Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane


ASIGURAREA JOCULUI CORECT AL FIRMELOR

Marketing



+ Font mai mare | - Font mai mic



ASIGURAREA JOCULUI CORECT AL FIRMELOR

Teorie - aspecte introductive

  • Importanta concurentei: alocarea eficienta a resurselor, o structura mai buna a ofertei, calitate superioara a produselor si serviciilor, impulsionarea inovatiei.
  • Teoretic, politica in domeniul concurentei se fundamenteaza pe modelul economiei de piata perfect competitive - model care nu se regaseste in practica economica actuala.
  • Concurenta este imperfecta: in care consumatorii nu sunt perfect informati, prezenta unor intelegeri intre concurenti sau a unor monopoluri poate duce la preturi mai mari decat costul marginal si la profituri nemeritate.
  • Este necesara o anumita interventie, pentru a stabili reguli de comportament plus masuri contra unor intelegeri intre firme, masuri de control a monopolurilor sau de control a preturilor pe care acestea le fixeaza.

Comportamentul anticompetitiv al firmelor poate imbraca variate forme. Schematic, acestea pot fi prezentate astfel:



A). Acorduri orizontale intre firme din acelasi domeniu (carteluri). Forme:

  • Fixarea preturilor;
  • Interzicerea/ blocarea/descurajarea intrarii altor firme;
  • Fuziunea sau achizitia in scopul dobandirii unei pozitii dominante;
  • Intelegeri de cooperare in cercetare-dezvoltare

B). Acorduri verticale - intre furnizor si client. Forme:

  • Fixarea nivelului minim al pretului de desfacere cu amanuntul;
  • Exclusivitatea comercializarii produselor unui singur furnizor;
  • Exclusivitate teritoriala: comercializarea fara concurenta intr-o anumita zona (impartirea pietelor);
  • Bonus acordate in functie de cantitatea vanduta (comerciantul va fi interesat sa comercializeze mai mult produsele unui anumit producator);
  • Clauze legate in contractele de vanzare: detailistul obligat sa preia spre comercializare

C). Preturi de dumping

Preturi scazute, temporar, pentru inlaturarea concurentei

Domeniile asupra carora se indreapta, in general, masurile din cadrul politicii concurentei sunt urmatoarele:

  1. Structura pietelor, gradul de concentrare, de monopolizare a acesteia.
  2. Examinarea comportamentului firmelor cu privire la practicile anti-concurentiale ale acestora.
  3. Reglementarea performantelor economice, ceea ce are in vedere controlul asupra preturilor practicate de catre monopolurile publice.

Politica privind concurenta in UE - evolutie

Ratiuni care justifica o politica a concurentei la nivelul UE:

1. Economia UE este o economie de piata, iar concurenta este o componenta a pietei.

2. Economia Europeana se construieste avand o Piata Interna, unica, cu cele patru libertati de miscare: a bunurilor, serviciilor, capitalului si persoanelor.

3. In conditiile economice actuale, concurenta nu se mai limiteaza la spatiul national sau chiar regional, ci devine concurenta la nivel global

Obiectivele politicii in domeniul concurentei pot fi succint grupate in trei categorii:

1. Politica europeana in domeniul concurentei (PDC) trebuie sa garanteze unitatea pietei interne si sa evite realizarea de intelegeri intre firme, de natura sa afecteze comertul intracomunitar si manifestarea libera a concurentei. (intelegerile si practicile concertate);

2. Politica in domeniul concurentei cauta sa impiedice situatiile in care una sau mai multe intreprinderi incearca sa exploateze intr-o maniera abuziva puterea lor economica in raport cu alte firme mai putin puternice (abuz de pozitie dominanta);

3. De asemenea, PDC trebuie sa impiedice acele interventii ale guvernelor statelor membre care pot falsifica regulile jocului liber al pietei prin discriminari in favoarea intreprinderilor de stat sau prin acordarea de ajutoare catre anumite firme din sectorul privat (ajutoarele de stat).

