Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport


CUM TREBUIE HRANITI COPIII

Alimentatie nutritie

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Activitatea biologica a acizilor grasi - Grasimi din regnul animal
Laptele - Compozitia chimica a laptelui, Microbiologia laptelui
PROCESUL DE OBTINERE A BRANZEI SVAITER
ALIMENTATIA LA SPORTIVI
Administrarea timpului dupa principii
BRANZA SVAITER
LAPTELE DE CONSUM - Istoric, nomenclatura, structura.
PASTURA IN FAGURE
BAUTURILE DULCI NEALCOOLICE
CONDITII DE CALITATE A LAPTELUI

CUM TREBUIE HRANITI COPIII?

Alimentatia unui copil mic, mai ales cand este inca sugar, este principala preocupare a mamei. In timpul primelor luni de viata, modul in care copilul isi va accepta hrana ii va conditiona acestuia starea de sanatate, adica sansele de supravietuire.

Daca in cursul acestei perioade intervine o problema: lipsa poftei de mancare, voma, diaree, alergie etc., specialistul consultat, analizand situatia, va pune neindoios aceste manifestari pe seama alimentatiei copilului si o va schimba in consecinta.




Medicii stiu perfect ca, la un copil mic, problemele de sanatate au aproape intotdeauna cauze alimentare. Schimband alimentatia, ajutand-o, ei au mai multe sanse de a gasi o solutie eficace, decat prescriind un medicament.

In schimb, cand copilul este mai mare si, mai ales, de indata ce incepe sa fie hranit “normal” (adica intr-un mod mai mult sau mai putin asemanator adultului, mananca de toate), nu le mai vine in minte nici parintilor si nici medicilor sa-i schimbe modul de alimentatie, daca se imbolnaveste.

Este un fapt regretabil, deoarece majoritatea problemelor de sanatate ar putea fi rezolvate astfel.

Aparitia bolii la un copil, ca si la oricare alt individ, este mai intai un semn de slabiciune fizica.

Organismul uman este dotat, in mod normal, cu un sistem natural de aparare impotriva tuturor agresiunilor microbiene din mediul inconjurator. Despre un copil mic, care duce orice obiect la gura, se spune ca “este imunizat impotriva microbilor”. Prin aceasta se subintelege ca dispune de un sistem de aparare care il inarmeaza impotriva atacurilor microbiene.

Dar nu numai bebelusii au privilegiul unei aparari imunitare; si copilul care a crescut (ca si adultul) isi pastreaza aceasta capacitate, iar organismul sau o pune in aplicare in fiecare moment, pentru a-i asigura supravietuirea in mediul microbian care il inconjoara.

Totusi, cand organismul este slabit, mijloacele naturale de aparare devin mai putin eficiente, deci mai vulnerabile.

Bolile, cu exceptia celor de origine virala, trebuie puse pe seama unei slabiciuni trecatoarea organismului.

Or, slabiciunea organismului are drept cauza, in majoritatea cazurilor, o problema alimentara.

De aceea, modul de hrana al copiilor trebuie sa ramana in permanenta preocuparea parintilor.

Din pacate, copilul din tarile noastre industrializate, daca este bine hranit cantitativ, este din ce in ce mai prost hranit din punct de vedere calitativ.

Pe de alta parte, anumite combinatii alimentare sunt prost tolerate de catre copii si, in anumite cazuri, ar trebui mai bine sa fie evitate.

O ALIMENTATIE DE O CALITATE DEPLORABILA

Evocand modul in care sunt hraniti copiii din zilele noastre, nu ma pot impiedica sa nu ma gandesc la cel in care sunt hranite animalele domestice.

Cu cativa ani in urma, “faceai supa pentru caine” sau “mancarea pentru pisica”. Azi, deschizi o cutie. Este cu mult mai practic!

Caci vrem sa avem animale, cu conditia sa nu trebuiasca sa ne ocupam de ele.

Iata inca o ilustrare a caracteristicii fundamentale a epocii noastre. Dorim toate avantajele fara a avea si inconvenientele. Cu alte cuvinte, si dupa expresia de acum celebra, “vrem si untul si banii pentru unt”.

Toate femeile aspira sa aiba copii, nimic mai natural! Dar in epoca noastra vrem sa avem copii, cu conditia sa nu trebuiasca sa ne ocupam prea mult de ei.

