usoare.

3.2. CONSILIEREA CENTRATA PE GRUP.

In lucrarile sale ulterioare ROGERS incepe sa-si deplaseze atentia de la consilierea individuala la cea de grup, elaborand propria sa versiune de ''grup de intalnire''. Acest grup permite realizarea unei trairi foarte intense si plenare in cadrul careia persoane alienate fata de ele insele, fata de ceilalti si fata de societate pot intra in contacte emotionale mai autentice prin intermediul intalnirii cu propriul eu, cu ceilalti si cu lumea semnificatiilor si trairilor.

ROGERS se refera la trei mari probleme in cadrul grupurilor sale de intalnire :

in primul rand el presupune ca experienta in cadrul grupului poate produce modificari permanente la nivelul personalitatii individului si astfel scopurile dezvoltarii personale si cele ale grupului nu mai apar ca fiind separate.

Sunt stimulate confruntarile autentice la nivelul grupului, chiar daca la un moment dat o astfel de confruntare poate parea negativa si in mod potential nociva pentru unul din membrii grupului. O exprimare sincera si deschisa a unor sentimente negative se dovedeste in cele din urma de folos pe termen lung.

In al treilea rand, ROGERS nu este interesat de dinamica de grup in sine, asa cum se intampla in cazul majoritatii consilierii de grup, interesul sau de baza, ramanand centrat asupra constientizarii, exprimarii si acceptarii propriilor sentimente de catre fiecare membru al grupului.

Grupul de intalnire are nevoie pentru a-si indeplini rolul consilierii sa fie coeziv, membrii grupului acordandu-si incredere unii altora, iar terapeutul ca leadar al grupului faciliteaza procesele ce se petrec in grup la nivel minimal :(18,pag.20-22)

HOBBS (1992) arata ca intre consilierea individuala si cea de grup exista asemanari si deosebiri. Asemanarile rezulta din obiectivul comun si din conceptia teoretica despre natura umana ce sta la baza demersului consilierii. Diferentele deriva mai ales din aceea ca in cazul consilierii individuale doua personaje stau fata in fata, in timp ce in cadrul terapiilor de grup mai multe persoane (6-7) participa la procesul de consiliere. Consilierul centrat pe grup da cele mai bune rezultate cu grupuri de clienti cu probleme de viata, cum ar fi :

o familie care se confrunta cu probleme privind copiii ;

o persoana incapabila sa aiba prieteni fiind prea timida ;

Acesti subiecti au drept caracteristica comuna faptul ca sunt ceea ce noi numim ''nevrotici normali'', care sufera din cauza unei discrepante intre ceea ce sunt de fapt si expectatiile lor fata de ei insisi si in acelasi timp isi exprima in mod deschis nevoia de a fi ajutati.

Consilierea centrata pe grup mai poate fi utilizata cu urmatoarele categorii de clienti :

a)            clienti suferind de reactii anxioase datorate stresului ;

b)            copii cu tulburari de adaptare sau dificultati scolare ;

c)            adolescenti cu tulburari de comportament ;

d)            subiecti cu migrena ;

e)            schizofreni aflati in faze de remisiune (33 pag.50-80).

In cadrul consilierii centrate pe grup subiectii isi percep propria situatie, fiind sustinuti de ceilalti membrii ai grupului. Membrii grupului profita de pe urma consilierii doar daca se simt acceptati de ceilalti membri ai grupului si de catre consilier. Ei trebuie sa gaseasca in situatia de grup conditii care sa le permita sa nu mai dezvolte anxietatea care ii face ineficienti in relatiile cu ceilalti si nefericiti atunci cand raman singuri singuri cu ei insisi.

In grup, clientul trebuie sa se simta liber sa se autoexamineze, fiind asigurat de faptul ca problemele sale vor fi intelese asa cum sunt si ca el va vi respectat ca persoana. In cadrul consilierii individuale atitudinea suportiva este asigurata in special datorita antrenamentului consilierului care conduce astfel sedintele pentru a crea clientului aceasta impresie .