Atragem atentia asupra faptului ca reglementarile comunitare din domeniul concurentei interzic numai acele comportamente care pot influenta negativ relatiile comerciale dintre statele membre, fara a avea in vedere si situatiile in care efectele negative sunt vizibile numai la nivelul unui singur stat membru (asemenea situatii sunt de competenta autoritatilor nationale in domeniu). Pe de alta parte, deoarece in cadrul economiei de piata concurenta reprezinta un vector esential in asigurarea succesului economic, sunt considerate ca acceptabile anumite practici, care genereaza efecte pozitive asupra economiei.

Bazele legale ale PDC

art. 3 Tratatul UE - trebuie actionat astfel incat concurenta la nivelul Pietei Comune sa nu fie distorsionata

- art. 85, art. 94 Tratatul UE - controlul Comisiei Europene asupra asupra aranjamentelor/ practicilor restrictive (sau a cartelurilor), a exercitarii abuzive a pozitiei dominante pe piata si a controlului privind acordarea ajutoarelor de stat.

Comisia Comunitatii Europene, prin Directia Generala pentru Concurenta (DG IV), are atributii in privinta aplicarii legislatiei in urmatoarele domenii: I)Comportamentul intreprinderilor; II).Interventiile statului.

I. Comportamentul firmelor se refera la:

A) incheierea unor intelegeri secrete anticoncurentiale

Sunt interzise toate intelegerile - pe orizontala sau/si verticala intre intreprinderi, cartelurile si practicile care au ca obiect sau efect ocolirea, restrictionarea sau distorsionarea concurentei in cadrul Pietei Comune, respectiv, in prezent, al Pietei Interne, si care pot afecta comertul intre statele membre. Asemenea intelegeri sau practici pot imbraca urmatoarele forme:

  • fixarea in mod direct sau indirect a preturilor de vanzare sau cumparare sau a oricaror altor conditii de comercializare (discount si conditii de creditare);
  • intelegeri de impartire a pietelor;
  • atitudine discriminatorie fata de anumiti clienti aflati in concurenta cu altii, ceea ce provoaca celor discriminati un dezavantaj competitiv;
  • boicotul colectiv, adica intelegere intre firme pentru a restrictiona intrarea unor potentiali concurenti sau a forta iesirea de pe piata a unor competitori;
  • impunerea in contracte a unor obligatii suplimentare, si anume, de a cumpara si alte produse, o data cu produsul care face obiectul contractului (asa-numitele 'contracte legate'). Aceasta se intampla mai ales atunci cand cererea de un anumit produs este acoperita de un singur ofertant (cazul unor produse de marca).

Exceptii pot fi admise doar atunci cand se dovedeste, dupa o examinare caz cu caz, ca respectiva cooperare are efecte pozitive pentru productie sau comercializare si pentru consumatori

B) Abuzul de pozitie dominanta pe piata (care permite un comportament abuziv: practici comerciale anticoncurentiale).

Abuzul de pozitie dominanta poate lua forme precum:

  • promovarea de catre firma a unor politici care ameninta intrarea in domeniu a unor noi competitori sau dezvoltarea producatorilor existenti;
  • conditii diferite, discriminatorii, aplicate diferitilor parteneri comerciali la tranzactii similare; impunerea directa sau indirecta de preturi de cumparare sau a altor practici comerciale incorecte;
  • in absenta concurentei, firma poate restrictiona productia sau ajusta preturile produselor sale, in detrimentul consumatorilor;
  • limitarea productiei, a pietelor, a dezvoltarii tehnice, prejudiciind astfel, consumatorii;
  • refuzul de a vinde marfuri unui anumit client;
  • modificarea structurii competitive a unei piete prin achizitionarea de firme.

C) Fuziunile si achizitiile care duc la monopoluri:

Art.82 al Tratatului de la Roma se refera la fuziuni ca metoda care permite intarirea pozitiei dominante a unei firme.

