Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

PRINCIPIILE MANAGEMENTULUI LOGISTIC AL SITUATIILOR DE URGENTA

sanatate

+ Font mai mare | - Font mai mic




PRINCIPIILE MANAGEMENTULUI LOGISTIC AL SITUATIILOR DE URGENTA

1 Principiile managementului logistic al situatiilor de urgenta

a. previziunea si prevenirea;




b. prioritatea protectiei si salvarii vietii oamenilor;

c. respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului;

d. asumarea responsabilitatii gestionarii situatiilor de urgenta de catre autoritatile

administratiei publice;

e. cooperarea la nivel national, regional si international cu organisme si organizatii 

similare;

f. transparenta activitatilor desfasurate pentru gestionarea situatiilor de urgenta, astfel

incat acestea sa nu conduca la agravarea efectelor produse;

g. continuitatea si gradualitatea activitatilor de gestionare a situatiilor de urgenta, de la nivelul

autoritatilor administratiei publice locale pana la nivelul autoritatilor administratiei publice

centrale, in functie de amploarea si de intensitatea acestora;

h. operativitatea, conlucrarea activa si subordonarea ierarhica a componentelor Sistemului National.

Limitarea si inlaturarea urmarilor situatiilor de urgenta civila cuprind ansamblul de activitati si actiuni executate in scopul restabilirii situatiei de normalitate in zonele afectate.

La actiunile de limitare si inlaturare a urmarilor situatiilor de urgenta civila participa structuri de interventie din cadrul Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, existente pe timp de pace sau care se pot mobiliza in timp scurt, unitati si formatiuni militare ale Ministerului Administratiei si Internelor, Ministerului Apararii Nationale, servicii de urgenta voluntare, formatiuni de Cruce Rosie si alte structuri cu atributii in domeniu. Interventia se realizeaza pe baza planurilor de interventie si cooperare intocmite de autoritatile competente. La limitarea si inlaturarea urmarilor dezastrelor pot participa si formatiuni de interventie private.

Monitorizarea, evidenta, gestionarea si evaluarea riscurilor, organizarea si desfasurarea interventiei la producerea unor tipuri de risc revine conform H.G. nr. 1489/2004, 1490/2004, 1491/2004, Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta prin Centrul Operational National, Inspectoratului pentru Situatii de Urgente Judetean prin Centrul Operational si Comitetului Judetean pentru Situatii de Urgenta prin Secretariatul Tehnic Permanent care functioneaza pe langa Centrul Operational din cadrul Inspectoratului Judetean pentru Situatii de Urgenta – la nivel local si prin grupurile de suport tehnic pe tipuri de risc care functioneaza pe langa Comitetul Judetean pentru Situatii de Urgenta, iar la nivel localitati revine Comitetelor Locale pentru Situatii de Urgenta, centrelor operative cu activitate temporara si specialistilor din cadrul comisiilor locale si consultanti tehnici.

La agenti economici, institutii publice si societati comerciale acoperirea riscurilor privind monitorizarea, evaluarea, evidenta intra in competenta conducatorilor acestora ajutati de catre specialisti si inspectori de specialitate pe linia situatiilor de urgenta.

La nivelul Comitetului judetean pentru situatii de urgenta, a Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta judetean si a comitetelor locale pentru situatii de urgenta s-a stabilit un flux informational decizional pentru informare si raportare a situatiilor de risc produse pe teritoriul de competenta in conformitate cu fluxul stabilit la nivelul Sistemului National de Management al Situatiilor de Urgenta.

Managementul (conducerea cu eficienta) actiunilor de in caz de dezastre (calamitati si dezastre), implica cunoasterea si analiza activitatilor ce trebuie desfasurate in astfel de situatii, conform unor proceduri prestabilite. Aceste activitati trebuie sa se desfasoare la toate nivelurile: national; teritorial si local de catre organismele cu responsabilitati, in scopul de a asigura: realizarea si aplicarea masurilor/actiunilor de previziune (prognoza), prevenire, protectie si interventie; minimizarea volumului pierderilor umane sau materiale; diminuarea si/sau inlaturarea riscului, daca este posibil.

Managementul situatiilor de urgenta se refera la planificarea, organizarea, desfasurarea si conducerea actiunilor.

Acestea trebuie sa fie prevazute pentru toate fazele de desfasurare a urgentelor civile:

inainte de producerea dezastrului (predezastru);

pe timpul producerii dezastrului;

dupa dezastru (postdezastru);

actiuni pe termen lung.

1.1 Activitati predezastru

Activitatile predezastru constituie ansamblul masurilor realizate in vederea asigurarii impotriva efectelor dezastrelor, cat si a reducerii pierderilor umane si materiale.

Aceste activitati se desfasoara cu scopul de a asigura: realizarea masurilor/actiunilor de previziune (prognoza) si prevenirea urmarilor dezastrelor; protectia oamenilor, animalelor, resurselor, bunurilor si valorilor materiale; conceptia si conditiile de realizare a interventiei; actiunile pe termen lung.

Autoritatile publice si locale, institutiile de specialitate cu atributii in domeniu impreuna cu serviciile profesioniste pentru situatii de urgenta, desfasoara urmatoarele activitati predezastru:

Identificarea, localizarea si inventarierea surselor de risc pe baza: studiului zonei seismice; caracteristicilor cursurilor de apa si constructiilor hidrotehnice; conditiilor geologice si hidrometeorologice; amplasarea obiectivelor de risc (nuclear, chimic etc.);

Urmarirea evitarii efectelor distructive prin: analiza amplasamentelor si a conditiilor existente; restrictii asupra activitatilor in zonele de risc; interdictii pentru noi amplasamente; urmarirea respectarii cadrului legal de proiectare, executie, comportare si exploatare; urmarirea existentei, completarii si adoptarii sistemelor de notificare-informare, supraveghere si control;

Evaluarea riscului si urmarii (amploarea) dezastrelor avand in vedere: frecventa si caracteristicile dezastrelor posibile/probabile; stabilirea/determinarea vulnerabilitatii in toate domeniile: oameni, animale, resurse, bunuri si valori materiale, mediul inconjurator, implicatii sociale si morale; costuri implicate; stabilirea masurilor pentru prognozarea/previziunea dezastrelor si mai ales a urmarilor acestora prin analiza conditiilor geografice, geologice, meteorologice (de vreme), structura economica, urbanism, structura demografica, resurse (necesar si posibilitati);

Urmarirea realizarii unor masuri si actiuni de corectie a caracteristicilor si conditiilor de functionare/exploatare in vederea diminuarii si eliminarii vulnerabilitatii prin: consolidare si refacere; reutilare si retehnologizare; investitii noi in locul celor vulnerabile, care nu se mai pot corecta; refaceri, amenajari ale unor conditii de mediu;

Realizarea, completarea si adoptarea structurilor organizatorice (sefi, inspectori, comisii, formatii, unitati etc.) la toate nivelurile care sa asigure planificarea, conducerea si coordonarea activitatilor la dezastre: stabilirea structurilor organizatorice si incadrarea cu personal corespunzator;

Elaborarea conceptiei de realizare a actiunilor de protectie – interventie prin: identificarea actiunilor de protectie – interventie pe tipuri de dezastre; elaborarea conceptiei de desfasurare a actiunilor de interventie la dezastre; elaborarea planului de protectie si interventie in caz de situatii de urgenta, a planului de evacuare in situatii de urgenta, a celorlalte documente de conducere; elaborarea masurilor de asigurare logistica a actiunilor de interventie; stabilirea responsabilitatilor si a masurilor pentru intreaga structura organizatorica; stabilirea masurilor si actiunilor de protectie a oamenilor, animalelor, resurselor, bunurilor si valorilor materiale;

Asigurarea resurselor materiale si financiare necesare functionarii sistemului de protectie interventie: stabilirea necesarului de resurse materiale si financiare; stabilirea cailor si modalitatilor de asigurare a resurselor; planificarea acestora;

Asigurarea instruirii, pregatirii, antrenarii organismelor/organelor de conducere si executie destinate interventiei si a populatiei: stabilirea categoriilor de organisme si personal care trebuie instruite si pregatite; elaborarea planurilor de pregatire; stabilirea formelor de instruire/pregatire; asigurarea resurselor materiale si financiare necesare; desfasurarea instruirii, pregatirii, antrenarii organelor de conducere si de executie, precum si a populatiei;

Stabilirea regulilor de comportare pentru realizarea actiunilor de protectie – interventie, pe etape: stabilirea domeniului si scopului acestor reguli; elaborarea regulilor de comportare; stabilirea unor limite si valori de referinta pentru risc si vulnerabilitate.

1.2 Activitati in timpul dezastrului

Actiunile pe timpul producerii dezastrului se desfasoara cu scopul de a asigura avertizarea despre producerea evenimentului in vederea minimizarii si realizarii protectiei.

Desfasurarea actiunilor in timpul producerii dezastrului este conditionata de caracteristicile acestuia, in aceasta faza, in functie de natura evenimentului dezastros, se desfasoara urmatoarele activitati:

Asigurarea instiintarii, informarii si alarmarii prin: pregatirea mijloacelor de instiintare, informare si alarmare; mentinerea in stare de operativitate a sistemului de instiintare, informare si alarmare; culegerea/primirea datelor si informatiilor despre dezastre; alarmarea populatiei despre pericolul sau iminenta producerii unui dezastru; alarmarea, constituirea si informarea membrilor comitetelor locale pentru situatii de urgenta precum si a structurilor constituite pentru interventie in vederea activarii lor; raportarea datelor preliminare Centrului National Operational al Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta;

Analiza situatiei create in urma producerii unui dezastru prin: primirea/centralizarea datelor si informatiilor despre dezastru produs; supravegherea si controlul surselor de dezastru; informarea membrilor comitetelor locale pentru situatii de urgenta in legatura cu situatia creata; evaluarea pierderilor/distrugerilor provocate de dezastru; stabilirea celor mai urgente masuri de limitare a pierderilor/pagubelor, cercetarea si cautarea supravietuitorilor; stabilirea necesarului de forte si mijloace pentru lichidarea urmarilor dezastrului;

Luarea hotararii pentru interventie prin: aprobarea rapoartelor de documentare a membrilor comitetelor pentru situatii de urgenta; stabilirea masurilor precise, cu termene si responsabilitati, precise; masuri pentru functionarea oportuna a fluxului informational; redactarea dispozitiunii ordinului de interventie pentru trecerea la aplicarea masurilor de protectie stabilite si transmiterea acesteia la localitati si agenti economici;

Asigurarea protectiei individuale si familiale: urmarirea realizarii masurilor si actiunilor de pregatire a locuintei/gospodariei; aplicarea masurilor si actiunilor de protectie individuala si familiala;

Urmarirea asigurarii masurilor de protectie colectiva (de grup): stabilirea masurilor si actiunilor de protectie colectiva (de grup), urmarirea asigurarii materiale a acestora si aplicarea corecta a acestora; aplicarea restrictiilor de acces, circulatie si consum;

Urmarirea asigurarii actiunilor de protectie a oamenilor, animalelor, bunurilor si valorilor materiale prin: evacuare – relaxare: asigurarea conditiilor si resurselor necesare evacuarii si/sau relocarii, conform prevederilor Planurilor de evacuare; desfasurarea actiunilor de evacuare si/sau relocare;

Localizarea si impiedicarea extinderii unor urmari ale dezastrului.

1.3 Activitati postdezastru

Si in aceasta faza a evolutiei evenimentului alegerea si implementarea actiunilor este conditionata de tipul dezastrului si directia de propagare a efectelor acestuia.

Actiunile urmaresc asigurarea masurilor de protectie si a actiunilor pentru localizarea si inlaturarea dezastrului. Aceste actiuni se desfasoara in etape astfel: ajutorul familial (vecini); interventia formatiilor – locale (judet, national, international).

Ordinea si prioritatea de executare a acestor actiuni se stabilesc in functie de fazele de dezvoltare a evenimentului: initiala, intermediara, finala.

Activitatile postdezastru se executa pentru a asigura continuitatea protectiei in zonele periclitate prin mentinerea/intensificarea masurilor aplicate anterior si desfasurarea actiunilor de interventie.

Scopul actiunilor de interventie il constituie localizarea si inlaturarea urmarilor dezastrului, salvarea oamenilor si diminuarea pierderilor:

Desfasurarea activitatilor specifice de conducere pe care le desfasoara comitetele locale pentru situatii de urgenta: culegerea de date, analiza, elaborarea deciziilor si transmiterea dispozitiilor pentru interventia fortelor destinate pentru interventie; notificarea dezastrului; informarea permanenta a populatiei prin folosirea mas-media;

Cercetarea – cautarea cu ajutorul elementelor specializate pentru: depistarea – supravietuitorilor si victimelor (avarii la retele de utilitati; distrugerilor la cladiri; cailor de acces blocate); prevenirea altor pericole complementare;

Supravegherea si controlul zonelor afectate pentru: stabilirea prioritatilor; organizarea cooperarii intre fortele participante;

Asistenta medicala si psihologica prin: acordarea primului ajutor, a ajutorului medical de urgenta pentru oameni si animale; transportul ranitilor si spitalizarea acestora; asigurarea masurilor de profilaxie in vederea impiedicarii si declansarii unor epidemii si/sau epizootii;

Asigurarea asistentei sinistratilor prin: organizarea evacuarii si realizarea de locuri (cazare) pentru adapostirea acestora; organizarea transportului si distributiei apei potabile, alimentelor si articolelor de imbracaminte;

Realizarea masurilor de paza si ordine prin: restrictii ale circulatiei in zonele afectate; asigurarea pazei obiectivelor importante; indrumarea circulatiei.

Asistenta religioasa prin: organizarea unor puncte de primire si evidenta a persoanelor decedate pentru identificarea lor de catre rude; rezolvarea operativa a formalitatilor legale necesare; inhumarea persoanelor decedate.

2. Riscuri potentiale pe teritoriul Romaniei

Omul traieste permanent intr-un mediu in care este expus unei mari diversitati de situatii mai mult sau mai putin periculoase generate de numerosi factori. Manifestarile extreme ale fenomenelor naturale cum sunt cutremurele puternice, furtunile, inundatiile la care se adauga accidentele tehnologice si situatiile conflictuale, pot sa aiba influenta directa asupra vietii fiecarei persoane si asupra societatii in ansamblu.