In grup, desi aparent fiecare membru al grupului este absorbit de propriile probleme, se produce o anumita dinamica a relatiilor impersonale, care face ca posibilitatea unui membru al grupului de a fi inteles si acceptat de mai multe persoane sa devina mai mare. Acest fenomen are loc datorita coeziunii grupului. In consilierea individuala, cat si in cea centrata pe grup sarcinile consilierului sunt asemanatoare : clarificarea sentimentelor, reflectii asupra naturiisentimentelor, reformularea unor continuturi exprimate de client, acceptarea clientului, restructurarea atitudinala.

Incadrul grupului un individ poate atinge un echilibru matur intre actiunile de a da si de a primi, intre independenta si dependenta (38 pag.60-62). Grupul specific acestui model de consiliere cuprinde 6 membri la care se adauga consilierul. La acest numar s-a ajuns in mod empiric si nu au fost realizate cercetari cu privire la numarul optim de membri ai unui grup de consiliere. La cei sase se mai pot adauga eventual inca doi membri ai grupului. Daca insa numarul membrilor grupului creste prea mult, dinamica grupului este incetinita, multi participanti ramanand la periferia grupului. Rruniunile au loc intr-o incapere linistita, de dimensiuni potrivita.

Tema de grup reprezinta un subiect asupra caruia se centraza discutia in cadrul grupului, ca avand un inceput si un sfarsit clar precizat. In cursul unei singure sedinte se pot aborda mai multe teme. Pentru fiecare tema exista un participant cu rol prioritar care reprezinta centrul atentiei si o serie de participanti cu roluri minore, al caror numar si grad de implicare difera de la o tema la alta. Dinamica grupului evolueaza in directia unei analize mai in detaliu si a unei exprimari emotionale mai vii. Desi structura formala lipseste exista un model clar al evolutiei, dezbaterilor in ceea ce priveste intentia si cursul ce trebuie urmat.

Terapeutul (consilierul) trebuie sa manifeste incredere in posibilitatile clientilor de a deveni responsabili pentru propriile lor probleme si sa-si limiteze tendinta de a-si impune punctul sau de vedere asupra participantilor.

In cazul consilierii centrate pe grup, consilierul trebuie sa fie capabil sa raspunda emotional la sase persoane in loc de una singura. El trebuie sa fie capabil sa reorganizeze si sa manevreze intr-un mod cat mai obiectiv ''curentii'' de natura afectiva care circula in cadrul grupului.

El trebuie sa-si clarifice sentimentele personale fata de fiecare membru al grupului pentru a fi capabil sa-i acocde intelegerea. Scopul urmarit este consilierea de grup si nu o consiliere individuala realizata in grup. Daca consilierul este suficient de abil, grupul devine agent de consiliere, iar membrii grupului devin ei insisi consilieri. Demulte ori este bine ca, consilierul sa dea posibilitatea unui membru al grupului sa preia rolul de consilier, fapt ce faciliteaza demersul autoexplorator al altui membru al grupului. Atmosfera pe care trebuie s-o mentina consilierul in cadrul grupului este de maxima siguranta, acceptare si intelegere situatie in care amenintarea este minimala si se creaza conditii pentru autoexplorare.

Selectia se realizeaza in functie de doua criterii :

a)            subiectul va beneficia de pe urma grupului ;

b)            grupul va beneficia de prezenta sa.

Din punctul de vedere al clientului singurul criteriu luat in consideratie pentru a intra in grup este dorinta lui de a participa la un grup in care sa-si discute problemele.

Datele clinice au aratat ca pot beneficia de pe urma grupului chiar persoanele foarte timide, persoane agresive, adolescentii delincventi. Exista o categorie de indivizi care au tendinta de a distruge grupul. Este vorba de subiecti sofisticati care utilizeaza cu sadism cunostintele lor de psihodinamica pentru a-i perturba pe altii.