Piata Interna a produs o reorganizare industriala, in conditiile unei noi dimensiuni a pietei, in special in domeniile de varf.

Doua laturi ale fenomenului concentrarii s-au avut in vedere:

  1. Concentrarea devine o conditie a sporirii competitivitatii industriei, facand posibila finantarea cercetarii si inovarii.
  2. In conditiile EC, concentrarea este impulsionata si de nevoia sporirii competitivitatii externe, in fata concurentei firmelor, de mari dimensiuni, in special americane si japoneze.

Important: se impunea reglementarea controlului comunitar asupra unui asemenea fenomen prin definirea noilor dimensiuni ale firmelor; controlul asupra dimensiunii firmelor rezultate din fuziuni sau achizitii. In iunie 1997, reglementarea 4064/1990 privind fuziunile si achizitiile a fost revizuita (pusa in aplicare in martie 1998). pe baza acestei celei mai recente revizuiri, se considera ca o fuziune intra sub controlul Comisiei daca cifra sa de afaceri are anumite dimensiuni

II. Controlul ajutoarelor de stat

Ajutoarele de stat - sustineri pe care statul le acorda intreprinderilor, private sau publice, unor regiuni, unor institutii sau chiar consumatorilor.

  • Din perspectiva legii concurentei, ajutoarele de stat distorsioneaza concurenta atat in interiorul zonei, cat si in comertul cu alte state sau zone, deoarece creeaza un avantaj competitiv anumitor intreprinderi sau sectoare in raport cu altele.
  • Tratatul asupra EEC, Art. 87 (ex.92) stabileste ca orice ajutor dat de statele membre sau prin resursele acestora, in orice forma ar fi acesta, care distorsioneaza sau ameninta cu distorsionarea concurentei, favorizand anumite intreprinderi sau productia anumitor bunuri astfel incat este afectat comertul intre statele membre, este incompatibil cu Piata Comuna.
  • Ajutoare ce se considera compatibile cu Piata Interna: ajutoarele acordate in caz de dezastre naturale sau alte evenimente exceptionale, cele pentru regiuni subdezvoltate, cu rata ridicata a somajului si cu standard de viata scazut (Politica regionala); pentru a facilita dezvoltarea anumitor sectoare economice, daca acestea nu au efect advers asupra comertului, de natura sa afecteze interesul comunitar; ajutoare pentru promovarea culturii si conservarea mostenirii culturale; ajutoare sociale, acordate unor consumatori individuali, cu conditia nediscriminarii privind originea produselor; alte categorii de ajutoare pot fi acordate prin decizii, cu majoritate calificata, ale Consiliului de Ministri, la propunerea Comisiei (vezi: https://www.europa.int ; Competition policy)

D) Cazul intreprinderilor publice

Domeniul utilitatilor - apa, energie (gaz, electricitate), transport feroviar, comunicatiile - traditional au apartinut statului sau, altfel spus, intreprinderilor publice, avand practic monopolul respectivelor domenii. Asemenea intreprinderi publice au necesitat masive subventionari din partea statului, modul lor de administrare si functionare ducand la ineficienta.