2.1 Dezastrul este un eveniment amenintator si reprezinta aparitia, intr-o anumita perioada, a unui fenomen potential daunator pentru om, pentru bunurile materiale produse de acesta si pentru mediul inconjurator.

Deci, dezastrul este un fenomen natural sau antropogen daunator omului, iar consecintele lui sunt datorate depasirii masurilor de siguranta pe care orice societate si le impune.

Dezastrul de tip natural reprezinta o forma de interactiune dintre om si mediul inconjurator, in cadrul careia sunt depasite anumite praguri de adaptare a societatii. Pentru producerea lor este necesara prezenta societatii omenesti. Daca o avalansa se produce in Antarctica, aceasta este numai un fenomen natural. Daca acelasi fenomen este inregistrat in Muntii Fagaras, spre exemplu, unde este afectata o cabana sau o sosea, suntem in prezenta unui dezastru natural.

Dezastrul de tip antropogen este fenomenul potential daunator societatii, declansat de activitatile umane.

Aceste fenomene sunt legate de dezvoltarea tehnologiilor moderne, de activitatile agricole, de amenajare a spatiului, de transporturi si de conflictele militare.

Vulnerabilitatea pune in evidenta cat de mult este expus omul si bunurile sale in fata diferitelor tipuri de dezastru, indicand nivelul pagubelor pe care poate sa le produca un anumit fenomen.

Distrugerea mediului determina o crestere a vulnerabilitatii. Spre exemplu, despaduririle determina o intensificare a eroziunii si alunecarilor, producerea unor viituri mai rapide si mai puternice si o crestere a vulnerabilitatii asezarilor si cailor de comunicatii.

Riscul reprezinta nivelul probabil al pierderilor de vieti omenesti, al numarului de raniti, al pagubelor produse proprietatilor si al activitatilor economice de un anumit fenomen natural sau grup de fenomene intr-un anumit loc si intr-o anumita perioada.

Elementele la risc sunt reprezentate de populatie, de proprietati, de caile de comunicatie, de activitatile economice etc., expuse riscului intr-un anumit areal.

Dezastrele pot fi clasificate in functie de mai multe criterii, cum sunt:

modul de formare (geneza):

o       naturale: exogene si endogene;

o       antropogene;

durata de manifestare:

o       rapide si lente;

arealul afectat:

o       globale sistemice;

o       globale cu efecte regionale;

o       regionale;

o       locale si punctuale;

numarul victimelor;

complexitatea fenomenelor:

o       cu efecte reduse;

o       cu efecte severe;

o       dezastre (catastrofe).

a)            In functie de geneza se disting doua mari categorii:

hazard natural - in care fenomenele respective sunt declansate de factorii de mediu;

hazard antropogen – care au la baza diferite activitati umane.

Dezastrele naturale cuprinde doua mari grupe de fenomene generate de factorii endogeni si exogeni.

Dezastrele endogene include eruptiile vulcanice si cutremurele, fenomene care prin amploarea lor genereaza, in cele mai multe situatii, numeroase pierderi de vieti omenesti si pagube materiale. Actiunea lor este generata de energia provenita din interiorul planetei, ca urmare a redistribuirii permanente a caldurii prin curentii de convectie.

Dezastrele exogene se diferentiaza in tipuri de hazard climatice (ciclonii, furtunile, fulgerele, grindina, poleiul, seceta etc.), hidrologice (inundatiile), oceanografice (ridicarea nivelului Oceanului Planetar, icebergurile), biologice (epidemiile, invaziile de insecte si rozatoare), biofizice (focul) si astrofizice (caderea meteoritilor).

Dezastrele antropogene este generat de diferite activitati umane si cuprinde accidentele din industrie, agricultura, transporturi si razboaiele.

b)            In functie de durata de manifestare:

rapide (cutremurele, tornadele, viiturile);

indelungate (secete, ridicare nivelului Oceanului Planetar).

c)            In functie de suprafata afectata:

Dezastrele globale de tip sistemic se manifesta in cadrul intregului Sistem Terestru si reprezinta efectele globale ale presiunii societatii asupra mediului. Exemple de acest gen de dezastre: tendinta de incalzire a climei datorita efectului de sera, reducerea stratului de ozon.

Dezastrele globale cu efecte regionale ca, de exemplu, desertificare si eroziunea solurilor. Aceste tipuri de dezastre devin globale numai prin cumulare.

Dezastrele regionale care afecteaza suprafete intinse pe continente si oceane si cuprinde: ciclonii, furtunile tropicale si poluarea.

Dezastrele locale si punctual ca, de exemplu, alunecarile de teren, procesele de ravinare, eruptiile vulcanice, cutremurele. Desi se manifesta pe suprafete restranse, aceste dezastre pot sa aiba efecte deosebit de puternice.

d)     In functie de marimea efectelor (numar de persoane afectate, pagube economice, distrugeri ale mediului), dezastrele se diferentiaza in:

Dezastre cu efect redus care produc pagube mici ce pot fi remediate prin forte locale.

Dezastre cu efect sever care produc perturbari ale functionarii societatii. pagube importante si raniri de persoane ce necesita interventia formatiunilor de protectie civila si a altor organisme abilitate.

Dezastre (catastrofe) care produc intreruperea sau perturbarea grava a functionarii societatii si genereaza victime omenesti, mari pagube materiale si distrugeri ale mediului.

Cele mai mari dezastre din secolul trecut sunt cutremurul de la Tangsan (R.P. Chineza), din 1976, cu 250.000 de victime, ciclonul si inundatiile din Bangladesh, din 1970, cu 22000 de victime. Cel mai costisitor dezastru este considerat cutremurul de la Kobe, Japonia (ianuarie 1975), cu pagube de 100 miliarde dolari.

Teritoriului Romaniei ii sunt caracteristice urmatoarele tipuri de dezastre:

dezastre naturale: cutremure, alunecari si prabusiri de teren, inundatii, fenomene meteorologice periculoase (seceta, inzapeziri, chiciura, grindina, furtuni), epidemii si epizootii;

dezastre antropogene (tehnologice): accidente nucleare si/sau urgente radiologice, accidente chimice, avarii la constructiile hidrotehnice, incendii de masa, explozii, accidente majore pe caile de comunicatie (aeriene, feroviare, rutiere, fluviale si maritime), poluari accidentale cu hidrocarburi sau alte substante periculoase.

Cutremure

Teritoriul Romaniei este caracterizat printr-o seismicitate ridicata, asemanatoare cu cea a Greciei, Turciei si Italiei, din ansamblul seismotectonic al Europei, precum si cu seismicitatea altor tari din lume (Japonia, China, USA etc.).

Complexitatea si varietatea tectonicii teritoriului Romaniei si in special a Zonei Vrancea, care este centrata pe tripla jonctiune a celor trei unitati tectonice, Placa Est-europeana, Subplaca Intra-alpina si Subplaca Moesica, determina producerea cutremurelor intracrustale si subcrustale in zona de curbura a Carpatilor Orientali (zona Vrancea), denumita 'Zona Seismogena Vrancea', conform figurii de mai jos.

Figura 1.1

Complexitatea si dinamica structurilor tectonice crustale si subcrustale determina producerea unor cutremure in interiorul crustei terestre (cutremure intracrustale, cu adancimi mai mici de 60 -70 km) si sub crusta (cutremure subcrustale, cu adancimi peste 70 km).

Zona Seismogena Vrancea poate fi caracterizata prin urmatoarele particularitati:

aria epicentrala de aproximativ 2100 km2;

existenta unor anumite regularitati in producerea cutremurelor;

persistenta, la scara globala, a focarelor in aproximativ acelasi loc;

inalta rata a seismicitatii (2-3 seisme distrugatoare pe secol);

aparitia, in general, a socurilor principale ca dubleti;

suprafetele mari pe care se produc efecte macroseismice semnificative, asociate acestor cutremure, care uneori depasesc frontierele tarii;

hipocentrele cutremurelor subcrustale majore cuprinse intre 60-200 km;

procesele de seismogeneza, precum si particularitatile tectonice, structurale si geologice, care determina de regula forma puternic alungita a izoseismelor pe directia NE-SV si aparitia unor amplificari locale ale intensitatii seismice la distante de 200 - 300 km de epicentru, efectele macroseismice manifestandu-se uneori la distante mari (Varsovia, St. Petersburg, Moscova, Constantinopol (Istambul), Sofia, Belgrad, Budapesta etc.;

circa 50% din teritoriul tarii afectat puternic de cutremurele vrancene.

Cel mai puternic cutremur vrancean, produs la 26 octombrie 1802, a provocat efecte macroseismice pe un enorm domeniu al suprafetei terestre, marginit de o curba inchisa trecand prin Varsovia, St. Petersburg, Moscova, Constantinopol (Istanbul), Sofia, Belgrad, Budapesta, etc. Seismul s-a produs sub crusta terestra (subcrustal), la o adancime probabila de peste 150 km. Un cutremur (de asemenea, vrancean), asemanator prin efectele macroseismice cu importante pierderi de vieti umane si distrugeri materiale pe o arie extinsa pe teritoriile actualelor state Ucraina, Moldova, Ungaria si in Peninsula Balcanica, a fost cel din 23 ianuarie 1838.

Conform cunostintelor actuale, zona seismogena vranceana produce in medie, pe secol, peste 95% din energia seismica eliberata pe teritoriul Romaniei.

Caracterul ciclic marcat al activitatii zonei seismogene vrancene este evidentiat de cataloagele de cutremur care acopera perioada din anul 984 pana in prezent. Analiza statistica a datelor din aceste cataloage evidentiaza o perioada predominanta de 34…35 ani. Avand in vedere aceste fapte, au fost facute mai multe prognoze privind proximul eveniment seismic major generat de zona vranceana. O prima prognoza (1985) a fost 2004 4 ani. O analiza in spirit probabilistic a unor specialisti in domeniu a evidentiat, cu probabilitati de 80%, urmatoarele ferestre de timp si de magnitudine MGR: producerea dupa 2001 si inainte de 2013; magnitudinea cel putin 6,8 si mai putin decat 7,6, cu magnitudine probabila 7,2.

Avand in vedere aceste elemente, se pot propune drept cutremure de scenariu cutremurele:

Eveniment, cu perioada de revenire

Magnitudine MGR

Intensitate IMSK in Bucuresti

Moderat (20 ani)

6,8…7.0

VII

Sever (50…100 ani)

7.2…7.4

VIII

Extrem (>200 ani)

7.5…7.6

IX

Analiza statistica a fenomenului de atenuare, efectuata pe baza a celor 150 programe obtinute in timpul celor trei cutremure vrancene din 1986.08.30, 1990.030 si 1990.031 a evidentiat variabilitatea mare a atenuarii, sub raportul ratei de atenuare si al directivitatii.

Din statistica activitatii seismice rezulta ca in intervalul de timp 984 AD - 2000, pe teritoriul Romaniei s-au produs un numar de 7022 de evenimente seismice naturale.

Cele mai puternice cutremure produse in Zona Seismogena Vrancea sunt: pe langa cutremurele subcrustale se produc si cutremure intracrustale in provinciile Banat, Crisana, Maramures etc., cutremure generate de miscari bruste pe falii de suprafata.



Referitor la provincia geografica Transilvania, in care sunt incluse provinciile fiziografico-seismologice: Crisana, Maramures, Transilvania, seismicitatea se manifesta difuz, fiind prezenta, mai ales, la marginile vestice si nordice (Crisana - Bihor si Maramures). Totusi, mai exista surse seismice si in partea centrala si sudica (Medias-Tarnaveni si zona muntilor Fagaras).

Provincia fiziografico-seismologica Banat se manifesta printr-o activitate seismica destul de importanta, atat din punct de vedere al frecventei de producere, cat si din cel al energiilor seismice eliberate ale caror efecte macroseismice s-au manifestat destul de violent (prin pierderi de vieti umane si pagube materiale). Aceasta manifestare este pusa in legatura cu situarea Banatului in vecinatatea celeilalte zone de curbura a Carpatilor, unde acestia se racordeaza Balcanilor.

In cazul cutremurelor fagarasene se manifesta o tendinta ridicata de ciclicitate (cu perioada de ordinul 80…85 ani) pentru cutremurele cu magnitudini de ordinul 6.0…6.

Cel mai vechi eveniment seismic, mentionat in fisierul cu date pentru Transilvania, dateaza din 08 ianuarie 1223, cu epicentrul in zona Medias-Tarnaveni si o intensitate maxima de Imax = VIII (grade Mercalli). Cel mai puternic cutremur transilvan, cunoscut din documentele istorice, s-a produs la 26 octombrie 1550, in zona Fagaras, (Imax = IX grd. Mercalli).

In alte zone, de exemplu in Maramures, unul din cele mai mari evenimente s-a produs la 23 ianuarie 1784, in zona Oas, cu Imax = VII; in zona Crisana - Bihor cel mai puternic eveniment s-a produs la 04 iulie 1829, cu epicentru la Pitcola, avand Imax = VIII etc.:

Perioadele de revenire pentru evenimentele mari sunt de cateva sute de ani.

Pentru perioada moderna (dupa 1900) nu avem inregistrate decat cutremure cu intensitati care nu depasesc intensitatea VI (Mercalli) ori magnitudini 5 (Richter). O exceptie o constituie cutremurul fagarasean din 26 ianuarie 1916, Imax = VIII 1/2 (grd. Mercalli) ori magnitudine MGR = 6.

Pe langa aceste efecte, tara noastra este expusa riscului determinat si de existenta surselor seismice aflate pe teritoriile statelor vecine. Se remarca in acest context cutremurul de magnitudine 7.2 produs in 1901 (Imax = X) in zona Sabla - Kaliacra din partea din Dobrogea apartinand Bulgariei, situata in apropierea frontierei cu Romania.

Ca si in alte regiuni geografice, efectele seismelor din regiunea Romaniei nu recunosc frontierele de stat. Pe de o parte, cutremurele cu epicentre in Romania (in special cutremurele vrancene) afecteaza si teritoriile statelor invecinate (in primul rand, Republica Moldova si Bulgaria).