HOBBS (19,pag.70-75) recomanda sa nu fie introdusi in grup subiecti deosebiti de agresivi, deoarece prezenta acestora face sa se atinga cu dificultate o atmosfera de acceptare si libertate de exprimare.

Nu este de dorit sa se introduca in cadrul grupului nici subiecti care au contacte frecvente unul cu celalalt in afara grupului. Daca doi soti doresc sa participe la consilierea de grup acestia vor fi inclusi in grupuri diferite, la ore diferite.

Comunicarea in cadrul grupului are loc intre membri egali. Limbajul clientului reflecta nivelul responsabilitatii sale pentru sentimentele si actiunile sale. Dintre tehnicile aplicate cel mai des folosita este cea a jocurilor de tip role-playng in cadrul carora clientul trebuie sa joace roluri ce corespund diverselor parti sau zone ale eu-lui sau.

Combinarea consilierii individuale cu cea de grup da in general rezultate pozitive. Printre avantajele consilierii de grup, avantaje extrase de prin afirmatiile unor clienti rezulta ca acest model de consiliere de grup :

ii ajuta pe participanti sa-si rezolve mai bine problemele de viata, percepand mai realist realitatea externa ;

ii ajuta sa se accepte mai bine ca persoane ;

le trezeste dorinta si le creeaza posibilitatea de a fi ei insisi.

Din analiza protocoalelor inregistrate in timpul consilierii el a reusit sa traga concluzii cu privire la atitudinea si comportamentul clientului in diferite stadii ale consilierii. Primele sedinte de consiliere sunt dominate de sentimente negative si de descurajarea clientului. Dupa un timp apar sentimente de speranta si o mai buna acceptare din partea clientului (28,pag.120-130).

S -a observat ca la inceputul procesului de consiliere subiectul are tendinta de a vorbi despre problemele si simptomele sale ; odata cu procesul de consiliere progreseaza accentul se deplaseaza pe afirmatii legate de intelegerea legaturii dintre trecutul si situatia prezenta.

In cazul in care consilierea este incununata de succes se pot constata urmatoarele modificari in ceea ce priveste imaginea si atitudinea fata de sine :

se constata o crestere a numarului de afirmatii ce reflecta o atitudine pozitiva fata de sine ;

scade numarul afirmatiilor si atitudinilor autodevalorizatoare exprimate pe un ton afectiv negativ ;

atitudinile ambivalente fata de propria persoana au o tendinta de crestere cam pana la jumatatea consilierii, dupa care au tendinta sa scada ;

in finalul consilierii se constata prezenta unui numar mult mai mare de autoevaluari pozitive in raport cu propria persoana ;

la clientii considerati esecuri ale consilierii se mentine un numar ridicat de aprecieri si sentimente negative Afata de propria persoana.

Clientul coboara de la un nivel inalt de generalitate la o percepere mai fina si mai diferentiata a realitatii. In urma consilierii clientul nu mai percepe realitatea ca fixa, imuabila, ci ca fiind maleabila, mobila, ceea ce ii da speranta ca schimbarea este posibila.

Unul dintre procesele importante ale demersului de consiliere o reprezinta constientizarea unor experiente reprimate. Primul pas in constientizarea unor sentimente refulate il reprezinta perceptia unei discrepante de tipul :''As dori ca mariajul meu sa continue, dar se pare ca ma port in asa fel incat sa-l distrug''.

In cazul in care clientul percepe respectivele discrepante intre ceea ce gandeste si modul in care se comporta, el nu poate lasa lucrurile asa, fiind motivat sa descopere ratiunea pentru care lucrurile se petrec astfel.

Aceste sisteme de consiliere difera de forma originala a consilierii centrate pe client prin aceea ca au gasit diverse tehnici prin care consilierul in afara simplelor reflectii si clarificari, il poate ajuta pe clientsa-si descopere eu-l integral (33,pag.102-110).