  • Nevoia deschiderii lor catre concurenta. In acest sens, au fost aplicate masuri de spargere a monopolurilor de stat, in primul prin dezintegrare verticala, prin separarea gestionarii infrastructurii de serviciile posibil de prestat apeland la respectiva infrastructura (similar separarii care s-a facut intre gestionarea aeroporturilor si serviciile prestate de diverse agentii, nationale sau straine), privatizarea, armonizarea standardelor in domeniu.
  • Primul domeniu al utilitatilor publice care s-a deschis concurentei si care a avansat cel mai mult pe acest drum este cel al telecomunicatiilor. Progresul tehnologic a dus la aparitia unor modalitati alternative de telecomunicatii (telex, telefonie mobila, posta electronica etc.) si la dezvoltarea intr-un ritm incredibil a productiei si pietei echipamentelor aferente.
  • Piata energiei era mai putin accesibila concurentei nu numai datorita monopolului caracteristic acesteia, ci si aspectelor tehnice, infrastructura nefacand posibila furnizarea decat a unui anumit tip de servicii.
  • Treptat, politica comunitara s-a apropiat de liberalizarea pietei energiei prin masuri precum transparenta pretului pentru gaz si electricitate catre utilizatorii industriali si cei casnici; stabilirea de reguli comune pentru piata interna in domeniul electricitatii, si reguli comune pentru piata interna in domeniului gazelor naturale. Prin aceasta, piata respectivelor utilitati se liberalizeaza gradual.

E) Concurenta in domeniul achizitiilor publice

Achizitiile publice se refera la o piata de bunuri, servicii, lucrari pentru care utilizatorii- institutii ale statului (sanatate, invatamant, institutii administrative centrale si locale, politie, armata) sau intreprinderi publice, inclusiv cele din domeniul utilitatilor (transport, telecomunicatii, apa, energie), incheie contracte publice cu furnizori - firme private sau publice, nationale sau straine, plata facandu-se din fonduri nationale (bani publici, de la buget central sau local) si/sau din fonduri straine, respectiv comunitare.

  • Dimensiunea mare a pietei achizitiilor publice.
  • Dominanta era filozofia protectiei furnizorilor nationali si excluderea concurentei.
  • Deschiderea pietei cerea crearea conditiilor de concurenta pentru acordarea nediscriminatorie a contractelor publice si pentru o cheltuire rationala a banilor publici.
  • Initial- preferinta acordata producatorilor europeni (continutul in produse de origine europeana sa fie de cel putin 50% sau, daca nu, pentru a castiga contractul, pretul ofertei sa fie cu cel putin 3% mai mic fata de cel mai scazut pret de oferta din EC).
  • Directivele comunitare au stabilit atribuirea contractelor in domeniul achizitiilor publice exclusiv prin licitatii si pe baza unei anumite proceduri cu urmatoarele etape:
  1. Anuntarea licitatiei in Supplement of the Official Journal si in versiunea electronica a acesteia - Tenders Electronic Daily.Se arata: obiectul licitatiei; caietul de sarcini; conditii de indeplinit de catre ofertanti; termenul de depunere a ofertelor. Se extind licitatiile in forma electronica
  2. Desfasurarea licitatiei, in functie de forma acesteia: deschisa sau inchisa;
  3. Adjudecarea contractului
  • Prin aplicarea corecta, transparenta, a regulilor de atribuire a contractelor publice, ofertantii concureaza intre ei in a respecta cerintele tehnice pretinse de catre utilizator, la preturi mai mici si la conditii de livrare avantajoase.
  • Liberalizarii accesului la achizitiile publice a fost obiect de negociere si in cadrul rundelor comerciale ale GATT. Ca urmare, liberalizarea achizitiilor publice trebuie sa se faca si in raport cu ofertele din afara Uniunii Europene.

BIBLIOGRAFIE

1. "Uniunea Europeana intre federalism si guvernamentalism

interguvernamentalism. Politici comune ale UE", autor: prof.univ.dr. Gabriela Dragan, Editura ASE, 2005

Consiliul Concurentei, Buletin nr.1/2005 sau pe site-ul Comisiei,

www.europa.eu.int/comm/competition/news, Comunicatul de presa IP/04/1313 din 22

octombrie 2004.

Camera de Comert si Industrie a Romaniei si Municipiului Bucuresti, Concurenta si ajutorul de stat. Reglementari nationale si europene, 2005.

. Politica de concurenta in Europa si cetateanul, Comisia Europeana, 2002

In ciuda abordarii promovate de Comisie, de a nu bloca intelegerile si practicile concertate



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1342
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved