Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

Fitness

ARBITRUL DE HANDBAL

Sport

+ Font mai mare | - Font mai mic




DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
TEHNICA DE INOT A PROCEDEULUI CRAUL
JOCURILE OLIMPICE MODERNE SI PROBLEME CU CARE S-A CONFRUNTAT MISCAREA OLIMPICA
POLO SI SARITURI IN APA
ARBITRUL DE HANDBAL - Terenul de joc, timpul de joc, mingea
SIMULATOARELE Sl TRENAJOARELE CA SURSE DE INFORMATII
STUDIU PRIVIND VIOLENTA SI AGRESIVITATEA IN SPORT
PROGRAME SCOLARE REVIZUITE EDUCATIE FIZICA = CLASELE A VII-A – A VIII-A
CODUL DE CONDUITA AL SPECTATORULUI DE RUGBY
Noduri de alpinism - cum se leaga coarda?
MASURAREA APTITUDINILOR MOTRICE GENERALE, A CAPACITATII MOTRICE, A CONDITIEI FIZICE (FITNESS-ului), A CAPACITATII DE PERFORMANTA MASURARI IN DOMENIUL

TERMENI importanti pentru acest document





Lupta dintre doi adversari, care au sau nu au posesia mingii




 


Factorul decisiv pentru arbitri in judecarea contactului corporal este intentia jucatorului in timpul contactului corporal: tinta este mingea sau atacacarea adversarului prin incalcarea regulamentului.

Regula 8:2 descrie infractiunile comise in timpul unei confruntari pentru posesia mingii. Arbitrii trebuie sa hotarasca modul in care vor fi sanctionate aceste infractiuni (vezi si Capitolul 1.6). Regula 8:3 subliniaza criteriile pentru acordarea unei sanctiuni disciplinare „progresive” (progresiv = severitatea sanctiunii creste, incepand cu un avertisment).

Actiunea este indreptata, in principal, spre minge sau, in principal sau in mod special, doar spre corpul adversarului? Daca un jucator incearca sa joace mingea si contactul corporal nu a fost excesiv sau nu a pus in pericol integritatea corporala a adversarului, infractiunile prevazute de regula 8:2 trebuiesc sanctionate doar prin acordarea unei aruncari libere, sau prin acordarea unei aruncari de la 7m, daca a fost impiedicata o sansa clara de gol. O sanctionare disciplinara aditionala nu mai este necesara.

Daca un jucator incalca regulamentul in timpul luptei pentru minge, iar actiunea sa a fost indreptata in principal spre corpul adversarului, acesta trebuie sanctionat progresiv (8:3). Severitatea sanctiunii creste pana la descalificarea jucatorului, pentru infractiuni care pun in pericol adversarul, asa cum este prevazut in regula 8:5.

Lupta pentru o pozitie mai convenabila

In ultimii ani, jocul fara minge – de ex. blocarea adversarilor sau extremele care alearga prin interiorul liniei de aruncare libera, sau alearga spre un spatiu liber fara a avea posesia mingii atunci cand este marcat strans de un adversar – a devenit o parte importanta a tacticii de joc. In consecinta, acesta capitol va diferentia jocul care este conform cu regulamentul si jocul care incalca regulamentul in lupta pentru o pozitie mai convenabila (fara a avea posesia mingii).

Nota: Regulile pentru lupta dintre adversari se aplica in acelasi mod atat aparatorilor, cat si atacantilor.

Sanctiuni disciplinare progresive (aici 8:3, 8:5)

Comportarea nesportiva si comportarea nesportiva grosolana (aici 8:6, 8:7)

 


Concluzia 1: Regula 8

Un aparator are dreptul sa aiba contact corporal avand bratele indoite. Regula 8 prevede clar contactul corporal corect.

Care sunt metodele corecte de a deposeda un adversar de minge?

Formele de contact corporal permise.

Incalcarile regulamentului din timpul unei lupte pentru minge si sanctiunile care se impun:

cu sau fara sanctiune progresiva

atunci cand este impiedicata o sansa clara de gol

Blocarea unui adversar.

Faulturile in atac.

Actiunile care pun in pericol integritatea corporala a adversarului.

Comportarea nesportiva si comportarea nesportiva grosolana.

Violenta.

Regula oficiala

Regula 8: Faulturile si comportarea nesportiva

Se permite:

a) sa se foloseasca bratele sau mainile pentru a bloca sau a castiga posesia mingii

b)      sa se foloseasca mana (palma) deschisa, din orice directie, pentru a indeparta mingea de adversar

c)      sa se foloseasca corpul pentru a bloca pentru a bloca un adversar, chiar daca acesta nu este in posesia mingii

d)      sa aiba corporal cu un adversar, cand il intampina, cu bratele indoite, si sa mentina acest contact pentru a controla si urmari adversarul.

Nu se permite

a) sa se smulga sau sa se loveasca mingea care se gaseste in mainile unui adversar

b)      sa se blocheze sau sa se impinga un adversar cu bratele, mainile sau picioarele

c)      sa se impiedice sau sa se tina (de corp sau echipament), sa se impinga, sa fuga sau sa sara intr-un adversar

d)      sa se puna in pericol un adversar (cu sau fara minge)

Nerespectarea regulii 8:2 poate sa apara in timpul luptei pentru minge; totusi, nerespectarea acestei reguli trebuie sanctionata progresiv, atunci cand actiunea este in principal sau exclusiv indreptata impotriva corpului adversarului si nu a mingii. Aceasta inseamna ca pe langa o aruncare libera sau o aruncare de la 7m este nevoie, de asemenea, si de o sanctiune disciplinara, incepand cu avertisment (16:1b), urmata de cresterea severitatii sanctiunilor, cum ar fi eliminarea de 2min (16:3b) si descalificarea (16:6f).

(Comportarile nesportive trebuie de asemenea sanctionate progresiv, conform 16:1c, 16:3c si 16:6f).

Cum s-a aratat la regula 16:3 Comentariu, arbitrii au dreptul sa determine daca o anumita nerespectare a regulamentului impune eliminare directa de 2min, chiar daca jucatorul nu a fost avertizat in prealabil.

Manifestarile fizice sau verbale care sunt incompatibile cu spiritul sportiv sunt considerate ca fiind comportari nesportive (De exemplu, vezi Explicatia nr. 5). Aceasta se aplica atat jucatorilor, cat si oficialilor de echipa, pe sau in afara terenului de joc. Sanctionarea progresiva se aplica de asemenea in caz de comportare nesportiva (16:1c, 16:3c-d si 16:6a).

Un jucator care pune in pericol sanatatea unui adversar atunci cand il ataca va fi descalificat (16:6b), in special daca:

a)      loveste sau trage inapoi, din lateral sau din spate, bratul de aruncare al jucatorului care este in curs de a arunca la poarta sau de a pasa mingea

b)      face orice actiune din care rezulta lovirea adversarului la cap sau la gat

c)      loveste intentionat corpul unui adversar cu piciorul sau cu genunchiul sau in orice alt mod; aceasta include si piedica

d)      impinge un adversar care alearga sau sare, sau il ataca in asa fel incat adversarul isi pierde controlul corporal; aceasta se aplica si cand portarul isi paraseste spatiul de poarta in timpul unui contraatac al adversarilor

e)      loveste un aparator in cap executand o aruncare libera direct la poarta, daca aparatorul nu s-a miscat; sau, similar, loveste portarul in cap la o aruncare de la 7m, daca portarul nu s-a miscat

Comentariu

Chiar un fault cu foarte mic impact fizic poate fi foarte periculos si sa aiba potential consecinte foarte grave, daca momentul faultului este cand adversarul este lipsit de aparare sau luat pe nepregatite. Riscul jucatorului atacat trebuie sa conduca spre o decizie de descalificare, nu aprecierea contactului corporal.

Comportarea nesportiva grosolana a unui jucator sau oficial de echipa, pe sau in afara terenului de joc (vezi Explicatia nr. 6), va fi sanctionata cu descalificare (16:6c)

Un jucator vinovat de violenta in timpul de joc va fi eliminat definitiv (16:9-11). Violenta in afara timpului de joc (vezi 16:13) determina descalificarea (16:6d, 16:14b). Un oficial vinovat de violenta va fi descalificat (16:6e).

Comentariu

Violenta este, in spiritul acestei reguli, definita ca un       atac in forta si deliberat impotriva corpului unei alte persoane (jucator, arbitru, cronometror / scorer, oficiali de echipa, delegat, spectator, etc.)

Cu alte cuvinte, nu este o actiune simpla, reflexa sau un rezultat al unor procedee neglijente sau excesive. Scuiparea unei alte persoane este in mod specific considerata ca violenta.

Incalcarea regulilor 8:2-7 determina o aruncare de la 7m pentru adversari (14:1), daca incalcarea a produs, direct sau indirect, intreruperea unei sanse clare de gol pentru adversari. In celelalte cazuri, incalcarea determina o aruncare libera pentru adversari (vezi regulile 13:1a-b, dar vezi si 13:2 si 13:3).

Explicatia nr. 5 si 6

Explicatia 5: Comportare nesportiva (8:4, 16:1c, 16:3e)

Pentru sanctionare, conform regulii 16, comportarile nesportive se impart in trei categorii, pentru care se dau exemplele de mai jos:

5.1 sanctiuni progresive, daca actiunea este repetata (16:1c)

5.2 sanctiuni progresive, de la prima actiune (16:1c)

5.3 actiuni specifice, sanctionate intotdeauna cu o eliminare de 2min (16:3e)

Urmatoarele situatii specifice sunt exemple atunci cand cele trei categorii trebuie sa se aplice:

cand aparatorii folosesc propriul spatiu de poarta ca pozitie de baza in aparare (de ex. nu atunci cand este o reactie imediata, intr-o situatie izolata cand se confrunta cu un jucator intr-o situatie de gol)

a) hartuirea unui adversar sau coechipier prin cuvinte sau gesturi de natura provocatoare; ex. specific: strigarea la un adversar care executa o aruncare de la 7m;

b) intarzierea executarii unei aruncari pentru echipa adversa, in mod tipic prin nerespectarea distantei de 3 metri, sau, de ex., cand portarul nu da mingea executantului aruncarii de la 7m (vezi totusi regulile 14:8, 14:9, 15:4 paragraful 2 si 15:5 paragraful 3);

c) prin actiuni false-simulate („teatru”) incercand sa induca in eroare arbitrii in ceea ce priveste actiuni ale adversarilor (ex. pretinzand ca s-a comis un fault);

d) cand se blocheaza direct o aruncare sau o pasa prin folosirea labei piciorului sau a partii inferioare a piciorului (gambei); (o miscare reflexa, cum ar fi o indoire a piciorului, cand vine mingea; sau blocarea mingii printr-o miscare normala a piciorului in timpul miscarii corpului spre adversar, nu trebuie sanctionata) vezi si regula 7:8;

a) cand s-a acordat o decizie impotriva echipei in posesia mingii, jucatorul cu mingea nu o lasa sa cada sau nu o pune imediat pe sol; similar daca mingea se afla deja pe sol iar jucatorul o indeparteaza de la locul respectiv;

b) interventia in joc a jucatorilor sau oficialilor aflati in spatiul de schimb, de ex. prin interventia din spatiul de schimb in terenul de joc sau prin retinerea mingii in spatiul de schimb cand aceasta a ajuns acolo

Explicatia 6: Comportare nesportiva grosolana (8:6, 16:6c)

Urmatoarele sunt exemple de actiuni care trebuie sa conduca la sanctiunea directa de descalificare, conform regulii 16:6c. Prin analogie, alte actiuni pot fi considerate de arbitri ca apartinand acestei categorii:

a)      comportamentul insultator (prin vorbe, gestica, mimica si contact corporal) aduse unor alte persoane (arbitri, cronometror / scorer, observator, oficial, jucator, spectator, etc.);

b)      aruncarea sau indepartarea mingii, intr-o maniera demonstrativa, dupa o decizie a arbitrilor;

c)      daca portarul , in mod demonstrativ, refuza sa incerce sa apere o aruncare de la 7m;

d)      riposta, a unui jucator, dupa un fault comis asupra lui (loveste inapoi, reflex);

e)      aruncare intentionata a mingii intr-un jucator advers, in timpul unei intreruperi a jocului; (daca este facuta cu multa forta si de la o distanta foarte mica este mai potrivit sa fie considerata violenta);

f)        intreruperea unei sanse clare de gol prin interventia unui oficial de echipa sau a unui jucator suplimentar, care patrunde in teren (4:2, 4:3, 4:6), sau de catre un oficial de echipa sau jucator, care intervine in terenul de joc din spatiul de schimb;

g)      daca, in ultimele minute ale jocului, un jucator foloseste astfel de metode incat intra sub incidenta regulii 8:5 sau 8:6, numai pentru a impiedica adversarii sa aiba timp pentru a ajunge intr-o pozitie din care sa inscrie un gol decisiv (pentru a castiga sau a egala, sau sa obtina diferenta de goluri necesara) sau de a ajunge intr-o pozitie din care se poate acorda aruncare de la 7m.