Pe de alta parte cutremure cu epicentre in tarile invecinate (in special cele din nord-estul Bulgariei si estul Iugoslaviei) pot afecta in mod sever zonele de frontiera ale Romaniei (respectiv, sudul Dobrogei, sudul Banatului, vestul Olteniei).

Din lantul de cutremure ce au avut loc pe teritoriul tarii trebuie mentionate cele conservate in documentele vremii – 1802, cunoscut si sub numele de cutremurul cel mare si, mai ales, cele din anii 1940 si 1977.

La 4 martie 1977 s-au inregistrat 1570 victime si pagube de peste 2 mld. dolari. Sectorul cel mai afectat de cutremurul din 1977 a fost cel al locuintelor, apreciindu-se pierderi de cca. 1,1 mld. dolari ca urmare a distrugerii sau avarierii grave a 156 mii apartamente in zone urbane si 21,5 mii locuinte in zone rurale, alte 336 mii apartamente si respectiv 117 mii locuinte necesitand reparatii.

Ca urmare a cutremurului din 10 noiembrie 1940 au fost afectate puternic judetele si orasele din zona epicentrala: Panciu-Focsani, Galati, Barlad, Braila, Buzau, Valeni. In Bucuresti prabusirea blocului Carlton si a altor cladiri a fost spectaculoasa, dar nesemnificativa pentru economia orasului, in timp, ce avarierea celorlalte cladiri inalte a fost remarcata numai in studiile ingineresti; avariile aparent nepericuloase fiind usor reparate de proprietari, impactul acestei operatiuni s-a resimtit abia in 1977 (28 de cladiri inalte pre-1940 prabusite);

Ca urmare a cutremurului din 4 martie 1977 au fost afectate mai puternic judetele din sud-estul tarii, iar in mai multe din orasele mari, ca Bucuresti, concentrarea avariilor (1,4 miliarde pierderi), in special in zona centrala a constituit o problema sociala importanta.

Ca urmare a seismelor locale din zona de vest a tarii incepute cu cutremurul din Balnoc, din data de 12 iulie 1991, impactul micro-economic si social la scara zonelor rurale afectate a fost major, prin distrugerea locuintelor si dificultatea refacerii intr-o perioada de tranzitie, in care autoritatile centrale si locale nu aveau resurse destinate acestui scop. Situatia nu este rezolvata nici in prezent in privinta reconstructiei sau reparatiei in conditii de siguranta a cladirilor rurale respective, in timp ce activitatea seismica locala continua.

In celelalte sectoare, avariile au condus la pierderi de utilaje si uneori la oprirea sau reducerea productiei ori activitatii pentru o anumita perioada.

Programul de educare antiseismica a populatiei, actiune cu caracter national, a fost initiat dupa cutremurul din 30 mai 1990, prin Hotararea Guvernului Romaniei nr. 644/1990. In prezent, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 47/1994 privind apararea impotriva dezastrelor, Agentia Nationala pentru Stiinta, Tehnologie si Inventica (ANSTI) finanteaza temele stiintifice in domeniu, iar Ministerul Lucrarilor Publice coordoneaza elaborarea materialelor pentru educarea antiseismica; Ministerul Educatiei si Cercetarii asigura, de asemenea, transmiterea cunostintelor prin programele scolare. S-a ajuns la concluzia ca, pentru localitatile urbane dens populate, trebuie pus accentul pe formele de educatie referitoare la conditiile concrete de hazard, vulnerabilitate si risc din asezarile respective, avandu-se in vedere urmatoarele directii principale :

programe de educatie generala a populatiei (comunitatile urbane si rurale) ;

programe de educatie specifica a unor categorii socio-profesionale si de varsta ale populatiei, inclusiv ale specialistilor si persoanelor cu atributii de conducere in institutiile publice responsabile cu apararea impotriva dezastrelor si ale componentelor societatii civile.

Ca forme de realizare a programelor mentionate au fost folosite:

afise, pliante, brosuri cu reguli de baza ale protectiei individuale si colective;

dezbateri si popularizare prin mass-media;

manuale/ghiduri practice cuprinzand cunostinte generale si specifice socio-profesionale;

filme documentare.

Alunecari si prabusiri de teren

In Subcarpati, formati predominant prin incretire si prabusire in Neogen, placile sunt foarte instabile. Distributia si varietatea miscarilor de mase sunt in stransa legatura cu componenta rocilor, folosirea si gestionarea solului. Cele mai frecvente tipuri sunt miscarile de translatie, rotirea medie si adanca si torentii de noroi.

Alunecarile de translatie superficiale care afecteaza partea din suprafata de 1-1,5 m din materialele de alunecare, au cea mai mare distributie si sunt active in mod special pe timpul topirii zapezilor primavara si in perioada ploilor torentiale de vara. Unele raman active pentru 2-3 ani, in timp ce altele sunt acoperite cu vegetatie dupa cateva luni.

Alunecarile de profunzime sunt declansate de cauze cu ar fi, ploi abundente, cutremure puternice si supraincarcarea placilor atat in mod natural cat si datorita activitatilor umane. Torentii de noroi apar frecvent dupa ploi abundente pe pantele defrisate, si pot avea pana la 1 km sau chiar mai mult in lungime. Prabusirile de stanci si grohotisurile sunt declansate cel mai adesea de catre cutremure. Instabilitatea pantelor variaza in functie de configuratia bazinului si este legata de activitatea neo-tectonica. Cea mai afectata arie este aceea a Carpatilor de Curbura inclusa in regiunea seismica a Vrancei, unde rata de dezgolire atribuita miscarilor maselor de teren, calculata pe baza datelor obtinute pe parcursul a 12 ani, intr-o zona de observare de la 0,33 la 4,3 km2 este de la 0,5 la 10 mm/an. Rata cea mai mare corespunde anilor cu ploi abundente si intervalele de recurenta a miscarilor sunt de 5 la 7 ani.

In Carpatii Orientali formati din roci din perioadele cretacic si paleogen, depozitele de aluviuni considerate periglaciare sau postglaciare si cu grosimi de 10 la 30 m sunt periodic afectate sau reactivate de tendinta crescatoare in corelatie cu adancirea vaii si de catre defrisarea antropogena. Cel mai mare risc este asociat reactivarii alunecarilor masive care adesea afecteaza in mod serios atat localitatile cat si caile de comunicatie, uneori chiar blocand partial sau total valea.

In podisul Moldovei, zonele cele mai afectate de alunecari de teren sunt pantele abrupte constituite dintr-o alternanta de marne, argile si conglomerate calcaroase.

In campia Transilvaniei, pantele afectate de alunecari sunt constituite din marne si argile sarmatice acoperite de depozite aluvionare din Pleistocen si Holocen. Alunecarile de adancime declansate de ploile abundente sunt cunoscute local ca glimee.

Alta zona cu un potential inalt de alunecari este dispusa in partea centrala si estica a platoului Tarnavelor unde pantele sunt constituite din marne si argile intercalate cu pietris si nisip.

Alunecarile sunt un hazard major in cazul pantelor abrupte sapate, locurilor de gunoaie si iazurilor de decantare.

In muntii Carpati caderile de stanci, grohotisurile si prabusirile de varfuri apar mai frecvent pe pantele mai abrupte constituite din roci cristaline, pietris si conglomerate si sunt un risc major pentru drumurile forestiere si sate.

In zona alpina avalansele sunt frecvente pe partile abrupte ale circurilor glaciale si vailor cauzand blocajul temporar pe timp de iarna, a traficului transcarpatic si afectand sporturile de iarna.

Eroziunea de suprafata si de profunzime afecteaza in diferite grade aproximativ doua treimi din teritoriul Romaniei, in principal regiunile montane si de deal.

In cea de a doua perioada a secolului al XIX –lea atentia stiintifica a fost atrasa de extinderea mare a zonelor afectate in detrimentul agriculturii.

Primul inventar in ceea ce priveste eroziunea solului, facut in 1953, a aratat o zona afectata de 82.920 km2.

Utilizand harti ale terenului la diferite scari si monitorizand la fata locului experimental a fost posibil sa se cuantifice riscul eroziunii la diferite unghiuri de panta si diferite tipuri de sol.

Pamantul din agricultura cu o panta mai mare de 5% reprezinta 42,6% din totalul de sol erodat.

Eroziunea solului afecteaza anual o suprafata de 2 – 16 t/ha/an din terenul arabil.

Cele mai mari riscuri de eroziune apar in Subcarpatii de curbura, nordul podisului Getic, centrul podisului Moldovei si vestul podisului Transilvaniei.

Intinse zone de teren sunt de asemenea afectate de eroziunea in adancime care in fiecare an distruge alte 000 ha teren cultivabil, reprezentand o pierdere anuala de 30 mil. tone. Cele mai afectate zone sunt Subcarpatii de curbura unde potentialul de pierdere al solului are o rata de 12,5-24 t/ha/an si Subcarpatii getici cu o valoare corespunzatoare de 8-8,5 t/ha/an. Extinderea rapida a eroziunii in zonele subcarpatice este in legatura cu slaba consolidare a rocilor, intensitatea precipitatiilor, mobilitatea tectonica si formele improprii de folosire a terenului.

Pantele abrupte din podisul Moldovei (creasta Tutova si dealul Covurlui) prezinta un risc mai mare la eroziunea in profunzime decat depresiunea Transilvaniei, unde nu sunt precipitatii torentiale si populatia are luate masuri traditionale de combaterea eroziunii.

Modificarile climatice generale survenite in ultimele decenii s-au facut simtite si in tara noastra. O consecinta directa a acestor modificari au fost, de exemplu, ploile excesive cazute in unele regiuni, contrastand cu altele in care seceta a atins cote alarmante. S-a constatat ca in unele situatii cantitatea de precipitatii cazuta intr-o singura zi a echivalat cu media unui an intreg, sau ca ploile cazute intr-o luna au atins valoarea insumata pe mai multi ani.

Raspunsul in teren al unor astfel de fenomene (precipitatii abundente) a fost producerea unor violente alunecari de teren.

In alte situatii, ceea ce nu a reusit natura au reusit oamenii. Se cunosc cazuri in care unele activitati insuficient controlate din punct de vedere tehnic au condus la aparitia unor fenomene de modificare a aspectului morfologic general, combinate uneori cu fenomene de reactivare sau accelerare a unor alunecari de teren semistabilizate.

In Romania s-a inregistrat in ultima vreme o intensificare a fenomenelor de instabilitate, o cauza importanta constituind-o exploatarea excesiva si deseori necontrolata a padurilor si/sau reducerea programelor nationale de combatere a eroziunii solului ca urmare a recesiunii economice din ultimii ani.

In general, alunecarile de teren se produc in zone extravilane, in unele cazuri afectand si intravilanul unor localitati. Sunt afectate in acest caz, fara discernamant, elemente de infrastructuri extrem de variate (cladiri, poduri, strazi, retele electrice, de apa sau gaze), functie de directia de avansare a materialului antrenat si amploarea alunecarii in plan si in adancime. Experienta acumulata din intamplari nefericite arata ca obiectivele fundate superficial sau cu structura de rezistenta slaba, sunt afectate chiar si in cazul unor alunecari de mai mica intensitate. Ca atare, in zonele susceptibile la astfel de fenomene, in proiectarea unor elemente de infrastructura este obligatoriu sa se tina cont de posibilitatea producerii lor, impunandu-se dimensionarea la coeficienti de siguranta sporiti.

Zonele cele mai afectate sunt situate in judetele: Alba, Bistrita-Nasaud, Botosani, Buzau, Cluj, Covasna, Dambovita, Harghita, Hunedoara, Iasi, Maramures, Mehedinti, Prahova, Salaj, Vaslui, Valcea si Vrancea.

Mai poate fi mentionat fenomenul de instabilitate a terenului in zona localitatii Ocnele Mari, judetul Valcea. Fenomenul este in legatura cu procesul de exploatare prin disolutie a unui zacamant de sare. Prin dislocarea pilierilor de sustinere, in corpul zacamantului s-au format goluri subterane al caror efect la suprafata a fost de scufundare – cu impact vizibil asupra terenului si constructiilor.

Producerea acestora a afectat o suprafata de aproape 52 000 ha la nivelul intregii tari (terenuri agricole, silvice, precum si terenuri din intravilan).

In ceea ce priveste incarcarile date de zapada, se poate constata faptul ca, in special in ultimul deceniu, nu s-au manifestat caderi de zapada de abundenta celor din deceniile trecute, care au fost considerate in analiza statistica a parametrilor furnizati de statiile de observatie meteorologica, incepand cu anul 1930.

In ceea ce priveste actiunea vantului, este greu de semnalat o evolutie a hazardului. Se poate mentiona insa faptul ca, pe langa cazurile de vant consemnate de statiile meteorologice se constata producerea unor tornade sau vijelii, in medie cel putin odata pe an, evenimente care, spre deosebire de cele produse in unele tari straine, afecteaza doar zone limitate, cu efecte care de regula, nu depasesc smulgerea acoperisurilor la un numar mic de cladiri, caracterizate printr-o rezistenta redusa.

Raspunsul in teren al unor precipitatii abundente a fost producerea unor violente alunecari de teren

In Romania s-a inregistrat in ultima vreme o intensificare a fenomenelor de instabilitate, o cauza importanta constituind-o exploatarea in exces si deseori necontrolat a padurilor si/sau reducerea programelor nationale de combatere a eroziunii solului ca urmare a recesiunii economice din ultimii ani.

In general, alunecarile de teren se produc in zone extravilane, in unele cazuri afectand si intravilanul unor localitati. Sunt afectate in acest caz, fara discernamant, elemente de infrastructuri extrem de variate (cladiri, poduri, strazi, retele electrice, de apa sau gaze), functie de directia de avansare a materialului antrenat si amploarea alunecarii in plan si in adancime. Experienta acumulata din intamplari nefericite arata ca obiectivele fundamentate superficial sau cu structura de rezistenta slaba, sunt afectate chiar si in cazul unor alunecari de mai mica intensitate. Ca atare, in zonele susceptibile la astfel de fenomene, in proiectarea unor elemente de infrastructura este obligatoriu sa se tina cont de posibilitatea producerii lor, impunandu-se dimensionarea la coeficientii de siguranta sporiti.

Elementele de infrastructura vulnerabile sunt caile de comunicatie, retelele tehnico-edilitare, poduri.

Alunecarile de teren pot genera urmatoarele efecte:

distrugerea sau avarierea constructiilor de orice fel;

blocarea partiala sau totala a albiei unui rau si acumularilor de apa, cu pericol de inundatii;

distrugerea sau avarierea retelelor edilitare;

blocarea partiala sau totala a cailor de comunicatie.

Principalele cauze care favorizeaza vulnerabilitatea la alunecari:

naturale, reprezentate de ploi intense si prelungite, procesul inghet-dezghet, cutremure;

antropice reprezentate de despaduriri necontrolate, eroziunea solului datorita nerespectarii normelor agricole, supraincarcarea versantilor cu diverse constructii.

Exista o crestere a numarului comunitatilor vulnerabile in special datorita cauzelor antropice (despaduriri, supraincarcari).

Inundatii

Viiturile repetate si intense constituie unul din fenomenele hidrologice caracteristice raurilor Romaniei. Drept consecinta, inundatiile se constituie intr-o prezenta permanenta pe teritoriul tarii noastre. Frecventa acestor fenomene, raportata la o perioada de timp de circa 100 de ani, este de aproximativ 50% evenimente. Caracteristica importanta a evolutiei acestor evenimente este aceea ca in ultimul deceniu, practic in fiecare an s-au inregistrat viituri notabile in timpul carora s-au produs pierderi de vieti omenesti si pagube materiale deosebite.

Pe teritoriul Romaniei cele mai multe viituri se formeaza ca urmare a unei compuneri speciale a factorilor care contribuie la formarea scurgerii. Un rol deosebit revine intensitatii si duratei ploilor, marimii teritoriului afectat de acestea, combinarii efectelor precipitatiilor sub forma de ploaie cu topirea zapezilor, precum si umezirii solului in perioada premergatoare precipitatiilor generatoare de viituri.

In Romania sunt expuse inundatiilor in regim natural, provocate de revarsarile cursurilor de apa, suprafete ce insumeaza circa 1,3 milioane de hectare, afectand aproximativ 500.000 de locuitori. In acelasi timp, in ultimii ani se constata faptul ca o pondere tot mai mare o au inundatiile provocate de cursurile mici de apa si mai ales de cele cu regim torential. In prima parte a secolului XX, au fost inregistrate viituri mari in anii 1932 (Somes, Crisuri, Mures si Prut), 1940 (marea viitura de pe Arges, Jiu, Ialomita si Bistrita), 1941 (raurile din Banat) si marea viitura de pe Olt din 1948.

Cele mai mari viituri din ultimii 50 de ani, care au afectat arii intinse din tara si cu probabilitati de depasire p<10% atat pe rauri mari, cat si pe unii afluenti ai acestora au fost:

iulie 1969 in bazinele hidrografice Siret si Prut;

mai 1970 in bazinele hidrografice ale afluentilor Tisei de pe teritoriul Romaniei, Somes, Mures, (probabilitatile de depasire ale debitelor maxime anuale fiind in majoritatea cazurilor cuprinse intre 1-2%), Crisuri, Barzava, Olt, Siretul superior, Bistrita si Buzau;

octombrie 1972 in bazinele hidrografice Jiu, Olt, Vedea, Arges si Ialomita;

iulie 1975 in bazinele hidrografice Mures, Olt, Arges, Ialomita, (probabilitatile de depasire ale debitelor maxime anuale fiind in multe cazuri cuprinse intre 1-3%);

mai 1978 in bazinele hidrografice Iza, Somes, Mures, Timis, Nera, Siret;

iulie 1980 in bazinele hidrografice Crisul Negru (p<1%) si Crisul Repede;

martie 1981 in bazinele hidrografice Viseu, Somes, Mures, Crisuri;

decembrie 1995 in bazinele hidrografice Tisa (afluentii romanesti), Somes, Crisuri, Mures;

iunie si iulie 1998 in bazinele raurilor Tisa, Somes, Crasna, Crisuri, Mures, Trotus si Prut.

Viituri mari cu p<10%, dar pe arii mai putin extinse au fost in:

iunie 1966 in bazinele Timis si Bega;

iunie 1970 in bazinele hidrografice Crasna si Crisuri;

iulie 1970 in bazinele hidrografice Timis, Arges (Neajlov) si Siret (pe raul Tazlau p<1%);

mai 1973 si iunie 1979 in bazinul hidrografic Arges;

iunie 1974 in bazinele hidrografice Tur, Somes Crasna, Crisuri, Mures - aval Alba Iulia si unii afluenti;

iulie 1974 in bazinele hidrografice Viseu, Bratcu, Siret la intrarea in tara, Bistrita, Jijia;

mai 1981, mai 1984 si mai 1991 pe Olt;

iulie 1991 pe Siret in special in bazinul Trotusului;

in perioada februarie – august 1999 practic in fiecare luna si diferite zone ale tarii au fost afectate de inundatii;

aprilie 2000 pe afluenti ai Somesului, in bazinele Crisurilor si pe raurile din Banat.

Figura 1.2

Bazinele hidrografice cu o frecventa mai mare a viiturilor care au condus la inundatii sunt in ordine descrescatoare, urmatoarele: Somes, Crisuri, Siret, Mures, Tisa, Olt, Arges, Ialomita.

Precipitatiile atmosferice pot afecta negativ mediul geografic, acestea devenind daunatoare in urmatoarele conditii:

a)      atunci cand cade o cantitate mare de precipitatii in timp scurt (averse, ploi torentiale);

b)      atunci cand cad aproape continuu un timp indelungat (precipitatii excedentare);

a) Ploile torentiale au o influenta extrem de mare asupra mediului. Ele sunt cu atat mai putin intense cu cat altitudinea creste. In regiunea montana din tara noastra intensitatea maxima a ploilor este mai mica decat 3.0mm/min. In Podisul Transilvaniei, Campia Banato-Crisana si Subcarpatii Moldovei a depasit 4.0 mm/min, iar in zonele de campie din sud si est intensitatea maxima se gaseste in intervalul 6-8 mm/min.

Principalele efecte pe care precipitatiile torentiale le au asupra mediului se refera la degradari de terenuri (prin eroziune, in zonele cu panta accentuata), alunecari de teren (in special in Subcarpati si in Podisul Transilvaniei), distrugeri de culturi etc.

Pagubele materiale produse sunt, de multe ori, foarte mari. Ploaia torentiala cazuta in noaptea de 26/27 iunie 1996 in Bucuresti a afectat grav transportul de calatori, reteaua electrica si cea telefonica timp de 24 de ore.

b) Excesul de precipitatii este la fel de daunator ca si deficitul. In perioadele (anii) cu predominarea activitatii ciclonice si frontale cad mari cantitati de precipitatii. Printre anii acestui secol in care cantitatile de precipitatii au fost mult mai mari decat media multianuala se numara: 1912 (in toata tara); 1966-1972 (in Campia Romana); 1939 (Dobrogea); 1939, 1970 (Depresiunea Transilvaniei) etc.. In astfel de ani, pot cadea de peste 2 ori mai multe precipitatii decat in mod normal.

Alunecarile de teren sunt, de cele mai multe ori, declansabile in contextul unei perioade cu vreme umeda, cand cad precipitatii mai multe zile consecutiv. Culturile agricole sufera profund, uneori fiind total periclitate de excesul de umiditate.

Viiturile si inundatiile sunt hazarde naturale cu un accentuat impact asupra retelei de asezari, cai de comunicatie si terenuri din lungul celor 4 000 de rauri din Romania cu o suprafata a bazinului de peste 10 km2. Terenurile inundabile ocupa o suprafata de 3,5 milioane hectare, arealele cele mai intinse fiind situate in lungul Dunarii si al raurilor principale din Campia Romana (Siret, Buzau, Ialomita, Arges, Olt, Jiu) si din Campia Banato-Crisana (Somes, Crisuri, Mures). In spatiul montan si deluros, unde reteaua de albii are o panta accentuata (100-200 m/km) si lunci inguste, cu exceptia depresiunilor, viiturile puternice sunt insotite de procese intense de eroziune a malurilor si de alunecari care pot bara vaile.

Viiturile sunt datorate ploilor abundente, topirii zapezilor sau combinarii celor doua fenomene. Cele mai frecvente viituri se inregistreaza primavara (30-50 %) si vara. Viiturile si inundatiile catastrofale, cu asigurari de 0,5-1,0 % au drept cauza principala cantitatile mari de precipitatii, cu un accentuat grad de torentialitate, care se inregistreaza dupa perioade cu solul puternic umectat si capacitate de absorbtie a apei redusa.

Propagarea undelor de viitura este puternic modificata de activitatile antropice. Despaduririle din diferite sectoare ale Carpatilor au determinat o marire a vitezei de concentrare a scurgerii, intensificarea proceselor de eroziune, transport si depunere a aluviunilor si suprainaltarea albiilor din campii, marind riscul revarsarilor. In lungul Dunarii si al raurilor principale au fost realizate indiguiri si baraje care s-au dovedit insuficiente si in unele cazuri neadaptate unor situatii extreme. In ultimul secol, inundatii de proportii, extinse pe suprafete intinse, s-au produs in anii 1969, 1970, 1975 si 1991. Viituri puternice, cu caracter catastrofal, dar cu extinderi mai limitate s-au inregistrat in anii 1932, 1938 si 1948.

Pe baza repartitiei spatiale a dinamicii factorilor generatori, a extinderii si a particularitatilor propagarii viiturilor si a riscului de afectare a diferitelor obiective antropice inundatiile din Romania pot sa fie diferentiate in 4 categorii.

a)    Inundatiile din partea central-vestica a Romaniei cuprinzand versantul vestic al Carpatilor Orientali, Muntii Apuseni, Depresiunea Transilvaniei, Dealurile si Campia Banato-Crisana sunt generate de ploile abundente datorate circulatiei vestice a maselor de aer prin extinderea spre est a Depresiunii Islandeze sau prin deplasarea maselor de aer umed pe dorsala Anticiclonului Azoric. Inundatiile sunt datorate unor unde succesive de viitura urmand unor ploi de lunga durata care satureaza solul. Astfel, inundatiile din 12-14 mai 1970, generate de precipitatii abundente pe o suprafata de 15 000 km2, combinate cu topirea rapida a zapezii in munti au afectat 1500 de localitati, numeroase obiective industriale si cai de comunicatie si au afectat 1058376 ha.

b)   Inundatiile din sudul Romaniei cuprinzand versantul sudic al Carpatilor Meridionali, Subcarpatii si Piemontul Getic si Campia Romana sunt datorate precipitatiilor abundente, cu caracter torential, generate de ciclonii mediteraneeni. Propagarea rapida a undelor de viitura genereaza inundatii catastrofale, in special in sectoarele de confluenta si in campia joasa de subsidenta. Inundatiile catastrofale din 1-4 iulie 1975 s-au produs pe raurile Jiu, Arges, Ialomita, Prahova, Teleajen si Buzau, si a afectat 270 obiective economice, numeroase localitati, 800 000 ha terenuri agricole.

c)    Inundatiile din estul Romaniei, sunt generate de precipitatiile torentiale legate de circulatia de blocaj pe versantii  estici ai Carpatilor Orientali si in Podisul Moldovei si de formarea unor cicloni retrograzi in nord-vestul Marii Negre. In aceasta categorie se incadreaza viiturile din 26-30 iulie 1991 de pe raurile Moldova, Bistrita, Trotus, Tazlau, Putna, Buzau care au determinat 110 victime omenesti, inundarea a 80 000 ha terenuri agricole, distrugerea a 1 104 case. Cele mai multe victime si pagube materiale au fost inregistrate in bazinul raului Tazlau in urma cedarii unui baraj cu un volum util al lacului de acumulare de circa 4 milioane m3, dat in folosinta in 1962.

d)   Inundatii locale, legate de ploi torentiale convective se produc in timpul verii si au extinderi limitate in bazine hidrografice mici.

Impactul s-a manifestat asupra comunitatii reprezentand 1260 localitati urbane si rurale la nivelul intregii tari, cai de comunicatie, retele edilitare, poduri si cladiri, consecinte asupra mediului afectand terenuri agricole, silvice, terenuri situate in intravilan (405619 ha la nivelul intregii tari).

Modificarile climatice generale survenite in ultimele decenii s-au facut simtite si in tara noastra. O consecinta directa a acestor modificari au fost, de exemplu, ploile excesive cazute in unele regiuni, contrastand cu altele in care seceta a atins cote alarmante. S-a constatat ca in unele situatii cantitatea de precipitatii cazuta intr-o singura zi a echivalat cu media unui an intreg, sau ca ploile cazute intr-o luna au atins valoarea insumata pe mai multi ani.

In ultimii ani, Romania este in situatia de a “experimenta” o crestere a frecventei ploilor torentiale, paralel cu cresterea intensitatii acestora.

Concluziile sunt urmatoarele:

Aparitia cu o frecventa mai mare a viiturilor la inceputul sezonului de iarna (decembrie) si chiar intensificarea fenomenului (datorita cresterii cantitatilor de precipitatii in aceasta luna) in ultimii 20 de ani. Pentru exemplificare se prezinta in prima figura de mai jos variatia si tendinta debitelor maxime inregistrate la statia hidrometrica Turda de pe raul Aries;

Reducerea scurgerii maxime in sezonul de primavara. Din analiza sirului de debite maxime, se poate observa o usoara tendinta descrescatoare dupa anul 1986;

Tendinta usor crescatoare a debitelor maxime in lunile de vara, mai mult pentru luna iunie;

Intensificarea in ultimii ani a viiturilor bruste si de mare intensitate, pe bazine mici;

Elementele de infrastructura vulnerabile sunt cai de comunicatie, poduri, retele tehnico-edilitare, lucrari hidrotehnice. Principalele cauze care favorizeaza vulnerabilitatea la inundatii sunt:

naturale: ploi abundente si de lunga durata, ploi torentiale, viituri locale si din amonte produse in albiile cursurilor de apa;

antropice: neintretinerea cursurilor de apa, blocarea cu diversi plutitori, gunoaie depozitate, vegetatie crescuta abundent in sectiunile de curgere a albiilor, despaduriri masive si necontrolate.

