Alcoolul si Fazele alcoolismului

Alcoolul

Alcoolul:
Cel mai bine 'merge' alcoolul. Este stupefiantul nr. 1 in Germania si are o istorie multimilenara. Denumirea de 'alcool' provine din limba araba si inseamna 'cel mai nobil'. Efectele sale nu sunt insa tocmai nobile: 2,5 milioane de dependenti in Republica Federala Germania, 40.000 de morti anual, din care aproape 1.500 decedati in traficul rutier. Bauturile alcoolice sunt considerate 'mijloace ce ofera placere' (germ. Genussmittel): Fiecare cetatean german bea anual cel putin 13 litri de alcool pur. Fiecare! Pentru ca statistica include si copiii si persoanele adulte care nu consuma alcool. Daunele materiale provocate anual se ridica la 30 de miliarde de marci germane (15 miliarde ). Asta, fara a atribui valoare in bani vietilor omenesti pierdute

Reprezentanti din clasa alcoolilor:
Metanol, furfurol, alcool izobutilic, alcool izoamilic, acetaldehida, formiatul de etil. Toate aceste substante sunt extrem de toxice. Etanolul este denumirea chimica pentru alcool (corect: Etanolul, sau alcoolul etilic, este cel mai cunoscut dintre alcooli). Athanol ist die chemische Bezeichnung fr Alkohol.
Berea are un continut alcoolic de doua pana la patru procente. Vinul contine de regula opt pana la zece, vinurile rosii 'grele' (de ex. soiul Burgunder) douasprezece pana la paisprezece procente. Vinurilor dulci (vin de Porto, vin de Xeres/Sherry) li se adauga alcool, astfel incat ajung la un continut de 18 - 20%. Whisky-ul, romul, ginul si coniacul au, de regula, un continut de etanol (alcool etilic) de 35 - 45 procente.

Actiune:
Alcoolul actioneaza predominant pe sistemul nervos al omului, mai ales pe centrii ce coordoneaza functiile cerebrale complexe cum ar fi constienta si emotiile, si mai putin pe functiile inferioare, vegetative. Cat de tare este si cat de mult tine acest efect, depinde de concentratia de alcool din organism, ce se determina din sange (alcoolemia) si se masoara in grame de alcool la litrul de sange. Cele mai multe decese survenite in urma unei intoxicatii etanolice au evidentiat o alcoolemie cuprinsa intre 1,8 si 6,7 grame/l. Concentratiile letale sunt cuprinse intre 5,0 si 8,0 g/l; 90% dintre persoanele ce prezinta aceste valori decedeaza.

Unele simptome ale intoxicatiei alcoolice acute seamana mult cu cele din intoxicatia cu opiacee. Naloxona, un antagonist al opiaceelor care anihileaza efectele morfinei si heroinei, poate fi eficienta si in cazul intoxicatiei cu alcool. De regula, nu este insa necesar tratamentul medicamentos; de cele mai multe ori fiind suficienta spalatura gastrica urmata de perfuzii. Organismul metabolizeaza in fiecare ora o parte a alcoolului ingerat. La combustia alcoolului, ca si la metabolizarea altor alimente, se elibereaza o anumita cantitate de energie. Un pahar de tuica are valoarea nutritiva a unui ou. Astfel, la consumatorul (potatorul) cronic apare, mai devreme sau mai tarziu, o stare de avitaminoza, deoarece alcoolicii isi asigura mare parte din aportul nutritiv sub forma de alcool, care nu contine vitamine, dar pentru a carui metabolizare sunt necesare respectivele vitamine.

Mahmureala
Consecintele unei nopti lungi de petrecere sunt cu siguranta cunoscute de toata lumea: o mahmureala puternica. Aceasta se caracterizeaza prin senzatia de presiune la nivelul creierului, cefalee intensa, nervozitate si iritabilitate crescuta, sensibilitate la stimuli externi, oboseala precoce in cazul efortului fizic, precum si transpiratia profuza si o stare generala de epuizare, ca dupa o raceala zdravana.