Ce metode pot folosi jucatorii pentru a deposeda un adversar de minge?

 


Situatia initiala – este vorba de o minge „libera” sau atacantul are posesia mingii?

Conceptele cheie din regulament sunt „posesia mingii” si „controlul mingii”. Factorul crucial in deciderea carui tip de aruncare trebuie acordata dupa intreruperea jocului, de exemplu, este daca echipa era sau nu in posesia mingii in acel moment; o echipa poate cere time-out de echipa doar in momentul cand se afla in posesia mingii.

Nota:

O minge care este tinuta cel putin intr-o mana se considera a fi sub control.

O data ce mingea este tinuta, regulamentul specifica restrictii clare asupra metodelor pe care le pot folosi adversarii pentru a ataca mingea. De exemplu, jucatorii nu au voie sa impinga sau sa loveasca mingea din mana unui adversar (8:2a), totusi, ei au voie sa foloseasca palma deschisa pentru a deposeda un adversar de minge (8:1b).

Jucatorii ambelor echipe se pot lupta pentru o minge „libera” care este respinsa de un blocaj al apararii sau din barele portii, de exemplu. In aceste cazuri, nu este foarte clar cine are posesia mingii.

Jucatorii se pot lupta pentru mingile „libere” in orice mod (de ex. sarind, plonjand sau in timp ce se afla intinsi pe sol) atata timp cat actiunile lor au loc in terenul de joc, in afara spatiului de poarta, si jucatorul nu incalca regulamentul sau il pune in pericol pe adversar (vezi 8:2).

Sumar

Jucatorii se lupta pentru minge in diferite moduri. Regulamentul diferentiaza clar situatiile in care un atacant se afla in posesia mingii dribland-o de cele in care acesta tine mingea intr-o mana sau cu ambele maini (= are minge sub control). In ultimul caz, regulamentul prevede anumite conditii care „protejeaza” atacantul.

S.I. 1: Deposedarea adversarului de minge

Un aparator a interceptat mingea li incearca sa porneasca pe contraatac cu mingea in dribling. Adversarul sau incearca sa ii „fure” mingea, plonjand din lateral; totusi, el nu are voie sa isi

puna in pericol adversarul (de ex. prinzandu-l de picior). In imaginea 2 se arata cum jucatorul l-a deposedat cu succes pe aparator de minge.

Jocul continua atata timp cat jucatorul care are posesia mingii nu a fost pus in pericol.

Jucarea mingilor „libere”

Asa cum se arata in S.I. 1, jucatorii pot folosi intreaga gama de miscari pentru a ajunge la minge si pot, asa cum este aratat, plonja spre minge. Totusi, un jucator comite o infractiune daca incearca sa impinga adversarul (8:2b,c). El nu are voie sa puna in pericol adversarul (de ex. contact corporal excesiv produs prin saritura in adversar).

Atunci cand un jucator dribleaza mingea, exista cateva secunde cand mingea este in aer. Un adversar se poate folosi de acest interval pentru a juca mingea (S.I. 2). Totusi, jucatorii nu au voie sa incalce regulamentul in timp ce incearca sa deposedeze un adversar de minge, de exemplu, lovind bratul adversarului sau impingand adversarul.

Nota:

In situatiile prezentate aici, jucatorilor le este permis sa atace adversarul care are mingea din orice pozitie, de ex. din lateral sau chiar si din spate. Factorul cheie este acela ca jucatorul nu are voie sa comita nicio infractiune impotriva adversarului (vezi Concluzia 2).

S.I. 2: Mingea este „furata” in timpul driblingului de catre un adversar

Atacantul dribleaza mingea in timp ce inainteaza

Adversarul sau „fura” mingea care era „libera”

Jocul continua daca atacantul nu a fost pus in pericol.

Concluzia 2: Infractiuni / punerea in pericol a adversarului in lupta pentru posesia mingii

Tinerea sau impingerea adversarului

Impingerea adversarului cu corpul (body-check)

Incalcarea regulilor de blocare a adversarului (de ex. cu bratele intinse)

Lovirea bratului adversarului

Actiuni care pun in pericol adversarul. Exemple:

agatarea piciorului adversarului (se intampla frecvent atunci cand jucatorul plonjeaza din spate sau din lateral)

saritura intr-un adversar atunci cand acesta incerca sa ridice mingea

contraatac: portarul sare in jucatorul aflat pe contraatac care este gata sa primeasca mingea

Ambii jucatori incerca sa ajunga la minge. Daca jucatorul in rosu loveste bratul adversarului, arbitrii trebuie sa acorde aruncare libera.

Castigarea posesiei mingii prin blocarea sau interceptarea paselor

Jucatorii pot castiga posesia mingii paselor spre pivot. Totusi, asa cum este aratat in ambele imagini ale Concluziei 3, jucatorii pot comite infractiuni cand fac acest gen de actiuni (orientate spre minge) (8:3). Imaginea din stanga, de exemplu, arata cum pivotul este tinut de un adversar.

Imaginea din dreapta arata modul corect de deposedare, chiar daca pozitia initiala este nefavorabila. Jucatorul se apara activ, chiar daca este in spate. Pivotul, care vrea sa primeasca pasa ar avea o sansa clara de aruncare la poarta. Daca aparatorul joaca acum mingea fara a comite vreo infractiune (de ex. fara a impinge adversarul), nu este nici un motiv pentru a intrerupe jocul.

Nota:

Pozitii gresite de aparare din lateral sau din spate in timpul unui duel nu inseamna ca jucatorul va comite vreo infractiune

 


Concluzia 3: Blocarea mingii, interceptarea paselor

Aparatorul este activ in spatele pivotului si ii fura mingea cu mana dreapta.

Nota:

Totusi, el comite o infractiune, folosind mana stanga pentru a tine pivotul.

Pasele pot fi interceptate din orice pozitie, de ex. din spate

Trebuie acordata aruncare de la 7m daca un jucator tine un adversar pentru a bloca o pasa.

Jocul continua daca nu s-a comis nicio infractiune (de ex. atacantul a fost impins).

S.I. 3: Luarea mingii din mana adversarului

Nota: Nu este permis (regula 8:2a) – aruncare libera pentru echipa care a avut posesia mingii

O minge tinuta de un jucator poate fi „furata” de un adversar?

Regula 8:2a da un raspuns clar la aceasta intrebare: daca o minge este tinuta (cu o mana sau cu ambele maini), aceasta nu poate fi luata, asa cum este aratat si in S.I. 3.

Pentru ca atacantii tin mingea cu ambele maini in timp ce inainteaza pe teren, aparatorii lovesc mingea care se afla in mana atacantului (S.I. 4). Totusi, aceasta reprezinta o incalcare a regulamentului.

Nici una dintre aceste infractiuni prezentate mai sus nu trebuiesc sanctionate progresiv, pentru ca actiunile sunt indreptate spre minge. In aceste cazuri, trebuie acordata o aruncare libera.

Nota:

Arbitrii trebuie sa observe daca asemenea actiuni de lovire a mingii, asa cum este aratat in S.I. 4, pun in pericol adversarul.

 


S.I. 4: Lovirea mingii care se afla in mana (mainile) adversarului

Nota: Nu este permis (regula 8:2a) – aruncare libera pentru echipa care a avut posesia mingii

S.I. 5: Deposedarea de minge a adversarului inainte ca acesta sa arunce la poarta

O extrema sare deasupra spatiului de poarta pentru a arunca la poarta. Adversarul sau sare in acelasi timp, miscandu-si mana stanga spre minge.

Aparatorul sare, atinge doar mingea si il deposedeaza pe atacant.

Mingea se misca in sus – un semn pentru arbitri ca aparatorul a atins doar mingea.

Exceptie: deposedarea de minge a unui jucator care se pregateste sa arunce la poarta.

Regula 8:1b permite jucatorilor sa „foloseasca palma deschisa pentru a deposeda de minge un adversar, din orice directie” (vezi paragraful 2 de la S.I. 5 si imaginile de mai jos). Aceasta inseamna ca jucatorul care se pregateste sa arunce la poarta poate fi deposedat de minge.

In acest moment, aparatorului ii este permis doar sa atinga mingea care se afla in mana adversarului. In aceste situatii, se intampla foarte des sa se vada ceea ce pare a fi o miscare de lovire contrara celei prevazute de regula 8:1b si, prin urmare, aceasta constituie o infractiune. (Alte observatii pe aceasta tema sunt trecute in zona „Probleme si solutii”).

Daca exista vreun dubiu, trebuie acordara o aruncare de la 7m. Totusi, nu trebuie folosita sanctionarea progresiva daca este evident ca jucatorul a incercat sa joace mingea. Altfel, ar putea exista un efect contrar: jucatorul in cauza nu ar mai incerca actiuni de aparare orientate spre minge pentru ca, din punctul lui de vedere, nu merita efortul sa lupte pentru minge.

Probleme si solutii

Problema: Un aparator vrea sa deposedeze un adversar de minge in timp ce acesta arunca la poarta. Ce trebuie sa urmareasca arbitrii?

Solutie:

Actiunile trebuie sa fie indreptate spre minge. Aparatorul are voie sa atinga mingea cu palma deschisa. El nu are voie sa o loveasca.

O modalitate de a decide daca deposedarea a fost corecta este aceea de a urmari traiectoria mingii. Daca aceasta se misca perpendicular in sus, sau inapoi spre terenul de joc, deposedarea a fost corecta.

Factori decisivi pentru arbitrii:

daca deposedarea este corecta – jocul continua

daca exista vreun dubiu – acordati aruncare de la 7m

Nota:

Nu sanctionati progresiv jucatorul, daca acesta a vrut, in mod evident, sa joace mingea.

Modalitati de deposedare corecta a adversarului, fara a atinge bratul de aruncare

Contactul corporal corect

 


Scopul contactului corporal: de a compensa avantajul de miscare al adversarului.