Pentru a raspunde acestei tendinte, a trebuit sa organizam un fel de crescatorii industriale destinate minunatilor nostri copilasi: crese, camine, gradinite. Si, ca si in cazul animalelor, s-au gasit solutii industriale practice, pentru ca zgamboii sa fie hraniti cu usurinta. Este de ajuns sa deschizi o cutie sau “un borcanel”.

Fiti linistiti, nu sunt atat de invechit incat sa refuz orice conserva, fiindca unele sunt foarte bune, dar eu ma revolt impotriva generalizarii lor.

Iata deci principiile de alimentatie a copiilor, pe care vi le recomand, cu scopul principal de a le asigura acestora o buna stare de sanatate, consecinta naturala a unei hrane sanatoase.

ALIMENTE SUB STRICTA SUPRAVEGHERE

Painea

Ca si adultul, nici copilul nu ar trebui sa manance paine “alba”, paine obisnuita, fabricata cu faina cernuta. V-am precizat, de altfel, ca sarurile minerale, si mai ales magneziul, dispar m timpul rafinarii.

Vitamina B este si ea, distrusa prin acest procedeu. Or, se stie ca aceasta vitamina este indispensabila pentru metabolismul glucidelor. O carenta de vitamina B implica deci un risc de tulburari digestive si de oboseala.

Fainoasele

Cand copilul are o corpolenta normala, ceea ce inseamna ca are o buna toleranta la glucide, nu exista nici un motiv ca sa-l privati total de fainoase. Dar nici nu trebuie ca acestea –asa cum se intampla adesea sa devina baza alimentatiei.

Recurgerea sistematica la glucidele rele si, in special, la cartofi, orez si paste fainoase, este, in majoritatea cazurilor, consecinta unei lipse de imaginatie. In realitate, felurile pot fi foarte variate, fara o cheltuiala in plus. Recititi tabelul din anexa nr. si veti vedea ca exista o cantitate impresionanta de legume, la care nu va ganditi niciodata.

Este absolut necesar sa-i invatati pe copii sa manance altceva decat glucide rele. Caci, daca ei le tolereaza, dupa toate aparentele, la varsta pe care o au, s-ar putea ca problema sa nu se mai puna in aceiasi termeni cand isi vor termina cresterea. De aceea, trebuie sa-i faceti sa aprecieze de foarte timpuriu si altceva, mai ales legumele de care am vorbit deja.

In privinta pastelor, ar fi de dorit sa fie fabricate cu faina nerafinata, dar se gasesc greu in comert. Va trebui sa nu le dati copiilor prea frecvent, deoarece, ca si painea, risca sa le provoace un deficit de vitamina B.

Cat despre orez, cel mai bine ar fi sa le dati orez nedecorticat, pregatit dupa reteta din anexa. Orezul natural, cu rosii, constituie, dupa cum stiti, un fel de sine statator.

Cand le veti da copiilor fainoase, faceti in asa fel, incat sa evitati, pe cat posibil, sa le manance in acelasi timp cu carnea.

Aceasta regula va fi usor de aplicat la paste si orez, dar mai dificil in cazul cartofilor.

Trebuie sa stiti ca unele fainoase fac parte din categoria glucidelor bune. Este cazul fasolei uscate si a lintei. Deci nu ezitati sa le preparati cu regularitate.

Fructele

Organismul copiilor are resurse pe care adultul le-a pierdut de mult. Astfel, el metabolizeaza, fara prea multe probleme vizibile, amestecurile alimentare care includ fructe.



De aceea, la copii, se poate mentine, eventual, consumul unui fruct dupa masa.

Dar de indata ce se va constata o anumita fragilitate pe plan digestiv (balonare, dureri de burta, gaze), va fi mai bine sa suprimati fructele in cursul mesei. Ca si adultul, copilul va consuma fructe pe stomacul gol sau la gustare, cu conditia sa nu manance decat atat.

Bauturile

Apa este si ramane singura bautura care convine copilului. Tot ce seamana, mai mult sau mai putin, cu sucul de fructe fabricat industrial, cu limonada sau cu cola trebuie sa fie suprimate, pentru ca este o adevarata otrava pentru copil.

In mod exceptional, la o aniversare sau o sarbatoare m familie, il puteti lasa pe copii sa bea cateva pahare din aceste bauturi, dar spuneti-va ca este la fel de rau ca si cand i-ati da sa bea alcool. Iar in ceea ce priveste bauturile cu cola, s-ar putea spune ca, pentru copil, este si mai rau decat daca ar bea alcool.

Siropurile diluate cu apa nu sunt nici ele recomandabile, pentru ca au o concentratie prea mare de zahar. Deci il obisnuiesc pe copil cu gustul dulce, creandu-io adevarata dependenta.

Nici laptele nu este recomandat in timpul mesei. Ati vazut, in capitolul despre digestie, ca este o mare greseala sa bei lapte la masa, pentru ca, ajuns in stomac, acesta se coaguleaza, formand cocoloase care imbraca, apoi, particulele de alimente, pe care le izoleaza astfel de sucurile gastrice. Laptele baut la masa va asigura niste tulburari digestive.

Copiii pot sa bea, totusi, lapte in cursul zilei, dar va trebui sa verificati daca o fac pe stomacul gol.

La micul dejun, problema se pune diferit, pentru ca laptele cald este mult mai digerabil, iar fenomenele prezentate mai sus nu se mai petrec in acelasi mod.

Zaharul si dulciurile

N-am sa merg pana acolo, incat sa recomand eliminarea totala a dulciurilor si, totusi, aceasta ar fi cea mai rezonabila masura. As insista, totusi, asupra unei mari rigori in consumul lor.

In afara de zaharul de la micul dejun, de cel adaugat la branza de vaci sau la iaurt ori de cel pe care il contin deserturile (prajiturile, inghetatele), ceea ce inseamna deja o cantitate mare, nu-i lasati pe copii sa manance zahar, sub orice forma s-ar prezenta el.

Trebuie deci interzise toate dulciurile, bomboanele, pastele de fructe ori “tabletele caramelizate acoperite cu ciocolata” (acestea din urma contin aproape 80% zahar).

Recititi, daca este necesar, capitolul consacrat acestui subiect (Capitolul IX) pentru a va convinge o data pentru totdeauna ca, daca zaharul este otrava, el este la fel, si mai ales, pentru copii.

Pe de alta parte, este important sa feriti copiii de a deveni dependenti de gustul dulce. Este necesar pentru sanatatea lor imediata si indispensabil pentru sanatatea lor viitoare.

Eu stiu, totusi, ca este greu sa-i fortezi pe copii sa se comporte, ca niste consumatori marginali, in timp ce traiesc intr-un mediu care-i solicita permanent. Dar acesta nu este un motiv pentru a abdica, declarand ca n-aveti ce sa le faceti.

Ceea ce puteti face, in orice caz, este sa stabiliti un control riguros, cel putin acasa, si sa-i paziti pe copii, de la cea mai frageda varsta, de obisnuinta cu gustul dulce, pentru a evita sa devina, cu timpul, sclavii acestuia.

De aceea, contrariu spuselor unor medici, nu este recomandat sa le dati sugarilor apa zaharata. Ii puteti obisnui foarte bine cu apa curata. Cand copiii dumneavoastra primesc cadouri sub forma Ide dulciuri (pachete de bomboane, caramele etc.), faceti in asa fel incat sa dispara cea mai mare parte, pe care o veti elimina de tot, ulterior.

Totodata, chiar si daca dulciurile sunt consumate in cantitate modesta, trebuie sa le interziceti cu desavarsire inaintea mesei. In acest caz, zaharul nu numai ca le taie copiilor foamea, dar contribuie si la perturbarea metabolizarii putinei hranei pe care ar putea-o, totusi, manca.

Trebuie sa va amintim inca o data ca zaharul consumat provoaca un deficit de vitamina B. Aceasta, asa cum am subliniat deja, este indispensabila pentru metabolismul glucidelor. O carenta de vitamina B obliga, prin urmare, organismul sa ia din rezervele sale, creand astfel un deficit, ale carui consecinte sunt oboseala, dificultatile de concentrare, de atentie, de memorie, adica o anumita forma de depresie. Este evident ca activitatea scolara va avea, din aceasta pricina, mult de suferit.

TREBUIE INLOCUIT ZAHARUL COPIILOR CU INDULCITORI?

Daca adultilor li se recomanda sa inlocuiasca zaharul cu un edulcorant de sinteza, de ce nu li s-ar recomanda si copiilor? Aceasta este, intr-adevar, o intrebare buna.

In cazul in care copilul este prea gras pentru varsta lui, aceasta masura ar fi necesara.

In schimb, daca are o corpolenta normala, nu exista nici un motiv pentru a-i suprima categoric cele cateva bucatele de zahar de la micul dejun sau lingura de zahar pudra pe care i-o puneti peste iaurt .

Dar, pentru a limita consumul zilnic (aceasta recomandare priveste toata familia), puteti prepara deserturile cu edulcoranti.

Acestea fiind zise, sa vedem cum putem organiza cele patru mese ale copiilor.

MESELE

Cand alcatuiti meniurile copiilor trebuie sa urmariti:

evitarea supraincarcarii hranei cu glucide rele, pentru a nu destabiliza metabolismul,

evitarea combinatiilor alimentare contra naturii, care slabesc organismul si genereaza numeroase probleme de sanatate.



In privinta alimentatiei, toata lumea va va spune cu cea mai mare convingere pentru ca este un lucru ce tine a priori de bunul simt ca mesele trebuie sa fie “echilibrate”. Prin aceasta, se inteleg, in general, mesele in compozitia carora figureaza alaturi proteine, glucide si lipide.

Aceasta opinie este complet falsa!

Intr-adevar, trebuie sa mancam proteine, glucide si lipide, pentru a fi siguri ca absorbim toate substantele de care are nevoie organismul. Si asta, in special pentru copii, al caror corp este in formare.

Eroarea comuna pe care o facem, alaturi de corpul medical, este aceea de a crede ca echilibrul alimentar trebuie sa se manifeste la nivelul unei singure mese.

Cand vorbim de o masa echilibrata ar trebui sa mentionam ca acest echilibru trebuie sa se refere la mai multe mese si nu la una singura. Aici este toata diferenta. Si este esentialul a ceea ce trebuie sa stim si sa respectam, pentru a evita tulburarile de metabolism pe care le-am evocat pe larg, inca de la inceputul acestei carti.

Altfel spus, aveti grija sa alcatuiti pentru copiii dumneavoastra meniuri in care vor domina fie protido-lipidele, fie glucidele. Dar nu incercati sa combinati sistematic ambele categorii la o singura masa, dimpotriva, evitati acest lucru.

MICUL DEJUN

Anglo-saxonii au dreptate cand pretind ca micul dejun trebuie sa fie cea mai consistenta masa a zilei. Si asta, in special pentru copii. In schimb, ei gresesc cand vor sa-l faca “echilibrat”, alcatuindu-l din glucide (cereale) si proteine-lipide (oua, mezeluri, si carne).

Recomandarea mea este de a face din micul dejun al copiilor o masa in care domina glucidele.

Deci le veti putea da concomitent:

paine, de preferinta neagra,

cereale (pe cat posibil brute; evitati-le pe cele care contin orez decorticat, porumb, zahar, miere sau caramel),

fructe (dar vor trebui neaparat sa inceapa cu ele).

In masura in care glucidele “bune” trebuie sa domine clar, la aceasta masa, este de preferat pentru copil sa nu consume decat lapte smantanit sau semi-smantanit, ca si grasimi vegetale (margarina de masa, mai degraba decat unt).

Daca doreste sa manance si branza de vaci sau un iaurt, acestea vor trebui neaparat sa contina 0% grasimi.

Ma opun categoric consumului de miere sau dulceata, deoarece concentratia de zahar (chiar daca este naturala, la miere) este mult prea mare. Dulceata trebuie sa fie mancata cu totul exceptional, in afara cazului in care este preparata cu un indulcitor de sinteza.

PRANZUL

Pranzul va fi dominat, mai ales, de proteine si lipide. Deci va contine carne sau peste.

Dar ar fi ideal sa evitati sa serviti, la carne si la peste, cartofi, orez sau paste. Legumele pentru garnitura ar trebui sa fie alese, in special, dintre fasole verde, telina, conopida sau ciuperci) vezi lista completa in anexa nr. 3).

Daca felul principal este pe baza de proteine si de lipide (carne, peste, mezeluri), ar fi de dorit sa limitati desertul la branzeturi sau lactate (mancate in cantitatea dorita).

Din pacate, copilul mai ales daca este de varsta scolara isi va lua, poate, masa de pranz in afara casei si, cel mai probabil, la cantina scolii. In acest caz, parintii ii vor scapa alimentatia de sub control. Dar daca nu este “prea gras”, situatia copilului nu va fi dramatica, doar pentru atata. Dupa aceea, lucrurile se vor repara si la masa de seara.

Daca acasa s-a deprins deja cu obisnuinta de a nu manca paine sau de a nu manca fructele decat pe stomacul gol, copilul va putea limita, intr-o masura, neajunsurile.

GUSTAREA

Pentru toata lumea, in general, si pentru copii, in special, este mai bine ca numarul de mese sa fie mai mare, decat mai mic. Ca si micul dejun, gustarea va fi in mod esential glucidica.

Daca le dati paine, ar trebui sa fie neagra sau facuta cu faina necernuta. Pe paine le puteti pune margarina de masa (se va evita dulceata).

In sfarsit, le .puteti da ciocolata, cu conditia sa fie de buna calitate, adica avand un procent de cacao ridicat (minimum 60%).

CINA

Cina copilului va putea fi dominata fie de proteino-lipide (carne, peste, oua), fie de o glucida “buna”, care sa constituie, ea insasi, un fel de mancare: linte, orez complet, paste complete.

Dar oricare ar fi optiunea, primul fel al cinei copilului trebuie sa fie o supa deasa de legume (praz, rosii, telina etc.).

In general, copiii nu mananca suficiente legume verzi, pentru ca nu le plac; acestea contin, totusi, dupa cum stiti, fibrele alimentare indispensabile unei bune dinamici a tranzitului intestinal si sunt bogate in vitamine, saruri minerale si oligo-elemente. De aceea, cel mai bun mijloc de a-i face sa le manance este sa le dati o supa buna de legume, pe care le-ati pasat cu mixerul.

O alta categorie de mancaruri ce convin perfect copiilor, care nu mai pot dupa ele, sunt legumele umplute, ca rosiile, vinetele, dovleceii, anghinarea si varza.

Acesta este un mod foarte simplu de a prepara legumele cu fibre, ceea ce permite largirea gamei de mancaruri dincolo de nelipsitele paste, orez si cartofi.



La cina, dati copiilor ca desert lactate facute din lapte semi-smantanit, ca: gelatinele, cremele caramel, pe care le puteti prepara inlocuind zaharul cu fructoza sau cu un indulcitor de sinteza.

Exista un tip de hrana pe care va sfatuiesc s-o excludeti, in orice caz, acasa: sandviciul, hamburgerul si hot-dogul. Nu-l veti impiedica pe copil sa-i placa hamburgerul, asa cum ii plac si sucurile sau cola. Totusi, acesta nu este un motiv pentru a i-l pregati si acasa. Este un tip de hrana absolut contraindicat pentru sanatatea lui, deoarece contine o cantitate prea mare de glucide rele asociate cu carnea.

Rezervati acest gen de mancare pentru ocaziile in care va constitui un mod practic de alimentatie, adica atunci cand nu sunteti acasa. Hot-dogul si hamburgerul au fost inventate in SUA, pentru | o alimentare rapida, fie la locul de munca, cand lucrezi toata ziua, fie in deplasarile, intotdeauna lungi, intr-o tara imensa cum este America.

A manca la tine acasa un hot-dog sau un hamburger este mai caraghios decat a te culca in sacul de dormit pe un pat cu baldachin, fara sa mai vorbim despre influenta sa asupra sanatatii. De aceea, evitati sa cadeti, datorita comoditatii, in aceasta jalnica extrema, asa cum, din pacate, este cazul majoritatii oamenilor din numeroase tari, dintre cele mai civilizate, unde unii copii nici nu stiu ce inseamna o masa normala.

Luati-va copiii, cate o data, din cand in cand, la McDonalds sau la Burger King, daca le face placere, sau pentru a castiga timp, cand sunteti in deplasare, dar aceste ocazii trebuie sa ramana exceptionale. Feriti-va sa-i maimutariti pe anglo-saxoni, adoptandu-le proastele obiceiuri.

CAZURI PARTICULARE

Copiii prea grasi

Unii copii au de foarte timpuriu niste kilograme excedentare, fara ca parintii lor sa fie destul de ingrijorati pentru a consulta un medic.

Daca se hotarasc s-o faca, doctorul le va spune, in majoritatea cazurilor, ca, pentru cateva kilograme in plus, nu inseamna ca au un copil obez. El va aprecia, totodata, pe buna dreptate, ca, la un copil in plina crestere, nu poate fi vorba de vreun regim cu calorii reduse. In noua cazuri din zece, ii va linisti pe parinti, spunandu-le ca, atunci cand copilul va fi mai mare, in special in perioada adolescentei, isi va regasi greutatea normala pentru varsta lui.

Trebuie sa stiti, totusi, ca excesul de greutate la un copil este, in toate cazurile, un semn evident de tulburare a metabolismului.

Deci tratati cu seriozitate un copil durduliu, pentru ca daca problema este examinata din timp, echilibrul va fi mai usor de restabilit.

La copil, ca si la adult, grasimile de rezerva adica o proasta toleranta la glucoza. Principiile alimentare enuntate in capitolul V vor trebui sa fie aplicate cu rigoare.

Cand copilul isi va regasi greutatea normala, in alimentatia lui va fi posibila – ca si la adult – reintegrarea progresiva a catorva glucide rele care constituie abateri ce vor trebui sa fie gestionate ca atare.

Este exact ca, o data cu pubertatea, unii baieti prea grasi isi pierd progresiv excesul de greutate, fara a-si schimba regimul alimentar. Adolescentul cunoaste, in aceasta perioada a vietii, o transformare fizica care genereaza un mare consum de energie. Este o perioada de intensa activitate fizica.

Atentie, totusi, pentru ca adolescentul care a fost prea gras in timpul copilariei, este in mod invariabil un candidat la obezitate, cand va ajunge la varsta adulta.

Pentru fete, situatia este, in general opusa. Riscul de a castiga in greutate apare mai curand in timpul pubertatii, cand corpul ei devine cel al unei femei. Asa cum am vazut in capitolul precedent, organismul femeii este de o mare sensibilitate si orice variatie a sistemului hormonal (la pubertate, sarcina sau la menopauza) este un factor de risc pentru echilibrul metabolismului sau.

Fetele si femeile sunt perfect constiente de acest fapt, dar in grija lor de a-si mentine “silueta”, adopta, din pacate, regimuri alimentare care le fac sa fie moarte de foame si le duc invariabil catre depresii.

Tinerele, pe care pubertatea le face, in general, sa se ingrase, ar putea sa adopte, fara nici un fel de contraindicatie, principiile alimentare din aceasta carte. Nu numai ca-si vor putea pastra “linia”, dar isi vor descoperi, in plus, o vitalitate noua, care ar putea sa le ajute la “cucerirea” lumii.

Copilul obosit

Nu va frapeaza sa constatati cati copii si adolescenti din ce in ce mai numerosi sunt obositi, limfatici, tarandu-si greoi corpul de la pat la fotoliu?

Amintiti-va ca un exces de glucide rele la micul dejun va favoriza o hipoglicemie, spre ora 11, cu somnolenta, lipsa de concentrare, cascat, apatie sau agresivitate, semne pe care profesorii le remarca mai ales in orele de la sfarsitul diminetii.

Acest fenomen risca sa se repete peste zi, daca la masa de pranz copilul abuzeaza de cartofi, paine alba si bauturi dulci.

Gustarea pe baza de zahar asociat cu grasimi (paine sau ciocolata, cornuri) va accentua si mai mult fenomenul.

Apoi, copilul intors acasa se instaleaza prea frecvent in fata televizorului, dupa cum am mai aratat; este o ocazie propice pentru rontait, care incita aceste tinere fiinte maleabile si prea putin formate pentru a avea spirit critic, sa consume dulciuri sau biscuiti. Un stadion ar fi mai binevent decat acest “sport de salon”.

Absenta unei diversificari precoce a alimentatiei reuseste deseori sa declanseze la copil dezgustul pentru fibre (fructe, legume si leguminoase), care sunt atat de bogate in vitamine, saruri minerale si oligoelemente.

Toate aceste carente reprezinta un factor suplimentar de oboseala.



Puteti, de asemenea, inlocui zaharul alb (zaharoza) cu fructoza, care se gaseste in comert si al carei indice glicemic este mult mai scazut. (n.a.)



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 541
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site