Cele mai vulnerabile sunt constructiile, instalatiile din materiale combustibile sau constructiile cu poduri si acoperisuri din aceleasi materiale, populatia surprinsa sau care se afla in imposibilitatea de evacuare.

Fenomene meteorologice periculoase

Interferenta factorilor genetici ai climei (radiatia solara, circulatia generala a atmosferei, suprafata subiacenta activa, cu implicarea tot mai insistenta a factorului antropic) in spatiul geografic al Romaniei conduce la aparitia si dezvoltarea unor hazarde climatice specifice. Frecventa cu care acestea intervin este destul de ridicata. Practic, fiecare deceniu din acest secol a fost marcat de temperaturi extreme, precipitatii abundente, perioade fara precipitatii sau cu cantitati reduse, vanturi puternice, sau/si de alte fenomene meteorologice deosebite, cu urmari nefaste asupra societatii, a mediului natural.

Orice fenomen meteorologic poate avea evolutii nedorite, insa pe teritoriul Romaniei, cele mai “paguboase” sunt temperatura aerului, precipitatiile si vanturile. Actionand singure sau conjugat, aceste fenomene pot produce (si au demonstrat de multe ori) importante pagube materiale sau chiar pierderi de vieti omenesti.

. Seceta

Secetele pot incepe in orice sezon al anului. Cele mai frecvente, cu intensitatea cea mai mare, incep toamna; daca seceta dureaza pana in septembrie sau octombrie, va dura si in sezonul rece si chiar in perioada de vegetatie a urmatorului an. Astfel, din 19 ani cu lunile septembrie si octombrie afectate de acest fenomen, 17 prezinta o astfel de continuitate. Secetele din 1982 si 1991, acoperind iarna si primavara urmatorului an, sunt exemple tipice pentru pagubele acestui fenomen. Pe intreg teritoriul tarii, astfel de secete se intalnesc in zonele de est si sud, urmate apoi de Campia Transilvaniei. In ultimele doua decenii se pare ca a aparut o persistenta a secetei in Oltenia si Baragan in perioada de iarna, care nu era specifica in trecut.



Majoritatea indicilor folositi pentru cuantificarea secetei meteorologice se bazeaza pe calculul abaterii zilnice, lunare si sezoniere a elementelor meteorologice de la valorile normale. Parametrul hidric cel mai frecvent folosit este precipitatia, datorita sensibilitatii spatiale mari oferite calculelor (rezultate din gradul mare al variabilitatii in spatiu si timp al acestui parametru).

Datele asupra precipitatiilor au fost analizate la scara seculara (1896-1996), determinand secventele intervalelor secetoase, normale si ploioase in acord cu criteriul lui Hellmann. Analiza a dovedit ca perioadele secetoase si ploioase urmeaza una alteia conform unui ciclu. Astfel, lunile lipsite de precipitatii se grupeaza in perioade lungi, in general de 2-4 ani secetosi, intrerupti de scurte perioade ploioase care nu modifica caracterul general al perioadei. Cele mai lungi intervale secetoase inregistrate in acest secol au fost: 1902-1904, 1927-1930, 1945-1953, 1962-1965, 1973-1976, 1982-1996 – prezentate in figura alaturata. In aceste grupe exista cate un an de culminatie: 1904, 1946, 1990. Aceste intervale au o periodicitate de 43 de ani, adica doua cicluri Hole, parand a fi in corelatie cu fenomenele geofizice la scara planetara.

Anul

 

Figura 1.3

Evolutia cantitatilor anuale ale precipitatiilor la statia meteorologica

BUCURESTI - FILARET, intre 1881 –1996

Conform recomandarilor celei de-a 16-a Conferinte Internationale a Regiunii Europene si Comisiei pentru Irigatii si Drenaj care a avut loc in 1992 la Budapesta s-a trecut si in Romania la folosirea indicelui “PAI” (Palfai Aridity Index). Valorile indexului Palfai au fost calculate folosind parametrii lunari de temperatura si precipitatii la care s-au aplicat 3 corectii pentru temperatura, precipitatii si aport freatic. In figura urmatoare se prezinta zonele caracteristice indicelui PAI. Se observa trei zone cu sensibilitate diferita la seceta:

zona 1 - valorile anuale ale PAI sunt cuprinse intre 6-8 si frecventa anilor secetosi este 63% pentru Calafat, 60% pentru Tulcea, 57% pentru Adamclisi, 51% pentru Valul lui Traian, 49% pentru Grivita si Tecuci, 46% pentru Craiova si 40% pentru Galati. 

zona 2 - valorile anuale ale PAI sunt cuprinse intre 4-6 si frecventa anilor secetosi este 5%-34%, ( 34%-Alexandria).

zona 3 - valorile anuale ale PAI sunt cuprinse intre 2-4 si frecventa anilor secetosi este de 6%-11%, (6% - Pitesti, 11%- Suceava).

Figura 1.4  Zone cu risc diferit la seceta, caracterizate prin indici PAI

Zona 1 este deosebit de sensibila la fenomenul de seceta, indicii PAI care o caracterizeaza fiind cuprinsi in intervalul 6-12 iar zona 2 - sensibila, indicii PAI caracteristici variind intre 4 si 6. Se remarca faptul ca spatiul geografic al Campiei Romane se afla situat tocmai in zona 1 (iar nordul, partial in zona 2), zona cea mai sensibila la seceta meteorologica. Acest fapt va avea repercusiuni serioase si asupra secetei hidrologice, dupa cum va fi reliefat in paragraful urmator.

In functie de durata, extindere si intensitate, gama efectelor generate de seceta poate fi foarte larga: diminuarea sensibila pana la compromiterea totala a productiei agricole, diminuarea pana la oprire a productiei de energie hidroelectrica, alimentarea cu apa potabila, incendii de paduri, perturbarea navigatiei fluviale.

a) Seceta agricola

In ultimele doua decenii s-a observat o tendinta de crestere a duratei, intensitatii si frecventei fenomenului de seceta agricola cat si o extindere ingrijoratoare a zonelor de ariditate pe teritoriul agricol al Romaniei. Seceta agricola are la baza lipsa sau insuficienta precipitatiilor, precum si temperatura aerului mai mare decat normal si vantul sustinut, ansamblul de fenomene conducand la scaderea rezervei de apa din sol.

Astfel, anii calzi si excesiv de secetosi (ex 1982,1983,1985,1989,1992,1993, 1994, 2000) pot fi considerati catastrofali in ceea ce priveste durata, intensitatea si extinderea mare a fenomenului de seceta cu impact negativ asupra starii de vegetatie si productiilor medii la graul de toamna si la porumb in conditii de neirigare. Indeosebi, in zonele agricole din jumatatea de sud a tarii scaderea productiilor a ajuns pana la 40-66%, fata de potentialul biologic al soiurilor si hibrizilor cultivati si chiar compromiterea totala a recoltelor pe mari suprafete agricole.

Secetele se pot instala in Romania in orice anotimp, insa pagubele produse in agricultura difera de la caz la caz; foarte daunatoare sunt secetele de primavara. Totusi, cele mai mari pagube se datoreaza secetelor prelungite mai multi ani la rand (exemplu, in ultimul deceniu si mai ales 1991-2000).

Frecventa secetei variaza pe teritoriul Romaniei. Regiunile cele mai expuse secetelor sunt cele in care influentele continentale sunt mai puternice, respectiv regiunile din sudul si estul arcului Carpatic (Moldova, Muntenia, Oltenia si Dobrogea); acest lucru este cu atat mai grav cu cat regiunile respective constituie principalele zone cerealiere ale Romaniei.

b) Seceta hidrologica

Debitele raurilor reprezinta parametri deosebit de ilustrativi pentru fenomenul de seceta deoarece, desi masurate punctual, ele reprezinta cantitati mediate spatial pe bazinul hidrografic

Cronicizarea secetei in unele regiuni ale tarii, in special in sud, are ca efect scaderea exagerata a debitelor pe majoritatea raurilor tarii si in special in Oltenia si in Campia Romana, rezultatul actiunii conjugate si simultane a unui complex de cauze:

scaderea cantitatilor anuale de precipitatii, in ultimii 12-13 ani in mod deosebit;

cresterea temperaturii medii anuale a aerului, cu influente de intensificare a evaporatiei si evapo-transpiratiei;

scadere a nivelurilor apelor freatice din luncile si terasele raurilor, cu implicatii negative in alimentarea acestora in sezoanele lipsite de ploi;

frecventa si durata tot mai mare a fenomenelor de secare a raurilor cu bazine de receptie mai mici de 500 km2.

Din analiza celei mai lungi serii de date din Romania – Orsova pe Fluviul Dunarea, 1840-1996, se pot caracteriza perioadele secetoase caracteristice nu numai Romaniei dar intregului spatiu geografic central-european al bazinului controlat de acesta. S-a putut constata:

existenta a 4 perioade lungi ale secetei hidrologice : 1858-1866, 1988-1908, 1942-1954 si 1982-1996;

intervalul de revenire a secetei hidrologice este de 30-32 ani;

intre doua perioade de seceta severa apar doua alte perioade mai scurte secetoase numite alternante:

1929-1935 – perioada alternanta – seceta mai putin severa;

1942-1954 – perioada lunga – seceta severa;

1959-1966 - perioada alternanta – seceta hidrologica puternica;

1982-1996 – perioada lunga cu seceta mai putin severa la nivelul Romaniei comparativ cu 1942-1954;

1998-2001 – perioada cu mari deficite, accentuate si din cauza exploatarii intense a resurselor din lacurile de acumulare si a incapacitatii de refacere a stocurilor, din cauza secetei prelungite anterioare dar si a anilor 1996-1998 cand s-au inregistrat valori medii de precipitatii dar care au rezultat din perioade scurte cu viituri care nu au afectat resursa hidrica din sol si nu au permis nici refacerea completa a stocurilor din lacurile de acumulare.

Pentru identificarea anilor secetosi la nivelul Romaniei s-au utilizat seriile cele mai lungi de debite (1931-2000) inregistrate pe raurile interioare. Metodele aplicate au fost cea a decililor si cea a probabilitatii de aparitie (probabilitatea mai mare de 60% marcand anii secetosi, iar cea mai mare de 80% pe cei excesiv de secetosi).

Anul 1953-1954 a fost excesiv de secetos pentru Moldova, mai ales pentru Podisul Barladului. Oltenia si Campia Romana au fost spatii geografice puternic afectate in perioada 1942-1945, iar Transilvania in perioada 1950-1953.

.Caderi abundente de zapada

Stratul de zapada cu grosimi foarte mari genereaza inzapeziri de proportie a localitatilor situate in aria sa de vulnerabilitate, blocari si distrugeri ale cailor de transport, avarii insemnate asupra cladirilor si a liniilor de comunicatie, intarzieri in derularea transporturilor de marfa si calatori etc. In situatia in care stratul de zapada inchegat dureaza mai mult, timp in care au loc procese de incalzire si apoi racire accentuata, densitatea stratului de zapada creste simtitor, generand un strat continuu de zapada inghetata, compacta, a carui efect fizic duce la ruperi masive a vegetatiei lemnoase, prabusirea acoperisurilor cladirilor, daune la cablurile aeriene de toate felurile etc. Efectul mecanic este asemanator cu cel al depunerilor de gheata pe sol si in aer.

Caderile masive de zapada sunt insotite de viscole violente, se produc troieniri si inzapeziri care implica costuri mari si consum de energie pentru degajarea cailor de comunicatie, deszapeziri, restabilirea circulatiei si legaturilor prin cablu etc. In aceste situatii in urma topirii stratului de zapada troienita rezulta mari cantitati de apa care adesea pot determina inundatii, dependente de ritmul rapid de incalzire de la sfarsitul iernii si gradul de umezire al solului in perioada premergatoare caderilor masive de zapada.

In zona muntoasa in majoritatea masivelor cu altitudini de peste 1800-2000 m se produc avalanse de intensitati diferite, care cu toate ca nu sunt foarte frecvente si de mare anvergura in tara noastra declanseaza energii mari, exercitand o actiune mecanica puternica asupra mediului inconjurator. Ele provoaca doborari de arbori, stalpi de inalta tensiune, distrug drumuri forestiere, cabane, refugii alpine, afecteaza localitatile de la baza versantilor si activitatea turistica producand chiar pierderi de vieti omenesti.

In conditiile reliefului muntos grosimea maxima a stratului de zapada iarna depaseste in mod frecvent 150-200 cm, mai ales in formele negative de relief in depresiuni si culoare de vale. In zonele deluroase si de podis pe versanti cu diferite expozitii si grade de acoperire cu vegetatie, stratul de zapada se depune neuniform si atinge grosimi mari. In zonele de campie, din cauza absentei obstacolelor stratul de zapada este, in general, subtire, spulberat de vant si troienit in zonele adapostite.

Caderi abundente de zapada se pot produce in fiecare an dar cu intensitati diferite legate de situatii sinoptice specifice. In ultimii 40 de ani cu exceptia zonelor montane inalte unde grosimile maxime ale stratului de zapada ating peste 170 cm in restul teritoriului tarii acestea nu depasesc 100 cm in estul si sudul tarii, atingand doar 55-60 cm, in centrul si vestul acestuia. Cazurile deosebite cu grosimi maxime ale stratului de zapada neavand o periodicitate stabila se produc la intervale de timp diferite. Se remarca in acest sens cele mai mari grosimi masurate in iernile cu cele mai puternice viscole, ca de exemplu: 1928-1929, 1953-1954, 1955-1956, 1963-1964, 1966-1967, 1975-1976, 1984-1985 etc. In ultimul deceniu frecventa acestor fenomene a fost mai redusa.

. Depunerile de gheata (chiciura)

Depunerea ghetii pe conductorii aerieni poate afecta diferite domenii de activitate, cel mai mult fiind solicitate telecomunicatiile, liniile electrice aeriene, turbinele eoliene etc.

Aceasta depunere duce la modificarea conditiilor de trecere a curentului electric provocand perturbatii in functionarea lor normala pana la ruperea acestor conductori. Depunerea asimetrica a ghetii pe conductorii aerieni determina tensionarea si vibrarea lor, iar in cazuri cu depuneri groase se produc tensionari mecanice care pot merge pana la rupere, daca aceste depuneri sunt insotite si de vant puternic.

Numarul mediu anual de zile cu chiciura are valori mari pe culmile muntilor (80 zile pe an). Frecventa numarului de zile cu chiciura scade odata cu cresterea altitudinii, de la 30-60 zile pe an la altitudini de aproximativ 1000 m, la 15-30 zile in zona de deal, pana la 4-6 zile pe an in zonele de campie.

Cele mai mari greutati ale depunerilor de gheata s-au masurat in zona montana, astfel la peste 2000m greutatea maxima este de 10.000 gr/m, ajungand la 000 gr/m la altitudinile de 1500 m. Greutati mari ale depunerilor se intalnesc intr-o zona restransa in partea de sud-est a tarii (in zona de campie) ajungand pana la 1000 gr/m. In zonele de deal si podis ale tarii, greutatile maxime ajung pana la 600 gr/m. In restul teritoriului tarii valorile se incadreaza intre 100-500 gr/m. Cele mai mici valori ale greutatilor maxime (sub 100 gr/m) le intalnim in Delta Dunarii, litoralul Marii Negre si estul tarii.

Fenomenul are o frecventa de producere anuala, functie de conditiile meteorologice, iar valorile extreme au o frecventa de producere o data la 10 ani. In ultimul deceniu datorita conditiilor meteorologice ce au favorizat producerea unor ierni mai calde, s-a observat o usoara scadere a grosimilor maxime ale depunerilor de gheata.

. Grindina

Grindina prezinta un risc major, fiindca produce in scurt timp calamitati naturale de mari proportii, locale sau regionale in functie de traiectoria sistemului de nori Cumulonimbus care au generat-o.

Fiind un fenomen meteorologic a carui frecventa maxima se realizeaza in perioada calda a anului, grindina surprinde culturile agricole, in diverse stadii de dezvoltare, afectand buna desfasurare a ciclului biologic.

Caderile de grindina pot provoca si alte riscuri intre care si cele ecologice deoarece prin distrugerea masei verzi este compromisa alimentatia normala a lumii animale si a omului, mediul natural cu toate componentele lui printre care soluri si relief, sufera procese accelerate de eroziuni, iar prin distrugerea locuintelor si mijloacelor de transport dezastrul se amplifica la scara economico-sociala.

Analiza datelor climatice ordonate pe regiuni geografice, arata ca probabilitatea absentei sau producerii fenomenului cu o frecventa redusa este mai mare in regiunile joase si scade cu cresterea altitudinii.

In regiunile montane inalte, foarte rar si numai in cazuri exceptionale se poate intampla ca intr-un an sa nu cada grindina. Astfel daca pe litoral in circa 60% din ultimii patruzeci de ani grindina poate fi absenta, in regiunile montane aceasta se produce in peste 80% din ani, in cel putin patru zile.

Numarul maxim anual cel mai ridicat, de zile cu grindina in ultimii 40 ani, a ajuns la 30 zile in anul 1979 la Vladeasa constituind valoarea record pentru tara noastra. Arealele cuprinzand numarul cel mai redus, de sub 3 zile cu grindina anual reprezinta 20% din teritoriu, fiind localizat aproximativ in partea centrala a Campiei Romane si Moldova.

Arealul cu un numar maxim cuprins intre 3-5 zile reprezentand 10% din teritoriu se dezvolta in sud si sud-est la care se adauga mare parte din Campia Banato-Crisana si partial Podisul Tarnavelor.

Un numar anual cuprins intre 5-10 zile cu grindina se distribuie intr-un areal sub forma unui brau ce cuprinde zona dealurilor si cea subcarpatica si montana joasa reprezentand 65-70% din suprafata tarii.

Arealul cu numarul cel mai mare cuprins intre 10-20 zile, se repartizeaza in zonele de relief montan de altitudine ridicata, din preajma nivelului de condensare si reprezinta 5% din suprafata tarii.

Intensitatea primejdiilor pricinuite de caderile de grindina in ultimii cinci ani a avut o usoara tendinta de scadere, datorita faptului ca s-au intrunit mai rar factorii generatori de conditii pentru producerea fenomenului.

Si pentru viitor ramura economica constituita din culturile agricole va ramane cea mai vulnerabila manifestare a fenomenului meteorologic numit grindina.

Numarul mediu anual al zilelor cu grindina marcheaza o tendinta de scadere a frecventei fenomenului de la vest spre est si pe masura cresterii altitudinii.

. Alte fenomene meteorologice periculoase

Vantul este un fenomen meteorologic care poate actiona extrem de violent asupra mediului geografic, mai ales atunci cand se conjuga cu alte fenomene meteorologice: seceta, caderi abundente de zapada, ger. Cele mai mari viteze ale vantului se inregistreaza in regiunile extracarpatice si la munte, in perioada de iarna-primavara.

Efectele cele mai importante ale vantului sunt legate de prezenta comunitatilor umane. Pe litoralul romanesc si in bazinul vestic al Marii Negre, in fiecare an apar cazuri de furtuna, in care viteza vantului depaseste 10 m/s la statiile costiere iar la 7-8 ani se produc furtuni violente (viteza vantului depaseste 20-25 m/s la statiile costiere). La furtuna din 3-5 ianuarie 1995, cand viteza vantului a depasit 20 m/s, neluarea masurilor adecvate de protectie a condus la scufundarea a doua nave chiar in rada portului Constanta, accident soldat cu pierderi de vieti omenesti.

Transporturile terestre si cele aeriene sunt frecvent afectate de vant, mai ales atunci cand acesta este asociat cu caderi de precipitatii, si in special, de zapada. De asemenea, vegetatia forestiera si plantatiile de pomi fructiferi pot suferi daune profunde sub impactul intensificarilor vantului.

In ultimele doua decenii s-a observat o tendinta de crestere a duratei, intensitatii si frecventei fenomenului de seceta agricola.

De asemenea se poate vorbi de o tendinta de aridizare a teritoriului agricol al tarii, in special in zona Campiei Olteniei, unde din punct de vedere al secetei hidrologice, frecventa de aparitie a anilor secetosi si deosebit de secetosi a crescut de la 33,4% la 80% in perioada 1982-2000. De remarcat ca in acelasi timp cu cresterea incidentei secetei, se inregistreaza o crestere a frecventei si intensitatii ploilor torentiale cu efecte in inundatii si alunecari de teren.

In privinta celorlalte fenomene meteorologice periculoase, in ultimii cinci ani se manifesta o tendinta de usoara scadere a intensitatii acestora, datorita faptului ca s-au intrunit mai rar factorii generatori de conditii pentru producerea fenomenelor meteorologice periculoase (grindina, chiciura, precipitatii abundente sub forma de zapada, furtuni).

Se poate vorbi de o vulnerabilitate ridicata la seceta, datorita faptului ca, terenurile cu grau si porumb, culturile de baza in Romania, sunt deosebit de vulnerabile la stresul termic si hidric, in perioadele critice ale stadiului lor de dezvoltare. In plus, ele se gasesc in zonele cele mai afectate de seceta (sudul si estul tarii).

Vulnerabilitatea la seceta este determinata si de functionarea partiala a sistemului de irigatii din zonele agricole, ca si de amenajarea incompleta a bazinelor hidrologice.

Scaderile in popularizarea, educarea si pregatirea publicului pentru o reactie corecta la informarea despre producerea unui fenomen meteorologic periculos mareste gradul de vulnerabilitate la aceste fenomene.

. Epidemii

Acestea se pot manifesta ca dezastre complementare, mai ales pentru inundatii, fenomene meteorologice periculoase, cutremure etc.

Datorita conditiilor precare de sanitatie si a perioadei de tranzitie pe care o strabate Romania, in ultimii ani intensitatea hazardelor epidemice a inregistrat o usoara crestere, neinregistrandu-se modificari semnificative in numarul de cazuri de imbolnaviri cu boli infecto-contagioase.

In cazul populatiei se manifesta o vulnerabilitate ridicata la urmatoarele categorii: batrani; copii; persoane cu afectiuni cronice.

Zonele cele mai vulnerabile sunt reprezentate de colectivitatile izolate, grupurile aglomerate, familiile cu venituri scazute.

. Epizootii

Cele mai frecvente epizootii care au afectat teritoriul Romaniei in ultimii ani au fost antraxul, trichineloza si gripa aviara

Antraxul a fost localizat pe arii restranse si izolate in judetele: Tulcea, Brasov, Neamt, Bacau, Satu-Mare, Maramures, Hunedoara, Iasi si Braila, trichineloza s-a manifestat in judetele Iasi, Calarasi si Mures iar gripa aviara in judetele Tulcea, Brasov, Vrancea si Braila. In ceea ce priveste intensitatea manifestarii epizootiilor se constata o fluctuatie. Astfel, cazurile de antrax au crescut in perioada 1990-1994 de la 14 la 207 cazuri, au scazut in perioada 1995-1997 de la 21 la 11 cazuri si au crescut din nou in perioada 1998-2000 de la 76 la 147 cazuri. Gripa aviara s-a manifestat in primavara anului 2006.

Din punct de vedere al sezonului de manifestare se remarca inmultirea cazurilor de trichineloza pe timp de iarna, odata cu sacrificarea masiva a porcinelor in gospodariile individuale.

Impactul asupra populatiei a fost important din punct de vedere psihologic, avand in vedere ca bolile aparute la animale erau transmisibile si la om.

Sunt vulnerabile la epizootii:

efectivele depasari si animale;

crescatorii particulari de pasari, animale si familiile acestora;

persoane care consuma produse animale fara aviz sanitar-veterinar;

persoane aflate in tranzit prin zone afectate si care nu respecta dispozitiile autoritatii sanitar-veterinare.

Factorii care sporesc vulnerabilitatea sunt necunoasterea masurilor sanitar-veterinare si nerespectarea acestora.

Vulnerabilitatea la nivelul populatiei este in scadere datorita masurilor luate de autoritatea sanitar-veterinara centrala si locala, inclusiv informarea privind cauzele, masuri de prevenire si combatere a epizootiilor.

. Accidente nucleare si/sau urgente radiologice

Frecventa estimata este mai mica de 1/1000.000 accidente/reactor/an functionare.

Riscul nuclear sau radiologic este localizat astfel:

a)    Zona Bechet-Dolj datorita existentei CNE Kozlodui din Bulgaria dispusa la cca. 3 Km Sud de confluenta raului Jiu cu fluviul Dunarea si aproximativ 12 km sud-vest de localitatea Bechet. CNE Kozlodui dispune de 6 reactoare cu o putere totala de 3420 MW (e) din care: 4 unitati PWR neanvelopate de tip VVER 440 - model V 230 cu intrare in functiune intre anii 1974 - 1982 si 2 unitati PWR anvelopate de tip VVER-1000 model V 320 dezvoltate incepand cu anul 1987.

Conform dimensiunilor actuale ale zonelor de planificare la urgenta pregatirile pentru cazul unui accident nuclear la CNE KOZLODUI acopera 7 judete. Se considera ca un accident nuclear major poate conduce la contaminarea fluviului Dunarea cu consecinte grave in aval, nefiind exclusa manifestarea unor efecte in rezervatia naturala Delta Dunarii.

b)   Zona Cernavoda datorita CNE PROD CERNAVODA. Aceasta este proiectata pentru 5 reactoare CANDU 660 amvelopate considerate foarte sigure in exploatare. Unitatea nr.1 functioneaza la intreaga capacitate, Unitatea nr.2 este in constructie, iar celelalte trei unitati sunt in conservare. Un accident grav la CNE PROD CERNAVODA, desi foarte improbabil datorita sistemelor speciale de securitate si datorita anvelopei, ar putea afecta partial 3 judete si Delta Dunarii.

c)    Zona Pitesti-Mioveni datorita unui reactor de cercetare de tip TRIGA de 14 MW cu intrare in functiune in anul 1979, dar cu consecinte mult diminuate in caz de accident nuclear datorita puterii sale mici si a factorilor intrinseci de securitate.

d)   Zona Bucuresti-Magurele datorita unui mic reactor de cercetare de tip VVR cu o putere initiala de 3 MW termici la intrarea sa in criticitate -1957. Reactorul in acest moment este oprit urmand a intra in decomisionare.

e)    La aceasta data in Romania exista 610 instalatii care folosesc radiatii ionizante din care 8 iradiatoare, 190 instalatii de terapie, 316 instalatii de gammagrafie si 96 alte tipuri. Sursele de lucru au activitati cuprinse intre 3,7 GBq. si 3,7 TBq. (630 ) si peste 3,7 TBq (242).

Aceste aplicatii nu prezinta pentru populatie un pericol imediat, dar pot afecta personalul propriu in cazul nerespectarii procedurilor de lucru, iar in cazul pierderii sau distrugerii pot conduce la iradieri sau contaminari nejustificate a membrilor din populatie pana la depistarea sau lichidarea urmarilor create asupra mediului.

Marimea riscului este evaluata astfel:

Zona Bechet-Dolj:

Zona de evacuare: 20 km;

ZPU in cazul expunerii la nor: 70 km;

ZPU in cazul expunerii prin ingestie: 140 km;

Zona Cernavoda:

Zona de evacuare: amplasamentul centralei;

ZPU in cazul expunerii la nor: 10 km;

ZPU in cazul expunerii prin ingestie: 50 km;

Zona Pitesti-Mioveni:

Zona de evacuare: amplasamentul instalatiei;

ZPU in cazul expunerii la nor: 1,6 km;

ZPU in cazul expunerii prin ingestie: 12,5 km;

Zona Bucuresti-Magurele:

Zona de evacuare: amplasamentul instalatiei;

ZPU in cazul expunerii la nor: 3,6 km;

ZPU in cazul expunerii prin ingestie: 18 km;

Zonele de risc nuclear mentionate au inregistrat un impact asupra populatiei, infrastructurii si a mediului.