Atacul modern implica o serie de pase rapide combinate cu miscari dinamice spre inainte ale jucatorului care are posesia mingii. In general, un atacant care are posesia mingii care alearga spre un adversar (dupa ce a primit mingea in timp ce inainta si avand o sansa clara de gol) se misca mult mai rapid decat adversarul sau. Daca regula 8:1d nu-i permite aparatorului sa aiba contact corporal pentru a compensa dezavantajul dinamic, el va avea deseori slabe sanse de a reactiona daca atacantul schimba directia rapid.

Totusi, regulamentul specifica clar restrictiile pentru contactul corporal corect. Aparatorii trebuie sa foloseasca anumite tehnici atunci cand iau contact corporal, altfel vor rezulta infractiuni (8:2).

Concluzia 4: Cele mai importante probleme care trebuie urmarite in timpul unui duel

 

2. Pozitia de baza

 

3. Interactiunea dintre jucatori, in pozitia de baza

 

4. Interactiunea in timpul miscarii

 


Cea mai buna pozitie pentru un aparator, daca acesta vrea sa castige un duel cu un atacant fara a comite vreo infractiune, este pozitia frontala. In consecinta, pozitia initiala este factorul cheie pentru arbitri in cazul unui duel intre doi jucatori.

Judecarea corecta a duelurilor

Multe dintre aruncarile la poarta sunt efectuate in timpul unui duel. Tacticile folosite de catre atacanti in timpul unui duel sunt variate:

patrunderi directe spre poarta: atacantul incearca sa foloseasca o fenta, de exemplu, pentru a pacali adversarul

sa forteze venirea unui al doilea aparator pentru a ajuta: daca atacantul castiga un avantaj intr-un duel, de exemplu, are bratul de aruncare liber, atunci, daca apararea este orientata spre minge, un alt aparator va veni sa inchida culoarul de patrundere. Acest lucru ii va oferi echipei aflate in atac un avantaj numeric pe cealalta parte. Arbitrii care cunosc aceasta tactica pot recunoaste avantajul numeric si vor lasa jocul sa continue.

tragerea de timp, atunci cand echipa are un dezavantaj numeric pe teren, atunci cand un atacant provoaca un fault in timpul unui duel pentru a intrerupe jocul (aruncare libera).

Aceste exemple arata clar ca arbitrii trebuie sa ia in considerare posibilele tactici atunci cand judeca un duel. Ei se pot folosi de lista de indicii care trebuiesc urmarite, care este prezentata in Concluzia 4, atunci iau o decizie. Acestea se aplica atat atacantilor, cat si aparatorilor.

1. Timing-ul

Situatia initiala este punctul cheie pe care arbitrii trebuie sa il ia in considerare atunci cand judeca un duel. Aparatorul este deja activ in sectorul atacantului cu mingea sau, de exemplu, acesta incearca, in principal, sa inchida spatiile prin care atacantul ar putea patrunde spre poarta, miscandu-se in lateral?

Nota:

Arbitrii ar trebui sa decida in favoarea jucatorului care a luat primul pozitia in sectorul respectiv, conform regulamentului.

2. Pozitia de baza

Regula 8:1d stipuleaza ca un aparator poate avea contact corporal cu un atacant doar din fata. Actiunile defensive din lateral sau chiar din spate trebuie pot servi ca si un avertisment pentru arbitri, care trebuie sa urmareasca foarte atent modul in care aparatorii vor compensa pozitia nefavorabila.

3. Comportamentul jucatorilor aflati in pozitia de baza

Acest criteriu se aplica ambilor jucatori: daca un atacant care are posesia mingii intra intr-un aparator care se afla in fata lui (8:2c), el comite un fault in atac. Aparatorului ii este permis sa ia contact corporal cu bratele indoite, dintr-o pozitie corecta; totusi, nu ii ieste permis sa comita vreo infractiune (cum ar fi tinerea sau impingerea adversarului, regula 8:2c).



Nota:

Pozitia frontala a aparatorului nu este o garantie a faptului ca actiunile sale defensive sunt corecte

4. Comportamentul in timpul miscarii

In timpul unui duel, un atacant, ca urmare a unei fente, va incerca sa depaseasca aparatorul miscandu-se in lateral. In acest moment, arbitrii trebuie sa urmareasca atent daca aparatorul poate sa isi urmareasca adversarul in timp ce mentine contact frontal cu acesta (8:1d).

In sectiunile urmatoare vom explica modul in care aceste puncte cheie pentru observare si decizie se pot aplica duelurilor din zona de mijloc a terenului.

Nota:

Capitolul 3 ofera mai multe informatii pentru observarea contactelor in diferite pozitii si judecarea duelurilor.

Concluzia 5: Timing-ul si pozitia initiala

Timing-ul

De unde au pornit atacantul si aparatorul?

are atacantul destul spatiu pentru a patrunde spre poarta?

aparatorul poate inchide culoarul la timp?

aparatorul poate lua contact frontal cu atacantul la timp?

Nota:

Primul factor cheie este timing-ul. Aparatorul trebuie sa aiba o pozitie frontala atunci cand blocheaza culoarul atacantului. Daca nu reuseste acest lucru, arbitri trebuie sa urmareasca modul in care aparatorul incearca sa compenseze acest dezavantaj.

O situatie tipica pentru dueluri este urmatoarea: jucatorul alearga pentru a primi pasa. Adversarul sau, care se afla pe linia spatiului de poarta, trebuie sa alerge pe o distanta mare (sageata rosie) pentru a ajunge sa ia contact frontal cu atacantul – un lucru esential pentru ca aparatorul sa castige duelul. Exista un culoar clar intre aparatori.

Cine a ajuns primul in acea pozitie?

Infractiunile sunt comise, de obicei, in timpul contactelor pentru ca aparatorul nu se afla in cea mai buna pozitie pentru a se apara. Timing-ul este factorul cheie: aparatorul trebuie sa aiba o pozitie frontala fata de atacant inainte de a se intalni cu aceasta, de ex. el trebuie sa blocheze culoarul atacantului dintr-o pozitie frontala. Daca ajunge prea tarziu, este foarte probabil ca aparatorul va comite un fault. Concluzia 5 si 6 ilustreaza aceste situatii.

Arbitrii trebuie sa inteleaga bine situatia si sa urmareasca jocul pentru a observa modul in care apararea compenseaza pozitiile defavorabile in care se afla. Aceasta implica, de obicei, tineri sau impingeri, care sunt neregulamentare.

Concluzia 6: Sincronizarea gresita

Atacantul are o un culoar clar pentru a patrunde spre poarta. Adversarul sau are o pozitie gresita, in lateral. Acesta ar trebui sa fie un semnal pentru arbitri, pentru ca, deseori, singurul mod de a inchide culoarele este printr-o actiune neregulamentara.

In acest caz, jucatorul care are mingea (nr. 5) are un culoar clar de patrundere. Aparatorul se afla in lateral. Aparatorul din exterior (nr. 8) se misca in lateral pentru a inchide culoarul. In aceste situatii, arbitrii trebuie sa fie atenti la ambii aparatori si la jucatorul care are mingea.

Tehnici pentru contact corporal

Daca un aparator care asteapta un atacant care se indreapta spre el, trebuie sa il intampine ofensiv si sa incerce sa aiba contact corporal cu bratele indoire, asa cum se permite in handbal. Doar atunci poate contra miscarile adversarului si poate avea o sansa de a castiga corect posesia mingii in timpul duelului (vezi Concluzia 7).

Regula 8:1d explica modul in care aparatorii au voie sa isi foloseasca bratele atunci cand au contact corporal cu adversarul. Regulamentul prevede ca bratele trebuiesc folosite pasiv.

Jucatorii isi pot folosi bratele indoite pentru a exercita presiune asupra atacantului. Bratele sunt folosite deci pentru a pastra distanta sau ca „tampoane”, de ex. aceasta tehnica ar trebui folosita pentru a contrabalansa viteza mai mare a atacantului care avanseaza.

Folosirea pasiva a bratelor pentru a exercita presiune asupra atacantului nu trebuie confundata cu impingerea adversarului. Arbitrii trebuie sa observe daca bratele aparatorului erau indoite in momentul in care a avut loc contactul cu adversarul. Aparatorul trebuie sa se afle la o oarecare distanta fata de atacant (aproximativ egala cu lungimea bratelor). Daca nu se intampla asa, arbitrii trebuie sa urmareasca cu atentie urmatoarele doua lucruri: atacantul a intrat in aparator (= fault in atac) sau aparatorul l-a tinut pe atacant?

Concluzia 7 contine un sumar cu contactele corporale corecte.

Nota:

Un mare numar de infractiuni sunt evidente din momentul in care are loc contactul corporal. Exemplele includ:

impingerea adversarului

agatarea bratului de aruncare, corpului sau tricoului adversarului

imbratisarea atacantului de catre aparator, pentru ca acesta sa nu poata pasa

lovituri din miscare asupra corpului adversarului, sau chiar asupra fetei acestuia (se pot sanctiona chiar cu descalificare, daca sunt efectuate cu o forta mare, vezi 8:5b si d).

Concluzia 7: Contactul corporal

Aparatorii trebuie sa foloseasca bratele indoite atunci cand au contact corporal cu adversarul, in pozitie frontala.

Aparatorul amortizeaza miscarea adversarului folosind bratele indoite

Tehnici corecte de a lua contact corporal cu adversarul din pozitie frontala

trebuie sa fie la o anumita distanta de atacant (aproximativ egala cu lungimea bratelor)

bratele trebuie sa fie indoite

bratele trebuie folosite pentru a pastra distanta si pot actiona ca si „tampoane”

bratele trebuiesc folosite pasiv (atenueaza miscarea atacantului)

bratele pot pune presiune asupra adversarului, fara sa il impinga

contactul corporal poate fi facut cu ambele maini, la nivelul pieptului, alternativ, o mana poate atinge pieptul sau soldul iar celalalt brat poate atinge bratul de aruncare al atacantului

Nota:

Atacantul nu trebuie impins sau tinut. Contactul corporal trebuie sa fie usor.

Folosirea predominanta a picioarelor in cursul actiunii de aparare

Aceasta binecunoscuta instructiune a antrenorilor se concentreaza asupra comportamentului aparatorului in timpul actiunii de aparare, ca urmare a unei fente sau schimbari rapide de directie a atacantului, in timpul unui duel. Exista posibilitatea de patrundere de ambele parti, in aceasta situatie. Regula 8:1d subliniaza actiunile corecte de aparare: aparatorul poate urmari atacantul care incearca sa patrunda spre poarta daca poate mentine permanent contact frontal cu acesta.

Aparatorii raman, adesea, pe loc sau se misca atunci cand este prea tarziu. In acest moment, arbitrii trebuie sa urmareasca modul in care aparatorul incearca sa compenseze acest dezavantaj. Daca miscarea de picioare nu este adecvata, aparatorul va incerca sa compenseze acest lucru prin miscari ale bratelor, care sunt neregulamentare.

Exemple:

aparatorul incearca, in mod repetat, sa tina sau agate adversarul.

aparatorul impinge, din lateral sau din spate, atacantul, pentru a-l forta sa comita pasi, si sa il impiedice astfel sa isi continue actiunea.

Arbitrii trebuie sa urmareasca daca aparatorul incearca sa aiba o buna miscare de picioare, atunci cand se afla in pozitia de baza. Un aparator nu are voie sa impiedice un atacant sa inainteze tinandu-l sau imbratisandu-l (vezi Concluzia 8).

Arbitrii trebuie sa se bazeze pe instinctele lor atunci cand judeca o infractiune comisa in timpul miscarii atacantului. Daca atacantul a obtinut deja un avantaj pozitional si arbitrii fluiera prea devreme, aceasta ar duce la pierderea avantajului. Daca este necesar, arbitrii pot astepta sanctionarea disciplinara a aparatorului pana dupa incheierea fazei, acordand avantaj.

S.I. 6 ilustreaza atitudinea defensiva impotriva unui atacant care are posesia mingii, asa cum este permis prin regula 8:1 d.

Imaginile prezentate in cadrul acestui capitol au fost facute in timpul sesiunilor de antrenamente. Pentru a evita accidentarile, antrenorii trebuie sa se asigure ca jucatorii nu poarta bratari, cercei, etc. in timpul antrenamentelor.

 


Concluzia 8: Interactiunea dintre jucatori in timpul patrunderii spre poarta

Urmarirea adversarului:

aparatorul nu trebuie sa ramana pe loc, el trebuie sa isi schimbe pozitia in functie de miscarile facute de atacant

aparatorul trebuie sa fie intotdeauna in fata atacantului

contactul corporal constant contravine regulamentului (de ex. tinerea sau impingerea)

Daca atacantul incearca sa depaseasca in viteza aparatorul dupa ce au facut contact corporal initial, aparatorul trebuie sa isi corecteze pozitia de baza.

Nota:

Arbitrii trebuie sa urmareasca daca aparatorul incerca constant sa isi corecteze pozitia. Aparatorul nu trebuie sa incerce sa opreasca atacantul sa inainteze sau sa se miste in lateral, agatandu-l.

S.I. 6: Preluarea si urmarirea adversarului

Aparatorul intampina atacantul care avanseaza spre el

Aparatorul are contact frontal cu adversarul si ii prinde bratul de aruncare

Miscarea bratului sau este pasiva: foloseste bratul indoit pentru a exercita presiune asupra adversarului

Aparatorul incearca sa compenseze avantajul creat de atacant prin miscarea sa.

Atacantul incepe miscarea: patrunde pe partea bratului de aruncare

Atacantul vrea sa patrunda

Aparatorul isi schimba pozitia

Miscarile bratelor aparatorului sunt pasive: are bratele indoite

Atacantul trebuie acum sa paseze mingea; aparatorul trebuie sa se indeparteze de atacant

Infractiuni comise in timpul duelurilor

 


Actiuni defensive orientate spre minge – faulturi tactice sau faulturi defensive?

Aceasta sectiune incepe printr-o trecere in revista a contactelor corporale permise si apoi a celor care sunt considerate faulturi in timpul luptei pentru minge (8:2), facand referire la regula 8:3 si 16:1a si b. Urmatoarele intrebari vor primi raspuns:

Care infractiuni comise in timpul duelurilor trebuiesc sanctionate progresiv?

Faulturile tactice fac parte din joc. Totusi, actiunile defensive care incalca regulamentul si care au ca scop oprirea cursivitatii jocului trebuiesc sanctionate progresiv. Apararea nu trebuie sa fie neaparat distructiva.

In acelasi timp, arbitri nu trebuie sa fie foarte severi in sanctionarea contactului fizic in timpul actiunilor defensive orientate spre minge.

Nota:

Faulturile destructive care au ca scop oprirea cursului jocului fac handbalul o imaginea urata, si trebuie sanctionate progresiv.

 


Concluzia 9: Folosirea neregulamentara a bratelor

Contact incorect cu mainile intinse, impingand astfel adversarul.

Imbratisare

Sanctiune disciplinara progresiva

In functie de situatie, se sanctioneaza progresiv

Infractiuni comise in timpul contactului fizic

In timpul duelurilor, jucatorii incalca adesea regulamentul folosind bratele intinse (vezi imaginea din stanga a Concluziei 9).Prin aceasta, aparatorul poate impinge atacantul.

Nota:

Atacantii provoaca deseori aparatorii sa comita asemenea faulturi, miscandu-se spre inapoi pentru a se asigura ca aparatorul este sanctionat.

Atunci cand un aparator trage, imbratiseaza sau agata un atacant care are mingea (vezi S.I. 7), arbitrii trebuie sa faca diferenta intre urmatoarele:

aparatorul il va trage pe atacantul care are mingea inspre el, pentru a forta atacantul sa greseasca (fault in atac)

Acest tip de miscare este considerata comportare nesportiva (Explicatia nr. 5.2c) si trebuie sanctionata progresiv, in acelasi mod in care trebuie sanctionata impingerea atacantului

- daca un aparator imbratiseaza cu ambele brate un atacant (imaginea din dreapta a Concluziei 9), acesta comite un fault distructiv, pentru ca atacantul nu mai poate juca. In functie de situatie, aparatorul poate fi sanctionat progresiv.

A avea contact frontal nu garanteaza faptul ca aparatorul nu va incalca regulamentul

 


S.I. 7: Tragerea si tinerea adversarului

Aparatorul il imbratiseaza pe atacant si il trage spre el (imaginile 1 si 2). El apoi isi pierde echilibrul si cade pe spate (imaginile 3 si 4). El simuleaza astfel un fault in atac.

Aparatorul trebuie sanctionat progresiv (Explicatia nr. 5.2c)

Impingerea din lateral a unui adversar – o actiune insignifianta, dar cu un impact (tactic) mare

S.I. 8 arata cea mai comuna situatie. Aparatorul nu mai are timp sa ajunga in fata atacantului care va arunca la poarta. Asa cum este aratat, aparatorii compenseaza, deseori, acest dezavantaj prin impingerea atacantului care sare deasupra spatiului de poarta pentru a arunca la poarta.

Chiar daca asemenea impingeri – care sunt cel mai des intalnite pe extrema – nu sunt facute cu o forta mare, de obicei sunt foarte eficiente. Imaginile 2-4 arata cum o asemenea (usoara) impingere micsoreaza foarte mult unghiul de aruncare la poarta al atacantului. Ca urmare, el poate arunca doar in coltul scurt. Portarul anticipeaza urmarile infractiunii comise de colegul sau si poate apara usor aruncarea. in aceasta situatie, multi arbitri de top acorda aruncare de la poarta, pentru ca nu au observat contactul initial (impingerea). Aceasta dezavantajeaza in mod clar atacantul.

S.I. 9-11 ilustreaza situatii asemanatoare. Acelasi principiu se aplica in fiecare situatie: mai intai acordati avantaj iar apoi, daca este necesar, sanctionati disciplinar jucatorul vinovat.

Daca actiunea aparatorului contravine regulamentului, acordati avantaj atata timp cat atacantul are control total asupra mingii si echilibrului sau corporal, si are posibilitatea sa arunce la poarta.

 


S.I. 8: Impingerea din lateral a atacantului care patrunde spre poarta

Interul se pregateste sa patrunda spre poarta pe culoar. Adversarul sau se apropie din lateral

Atacantul arunca la poarta. In timpul sariturii, adversarul il impinge din lateral (cu bratele intinse)

Urmarea acestei impingeri este evidenta: unghiul de aruncare este mult micsorat

In principiu, atacantul poate arunca doar in coltul scurt.

1. Aruncare de la 7m 2. Sanctiune disciplinara progresiva

S.I. 9: Impingerea unui adversar, din lateral, intr-un coechipier al aparatorului

Initial, aparatorul se afla in fata atacantului

Aparatorul ia contact corporal cu atacantul (cu bratele intinse), in timp ce adversarul a schimbat directia de deplasare

Atacantul si-a creat un avantaj prin acea miscare. El are acum liber bratul de aruncare.

In timp ce sare, aparatorul il impinge din lateral intr-un coechipier al aparatorului

Ambii aparatori il imping pe atacant pentru ca acesta sa nu poata arunca la poarta

Urmarile acestei actiuni sunt evidente. Atacantul cade pe spate.

1. Se fluiera pentru intreruperea jocului 2. Jucatorul este sanctionat disciplinar progresiv (nr. 3)

S.I. 10: Impingere – mai intai avantaj

S.I. 11: Tinere – distrugerea atacului

Atacantul (nr. 3) si-a depasit adversarul

Aparatorul tine din lateral a atacantul

Aparatorul il impinge din spate spre un coechipier al sau, care ataca jucatorul cu mingea

Atacantul poate juca mingea, chiar daca este tinut

In ciuda acestui fault, atacantul paseaza mingea. Atacantii au acum superioritate numerica pe partea opusa.

Aparatorul continua sa tina atacantul, chiar daca acest nu mai are mingea

In acest moment, atacantii nu trebuiesc dezavantajati prin intreruperea jocului (au avantaj numeric pe partea opusa). Mai intai acordati avantajul, apoi acordati sanctiune disciplinara progresiva

Daca arbitrii observa o asemenea infractiune in timpul constructiei atacului, ei trebuie sa intrerupa imediat jocul si sa il sanctioneze disciplinar progresiv pe jucatorul vinovat.

S.I. 12: Contactul corporal corect cu un jucator aflat in saritura

Atacantul sare in fata atacantului

Atacantul foloseste bratele indoite pentru a lua contact cu adversarul, fara a-l impinge

El atenueaza miscarea atacantului

Atacantii aflati in saritura – arbitrii trebuie sa urmareasca aceleasi pozitii cheie

Asa cum este aratat in S.I. 12, un aparator are dreptul sa incerce sa ia contact corporal cu un atacant aflat in saritura, atata timp cat se afla in fata acestuia. Conditiile prevazute in regula 8:1d raman valabile. Jucatorii nu au voi sa isi foloseasca activ bratele intinse pentru a afecta stabilitatea atacantului care se afla in saritura.

S.I. 13 ilustreaza o problema des intalnita. Aparatorii isi folosesc in mod incorect bratele in timpul unui duel cu atacantul (care se afla in saritura), atunci cand atacantul se afla intr-o pozitie mai avantajoasa. Aparatorul nu se mai afla in fata atacantului si incearca sa compenseze aceasta pozitie nefavorabila.

Factorul decisiv pentru arbitri atunci cand judeca o asemenea situatie este modul in care aparatorul isi compenseaza dezavantajul tactic. Aparatorul incearca sa se miste repede pentru a ajunge in fata atacantului sau incearca, in mod neregulamentar, sa afecteze stabilitatea si concentrarea atacantului, impingandu-l din lateral sau din spate?

S.I. 13: Folosirea neregulamentara a bratelor impotriva unui atacant aflat in saritura

Atacantul trece de aparator si se pregateste sa sara spre poarta

Aparatorul impinge atacantul din lateral si il dezechilibreaza

Atacantul abia mai poate arunca la poarta, iar unghiul din care arunca este mult mai mic

Sanctionare disciplinare progresiva

Actiunile care pun in pericol adversarii trebuiesc sanctionate drastic

 


Obiectivele regulii 8:5

Metodele defensive trebuiesc dezvoltate pentru a face handbalul mai atractiv si pentru a imbunatati imaginea acestui sport.

Acesta este scopul regulii 8:5, care specifica unele miscari interzise in handbal. Jucatorii care pun adversarii in pericol trebuiesc descalificati imediat (descalificarea poate fi prima sanctiune dictata unui jucator)

Nota:

Actiunile care pun in pericol adversarii nu trebuiesc neaparat purtate in viteza, si sa fie folosita multa forta

Adesea, faulturi foarte periculoase – care pot fi greu de observat – pot fi mai putin mai evidente, care par mult mai usoare, cum ar fi, de exemplu, atunci cand un jucator se afla in saritura sau alearga, el nu observa faultul si nu se poate proteja.

