Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

DEFICIENTELE DE MOTRICITATE SI PSIHOMOTRICITATE

sanatate

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
BIOCHIMIE CLINICA
Preventia, preocupare prioritara in medicina moderna
HEPATITA VIRALA B
HISTOLOGIE SI ULTRASTRUCTURA – FOSE NAZALE SI SINUSURI
REFERAT DE NECESITATE - CHIRURGIE
Tintele de volum prospective pentru internarile in spital
SEMIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV
Cistitele
Tumori
ESTE TIMPUL SA DECIZI CEEA CE IN MOD REAL ESTE IMPORTANT PENTRU TINE, SI SA SPUI NU I N REST


DEFICIENTELE DE MOTRICITATE SI PSIHOMOTRICITATE

In sens general, motricitatea umana reprezinta totalitatea actelor motrice, efectuate pentru intretinerea relatiilor cu mediul natural si social, inclusiv prin efectuarea unor deprinderi specifice unui domeniu de activitate. Ea mai poate fi considerata si ca o insusire, o capacitate innascuta si/sau dobandita a fiintei umane de a reactiona, cu ajutorul aparatului locomotor la stimulii externi si interni sub forma unei miscari.




Activitatea de miscare a omului este compusa din miscari reflexe voluntare si involuntare. Actele voluntare reprezinta legarea mai multor miscari elementare, care se petrec in timp si spatiu. La originea oricarei miscari voluntare sta reprezentarea mintala a miscarii. Aceasta reprezentare este determinata de starea tuturor legaturilor existente la nivelul scoartei, de bagajul motric, de intreaga experienta a omului, de constiinta si de informatiile provenite din mediul intern si extern. Miscarile automate sunt acte voluntare, reprezentate de combinarea mai multor miscari, care sunt repetate in aceeasi ordine si in aceleasi conditii, de un numar mare de ori, pana la fixarea tuturor componentelor, formand noi structuri. Miscarile involuntare sunt cele care nu depind de dorinta sau trebuinta omului, ele raspunzand reflex cerintelor functionale ale organelor, aparatelor si sistemelor corpului omenesc, fiind in afara posibilitatii de control ale individului.

Motricitatea participa la constituirea inteligentei prin structuri succesive. Piaget si Wallon remarca faptul ca psihicul si motricul nu sunt doua categorii distincte, supuse, unul gandirii pure si celalalt, mecanismelor fizico-fiziologice, ci sunt expresia bipolara a unui singur proces, acela al adaptarii la conditiile externe. Legatura dintre psihic si motric a fost denumita psihomotricitate, definita ca rezultat al integrarii functiilor motorii si mintale, sub efectul maturizarii sistemului nervos, ce vizeaza raportul subiectului cu corpul sau si cu mediul inconjurator. Piaget vorbeste despre inteligenta senzorio-motrica, in legatura cu faptul ca, in absenta limbajului, actiunile-constructe se sprijina in exclusivitate pe perceptii si miscari si sunt mediate de coordonarile senzorio-motorii ale actiunilor, experienta de cunoastere fiind in cea mai mare parte, miscare. Psihologia demonstreaza ca actul motor sta la baza organizarii cunoasterii si a invatarii, determinand, intr-o proportie considerabila, organizarea mintala a persoanei si fiind el insusi (actul motor) organizat prin miscare.

Structura psihomotricitatii este constituita din :

cunoasterea schemei corporale (si a constiintei de sine): imaginea schemei corporale, pozitiile fundamentale si capacitatea de a opera cu ele, lateralitatea si dominanta acesteia, controlul segmentelor, stabilirea dominantei segmentare;

conduitele motrice de baza – deprinderile motrice de baza

conduitele perceptiv-motrice – orientarea – organizarea – structurarea spatiala si temporala, relaxarea si autocontrolul miscarilor prin limbaj.

Tulburarile motrice si psihomotrice cuprind o paleta extrem de variata, cu o gradatie intinsa de afectiuni, de la cele mai usoare, care nu impiedica desfasurarea normala a activitatii si nu presupun o interventie speciala, copiii din aceasta categorie reusind sa se adapteze normal vietii sociale,  pana la cele care marcheaza intreaga viata a individului, cand handicapul ii impiedica sa intre intr-o competitie obisnuita cu semenii lor normali, in cazul acesta aparand necesitatea unui program diferentiat, cuprinzand demersuri medicale, psihopedagogice si sociale.

Deficientele fizice se constituie ca invaliditati corporale ce slabesc puterea si mobilitatea organismului prin modificari patologice exterioare sau interioare, localizate la nivelul intregului corp ori numai la nivelul unor segmente ale sale. Categoria aceasta cuprinde infirmii motori sau locomotori, cat si pe cei care sufera de unele boli permanente (respiratorii, cardiovasculare, diabetul) care le influenteaza negativ capacitatea fizica. Deficientele fizice sunt abateri de la normalitate prin dereglari morfo-functionale care duc la dezechilibre si evolutii nearmonioase. In lipsa altor anomalii, deficientii fizic sunt normali din punct de vedere al capacitatilor intelectuale, dar din cauza situatiei de exceptie sau a mediului, personalitatea lor poate deveni fragila, cu pronuntate note de frustratie si anxietate, cu conflicte si tensiuni interioare, cu susceptibilitati si sensibilizari care ingreuneaza relationarea cu ceilalti si integrarea sociala.