Romania a fost afectata de emisia din 29-30 aprilie 1986 a Reactorului nr. 4 de la CNE Cernobal. Teritoriul tarii a fost traversat de pasajul de aer contaminat in perioada 01-02 mai, zonele cele mai afectate fiind Nordul, Estul, Centrul si Sudul tarii. Valorile contaminarii radioactive masurate in perioada 01-03 mai au depasit de 5-20 ori valorile limitelor de alarmare de la acea data, inregistrandu-se pentru aer intre 200 si 400 Bq/m³ iar pentru depuneri, valori intre 20.000 si 40.000 Bq/m²/zi. Perioada de contaminare maxima a fost pentru apa potabila 03-05 mai, pentru lapte 06-08 mai diferentiat pe zone, pentru vegetatie odata cu solul, cu valori de varf 06-08 mai, in carne contaminarea a fost prezenta dupa 15-20 mai, iar in oua dupa 20 mai. Perioada acuta de contaminare prelungita la om se considera ca a fost intre 01-15 mai 1986 datorita inhalarii aerului, a depunerile uscate si umede, folosirii apei de suprafata si a ingestiei alimentelor in mod deosebit contributia laptelui si a vegetalelor.

Tinand seama ca CNE PROD CERNAVODA este o centrala cu reactor clasificat ca sigur si ca a intrat in functiune in anul 1995, pana in prezent nu a existat nici un eveniment cu semnificatie radiologica.

Procesul de restructurare a industriei romanesti a contribuit la cresterea riscului de producere a unor urgente radiologice sau chimice datorita faptului ca instalatiile in functiune sunt vechi, iar sursele potentiale de risc (deseuri radioactive, recipiente si rezervoare de substante toxice industriale si alte procese tehnologice poluatoare) au crescut ca numar. Poluarea cu cianuri a raurilor SOMES si SIRET, precum si a fluviului DUNAREA reprezinta o dovada a cresterii cazurilor de poluari chimice accidentale, datorate complexitatii situatiilor aparute in procesul de restructurare industriala.

Elementul principal care poate contribui la vulnerabilizarea obiectivelor nucleare este existenta in aceasta zona a riscului seismic de care s-a tinut seama in proiectarea si realizarea antiseismica a instalatiilor din ultimele generatii. In situatia in care ar exista vicii ascunse in constructie, aceasta ar duce la posibile urmari asupra instalatiilor cu implicatii radiologice asupra exteriorului amplasamentului.

Comunitatile cele mai vulnerabile sunt dispuse in zona Bechet-Dolj si Cernavoda datorita distantei foarte mici de amplasamentul centralelor nucleare, a infrastructurii deficitare si a resurselor slabe de transport ce pot fi alocate pentru nevoi de evacuare.

Nivelul de pregatire fata de riscul nuclear la nivelul comunitatilor cuprinse in zonele de influenta a accidentului nuclear se poate considera corespunzator. S-au facut eforturi atat la nivel central cat si local pentru pregatirea personalului cu responsabilitati in managementul accidentului nuclear a fortelor de interventie si a populatiei. Cele mai semnificative activitati au fost:

pregatirea factorilor de decizie ai administratiei publice locale - prefecti si primari - in cadrul centrelor de pregatire zonale ale protectiei civile;

pregatirea elevilor de la toate nivelurile cu principalele masuri privind protectia la accident nuclear, prin introducerea in programa de invatamant a unor teme specifice;

informarea populatiei si educarea acesteia asupra problemelor specifice zonelor de risc nuclear si a modalitatilor de protectie in concordanta cu planurile de interventie ale autoritatilor publice. Aceasta s-a desfasurat prin mas-media, emisiuni televizate, distribuirea de pliante si ghiduri personale si prin participarea la diferite exercitii si aplicatii practice;

pregatirea si participarea la exercitii de accident nuclear internationale, nationale si locale:

. Accidente chimice

Dezvoltarea exponentiala a productiei de substante chimice inainte de anul 1989, imposibilitatea prevederii de instalatii care sa aiba o siguranta deplina atat din punct de vedere al procesului tehnologic, dar si in ceea ce priveste retinerea deseurilor (lichide, solide, gazoase) intr-o masura adecvata, iar pe de alta parte declinul industriei dupa anul 1990 care a dus la desfiintarea multor agenti economici detinatori de substante toxice industriale fara masuri corespunzatoare de dezafectare a instalatiilor si neutralizare a substantelor ramase, a facut ca frecventa accidentelor chimice sa creasca ajungandu-se la o medie de 5 pana la 10 pe an;

De regula, studiile si in general evaluarile de risc au fost initial limitate la protectia lucratorilor la locul de munca, fara a se avea in vedere potentialele pericole pentru zonele inconjuratoare. Incepand cu anii 90, au fost dezvoltate o serie de instrumente privitoare la evaluarile de risc, care in prezent constituie o coordonata importanta in probleme de reglementari de mediu si in evaluarea zonelor de impact pentru agentii economici detinatori de substante toxice industriale. In Romania sunt in evidenta 141 agenti economici si institutii publice importante care detin, manipuleaza, proceseaza, pastreaza sau depoziteaza substante toxice industriale.

Din punct de vedere al proprietatilor toxicologice substantele toxice industriale sunt:

foarte toxice (prin inhalare sau contact cu pielea)

toxice

periculoase

corozive (in contact cu pielea)

iritante

In ceea ce priveste evaluarea hazardului, periculozitatea din punct de vedere toxicologic, cuprinde 4 categorii:

speciala (cu efecte cancerigene, mutagene si toxice pentru reproducere);

superioara (foarte toxice, toxice, corozive);

medie (cu efecte daunatoare);

scazuta (substante care nu se incadreaza in criteriile de clasificare ale hazardului).

Efectele acestor substante chimice asupra unui organism sunt cele considerate a fi atinse la o anumita limita (concentratie) inainte ca efectele adverse sa apara si cele postulate a avea un efect advers la oricare nivel (concentratie), neexistand deci o doza anumita.



Ca urmare a efectelor pe care le au asupra organismului aceste substante apar doua zone de actiune ale norului toxic:

zona letala – zona in care concentratia substantei toxice are o valoare la care prin inhalare se produce moartea unei persoane intr-un timp de maximum 15 minute;

zona de intoxicare – zona in care concentratia substantei toxice are o valoare la care actiunea sa timp de 1-15 minute poate produce intoxicarea organismului uman.

Pentru agentii economici sursa de risc chimic din Romania, aceste zone au fost calculate si se inscriu in urmatoarele valori:

zone de intoxicare cu raze cuprinse intre 2,5 – 150 km;

zone letale cuprinse intre 1 – 35 km.

De-a lungul timpului Romania a fost afectata de multe accidente chimice, unele cu urmari mai grave si in urma carora au rezultat morti, intoxicati si altele, cu urmari mai putin grave si care s-au manifestat in general prin perturbarea calitatii factorilor de mediu. Dintre acestea cateva exemple semnificative sunt:

In localitatea Zarnesti in 1939 a avut loc explozia unui rezervor de clor datorita coroziunii, iar ca urmare s-au pus in libertate cateva zeci de tone de clor si au rezultat circa 600 de persoane intoxicate.

In municipiul Bucuresti pe data de 10 noiembrie 1979 la intreprinderea de Medicamente a avut loc explozia unui vagon cisterna cu amoniac lichid incarcat peste limitele admise (29,7 tone fata de 24,6 tone).Norul de amoniac in concentratie periculoasa a ajuns la 1,5 km, rezultand 27 de morti si 175 de intoxicati.

In municipiul Giurgiu pe data de 25 sptembrie 1987, la instalatia de electroliza si absorbtie a acidului clorhidric din Combinatul Chimic s-a produs o emisie puternica de clor si acid clorhidric cu o concentratie de 7 CMA. Nu au fost victime. S-a sesizat depasirea concentratiei maxime admise si la RUSE (BULGARIA).

In orasul Falticeni pe data de 28 iulie 1988, dintr-o neglijenta de operare s-au pus in libertate 600 tone acetoncianhidrina - materie prima pentru metacrilatul de metil - peste 140 tone acid sulfuric. Cresterea temperaturii si presiunii a condus la desprinderea capacului rezervorului si la elaborarea de vapori de acetoncianhidrina, vapori de acid sulfuric, acid cianhidric, dioxid si trioxid de sulf. Norul s-a deplasat cateva sute de metri. Au fost evacuate 400 de persoane.

La R.A. ”ROMAG” DROBETA TURNU SEVERIN in seara zilei de 23 iunie 1994 la instalatia de alimentare cu energie electrica a explodat un reductor de tensiune, provocand debransarea ROMAG de la energia electrica si termica. Ca urmare s-a degajat o cantitate mare de hidrogen sulfurat de la statia de epurare, rezultand: 4 morti si 3 intoxicati din randul salariatilor ROMAG si 3 persoane din afara amplasamentului acestuia.

Procesul de restructurare a industriei romanesti a contribuit la cresterea riscului de producere a unor accidente chimice datorita faptului ca instalatiile in functiune sunt vechi, iar sursele potentiale de risc (deseuri radioactive, recipiente si rezervoare de substante toxice industriale si alte procese tehnologice poluatoare) au crescut ca numar. Poluarea cu cianuri a raurilor SOMES si SIRET, precum si a fluviului DUNAREA reprezinta o dovada a cresterii cazurilor de poluari chimice accidentale, datorate complexitatii situatiilor aparute in procesul de restructurare industriala.

Din punct de vedere al accidentului chimic cele mai vulnerabile categorii de populatie sunt:

copiii deoarece nu au asigurate mijloace de protectie, doza de intoxicare si letala este mai mica si nu au deprinderi formate de a reactiona in caz de accident chimic;

batranii deoarece capacitatea de reactie este redusa, iar procentajul de bolnavi sau cu afectiuni cronice este ridicat.

In ceea ce priveste expunerea populatiei la riscul chimic, o evaluare a zonelor de planificare la urgenta arata ca aproximativ 3.000.000 de persoane ar putea fi afectate la nivelul intregii tari.

Factorii care contribuie la vulnerabilitate sunt urmatorii:

lipsa unui sistem de monitorizare a surselor de risc chimic;

aplicarea planurilor de evacuare a populatiei necesita resurse financiare si umane deosebite care in unele situatii nu sunt asigurate in totalitate;

lipsa intretinerii utilajelor periculoase;

invechirea instalatiilor ce prelucreaza substante toxice;

lipsa centralizarii sistemului de alarmare a populatiei la nivelul judetului;

lipsa echipamentelor de protectie individuala si colectiva;

nivelul modest al educatiei populatiei cu privire la masurile necesar a fi luate in caz de accident chimic.

Dupa 1990 se constata o crestere a vulnerabilitatii tuturor comunitatilor la riscul chimic datorita urmatorilor factori:

restructurarea economiei;

lipsa unei legislatii clare cu privire la accidentele chimice;

lipsa resurselor financiare pentru asigurarea mijloacelor de protectie pentru populatie;

lipsa sistemului de monitorizare a surselor de risc;

schimbarile petrecute in sistemul sanitar;

Poluari accidentale

Cresterea numarului de agenti economici care detin, utilizeaza, transporta si comercializeaza substante poluante si hidrocarburi pe de o parte si restructurarea industriei dupa anul 1990 fara a se respecta reglementarile referitoare la protectia mediului a dus la o crestere semnificativa a evenimentelor pe linia poluarilor accidentale. In acelasi context este de mentionat ca un aport semnificativ la frecventa poluarilor accidentale il are si proiectarea nejudicioasa a proceselor tehnologice din industria energetica (centralele termoelectrice), industria extractoare (haldele de steril si cenusa, iazurile de decantare), industria siderurgica (halde de zgura), precum si actiunile iresponsabile ale unor persoane care au produs poluari cu hidrocarburi datorita incercarilor de a sustrage produse petroliere din conductele magistrale. Un exemplu il constituie poluarea cu cianuri in decurs de un an a doua rauri importante din Romania.

Principalele zone de risc la poluari accidentale din Romania sunt in apropierea agentilor economici care detin, manipuleaza, proceseaza, pastreaza sau depoziteaza substante poluatoare, hidrocarburi si deseuri menajere.

Zonele de risc la poluarea hidrocarburi sunt localizate astfel:

in bazinul Marii Negre;

pe fluviul Dunarea si in Delta;

pe raurile interioare.

Poluarile accidentale afecteaza calitatea factorilor de mediu si starea de sanatate a populatiei. Dintre fenomenele cauzale, pot fi mentionate:

la poluarea aerului – substante toxice industriale (bioxid de sulf, oxizi de azot, bioxid de carbon, amoniac, etc.);

la poluarea marina – ape menajere, efluenti industriali, gunoaie, imprastieri de petrol;

la poluarea apelor dulci – ape si deseuri menajere, efluenti industriali, utilizarea pesticidelor si irigatiilor, ploile acide, etc.;

la poluarea solului – haldele de steril, carbune, cenusa, iazuri de decantare, deseuri menajere, hidrocarburi, etc.

In Romania s-au semnalat in principal poluari minore sau medii iar in ultimii doi ani s-au inregistrat trei poluari majore. Astfel in data de 30 ianuarie 2000 pe fondul unor caderi abundente de precipitatii si cresterii nivelului apelor s-a produs o spartura la iazul de decantare a apelor industriale cu continut ridicat de cianuri apartinand S.C. AURUL S.A. din Baia Mare. Ca urmare s-au deversat circa 100 000 t ape contaminate in raul Lapus. Unda de poluare s-a propagat pe raul Somes, raul Tisa si fluviul Dunarea afectand fauna si flora din acestea. A fost determinata o concentratie maxima de cianuri de 7,8 mg/l fata de 0,01 mg/l care este limita maxima admisa in standardul romanesc pentru apele de suprafata.

Tot un caz de poluare accidentala grava s-a petrecut in data de 10 martie 2000 la Exploatarea Miniera Baia Borsa cand datorita ploilor torentiale si topirii rapide a zapezii, digul de protectie al iazului decantor s-a rupt permitand evacuarea a aproximativ 20.000 t steril care s-a raspandit, o parte pe terenul din vecinatatea digului, iar o alta parte a ajuns in raul Vaser si apoi in Tisa.

Un alt caz deosebit de grav a fost inregistrat in data de 17 ianuarie 2001 cand paraul Somuzul Mare a fost poluat cu cianuri si amoniu ca urmare a unor lucrari de dezafectare a unor rezervoare de la SC. METADET S.A. din localitatea Falticeni. Unda de poluare s-a propagat in continuare pe raul Siret. Concentratia maxima la cianuri a fost de 8,28 mg/l fata de limita maxima admisa de 0,01 mg/l si la ionul de amoniu de 27,9 mg/l fata de 1 mg/l limita maxima admisa.