Concluzia 10: Criterii pentru descalificari directe

Pozitia initiala

 

- actiuni din spate sau din lateral

- nota: un jucator isi poate accidenta adversarul chiar daca se afla in fata lui

Actiuni

 


lovirea bratului de aruncare sau tragerea bratului spre inapoi

lovirea in cap sau gat a adversarului (S.I. 15)

piedica (S.I. 14)

impingerea din spate in timp ce jucatorul arunca la poarta

impingerea sau tinerea adversarului in asa fel incat acesta isi pierde echilibrul

aruncarea mingii in capul unui adversar, de la mica distanta (in timpul unei aruncari libere) sau aruncarea mingii in capul portarului care nu se misca (in timpul unei aruncari de la 7m)

Joc periculos

 




actiunea este indreptata exclusiv spre corpul adversarului

risc mare de accidentare datorat:

viteza actiunii (jucatorii alearga in viteza)

faptul ca atacantul nu are posibilitatea sa se protejeze.

Agatarea bratului de aruncare in timpul aruncarii poate provoca accidentari grave ale umarului. Consecinta:

Descalificare

Nota:

Punerea in pericol a unui jucator nu este neaparat sa se realizeze printr-un fault in forta. Actiuni usoare, care implica contact corporal usor, pot provoca accidentari grave,

Joc periculos – ce trebuie urmarit.

Criteriile pe baza carora se judeca contactul dintre doi jucatori se aplica si in cazul infractiunilor periculoase (vezi Concluzia 10).

1. Pozitia de baza

Regula 8:1d stipuleaza ca singura pozitie permisa este pozitia frontala in timpul contactului; actiunile din lateral sau din spate sunt primele indicii ca se va comite o infractiune. Pozitia este, deci, primul indiciu cheie pe care trebuie sa il urmareasca arbitrii. Totusi, trebuie retinut faptul ca actiuni periculoase pot fi comise chiar daca jucatorul ia contact cu adversarul dintr-o pozitie frontala.

2. Actiuni care incalca regulamentul

O data ce pozitia de baza a fost observata, se poate judeca actiunea care incalca regulamentul. Regula 8:5 prevede cinci exemple de punere in pericol a altor jucatori.

3. Joc periculos

Urmatorul criteriu: celalalt jucator este pus in pericol. Indiciile includ:

viteza mare si forta atacului

adversarul isi pierde echilibrul

situatie particulara – jucatorul nu poate vedea actiunea (pentru ca adversarul sau vine din spate, de exemplu) si reactioneaza conform situatiei (de exemplu, se protejeaza sau reactioneaza intr-o maniera controlata). Actiunea a fost indreptata, in principal, spre corpul adversarului, iar jucatorul vinovat nu a avut intentia de a se interpune sau de a opri adversarul prin impact corporal, intr-un mod care sa puna in pericol adversarul.

Nota:

Atunci cand sunt judecate asemenea actiuni, arbitrii nu trebuie sa ia in considerare factorul subiectiv ca jucatorul nu a vrut sa isi puna adversarul in pericol. Singurul lucru care conteaza este daca jucatorul a fost sau nu a fost pus in pericol.

4. Situatia tactica

Ultimul lucru care trebuie luat in considerare este situatia de joc. Aici pot exista doua cazuri:

situatia de contraatac: este atacat un jucator care alearga singur spre poarta adversa

un atacant (pivot sau extrema) sare deasupra spatiului de poarta si se pregateste sa arunce la poarta. Adversarul sau incalca regulamentul atacandu-l din spate sau lovindu-i picioarele.

Fiti atenti la simulari!

Din pacate, jucatorii incearca sa exploateze interpretarile arbitrilor asupra jocului periculos si incearca sa forteze arbitrii sa ia anumite decizii. De exemplu: o cadere „teatrala” dupa saritura, chiar daca adversarul abia a atins bratul jucatorului. O buna solutie pentru a opri aceste manifestari este de a sanctiona progresiv imediat aceste infractiuni (Explicatia nr. 5.2c).

Concluzia 11: Agatarea bratului de aruncare al adversarului

Aparatorul nu agata bratul de aruncare

ci doar il atinge usor.

Jucatorul agata bratul de aruncare al adversarului aflat in saritura

1. Daca este necesar, acordati avantaj si apoi sanctiune disciplinara progresiva.

2. Acordati aruncare de la 7m si sanctiune disciplinara progresiva

Atacuri periculoase ale bratului de aruncare

Se intampla frecvent ca jucatorii sa incalce regulamentul, atacand un adversar care are o sansa clara de gol. Asemenea incalcari apar pentru ca:

aparatorul nu se afla in cea mai buna pozitie

aparatorul a pierdut un duel

cel mai adesea, aparatorul a ajuns prea tarziu pentru a bloca corect aruncarea.

Jucatorului ii raman putine optiuni defensive, el aflandu-se cel mai adesea din spate sau din lateral. Ei incearca sa deposedeze adversarul, in ciuda pozitiei nefavorabile (S.I. 5); atingand usor, dar contrar regulamentului, bratul de aruncare al adversarului (Concluzia 11, imaginile 1 si 2) in incercarea de a impiedica aruncarea la poarta; aparatorul, incercand sa impiedice aruncarea la poarta, agata sau loveste bratul de aruncare al adversarului.

Capitolul 1.6 contine inca o serie imagini pe aceasta tema.

Aceste actiuni sunt periculoase, mai ales daca aparatorul:

loveste din spate bratul de aruncare al adversarului, atunci cand acesta nu se asteapta la asa ceva

agata vizibil bratul de aruncare al adversarului

Aceste actiuni sunt periculoase si pot provoca accidentari grave. Atacantul vrea sa arunce la poarta, in timp ce aparatorul il tine de brat, sau chiar il trage inapoi (vezi Concluzia 12)

Concluzia 12: Tragerea spre inapoi a bratului de aruncare

Agatarea vizibila a bratului de aruncare, in timp ce adversarul incerca sa arunce la poarta poate cauza accidentari grave ale umarului. Jucatorul care vrea sa arunce spre poarta vrea sa execute miscarea bratului, dar aparatorul ii agata sau chiar ii trage spre inapoi bratul de aruncare

S.I. 14: Lovirea corpului unui adversar

Aparatorul se afla, initial, intr-o pozitie frontala fata de atacantul care incearca sa patrunda spre poarta, pe partea opusa bratului sau de aruncare

Aceasta ii ofera un avantaj pozitional. Aparatorul se foloseste de picior pentru a-si opri adversarul.

Impactul actiunii, din spate, cu piciorul este considerabil: atacantul isi pierde echilibrul

si cade. Totusi, el reuseste sa paseze mingea extremei, in timp ce cade.

Mai intai, acordati avantaj, daca extrema poate prinde mingea

Apoi, acordati time-out si descalificati aparatorul

S.I. 15: Actiuni impotriva capului adversarului

Aparatorul vrea sa ia contact corporal cu atacantul care vrea sa arunce din saritura.

El duce palma spre fata atacantului care se pregateste sa arunce la poarta.

Avand in vedere viteza mare a actiunii, aceasta poate provoca accidentari grave

Descalificare

Actiuni periculoase, care par faulturi usoare, comise in timpul alergarii sau sariturii

Comentariul de la regula 8:5, care specifica faptul ca jucatorii pot fi usor accidentati chiar daca impactul corporal este mic, este perfect justificat.

De exemplu, daca un atacant alearga cu mare viteza in timpul unui contraatac, o usoara impingere este suficienta pentru ca acesta sa isi piarda echilibrul, sa piarda controlul mingii si sa cada fara a avea posibilitatea de a se proteja in timpul cazaturii (vezi si Capitolul 1.4 si S.I. 18).

Un alt tip de fault, aparent usor, dar la fel de periculos, este acela in momentul in care jucatorul sare deasupra spatiului de poarta (vezi S.I. 16 si 17), pentru ca atacantul nu poate vedea ca este atacat si nu se poate proteja.

S.I. 16: Agatarea bratului sau piciorului adversarului aflat in saritura

Extrema primeste pasa, adversarul sau se indreapta spre el

Extrema se pregateste sa sara spre poarta

In timpul sariturii, aparatorul il prinde de picior

si ii tine piciorul in timp ce atacantul este concentrat sa arunce la poarta.

Aparatorul – care este acum in spatele atacantului – trage inapoi piciorul atacantului.

Atacantul isi pierde echilibrul si nu mai poate arunca la poarta.

Descalificare, conform regulii 8:5d.

S.I. 17: Agatarea piciorului adversarului

Extrema vrea sa arunce la poarta. Aparatorul se afla in spatiul de poarta.

Aparatorul incearca sa prinda piciorul atacantului.

Actiunea aparatorului a dat gres. Totusi, arbitrii pot sanctiona aceasta actiune.

Simpla incercare de a dezechilibra extrema care arunca la poarta trebuie sanctionata cu eliminare de 2min. Daca atacantul este dezechilibrat in mod evident si cade, atunci aparatorul trebuie descalificat.

Nota la S.I. 17:

Arbitrul de poarta se afla intr-o pozitie gresita. Daca l-ar lovi mingea, aceasta ar putea reveni spre spatiul de joc si jocul va continua.

Agatarea piciorului adversarului – un fault minor care poate avea consecinte grave

In ciuda eforturilor de a pregati arbitrii, infractiunile aratate in S.I.17 (dintr-o semifinala de campionat mondial) nu au fost eliminate. Cel mai rau este faptul ca jucatorii tineri considera acest fault ca un fault minor.

Imaginea 2 din S.I. 17 si imaginea 3 din S.I.16 arata foarte clar aceasta infractiune.

Extrema se afla in aer deasupra spatiului de poarta. El se concentreaza asupra portarului. In S.I. 17, de exemplu, portarul incearca sa acopere coltul lung, fortand astfel atacantul sa arunce in coltul scurt.

Extremele, adesea, intarzie aruncarea cat mai mult posibil si folosesc fente de aruncare. Cu alte cuvinte, atacantul se concentreaza asupra actiunii proprii si nu asupra actiunilor pe care le-ar putea efectua aparatorul.

Deci, atacantul nu poate reactiona la un eventual fault al aparatorului. El este fara aparare in cazul in care aparatorul il faulteaza. Acest tip de actiuni sunt prevazute de regula 8:5. Sarcina arbitrilor este ingreunata pentru ca aparatorul este activ din spate sau din lateral, si nu executa miscari largi, actiunile fiind mascate (imaginile 2 si 3 ale S.I. 17).

Scopul acestor actiuni este clar: o usoara atingere a adversarului este suficienta pentru a-i afecta coordonarea in timpul aruncarii. Riscul ca atacantul sa isi piarda echilibrul si sa cada este ignorat.

IHF a emis o explicatie clara pentru a elimina acest tip de actiuni:

  1. Daca atacantul isi pierde echilibrul dupa ce aparatorul i-a agatat piciorul, aparatorul trebuie descalificat (8:5d)
  2. Daca aparatorul atinge piciorul atacantului cu mana, dar „incercarea” de a impinge atacantul da gres, arbitrii trebuie sa sanctioneze aparatorul vinovat cu eliminare de 2min (8:3 paragraful 2 si 18:3 comentariu).

Impingerea din spate a unui adversar, in timp ce acesta se afla in alergare

O infractiune clasica este impingerea din spate a atacantului aflat pe contraatac, asa cum este aratat in S.I. 18. Principalele indicii care trebuiesc urmarite sunt similare cu cele din cazul in care aparatorul agata piciorul adversarului:

- in timpul unui contraatac, atacantul este singur si alearga spre poarta. El este concentrat asupra portarului si isi pregateste aruncarea.

- o impingere din spate din partea unui adversar ar fi o incalcare a regulamentului care este deosebit de periculoasa, pentru ca atacantul nu prevede acest lucru.