Cauzele deficientelor fizice

  1. interne, determinate de procesele de crestere si dezvoltare, de natura functiunilor somatice, organice si psihice;
  2. externe, raportate la conditiile de mediu si viata.
  3. directe, care intereseaza elementele proprii ale deficientei
  4. indirecte, care produc o afectiune morfologica sau functionala;
  5. favorizante sau predispozante, in legatura cu ereditatea, asemanari morfologice sau functionale cu ascendentii sau descendentii colaterali, influentele nocive suferite de fat in viata intrauterina, debilitatea congenitala, imaturitatea, nasterea prematura, probleme obstetricale pot constitui baze unor deficiente manifestate imediat dupa nastere, cu repercusiuni in evolutia ulterioara, conditii inadecvate de igiena si viata, lipsa de organizare a activitatii si repaosului, regim alimentar necorespunzator, nivelul scazut de aer si lumina in locuinta, bolile cronice, convalescentele lungi, interventiile chirurgicale dificile, debilitatea fizica, tulburarile cronice, anomaliile senzoriale
  6. declansatoare – a) malformatii si deformatii congenitale, produse prin nedezvoltarea sau dezvoltarea anormala a unor portiuni sau a intregului corp, ca urmare a unor infectii cu caracter cronic, intoxicatii lente (alcoolism, medicamente, saruri radioactive), tulburari endocrine si neuropsihice, carente alimentare si vitaminice, boli ale sangelui; b) actiunea mediului extern asupra fatului, temperatura prea joasa sau prea ridicata, umiditatea excesiva, traumatizarea abdomenului gravidei, carente alimentare, avitaminoze, ingerarea de medicamente sau substante toxice, varsta inaintata a parintilor, interventii traumatizante la nastere, fracturi vicios consolidate, tuberculoza osoasa, mobilitatea prea mare sau prea mica a articulatiilor, pozitii incorecte ale diferitelor segmente din corp, afectiuni neuromusculare, tulburari de metabolism si hormonale, leziuni prin arsuri si degeraturi, atrofii musculare progresive etc.

Clasificarea deficientelor fizice

  1. morfologice (de structura)
  2. functionale (de activitate

Ambele categorii, in functie de intindere si profunzime, pot fi globale sau partiale.

  1. Deficiente morfologice globale:
  1. de crestere – hiposomie si nanosomie, hipersomie si gigantism, dizarmonii, disproportionalitati
  2. de nutritie – obezitatea, debilitatea fizica
  3. de atitudine – determinate de insuficienta aparatului de sustinere – atitudine global insuficienta, rigiditate (tonus muscular exagerat), atitudine global asimetrica (pozitia asimetrica a scheletului osos si a articulatiilor)
  4. tegumente – palide, cianotice, uscate sau umede, cu pete, cicatrici sau exeme, hipertricoza (abundenta parului pe intreg corpul)
  5. musculatura  - medie, redusa sau foarte redusa, cu tonus normal, scazut sau crescut
  6. oasele subtiri sau groase, lungi sau scurte
  7. articulatiile – deformate, cu mobilitate redusa sau exagerata

Deficiente morfologice partiale



  1. deficiente ale capului, fetei si gatului

cap macrocefal, microcefal, brahicefal (fara proeminenta occipitala), doliocefal (cu diametrul antero-posterior alungit si cu sa la mijloc), hidrocefal (exagerat de mare, cu o culoare specifica a pielii), asimetrii, cu proeminente

fata ovala, alungita sau latita, asimetrica cu malformatii, cicatrici sau pareze, cu afectiuni ale ochilor, ale nasului sau urechilor, dinti vicios implantati

gatul - lung sau scurt, subtire sau gros, cifotic, lordotic sau scoliotic, inclinat si rasucit (torticolis), cu relief tiroidian accentuat sau asimetric

  1. deficiente ale trunchiului

toracele – lung sau scurt, ingust sau larg, bombat, plat asimetric, cu stigmate rahitice, cu stern infundat

abdomenul – proeminent, bilobat (strangulat), cu hernii, tonic sau moale

coloana vertebrala – cifoze, lordoze, scolioze

bazinul – asimetrii, larg sau ingust, inclinat lateral

  1. deficiente ale membrelor superioare

in totalitate inegale in lungime si grosime, asimetrice, in flexie sau extensie

umerii – largi sau ingusti, cazuti sau ascutiti, asimetrici, adusi

antebratele – inegale ca lungime sau grosime, curbate, asimetrice

degetele - cu anomalii congenitale, cu deviatii, retractii, in flexie

  1. deficiente ale membrelor inferioare

in totalitate  - inegale in lungime si grosime, cu sechele de paralizii, contracturi sau deficiente morfologice

solduri – cu relief accentuat de depuneri adipoase, asimetrice

genunchi in flexie sau hiperextensie

gambele - recurbate, cu cicatrici posttraumatice sau sechele de paralizii, asimetrice, inegale

gleznele - asimetrice, strambe, scobite

degetele – in „ciocan”(in flexie cu sprijin pe unghii), strambe, suprapuse, cu deformatii