Poluarea accidentala a afectat calitatea factorilor de mediu (depasiri ale CMA in aer, apa si sol). In urma poluarilor accidentale cu cianuri a raului Siret au rezultat un numar de 95 de persoane intoxicate si o mortalitate piscicola ridicata (aproximativ 3 t peste). Ca urmare a procesului de privatizare si restructurare a industriei au ramas foarte multe instalatii tehnologice si rezervoare cu substante poluante care nu au fost dezafectate. Acestea constituie un pericol permanent capabil de a genera noi poluari accidentale.

Procesul de restructurare a industriei romanesti a contribuit la cresterea riscului de producere a unor poluari accidentale datorita faptului ca instalatiile in functiune sunt vechi, iar sursele potentiale de risc (deseuri recipiente si rezervoare de hidrocarburi si alte procese tehnologice poluatoare) au crescut ca numar. Poluarea cu cianuri de-a lungul retelelor de transport a produselor petroliere datorita furtului de produse petroliere sau corodarii conductelor reprezinta o dovada a cresterii cazurilor de poluari accidentale dar sunt datorate si complexitatii situatiilor aparute in procesul de restructurare industriala.

Poluarile accidentale in special cu hidrocarburi afecteaza statiile de epurare, statiile de tratare a apei pentru populatie si prizele de alimentare cu apa a diferitilor agenti economici si institutii publice.

Poluarea aerului produce influente negative asupra:

recoltelor agricole;

padurilor;

sistemelor acvatice;

sanatatii oamenilor;

reducerea stratului de ozon (duce la cresterea incidentei cancerului pielii, cataractelor, scaderea raspunsului imunitar);

incalzirea globala (duce la cresterea nivelului marii, schimbari climatice, cresteri ale temperaturii);

Poluarea apei produce:

raspandirea agentilor patogeni;

daune asupra florei si faunei acvatice;

raspandirea chimicalelor in tot mediul si afectarea sanatatii oamenilor, faunei si florei

Din punct de vedere al efectelor poluarilor accidentale cele mai vulnerabile categorii de populatie sunt:

copiii deoarece doza de intoxicare si letala este mai mica si nu au deprinderi formate de a respecta recomandarile in caz de poluare accidentala;

batranii deoarece capacitatea de reactie este redusa, iar procentajul de bolnavi sau cu afectiuni cronice este ridicat.

Factori care contribuie la vulnerabilitate:

lipsa unui sistem de monitorizare a surselor de poluare;

lipsa intretinerii instalatiilor care detin substante poluante;

invechirea instalatiilor ce prelucreaza substante toxice;

lipsa centralizarii sistemului de alarmare a populatiei la nivelul judetului;

nivelul modest al educatiei populatiei cu privire la masurile care trebuie respectate in caz de poluare accidentala.

Dupa 1990 se constata o crestere a vulnerabilitatii tuturor comunitatilor la riscul poluarilor accidentale datorita urmatorilor factori:

restructurarii economiei;

neaplicarea legislatiei referitoare la protectia mediului;

lipsa resurselor financiare pentru dezafectare in conditii de siguranta a instalatiilor ce contin substante poluante;

lipsa sistemului de monitorizare a surselor de risc;

La nivelul comunitatilor exista un sistem de alarmare in caz de dezastre format din sirene electrice sau dinamice. Problemele care apar sunt insa cele de ordin tehnic datorate proastei intretineri si vechimii sirenelor cat si ecranarii semnalului audio prin construirea unor cladiri mai inalte in jurul obiectivelor pe care sunt montate sirene.

. Incendii de masa si explozii

Expunerea la risc este determinata de probabilitatea globala de izbucnire a incendiilor avand in vedere nivelurile criteriilor de performanta ale constructiilor privind cerinta de calitate “siguranta la foc” in cadrul platformelor industriale, obiectivelor importante si deosebit de vulnerabile, a fondului forestier, prezenta factorului uman, surselor potentiale de aprindere, in conditii meteorologice si de timp nefavorabile sau unui seism si a lipsei surselor de alimentare cu apa.

Avand in vedere ca nu s-au produs in ultimii 50 de ani evenimente de niveluri 4 sau 5 gravitate, probabilitatea de producere a unui incendiu de masa poate fi apreciata ca extrem de rara.

Zona incendiilor de proportii si exploziilor este dispusa in Romania astfel:

In anul 2006 numarul incendiilor de padure a fost de 136 insemnand peste 1000 ha. de padure afectata. Valoarea totala a pagubelor rezultata in urma incendiilor de padure s-a ridicat la 330 mii lei.

Incendiile declansate la agentii economici, case si gospodarii ale oamenilor au constituit o pondere importanta. Astfel numarul incendiilor la care au intervenit Inspectoratele judetene pentru situatii de urgenta in anul 2006 a fost de 12926 cazuri.

Impactul asupra populatiei si economiei a fost deosebit de puternic. Pierderile materiale au fost de 84,4 milioane lei.

Intensitatea acestora prezinta o usoara crestere, din cauza unor instalatii industriale invechite, in urma procesului de lichidare a unor societati comerciale cu surse de risc la incendii si explozii, precum si a fenomenului de seceta prelungita din ultimii ani.

Cauzele care contribuie la existenta vulnerabilitatii:

existenta unui mare numar de instalatii, constructii vechi, proiectate si executate fara luarea unor masuri de prevenire;

existenta – mai ales in orase – a unor platforme industriale care pot constitui surse de mare risc;

cresterea vulnerabilitatii unor instalatii exploatate necorespunzator;

insuficienta unor fonduri financiare pentru executarea unor lucrari de intretinere a instalatiilor.

Cauzele care genereaza exploziile sunt:

exploatarea si intretinerea defectuoasa a retelei de distributie a gazelor catre populatie;

neglijenta in indeplinirea sarcinilor a personalului de serviciu al instalatiilor industriale (mai ales a celor cu foc continuu);

invechirea unor echipamente ale instalatiilor industriale si lipsa fondurilor de investitii pentru modernizarea acestora.

Datorita masurilor de natura tehnica si de informare a populatiei privind modul de manifestare al acestui fenomen la nivelul populatiei, se prognozeaza o mentinere constanta a vulnerabilitatii populatiei.

Pentru pregatirea populatiei s-au luat o serie de masuri dintre care amintim:

popularizarea prin mass-media a regulilor de comportare a populatiei cat si a masurilor de prevenire a acestora;

efectuarea unor controale si pregatirea unor exercitii de protectie civila la detinatorii de instalatii industriale cu grad ridicat de periculozitate;

promovarea activitatilor de asigurare a vietii cetatenilor si locuintelor personale in caz de explozie.

Raman vulnerabile la incendii padurile, pasunile si vegetatia uscata. Padurile reprezinta 6,25 milioane de hectare – aproximativ 27% din suprafata tarii.

Vulnerabilitatea acestora este determinata de temperaturile ridicate, seceta, schimbarea conditiilor climatice si de neglijenta oamenilor.

De asemenea sunt vulnerabile locuintele oamenilor care pot fi incendiate in urma exploziilor.

Schimbarea conditiilor climatice si a ariei traditionale de manifestare a incendiilor a contribuit si ea la vulnerabilizarea padurilor. Daca in anii trecuti exista riscul producerii incendiilor in paduri mai ales din cauza neglijentei oamenilor, in ultimii ani la aceasta cauza s-a adaugat si cresterea temperaturilor.

Astfel asezarile umane din zonele de deal si de munte sunt predispuse la incendii din cauza padurilor din apropiere. Nivelul de pregatire a factorilor de risc la nivelul comunitatii ramane scazut in ciuda eforturilor de implicare a pompierilor si protectiei civile. In orice caz s-a dovedit faptul ca nu este suficienta implicarea populatiei din zona afectata de incendii si explozii fiind ineficienta participarea pentru limitarea si inlaturarea acestora, impunandu-se o mai buna cooperare cu fortele armate dislocate in apropiere care ar putea dispune de mijloace eficiente de interventie.

Accidente pe caile de comunicatie

In Romania au avut loc accidente majore pe caile de comunicatie aeriene, pe calea ferata, pe drumurile rutiere, pe caile de comunicatie fluviale si maritime.

Pe caile de comunicatie aeriene au avut loc mai multe accidente cu urmari deosebit de grave care au produs pierderi de vieti omenesti si importante pagube materiale.

Dintre cele mai semnificative enumeram:

accidentul aviatic de pe aeroportul Bucuresti-Otopeni din anul 2000 soldat cu 6 morti;

catastrofa aeriana de la Balotesti din anul 1995 soldata cu 254 de morti;

accidentul aviatic de la Baia Mare din anul 1998 soldat cu pierderea vietii membrilor echipajului si distrugerea aparatului;

accidentul de elicopter de la Iasi din anul 1996 avand ca rezultat moartea personalului de la bordul aeronavei si echipajului;

accidente cu aeronave militare.

Pe calea ferata au avut loc mai multe deraieri de trenuri din care au rezultat pagube materiale importante ca urmare a distrugerii vagoanelor de transport, incarcaturii acestora si terasamentelor de cale ferata. Astfel au fost inregistrate deraieri de vagoane:

in judetul Mehedinti avand ca rezultat rasturnarea vagoanelor cu produse laminate;

in judetul Calarasi avand ca urmare rasturnarea si distrugerea a 20 de vagoane cu alumina calcinata;

in judetul Braila deraierea unei garnituri de tren care a avut ca urmari avarierea a 8 vagoane cisterna si distrugerea a 150 de m de cale ferata;

in judetul Constanta un tren de marfa s-a ciocnit cu un tren de persoane ducand la deraierea a 2 vagoane;

in gara Progresul din Bucuresti deraierea unei locomotive ca urmare a sustragerii unor elemente componente din sistemul de siguranta si comanda.

Pe caile rutiere au avut loc numeroase evenimente. Astfel, in 24 mai 2004 in apropierea comunei Mihailesti, pe DN 2 (E-85), la intrarea dinspre Urziceni, s-a produs un accident rutier pe timpul transportului substantelor periculoase urmat de explozia incarcaturii

Caracteristici chimice ale substantei transportate:

Denumire: AZOTAT DE AMONIU;

Cantitate: 20 tone;

Substanta solida, de culoare alba;

Este utilizat in agricultura, ca ingrasamant, precum si in industria miniera, ca exploziv de putere medie (amestecul acestuia cu motorina este numit AM-1).

Urmarile accidentului:

18 decedati;

13 raniti;

100 m portiune de drum distrusa;

reteaua electrica avariata pe o portiune de 150 m;

aproximativ 300 locuinte avariate;

5 autoturisme avariate;

2 autospeciale de stins incendii avariate;

camionul transportator distrus;

Pe DN 2 s-a produs un crater cu diametrul de 50 m si o adancime de 10 m. Statia seimica de pe dealul Istrita a inregistrat explozia, estimandu-se echivalenta cu un cutremur vrancean cu magnitudinea de 3 grade pe scara Richter

Accidentele produse pe drumurile rutiere au dus la moartea a aproximativ 2000 de persoane si importante pagube materiale. Printre cauzele accidentelor pot fi enumerate:

imprudenta conducatorilor auto;

nerespectarea regulilor de circulatie;

conditiile meteorologice nefavorabile;

starea tehnica necorespunzatoare a autovehiculelor.

Urmarile accidentului de la Mihailesti

Pe caile fluviale si maritime accidentele sunt grave si cu consecinte de durata. Astfel esuarea navei Rostok pe canalul Sulina a produs blocarea navigatiei si a necesitat eforturi financiare deosebite din partea statului roman pentru reluarea activitatilor navale. Furtunile produse in Marea Neagra au avut efecte deosebite asupra infrastructurii distrugand diguri de protectie si scufundand 3 nave.

Accidentele produse pe caile de comunicatii au avut un impact deosebit asupra populatiei si economiei. In ceea ce priveste impactul asupra populatiei anual fiind inregistrate peste 2000 de persoane decedate si peste 7000 persoane ranite care au necesitat spitalizare datorita accidentelor pe caile rutiere. Activitatile economice au fost grav perturbate ca urmare a blocarii cailor de comunicatii, inregistrandu-se totodata importante pagube si pierderi materiale.

Mediul a fost afectat ca urmare a poluarii produse de incarcaturile transportate in special pe caile ferate si rutiere.

Frecventa acestora prezinta o crestere usoara datorita unor factori obiectivi (parc auto, feroviar, naval si aerian invechit, fonduri financiare insuficiente etc.) precum si unor factori subiectivi (erori de pilotaj, viteza excesiva cu autovehiculele, nealocarea de fonduri pentru intretineri si reparatii, tendinta de a castiga cu orice pret).

Frecventa unor accidente de circulatie s-a manifestat si datorita cresterii aparitiei unor dezastre complementare( inundatii, alunecari de teren etc.).

Elementele de infrastructura care pot fi afectate in cazul accidentelor majore pe caile de comunicatie sunt: aeroporturile, garile, strazile. Drumurile, podurile si caile ferate raman partile de infrastructura cele mai vulnerabile la producerea accidentelor majore pe caile de comunicatie.

Acest lucru se datoreaza in principal:

neefectuarii la timp a lucrarilor de intretinere si reparatii;

depasirii parametrilor pentru care acestea au fost proiectate,

nefinalizarii lucrarilor de consolidare proiectate si pierderea stabilitatii generale;

conditiilor meteorologice nefavorabile.

Printre fortele importante care contribuie la vulnerabilizarea obiectivelor sunt:

lipsa fondurilor necesare executarii reparatiilor la drumuri si poduri, precum si pentru modernizarea acestora;

repetarea inundatiilor de 2-3 ori in fiecare an in aceleasi zone (centrul si vestul Romaniei);

lipsa mijloacelor de deszapezire eficiente care duc la intarzierea interventiilor si blocarea drumurilor.

Se poate concluziona ca a existat o crestere in fiecare an a numarului comunitatilor vulnerabile determinata de conditiile de clima din tara noastra (si-au schimbat aria traditionala de manifestare) precum si de infrastructura invechita si posibilitatile financiare reduse de reabilitare a acesteia.

In Anexa nr.6 este prezentata analiza statistica a situatiilor de urgenta produse in anul 2006 pe teritoriul national.



loading...







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 4257
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site