Doi factori cheie fac ca aceasta actiune sa fie periculoasa:

elementul de surpriza pentru atacant (acesta nu se poate proteja)

viteza (atacantul alearga si isi poate pierde foarte usor echilibrul si coordonarea)

Nota

Totusi, daca, de exemplu, aparatorul alearga din lateral spre atacantul care are posesia mingii, pentru a-l forta pe acesta sa schimbe directia de alergare intr-o directie mai putin favorabila, atunci nu exista motive pentru arbitri ca sa intervina.

S.I. 18: Impingerea din spate a unui atacant, in timpul unui contraatac

Atacantul dribleaza mingea, indreptandu-se spre poarta.

Adversarul sau il urmareste, dar nu are cum sa joace mingea

El il impinge pe atacant din spate, in timp ce acesta alearga.

Efectul impingerii este evident..

atacantul isi pierde echilibrul si cade

El nu a putut sa isi controleze reactiile.

Descalificarea aparatorului vinovat, conform regulii 8:5d si acordarea unei aruncari de la 7m, pentru ca a fost impiedicata o sansa clara de gol.

Concluzia 13: Regula 8 – asupra cui se aplica?

Regula 8:2

Infractiuni care nu sunt permise

Regula 8:5

Infractiuni periculoase care nu sunt permise

8:2 a)

8:5 a)

8:2 b)

8:5 b)

8:2 c)

8:5 c)

8:2 d)

8:5 d)

8:5 e)

Legenda: = atacant = aparator

Trebuie descalificat, de asemenea, un atacant care pune in pericol un adversar?

Asa cum este aratat in concluzia 13, cele mai multe infractiuni prevazute de regula 8:2 si 8:5 se aplica atat atacantilor cat si aparatorilor.

Urmatorul capitol va trata faulturile in atac, comise de un jucator care are sau nu are posesia mingii.

Exista vreun tip de contact in asa fel incat atacantul sa fie descalificat direct?

Conform regulamentului, raspunsul este „da”, pe baza Concluziei 13. chiar daca aceste situatii sunt rare, ele nu trebuiesc trecute cu vederea.

Prima situatie care trebuie luata in considerare este situatia in care atacantul riposteaza cu o actiune reflexa la o infractiune comisa de un adversar. Asemenea reactii sunt considerate comportari nesportive grosolane, si trebuiesc sanctionate cu descalificare (Explicatia nr. 6d).

Atacantii, in particular, pot comite infractiuni periculoase atunci cand nu au posesia mingii.

Exemple:

un atacant care arunca la poarta poate continua miscarea bratului sau in asa fel incat sa loveasca adversarul in cap, dupa ce mingea i-a parasit mana

o extrema, care nu are posesia mingii, vrea sa se indrepte spre zona centrala, pentru a primi mingea. Un adversar incearca sa il blocheze dar, in timp ce il depaseste, extrema loveste cu cotul capul adversarului

in timpul unui contraatac, un atacant care nu se afla in posesia mingii, intinde piciorul si pune o piedica unui adversar care alearga cu viteza.

Chiar daca aceste situatii sunt rare, arbitrii trebuie sa isi imparta bine sarcinile pentru a se asigura ca pastreaza sub observare intreg terenul de joc – chiar si spatiile unde nu se joaca mingea – pentru a se asigura ca observa asemenea infractiuni.

Toate blocajele trebuie sa fie pasive

 


Scopul blocajului – lupta pentru spatiu

Regula 8:1c permite jucatorilor sa isi foloseasca corpul pentru a bloca adversarii, chiar daca acestia nu au posesia mingii. Chiar daca, in trecut, blocajul era o rareori folosit, sau cel mult ca o metoda tactica de grup a doi jucatori, blocajul a devenit un element cheie in handbalul modern. Aproape toate miscarile de atac sunt combinate cu blocaje, cel mai adesea efectuate de catre pivoti. In timpul unui blocaj, calea aparatorului este blocata, pentru ca atacantii incearca sa incurce lucrul colectiv a doi aparatori (Care dintre cei doi va urmari pivotul care face blocajul? Cine va urmari jucatorul care are posesia mingii?). Blocajele sunt folosite atat la linia de aruncare libera (atunci cand atacantii au de-a face cu o aparare agresiva), cat si la linia spatiului de poarta. In ultima situatie, prin blocaje se creeaza spatii libere. Aceste spatii pot fi folosite pentru a pasa mingea catre pivot.

Bineinteles, aparatorii incearca sa previna blocajele prin blocarea adversarilor. In oricare din aceste cazuri, aceste lupte pentru spatiu ingreuneaza sarcina arbitrilor.

S.I. 19: Situatia de baza in cazul unui blocaj / plecare din blocaj

In timp ce interul avanseaza, pivotul iese si blocheaza adversarul care se pregateste sa il atace pe coechipierul sau (jucatorul care are posesia mingii)

Blocajul creeaza un spatiu pentru jucatorul care are posesia mingii, care poate ocoli blocajul.

Scopul blocajului este clar. Jucatorul aflat in posesia mingii are un avantaj, aparatorul il mai poate ataca din pozitie frontala.

Atacantul are acum o pozitie mai buna. In functie de cat de repede raspunde apararea, interul poate arunca sau poate pasa pivotului, care se indreapta spre linia spatiului de poarta.

Situatia standard de blocaj

Factorul cheie al unui blocaj este sincronizarea dintre jucatorul care face blocajul si coechipierul sau, care are posesia mingii.

1. Situatia de inceput

Asa cum este aratat in imaginea 1 a S.I. 19, pivotul a iesit la linia de aruncare libera pentru a bloca un adversar care urma sa il atace pe coechipierul sau, care avea posesia mingii (nr. 9).

2. Blocajul propriu-zis

Imaginile 1 si 2 arata cum pivotul ia o pozitie de blocaj, fiind cu spatele la aparator (putini jucatori incearca sa faca blocajul fiind cu fata la aparator).

Imaginea 1 sincronizarea pivotului care efectueaza blocajul: el se afla in pozitie pentru blocajul planificat si se afla la o distanta de aparator, care este concentrat asupra jucatorului cu mingea.

Atunci cand atacantul care are posesia mingii schimba directia si inainteaza pe interior (imaginea 2), se face contactul corporal intre aparator si pivotul care, practic, sta pe loc. Sincronizarea blocajului este aproape perfecta si, din punct de vedere regulamentar, totul a fost corect.

Rezultat: aparatorul care joaca agresiv nu mai poate avansa in lateral, nici nu mai poate mentine o pozitie frontala fata de adversarul sau direct (imaginea 3).

3. Miscari secundare – pivotul ramane liber

Asa cum este aratat in imaginea 4, atacantul are acum un avantaj pozitional. Daca atacantul care are posesia mingii nu este atacat la timp, poate arunca la poarta. In acelasi timp, pivotul pleaca din blocaj si ramane liber, indreptandu-se spre linia spatiului de poarta si, in functie de reactia aparatorilor, se poate pozitiona in asa fel incat sa primeasca mingea.

Concluzia 14: Blocaje corecte

Sincronizarea: jucatorul care face blocajul trebuie sa fie pe loc in momentul contactului corporal cu adversarul

Actiunile jucatorilor trebuie sa fie pasive, atat in timpul blocajelor, cat si in timp ce pleaca din blocaj

Contactul corporal trebuie facut cu partea superioara a corpului. Picioarele nu pot fi folosite pentru blocarea adversarului.

Jucatorii au voie sa aiba contact corporal cu adversarul atunci cand fac un blocaj. Totusi, poarte fi folosita doar partea superioara a corpului.

Criterii pentru judecarea blocajelor

In primul rand, sincronizarea: jucatorul care face blocajul trebuie sa stea pe loc atunci cand are loc contactul corporal. Daca ajunge prea devreme, aparatorul poate reactiona si poate ocoli blocajul, iar daca ajunge prea tarziu, blocajul nu este suficient de puternic pentru a opri aparatorul, si in acest caz, de obicei, atacantul incalca regulamentul.

Ambele greseli de sincronizare trebuie sa fie semnale pentru arbitrii, pentru ca jucatorii, adesea, incearca sa le compenseze aceste dezavantaje prin comiterea unor infractiuni (vezi Concluzia 14).

Toate miscarile (spre pozitia de blocaj, in timpul blocajului sau la plecarea din blocaj) trebuiesc sa fie pasive. Jucatorii nu au voie sa intre adversari, sa ii tina sau sa ii impinga (8:2c); nu au voie nici sa isi foloseasca bratele sau picioarele pentru a bloca (8:2b).

Contactul corporal in timpul unui blocaj este permis, in principal, cu partea superioara a corpului. Jucatorii au voie sa exercite contra-presiune, folosind partea superioara a corpului.

Atunci cand apreciaza un blocaj, arbitrii trebuie sa observe daca blocajul este pasiv, si, in acest fel, conform regulamentului.

 


Concluzia 15 si S.I. 20 ilustreaza infractiuni tipice comise de atacant atunci cand blocheaza un adversar.

Concluzia 15: Greseli tipice facute de jucatorii care blocheaza un adversar

Blocajul facut cu mainile intinse

Folosirea bratelor pentru a impinge adversarul.

Folosirea bratelor si picioarelor pentru impingerea adversarului

Folosirea bazinului pentru blocaj – impingerea activa a adversarului

Folosirea piciorului pentru blocaj

Miscare de picioare – picioarele prea departate

Toate exemplele de mai sus trebuiesc sanctionate cu aruncare libera pentru adversari.

S.I. 20: Impingerea adversarului inainte de a pleca sa faca blocajul



Pivotul vrea sa avanseze de la linia spatiului de poarta pentru a efectua un blocaj. In timp ce face acest lucru, el incalca regulamentul, impingand cu bratele adversarul.

Atacantul castiga un avantaj impingand adversarul direct atunci cand pleaca pentru a face blocajul.

Aruncare libera pentru adversari.

Faulturi minore afecteaza (sau strica) sincronizarea blocajelor

S.I. 21-23 ilustreaza infractiunile tipice comise de aparatori ca reactie la blocajul unui adversar.

De obicei, acestea sunt faulturi minore, de exemplu, pivotul este tinut usor atunci cand vrea sa plece (S.I. 21) sau chiar atunci cand alearga pentru a ajunge in pozitia de a face blocajul (S.I. 22). Totusi, acest tip de infractiuni „minore” au un efect semnificant, afectand (sau distrugand) sincronizarea blocajului. Jucatorul care face blocajul ajunge, astfel, prea tarziu (S.I. 22) sau nu poate pleca la timp (S.I. 21). S.I. 23 ilustreaza alt tip de infractiune comisa in timpul blocajului. In acest caz, jucatorul care face blocajul este impins din blocaj.

Daca asemenea infractiuni nu sunt prevenite, echipa in atac este clar dezavantajata. De asemenea, arbitrii trebuie sa urmareasca si faulturile in atac, care sunt la fel de des intalnite.

S.I. 21: Tinerea jucatorului care face blocajul

Atacantul avanseaza pe interior, aparatorul trage coechipierul atacatului care face blocajul

Aparatorul tine pivotul care nu poate pleca, impiedicand astfel o posibila pasa.

Sanctionare progresiva – atunci cand este impidicata o sansa clara de gol, se poate acorda si o aruncare de la 7m (chiar daca jucatorul nu are inca posesia mingii, dar arbitrii sunt convinsi ca, daca nu ar fi fost faultat, ar fi primit mingea).