Efecte:
Alcoolul are un efect narcotic care se instaleaza - ca in cazul altor substante narcotice, precum eterul, cloroformul sau gazul ilariant (oxid de azot, N2O - n. tr.) - dupa un stadiu initial de iritatie/excitatie. Aceasta stare de excitatie se defineste insa mai degraba negativ - prin disparitia inhibitiilor - decat pozitiv. Forta musculara grosiera creste dupa ingestia de alcool in cantitati mici, fiind redusa senzatia de oboseala in timpul starii de excitatie. In acelasi timp, performanta in ceea ce priveste rezolvarea de sarcini complicate, cum ar fi conducerea unui autovehicol, este vizibil afectata, chiar la ingestia de cantitati reduse.
Se reduce nu doar performanta generala, ci si capacitatea de a aprecia propria performanta.
Reducerea aptitudinilor autocritice este doar una dintre consecintele tipice ale consumului de alcool. Cantitati mici pot deja slabi controlul, scad inhibitia, iar 'supra-eul', asa cum a denumit Sigmund Freud regulile sociale pe care fiecare individ si le insuseste in cursul vietii, pierde din semnificatia sa. Dezinhibarea insa este rareori completa. Din fericire, concentratiile de alcool care produc dezinhibarea totala si care ar permite trairea necontrolata a unor impulsuri agresive, produc un efect narcotic atat de puternic, incat persoana in cauza nu mai este in stare sa comita gesturile pentru care nimic nu le-ar mai inhiba. De asemenea, se spune ca efectul stimulator al alcoolului asupra starii de spirit si a emotiilor se explica prin aceeasi dezinhibare, asociata cu sugestia sociala. Ca multe alte droguri, alcoolul creste si el sugestibilitatea individului. Pentru ca reduce autocritica, consumatorul se vede satisfacut in asteptarile sale: daca doreste sa se inveseleasca, se va inveseli, daca asteapta ca alcoolul sa-l linisteasca, el se va calma. La persoana aflata in stare de ebrietate, se evidentiaza mai ales labilitatea dispozitiei si sugestibilitatea crescuta: poate face galagie vesela intr-un moment, iar apoi sa izbucneasca in lacrimi si sa-si planga viata nereusita. In acest sens, alcoolul nu-l inveseleste si nici nu-l intristeaza, ci doar inlatura mecanismele reglatoare care in mod normal echilibreaza oscilatiile vietii psihice. Intai dispar inhibitiile; apoi lipseste capacitatea de a efectua munca de precizie, intelectuala sau fizica; in final, este influentata si activitatea musculara grosiera, si constienta individului este tot mai tulburata. In doze foarte mari, alcoolul determina o stare de narcoza - ce se deosebeste clar de somnul normal - din care cel ebriat abia poate fi trezit. In doze si mai mari, alcoolul devine o toxina cu efect letal. Decesul intervine prin tulburari ale sistemului nervos central: Centrul respirator al creierului este paralizat, inima si circulatia sanguina se prabusesc. Un efect evident al alcoolului se observa la nivelul vaselor sanguine care se dilata. Concomitent, se produce o contractie a vaselor din interiorul organismului, pentru a pastra constanta tensiunea arteriala. Pentru ca sangele se raceste mai repede la suprafata corpului, alcoolul accelereaza pierderea de caldura. In acelasi timp, el paralizeaza centrul termogenezei in creier care regleaza temperatura corpului. Multi alcoolici au inghetat in aer liber, devenind victime ale acestui mecanism complex.

Alcoolismul:
Fazele alcoolismului, dupa Jellinek:

1. Faza prealcoolica: obiceiul de a se relaxa cu bautura, cu tendinta de a creste cantitatea ingerata;
2. Faza prodromala: consumul, in secret, de alcool, gandire orientetata mereu spre consum, aparitia sentimentelor de vinovatie, 'rupturi ale filmului';
3. Consumul prin constrangere: pierderea controlului! Deraierea totala in relatiile sociale, accese de furie, gelozie, mila fata de propria persoana, preocupare pentru asigurarea unor cantitati suficiente, bautul de dimineata;
4. Faza cronica: decaderea personalitatii, tulburari cognitive. Individul bea impreuna cu persoane din medii sociale inferioare. Pierderea tolerantei la alcool, tremuraturi, stari de anxietate, stari de colaps.

Consecinte fizice/biologice:

• gastrita, ulcer gastric, tulburari de absorbtie a vitaminei B12
• ficat de staza (ficat gras), ciroza hepatica cu varice esofagiene
• impotenta, polineuropatie (afectarea tuturor nervilor periferici)
• leziuni cerebrale toxice (modificari de caracter, scaderea performantelor intelectuale)

Psihoze determinate de consumul de alcool
1. Betia patologica
Este o stare de excitatie, respectiv sedare declansata prin consumul de alcool, cu reunoasterea defectuoasa a realitatii, iluzii si halucinatii. Frica excesiva sau furia, agresivitatea puternica, starea de afect si atitudinea violenta pot aparea, in unele cazuri, deja la ingerarea de cantitati minime de alcool (probabil in urma unei predispozitii individuale, de ex. date de leziuni la nivel cerebral).
Durata acestor manifestari este limitata in timp (5-15 min.). Urmeaza somnul terminal si amnezia evenimentului. Aceste faze sunt greu de apreciat in expertizele medico-legale.

2. Delirium tremens
Reprezinta o stare grava in care apar halucinatii vizuale majore, aprecierea gresita a realitatii, agitatie psihomotorie severa, transpiratii profuze, tremuraturi, dereglari periculoase ale frecventei cardiace si tensiunii arteriale. In trecut, starea de delirium tremens era adesea letala, mortalitatea a scazut semnificativ in ultimii ani multumita unor medicamente noi.

3. Halucinoza alcoolica
Se aud voci vorbind intre ele, precum si voci comentatoare care judeca persoana consumatorului. Halucinatiile complexe de situatii includ scene de urmarire si asediu si se asociaza cu anxietate maxima!

4. Gelozia obsesiva a alcoolicului
Este obsesia adesea incorigibila, ca partenera 'merge' cu altul. Se manifesta de regula zgomotos si cu un vocabular ordinar. Originea se gaseste in relatia tensionata a cuplului, datorata tocmai consumului de alcool, precum si in atitudinea evidenta de refuz din partea partenerei. Se adauga problema impotentei, sentimentele de vinovatie din cauza abuzului de alcool, sentimentul de umilire si, nu in ultimul rand, frica de a-si pierde partenerul de viata.

5. Encefalopatia Wernicke
Este o inflamatie acuta a creierului ce poate pune viata in pericol (include somnolenta, paralizia globilor oculari si ataxia=tulburarea coordonarii miscarilor).

6. Sindromul Korsakov
Tulbuari grave ale memoriei, pacientul confabuleaza mult.

Fenomene de sevraj:
Hipertensiunea arteriala, transpiratia profuza, tremuraturi, dureri la nivelul intregului corp (la nivelul trunchiului), anxietate, predelir, tulburari de somn.
Un sindrom acut de sevraj reprezinta intotdeuana o indicatie pentru internarea in spital. Aici, se urmeaza un tratament cu medicamente psihotrope anxiolitice, hipotensoare si perfuzii pentru corectarea pierderii de lichide.