SEMNIFICATIA SI IMPORTANTA COMUNICARII

SEMNIFICATIA    SI IMPORTANTA COMUNICARII

Comunicarea Umana este plina de probleme si dificultati. Foarte des auzim fraze de tipul: "Nu am vrut sa spun asta "Inca nu sesizezi ceea ce vreau sa spun "Se pare ca nu ai priceput despre ce este vorba

Obiectivele principale ale Comunicarii sunt urmatoarele

a        sa fim receptati (vazuti, auziti sau cititi);

a        sa fim intelesi (mesajul nostru sa fie decodificat);

a        sa fim acceptati(mesajul sa nu fie respins)

a        sa provocam o reactie (o schimbare de perceptie, de intrepretare, de atitudine sau de comportament

Daca nu am reusit sa atingem nici unul dintre aceste obiective, inseamna ca am dat gres.

"A sti de ce si cum sa te exprimi, a sti sa pui o intrebare, a sti sa asculti, a sti sa formulezi, a sti sa nu te complici, a sti sa te transpui, intotdeauna, in locul interlocutorului, a sti (aproape) totul despre tine, constituie tot atatea detalii care apartin domeniului comunicarii. In acest context, orice specialist, indiferent de domeniul formarii sale, trebuie sa stie sa comunice eficient, cu ambitie, rabdare si perseverenta, pana in cele mai mici detalii. Pentru ca. fapt demonstrat, finalmente, totul este si inseamna Comunicare".

Modul in care ne prezentam, modul in care vorbim si privim, modul nostru de A COMUNICA releva modul nostru de A FI. Aceasta, cu atat mai mult, cu cat nimeni nu ne judeca in functie de ce si cum gandim, ci functie de ceea ce facem!...

Conform dictionarelor, Comunicarea inseamna "schimb de semnificatii sau si mai larg "schimb de informtie" (comunicarea intre sisteme, indiferent de zona Universului pe care o vizam).

In definirea comunicarii organizationale, exista mai multe abordari "proces de schimb al informatiei, "proces de transmitere mesaje verbale sau scrise si de receptionare a cestor mesaje" "proces social de interactiune umana bazat pe simboluri si reguli specifice".

Comunicarea este un proces dinamic, care are urmatoarele caracteristici

implica surse (emitatori) si receptori

presupune codificarea si decodificarea (procesarea) semnificatiilor transmise sau receptate

presupune competenta

presupune performanta;

reclama existenta unor mesaje;

se realizeaza intr-un mediu de "zgomot";

presupune existenta unor canale de comunicare.

Scopul Comunicarii in organizatie il constituie transmiterea si receptia de semnificatii in vederea obtinerii unor efecte pragmatice.

Focalizarea atentiei asupra conceptului de semnificatie si pe aspectul pragmatic, permite intelegerea pozitiei simbolului, mesajului si protocoalelor de transmisie, ca instrumente pentru transmiterea semnificatiilor.

Prin urmare, din aceasta perspectiva, Comunicarea ne apare ca "procesul biunivoc de transmitere si receptie de semnificatii, mijlocit prin folosirea simbolurilor si mesajelor

1.1. TIPURI DE COMUNICARE

Functie de nivelul de comunicare umana

Comunicarea intrapersonala este consilierea individului uman cu sine insusi, atunci cand asculta "vocea interioara". Astfel, se cunoaste si se judeca pe sine se intreaba si isi raspunde; gandeste, analizeaza si reflecteaza; evalueaza decizii sau repeta mesajele destinate altora. Este necesara pentru echilibrul psihic si emotional

Comunicarea interpersonala este dialogul cu celalalt. Ne ajuta sa-i cunoastem pe semeni si pe noi insine, prin imaginea lor despre noi.

Comunicarea in grup este ceea ce asigura schimburile in interiorul echipei, al organizatiei, in micile colectivitati umane. Aici se impartasesc cunostinte si experiente, se rezolva probleme si se dezvolta idei noi.

Comunicarea de masa este orice ansamblu de mijloace si tehnici care permite difuzarea mesajelor scrise, vorbite, vizuale, audiovizuale catre un auditoriu mai mult sau mai putin vast si eterogen. Formularea generica este aceea de "Comunicarea prin mass-media".

Functie de codificare

Comunicarea verbala (orala), cand semnificatia este codificata in cuvinte

Se realizeaza prin dialog direct, prin convorbiri in grupuri de diferite marimi, convorbiri la distanta mediate de retelele de telecomunicatii, sau convorbiri intre birourile aceleiasi organizatii mediate de retelele de comunicatie interfonice sau telefonice.

Comunicarea non-verbala, cand semnificatia este purtata prin altceva decat cuvintele (exp. comunicarea scrisa).

Comunicarea scrisa cunoaste o mare varietate de forme si modalitati in functie de suportul fizic al comunicarii (documente clasice, legislatie, acte decizionale ale conducerii, rapoarte asupra activitatilor desfasurate sau controlate, cereri, solicitari, sesizari, contracte, intregul sistem de documente de evidenta contabila, schite, planuri, desene de specialitate, imagini pe suport de hartie sau film, microfilm etc.).

1.2. CONTEXTUL COMUNICARII UMANE

Contextul influenteaza atat ceea ce se comunica. cat si maniera in care se comunica.

Contextul general al comunicarii comporta urmatoarele aspecte:

Contextul fizic se refera la mediul fizic concret si imediat tangibil incinta sau spatiul deschis, microclimatul, ambianta sonora, lumina, culoarea etc.

Contextul cultural vizeaza cerintele, traditiile, stilurile de viata, valorile impartasite de grup sau de comunitate, normele morale etc.

Contextul sociopsihologic se refera la statutul social al partenerilor, la caracterul oficial sau informal al relatiilor dintre ei, la situatia concreta si ipostaza specifica in care are loc comunicarea

Contextul temporar vizeaza momentul si ordinea cronologica in care este plasat mesajul, intr-o secventa de alte mesaje succesive.

1.3. MESAJUL SI MEDIA

Mesajul este semnificatia (informatia, stirea, ideea, emotia, sentimentul) expediata de emitator, transmisa pe canal (media), primita si integrata pe receptor.

Inainte de a transmite un mesaj, trebuie sa reflectati la urmatoarele:

De ce? (scop)

Cine? (receptor)

Unde si cand (locul si contextul)

Ce? (subiect)

Cum? (ton si stil).

Atunci cand comunica, oamenii expediaza si receptioneaza mesaje destinate sa influenteze comportamentul cuiva. Comunicarea isi va atinge obiectivele numai in urmatoarele conditii:

mesajul emis sa fie receptionat, adica auzit, vazut, citit etc.

mesajul receptionat sa fie inteles, decodificat

mesajul inteles sa fie acceptat

impactul mesajului sa provoace o reactie, o schimbare de atitudine, gandire sau comportament, favorabil celui care a expediat mesajul.

Media sau canalul de comunicare este calea pe care este transmis si distribuit mesajul. In comunicarea interumana, se foloseste rareori un singur canal. Chiar si in cadrul celei mai simple conversatii tte - -tte intervin doua, trei sau mai multe canale (canal verbal, canal vizual etc.). Procesul de transmitere si receptionare mesaje se poate realiza printr-o diversitate de canale, intre care:

In alegerea unui canal de comunicare trebuie sa se tina cont de urmatorii factori: viteza de executie, securitatea informatiei, durata comunicarii, modalitatea de comunicare -scris sau verbal, costul transmiterii, echipamentul la dispozitia receptorului, numarul receptorilor etc.