S.I. 22: Aparatorul impiedica blocajul

S.I. 23: Impingerea din pozitia de blocaj

Pivotul vrea sa iese la linia de aruncare libera pentru a efectua un blocaj, dar este tinut

Aparatorul alearga dupa pivot in blocaj, in timp ce jucatorul cu mingea ataca pe interior

Tinand pivotul, aparatorul il impiedica sa ajunga la timp in pozitie pentru blocaj

Bratele intinse ale aparatorului ar trebui sa atraga atentia arbitrilor

Pivotul ajunge prea tarziu pentru a face blocajul, iar aparatorul previne blocajul, incalcand astfel regulamentul

Aparatorul incalca regulamentul, impingand adversarul din blocaj spre jucatorul care are posesia mingii

Arbitrul de poarta trebuie sa urmareasca atent aceste actiuni, si sa sanctioneze progresiv jucatorii vinovati

Arbitrul de poarta trebuie sa urmareasca atent aceste actiuni, si sa sanctioneze progresiv jucatorii vinovati

Provocarea unui fault in atac – o oportunitate pentru aparator de a castiga corect posesia mingii.

 


Sanctionarea constanta a faulturilor in atac are un impact pozitiv asupra calitatii duelurilor.

Asa cum a fost subliniat in capitolul precedent, infractiunile comise de catre atacanti asupra aparatorilor in timpul contactului trebuie sanctionate corespunzator. Cu alte cuvinte, actiunile defensive care sunt conforme regulamentului incurajeaza metodele atractive de joc; sanctionarea constanta a faulturilor in atac imbunatateste vizibil calitatea duelurilor. Un aparator nu va mai incerca sa castige posesia mingii, provocand un fault in atac din pozitia corecta, cea frontala, daca aceasta nu este observata de arbitrii.

Pentru o mai buna intelegere a termenului de fault in atac, vom identifica doua diferente in exemplele in care un jucator alearga intr-un jucator care se afla intr-o pozitie corecta (8:2c):

aparatorul este pasiv atunci cand are loc faultul in atac, pentru ca adversarul ii apreciaza gresit miscarea si aproape alearga direct in aparator

aparatorul este activ daca joaca activ si incearca sa provoace un fault in atac, de exemplu, alergand si incercand sa blocheze un culoar pe unde ar putea patrunde spre poarta un adversar

Totusi, acest mod de joc trebuie diferentiat de situatiile in care jucatorii incalca regulamentul si simuleaza o infractiune, in incercare de a-si provoca adversarii.

Concluzia 16: Criterii pentru un fault in atac in timpul unui duel (avand posesia mingii)

1. Pozitia aparatorului

pozitia corecta: aparatorul blocheaza spatiul unde se face contactul corporal

Pozitii incorecte:

a)aparatorul intervine din lateral

b)     aparatorul intervine, avansand spre pe directia atacantului

Trebuie dictat fault in atac in ambele situatii.

Nota:

Arbitrii trebuie sa ia o decizie favorabila jucatorului care a ajuns primul pe acea pozitie conform regulamentului.

2. Comportamentul aparatorului atunci cand are loc contactul corporal

aparatorul trebuie sa fie intr-o pozitie frontala atunci cand are loc contactul corporal

aparatorului nu ii este permis sa faca miscari in ultimul moment spre adversar (= aparare activa impotriva atacantului)

toate actiunile trebuie sa fie conform cu regulamentul (de ex. fara tineri sau impingeri)

Nota:

Daca atacantul alearga cu viteza, aparatorului ii este permis sa se protejeze, luand contact corporal cu bratele

3. Sincronizarea

aparatorul trebuie sa fie primul jucator care a ocupat pozitia unde se intalnesc cei doi jucatori (chiar si in aer)

aparatorul nu trebuie neaparat sa stea pe loc in momentul in care are loc contactul corporal. Ii este permis, de ex., sa se miste in lateral, in timp ce inainteaza sau sare.

aparatorul nu are voie sa avanseze in ultimul moment, chiar inainte de a intalni adversarul

Nota:

Cei doi factori cheie sunt sincronizarea si distanta fata de atacant. Faultul in atac poate avea loc doar daca se loveste de adversarul care este pozitionat corect.

S.I. 24: Faultul in atac – saritura intr-un aparator care sta pe loc

Extrema se pregateste sa arunce din saritura, dar este prea aproape de aparatorul care se afla intr-o pozitie frontala. In timpul aruncarii, atacantul incalca regulamentul, lovind adversarul (imaginea din stanga) cu genunchiul. El aproape sare in aparator.

Comportamentul ofensiv neglijent trebuie, deasemenea, sanctionat disciplinar progresiv.

Faulturile in atac cu sau fara a avea posesia mingii.

Asa cum este aratat in Concluzia 17, faulturile in atac pot interveni atunci cand jucatorii au sau nu au posesia mingii. Faulturile in atac fara minge apar de obicei la linia spatiului de poarta. Vinovatii sunt de obicei pivotii care blocheaza sau iau contact corporal cu adversarii. Pivotii tin adesea aparatorii care avanseaza spre jucatorul care are mingea, impiedicand astfel actiunea apararea tactica.

Urmatoarele sectiuni abordeaza contactele cu minge, din perspectiva unor posibile faulturi in atac. Concluzia 16 cuprinde principalele criterii pentru detectarea unui fault in atac, in timpul contactului fizic.

S.I. 24 arata clar de ce comportamentul ofensiv neglijent, care poate pune in pericol adversarul, trebuie sanctionat progresiv.

Nota:

Chiar si atunci cand miscarea jucatorilor nu le lasa alta optiune, un asemenea mod de joc nu este permis in nici o situatie.

Concluzia 17: Faulturi in atac tipice

Faulturi ofensive cu mingea:

lovirea de un jucator care sta pe loc

intrarea cu umarul in aparator

ridicarea genunchiului in timpul aruncarii, lovind astfel adversarul

imobilizarea bratelor aparatorului

Faulturi in atac fara minge:

imbratisarea, tinerea adversarului

impingerea adversarului

impingerea adversarului la plecare spre blocaj

folosirea bratelor intinse, bazinului, picioarelor

- piedica, folosirea coatelor

Atacantul il impinge pe aparator in timpul pasei

S.I. 25: Simularea faulturilor in atac

Atacantul este paralel cu aparatorul care se afla in fata lui.

El se pregateste sa patrunda, ridicand bratul cu mingea peste capul adversarului, dar fara a il atinge

Aparatorul cade pe spate, chiar daca nu a avut loc contact corporal

Aparatorul cade, teatral, cel mai adesea acuzand o accidentare.

Jucatorii care simuleaza trebuiesc sanctionati progresiv (Explicatia nr. 5.2c).

Fiti atenti la simulari

Un lucru trebuie precizat cand vine vorba de aplicarea criteriilor enumerate in Concluzia 16 – aparatorii nu trebuie sa stea complet nemiscati atunci cand reactioneaza la un contact corporal cu un atacant care incearca sa le aplice un body-check. Dimpotriva! Din moment ce atacantul cu mingea alearga, in general, mai repede, aparatorului trebuie sa i se permita sa se protejeze prin folosirea bratelor sau sa se dea in spate

Pe langa aceasta, sincronizarea este intotdeauna factorul decisiv. Aparatorul trebuie sa fie intotdeauna primul in locul unde are loc contactul corporal.

Totusi, arbitrii trebuie sa diferentieze reactiile defensive de simulari. Caderile teatrale, acompaniate si de gemete zgomotoase, constituie comportari nesportive mai ales atunci cand, asa cum este aratat in S.I. 25, nu a avut loc contact corporal. Exista o singura decizie corecta – sanctionarea progresiva, de prima data cand apare asemenea tip de comportament (Explicatia nr. 5.2c)

Imobilizarea bratului adversarului – care jucator a comis primul o infractiune?

Ceea ce pare a fi o reactie la contactul corporal pe care aparatorul are voie sa il faca, se pare ca a aparut un obicei rau la atacantii care au posesia mingii. Atunci cand are loc contactul corporal, atacantul il imobilizeaza unul din bratele aparatorului si il trage pe aparator dupa el (S.I. 26 si 27). Aceasta actiune are doua scopuri:

de a trage aparatorul din pozitia de baza si de a crea astfel un spatiu (mai ales in timpul incrucisarilor)

pentru a induce in eroare arbitrii, pentru ca acestia sa creada ca aparatorul l-a tinut pe atacant, aparatorul fiind astfel sanctionat progresiv. In timpul acestei miscari, atacantii cad pentru a evidentia cauza „cazaturii”.

Nu este usor pentru arbitrii sa observe aceste actiuni; mai mult, ei trebuie sa fie bine pozitionati si sa isi imparta bine sarcinile. Prima data cand este observata o asemenea actiune, arbitrii pot sa il avertizeze pe jucatorul respectiv si sa continue jocul. Totusi, daca atacantul il imobilizeaza clar pe aparator pentru a doua oara, jucatorul vinovat trebuie sanctionat progresiv.

Se intampla foarte des ca ambii jucatori sa comita o infractiune in acelasi timp: aparatorul tine sau imbratiseaza pe atacant, iar atacantul imobilizeaza bratul aparatorului. Daca arbitrii au vazut clar actiunea atacantului, atunci ambele actiuni trebuie sanctionate progresiv in acelasi timp.

S.I. 26: Atacantul imobilizeaza bratul atacantului

In timpul unei actiuni 1-la-1, atacantul vrea sa patrunda pe interior

In timp ce patrunde, el imobilizeaza bratul aparatorului

Scopul lui este clar – atacantul vrea sa traga aparatorul dupa el

Daca reuseste, aceasta infractiune va crea un spatiu pentru un alt atacant, care alearga din directia opusa, si caruia ii poate pasa

Aruncare libera pentru adversari. Jucatorul poate fi sanctionat progresiv.

S.I. 27: Imobilizarea adversarului in timpul patrunderii – inducerea in eroare a arbitrilor

In timpul unui duel, atacantul incarca sa patrunda spre poarta, ridicand bratul de aruncare peste adversar.

In timp ce ridica bratul, el il tine pe adversar cu mana libera.

Duce bratul inainte, in timp ce adversarul incearca sa isi corecteze pozitia, retragandu-se

Atacantul incalca regulamentul, imobilizand bratul adversarului

Scopul sau este clar – tragandu-si adversarul dupa el, provoaca arbitrii sa ia o decizie gresita

El se preface ca aparatorul se apara activ din lateral, si ca l-a tinut tot timpul.

Aruncare libera pentru aparatori si sanctionarea progresiva a atacantului, in funcsie de impact si gravitatea infractiunii. Nota: Arbitrii trebuie sa isi imparta corect sarcinile. Aceste actiuni pot fi vazute si sanctionate, de obicei, de catre arbitrul de poarta.

Comportarea nesportiva, comportarea nesportiva grosolana si violenta

 


Comportare nesportiva – joc incorect

O infractiune este definita ca si o actiune comisa impotriva unui adversar. Chiar daca, comportarea nesportiva este indreptata in principal spre adversari, se poate intampla si altfel.

Exemple:

limbaj necorespunzator fata de coechipieri sau adversari

patrunderea repetata in propriu spatiu de poarta

actiuni incompatibile cu spiritul sportiv

Exemplu: Handbalul se joaca cu mana. Folosirea intentionata a piciorului de catre un jucator de camp este incompatibila cu spiritul jocului.

inducerea in eroare a arbitrilor (simularea unor infractiuni)

ignorarea spiritului sportiv si comportament nerespectuos si dezonorant.

Exemplu: Un oficial alearga din spatiul de schimb pe teren si intrerupe jocul.

Chiar daca comportarea nesportiva este un capitol vast, va fi penalizat prin sanctiuni specifice (vezi Explicatia nr. 5).

Aceasta sectiune subliniaza infractiunile tipice si punctele cheie pe care arbitrii trebuie sa le ia in considerare atunci cand au de apreciat asemenea situatii.

Patrunderea in spatiul de poarta pentru a castiga un avantaj – jucatorii trebuiesc sanctionati progresiv incepand cu a doua oara cand fac acest lucru (Explicatia nr. 5.1)

Jucarea mingii pe langa linia de poarta, de ex. in interiorul liniei de aruncare libera, a devenit un lucru obisnuit in ultimii ani, si este deseori dificil pentru arbitrii sa observe miscarile din locurile inguste (de ex. pasele spre pivot printre picioarele aparatorului). In consecinta, aparatorii intra mai des in spatiul de poarta, din motive tactice, si nu din greseala.

Exemple:

alergarea prin spatiul de poarta – aparent accidental si fara a interveni in joc (vezi imaginea de pe pagina precedenta). In acest caz, aparatorul incearca sa distraga atentia atacantului.

Blocaje de-a lungul liniei de poarta. Aparatorul incearca sa il ocoleasca pe jucatorul care face blocajul (atacantul a facut un blocaj corect) trecand prin spatiul de poarta.

Trecerea prin spatiul de poarta, pentru a ajunge intr-o pozitie avantajoasa fata de un adversar (S.I. 28)

Capitolul 1.3 contine exemple si imagini aditionale.

Asemenea miscari defensive nesportive deliberate trebuiesc sanctionate progresiv daca se repeta pentru a doua oara (16:1c, Explicatia nr. 5.1), pentru ca aparatorii obtin un avantaj incorect – portarul este singurul jucator care poate patrunde in spatiul de poarta.

Nota:

Arbitrul de poarta trebuie sa observe aceste actiuni si sa le sanctioneze conform regulii avantajului.

S.I. 28: Comportarea nesportiva – aparatorul patrunde intentionat in spatiul de poarta

Situatia initiala – interul atrage spre el trei aparatori. Printr-o in centru

aparatorii risca sa fie depasiti numeric. Aparatorul (nr. 2) trece intentionat prin spatiul de poarta pentru a inchide culoarul

Ambii aparatori – centrul (nr. 18) si interul (nr. 2) – trec prin spatiul de poarta, in directia mingii

Pentru ca interul dreapta primeste mingea, nr. 2 se intoarce in spatiul de joc, in timp ce nr. 9 ramane in spatiul de poarta

Sanctiune disciplinare progresiva daca actiunea este repetata.

Comportarea nesportiva care trebuie sanctionata progresiv imediat (Explicatia nr. 5.2)

A doua categorie de comportari nesportive (Explicatia nr. 5.2) include actiuni care nu dau alta posibilitate arbitrilor. Concluzia 18 prezinta trei exemple tipice:

- blocarea activa a aruncarilor sau a paselor cu piciorul (imaginea din stanga a Concluziei 18) opreste, in general, un atac. Blocarea activa cu piciorul nu trebuie confundata cu gesturi reflexe (strangerea automata a picioarelor atunci cand un adversar incearca sa paseze pe acolo)

- simularile trebuiesc, de asemenea, sanctionate progresiv imediat, ca si comportari nesportive. In cazuri extreme (simularea unui fault in atac, chiar daca nu a existat contact corporal) jucatorii pot sanctiona jucatorul imediat (16:3e) (vezi imaginea din stanga jos a Concluziei 18)

- abuz verbal, cum ar fi intimidarea verbala a jucatorului care executa o aruncare de la 7m, sau intarzierea unei aruncari a adversarilor sunt sanctiuni care trebuiesc sanctionate imediat

Comportari nesportive care duc, de obicei, la eliminarea pe timp de 2min a jucatorului vinovat

Imaginea din dreapta jos arata un exemplu tipic. Arbitrul a acordat o aruncare libera echipei adverse, dar jucatorul aflat in posesia mingii nu o lasa imediat jos, si, astfel, poate impiedica un contraatac. Aceeasi sanctiune trebuie dictata atunci cand mingea patrunde in spatiul de schimb si nu este aruncata imediat inapoi in spatiul de joc sau cand un jucator sau un oficial intervine in joc, intrand in spatiul de joc.

Concluzia 18: Comportarea nesportiva care trebuie sanctionata imediat

Un jucator blocheaza activ mingea cu piciorul

Intarzierea executarii unei aruncari de catre adversari (nerespectarea distantei de 3m)

Simularea unui fault in atac – aparatorul cade chiar daca nu a avut loc contact corporal

Nelasarea mingii jos dupa ce arbitrul a acordat o aruncare libera in favoarea adversarilor

Eliminare de 2min imediata

 


Concluzia 19: Comportare nesportiva grosolana

insultarea coechipierilor, adversarilor, oficialilor, arbitrilor sau spectatorilor

verbal, prin gesturi sau expresii

prin contact corporal

aruncarea, lovirea sau rostogolirea demonstrativa a mingii dupa o decizie a arbitrilor

reflex – lovirea inapoi (razbunarea) dupa un fault

aruncarea mingii intr-un adversar in timp ce jocul este oprit

Nota: aruncarea cu forta si de la mica distanta a mingii intr-un adversar se considera violenta

portarul refuza sa incerce sa apere o aruncare de la 7m

un oficial sau un jucator patrund pe terenul de joc si impiedica o sansa clara de gol

Actiunile prevazute de regulile 8:5 si 8:6 care se petrec in ultimul minut de joc, si care au ca scop impiedicarea adversarilor de a profita de o sansa de a marca, trebuiesc trecute in raportul suplimentar, pentru ca au influentat rezultatul final al jocului.

 


Gesturi agresive

Abordarea situatiilor mai grave: comportarile nesportive grosolane

Exemplele de comportare nesportiva grosolana enumerate in Explicatia nr. 6 trebuiesc sanctionate imediat cu descalificare. Gesturile agresive si abuzul verbal prevazute in Explicatia nr. 6a (imaginea de mai sus) sunt mai grave decat insultele verbale prevazute in Explicatia 5.2a si trebuie, prin urmare, sanctionate mai drastic. Sunt considerate a fi comportari nesportive grosolane speciale, pentru ca nu numai ca incalca regulamentul, dar incalca si principiile morale de interactiune intre oameni.

Asa cum am explicat mai devreme, jucatorii si oficialii care intervin pe teren din spatiul de schimb trebuiesc eliminati (explicatia nr. 5.3f). daca adversarii aveau o sansa clara de gol si aceasta a fost distrusa, persoana vinovata va fi descalificata (Explicatia nr. 6).

Explicatia nr. 6d subliniaza o diferenta importanta intre comportarea nesportiva grosolana si violenta. Daca, din cauza tensiunii fazei, un atacant a fost lovit in cap si acesta loveste la randul sau pe adversarul vinovat (ca un reflex din cauza durerii), acesta se poate incadra la violenta. Totusi, pentru ca a fost o miscare reflexa, trebuie clasificata ca si comportare nesportiva grosolana. In 2005, a fost adaugata la regulament Explicatia nr. 6g, care reglementeaza comportarea nesportiva grosolana din ultimul minut de joc, care poate fi decisiva in ceea ce priveste rezultatul jocului (vezi exemplul de la S.I. 29).

Daca echipa care nu are posesia mingii are avantaj de un gol sau daca este indeplinita o anumita diferenta de goluri intr-un joc care decide soarta continuarii competitiei de catre una dintre cele doua echipe, ultimul atac al adversarilor poate avea o mare insemnatate. In acest tip de situatii, echipa in aparare va face tot posibilul si va accepta riscul oricarei sanctiuni disciplinare in efortul de a impiedica adversarii sa aiba o ultima sansa de a inscrie.

Experienta ne arata ca, in aceste situatii, comportarea jucatorilor este adesea nesportiva. In cazuri extreme, echipele vor comite chiar faulturi periculoase impotriva atacantului care are posesia mingii, pentru a-l impiedica sa arunce la poarta (vezi S.I. 29) – ei accepta descalificarea daca este o metoda sigura de a se asigura ca vor castiga jocul, vor ramane in competitie sau vor avansa in runda urmatoare.

Deoarece acest tip de comportare nesportiva a fost adaugat in regulament ca si comportare nesportiva grosolana, arbitrii au obligatia de a intocmi un raport suplimentar. Aceasta da posibilitatea forurilor superioare de a acorda o sanctiune dupa joc (suspendare, etc.).

S.I. 29: Comportare nesportiva grosolana in ultimul minut de joc

Cu cateva secunde inaintea finalului jocului care este nedecis, uneia dintre echipe ii este acordata o aruncare libera aproape de centrul terenului. Prin lovirea in fata a unui jucator, un adversar impiedica echipa in atac sa execute rapid aruncarea.

Pe langa descalificarea jucatorului, arbitrii trebuie sa intocmeasca un raport suplimentar in care sa inscrie incidentul, pentru a-l trimite apoi forurilor superioare, care vor lua sanctiunea potrivita (Explicatia nr. 6g)

Violenta – folosirea directa a violentei fizice

Comentariul de la regula 8:7 defineste violenta ca „un atac in forta si deliberat asupra corpului unei alte persoane (jucator, arbitru, scorer / cronometror, oficial de echipa, delegat, spectator, etc.)”.

Violenta fizica poate implica lovirea altei persoane, folosirea obiectelor (de ex. sticle pentru apa sau a mingii) atunci cand, de exemplu, sunt aruncate cu mare forta, de exemplu in fata unui adversar care nu a avut timp sa reactioneze.

Pe langa impactul fizic al unui atac asupra altei persoane, impactul mental poate fi considerat violenta. In consecinta, scuiparea unei alte persoane este considerata violenta, cu toate ca impactul fizic este minim. Pentru a putea fi clasificata ca violenta, aceasta actiune trebuie sa aiba „succes”. Scuiparea in directia unei alte persoane – fara a nimeri persoana respectiva, cum ar fi scuiparea pe podea, in fata acesteia – poate fi clasificata ca si comportare nesportiva grosolana.

Eliminarea definitiva poate fi folosita doar in cazul jucatorilor. Daca un oficial de echipa comite un act de violenta asupra altei persoane, el trebuie descalificat. Totusi, arbitrii trebuie sa intocmeasca de fiecare data un raport suplimentar in care sa treaca ambele tipuri de sanctiuni. Daca un jucator este eliminat definitiv, aceasta inseamna ca efectivul echipei sale este diminuat pe restul timpului ramas de joc. Daca jucatorul eliminat definitiv este deja eliminat, regula 16:11 prevede ca numarul de pe teren din acel moment nu mai trebuie redus.

Trebuie retinut ca folosirea violentei fizice nu inseamna ca respectiva persoana este vinovata de violenta.

Urmatoarele situatii nu reprezinta violente:

1. Daca actiunea este reflexa (comentariu la regula 8:7)

Exemple de reflexe care implica violenta fizica:

pivotul vrea sa plece de langa un adversar care il imbratiseaza si il loveste pe acesta cu bratul in fata

reflex din cauza durerii. Un atacant este lovit in fata de catre un adversar care se afla in saritura. Atacantul il loveste pe adversar ca un reflex, din cauza durerii.

2. Violenta fizica care rezulta din actiuni defensive neglijente sau excesive (comentariu la regula 8:7)

Exemplu: un aparator vrea sa impiedice in ultimul moment adversarul sa arunce la poarta. El alearga spre adversarul sau si il loveste in cap.

Factorii cheie pentru judecarea violentelor sunt:

forta atacului asupra corpului celeilalte persoane

intentia (reflexele si actiunile defensive neglijente sau excesive nu sunt considerate violente)

situatia generala in care jucatorul vinovat a comis actiunea.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1173
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site