  1. Deficiente functionale

a.  deficiente ale aparatului neuromuscular

paralizii – pierderea totala sau diminuarea posibilitatilor de miscare, din cauza lezarii centrilor nervosi sau a cailor nervoase motorii, a inhibarii functionale a centrilor miscarilor voluntare sau a afectarii mecanismelor de transmitere a excitatiei de la nervul motor la muschi.

hemiplegii – suprimarea totala sau reducerea drastica a miscarilor voluntare in jumatatea stanga sau dreapta a corpului, din cauza lezarii unilaterale cerebrale

hemipareze – reducerea fortei, vitezei si amplitudinii miscarilor voluntare in una din cele doua jumatati ale corpului



paraplegii – suprimarea totala sau reducerea drastica a miscarilor voluntare a membrelor inferioare

parapareze – reducerea fortei, vitezei si amplitudinii miscarilor la nivelul membrelor inferioare

tetraplegii (duble hemiplegii) - suprimarea sau reducerea drastica a miscarilor voluntare la nivelul celor patru membre

tetrapareze – reducerea motricitatii voluntare la nivelul celor patru membre

ataxii – tulburari ale coordonarii miscarilor, in special ale celor voluntare

atetoze – tulburari motorii, constand din miscari involuntare lente, localizate in extremitatile membrelor

apraxii – incapacitati de a executa gesturi adecvate unui scop, fara tulburari neurologice elementare; a. ideatorie – incapacitatea de utilizare corecta a obiectelor uzuale; a. motorie – a membrului superior – imposibilitatea efectuarii flexiei/extensiei degetelor, a pieptanatului, a salutului; a. faciala – imposibilitatea de a efectua la cerere miscari ale fetei; a. buco-linguala – imposibilitatea de a efectua miscari voluntare de masticatie, deglutitie, scoaterea limbii;

diskinezii – incetinirea efectuarii unor miscari, cu forme: distonii, rigiditate, tremor

coreea – miscari involuntare, bruste, dezordonate, ilogice, neregulate, accentuate in cazul motricitatii voluntare cand apar si emotiile

distonia – posturi anormale cu tonus dezordonat, cu grade de extensie si flexie la nivelul extremitatilor

rigiditatea – rezistenta musculara crescuta si continua pe toata durata unei miscari

spasticitatea – cresterea persistenta a reflexului de intindere, rezistenta musculara crescuta la miscarile care produc intindere si care cedeaza brusc

spasm – contractie involuntara puternica a unui muschi sau grup de muschi

tremor – miscari iesite de sub control, cu ritm fin, alternant

b.  deficiente si tulburari ale aparatelor si principalelor functii

deficiente si tulburari ale aparatului respirator

deficiente si tulburari ale aparatului cardiovascular, manifestate prin cianoze, edeme, subdezvoltarea copiilor

deficiente si tulburari ale aparatului digestiv si ale functiilor de nutritie

deficientele sistemului endocrin, manifestate prin tulburari de crestere si dezvoltare

deficientele organelor de simt care determina o serie de abateri de la normal in pozitia corpului

SPECIFICUL TERAPIILOR CORECTIV-RECUPERATIVE SI PROBLEMATICA PROTEZARII

Terapiile folosesc mijloacele culturii fizice medicale si se aplica simultan sau consecutiv tratamentului medical. Cuprind exercitii fizice selectionate si sistematizate in tehnici adaptate fiecarui tip de deficienta, de asemenea tehnici de tipul masajului, fizioterapiei, balneoterapiei, climatoterapiei.

Principiile avute in vedere sunt cele ale gradarii si dozarii efortului, a spiralei de la usor la greu, de la cunoscut la necunoscut, a consolidarii rezultatelor obtinute.

Se are in vedere prevenirea instalarii deficientelor, prin regim igienic de viata si munca.

Protezarea se refera uneori la mijloace radicale, chirurgicale, dar si la o serie de mijloace ortopedice, sau proteze pentru corectarea deficientelor senzoriale. Cele mai cunoscute sunt protezarile pentru inlocuirea unui organ, a unui segment, pot fi vizibile, altele nu sunt vizibile (segmente ale unor vase, valve ale cordului). Trebuie avute in vedere problemele legate de modificarea structurii si comportamentului psiho-social al individului protezat, educarea atat a protezatilor, cat si a celorlalti membri ai societatii.

Copiii care sunt nevoiti sa ramana mai mult timp izolati sau cei cu diverse paralizii sau deficiente de deplasare beneficiaza de invatamant la domiciliu, in institutii de cura sau tratament.

Succesul activitatilor recuperative depinde de inceperea acestora cat mai devreme, de antrenarea si pregatirea parintilor pentru a sprijini si a intelege necesitatile copiilor cu acest tip de deficiente.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 4762
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site