Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

Fitness

SIMBOLURI SI CEREMONII OLIMPICE

Sport

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
ROMANIA LA JOCURILE OLIMPICE
OLIMPISMUL IN ANTICHITATE
INTRODUCERE IN OLIMPISM
SIMBOLURI SI CEREMONII OLIMPICE
COLEGIUL CENTRAL AL ANTRENORILOR
EDUCATIA OLIMPICA – MODALITATE DE CELEBRARE A OLIMPISMULUI
DEFINITIA PERFORMANTEI SPORTIVE
JOCURILE OLIMPICE MODERNE SI PROBLEME CU CARE S-A CONFRUNTAT MISCAREA OLIMPICA

SIMBOLURI SI CEREMONII OLIMPICE

Pierre de Coubertin a acordat o mare atentie organizarii ceremonialului si simbolurilor olimpice cu prilejul Jocurilor Olimpice, fara de care acestea ar ramane simple intreceri sportive, fie ele si de nivel mondial. In acest fel se asigura Jocurilor o valoare estetica si o atmosfera de inalta frumusete si emulatie. El a creat simboluri moderne pentru a oferi o cale directa de comunicare intre popoare si a modelat J.O. pentru a face din ele o componenta de valoare a culturii universale.




1. SIMBOLUL OLIMPIC

„Cinci cercuri suple,

Prinse-n lant:

Logodna luminilor!

Sudura!

Iubirea:

Lantul, ce se-ndura

Ca-nlantuirea unui dant!”[1]

Cercurile olimpice sunt unul dintre cele mai sunoscute simboluri din lume si reprezinta cele cinci regiuni ale lumii participante la Jocurile Olimpice: America de Nord si Sud, Africa, Australia, Asia si Europa. Comitetul International Olimpic spune ca cele cinci cercuri reprezinta caracterul international al Miscarii olimpice , fiind un moment in care sportivi din intreaga lume se intalnesc.

Pierre de Coubertin spunea despre cele cinci cercuri ca reprezinta un adevarat simbol international, un simbol international al pacii si prieteniei care uneste regiuni diferite ale lumii.

2. STEAGUL OLIMPIC

Creatorul steagului olimpic a fost Pierre de Coubertin, cel care a intemeiat si Jocurile Olimpice Moderne, care a vrut sa marcheze a XX-a aniversare a Comitetului International Olimpic la 23 iunie 1914 la Paris. Prima editie la care a fluturat stegul olimpic pe stadion a fost Anvers, 1920.

Albastrul, negrul, galbenul, rosul, verdele precum si albul care asigura fondul steagului olimpic se dorea sa reprezinte culorile steagurilor natiunilor prezente la primele cinci editii ale Jocurilor Olimpice. Istoricul David Young emite ipoteza conform careia cercurile ar reprezenta cele cinci olimpiade care au avut loc inainte de 1914.[2]

3. FLACARA SI TORTA OLIMPICA

Ceremonialul de aprindere a flacarii olimpice

„Atletul cu torta apara-i!

Da-i har sa poarte-n lunga-alee,

Incununat cu curcubee,

Stafeta lui

Peste fruntarii!

Iar tu, Apolo -astru frate

Al mandriei, trupesei fecioare,

Spre Cupa – Ta,

Pe zari treptate, Da-i har

Sa urce, pana-n soare!”

Flacara si torta olimpica sunt recunoscute ca simboluri internationale ale Jocurilor Olimpice si fac parte din ceremonialul de deschidere a Jocurilor Olimpice precum si din ceremonialul de inchidere.

Greenberg[4], descria flacara olimpica ca simbolizand nazuinta spre perfectiune si lupta pentru victorie.

Flacara olimpica aprinsa dupa un anume ceremonial in Olympia este cea care este purtata de torta olimpica si care va arde in stadionul olimpic pe perioada desfasurarii Jocurilor Olimpice.

Flacara olimpica – simbolul soarelui si al vietii, al focului furat de Prometeu. Este aprinsa la Olympia sacra, pe locul vestigiilor olimpice din antichitate, pe ruinele templului zeitei Hera. La fiecare editie a Jocurilor Olimpice, flacara se aprinde de la soare cu o oglinda parabolica si apoi este purtata de atleti cale de 350 km pana la Atena. De aici stafeta flacarii olimpice (simbolizand intoarcerea permanenta la origini), parcurge tari, mari, continente, fiind transmisa de la un alergator la altul pana la locul de desfasurare a Jocurilor Olimpice, in ziua deschiderii acestora. Nimic insa nu se poate compara cu sosirea flacarii olimpice in stadion si cu aprinderea acesteia in stadion de catre un sportiv cunoscut al tarii gazda, moment in care mii de porumbei isi i-au zborul spre inaltul cerului.

Ceremonialul de aprindere al tortei olimpice a fost introdus pentru prima data in 1936 la Jocurile Olimpice de la Berlin.

4. PORUMBEII PACII

Simbol al pacii, porumbeii sunt eliberati la ceremonia de deschidere pentru a reaminti tuturor oamenilor de pretutindeni ca Jocurile olimpice ar trebui sa aiba loc intr-o atmosfera de pace si prietenie.

5. DEVIZA OLIMPICA

Citius – Altius – Fortius simbolizeaza, in mod convingator, calea urmata de fenomenul sportiv mondial. Deviza a aparut numai pe primul drapel olimpic inaltat pe stadionul Jocurilor Olimpice de la Anvers (1920). Creatorul acesteia este reverendul Didon, eminent educator si promotor al sportului scolar de la sfarsitul sec. al XIX-lea, in Franta, care a dedicat acest indemn latin clubului de elevi al carui animator era. Mai tarziu, Coubertin a desemnat aceste cuvinte drept deviza a olimpismului modern.

„Mai repede, mai sus, mai puternic” este o deviza cu care ne confruntam permanent, in dorinta de a ne dovedi noua insine ca inca nu cunoastem suficient posibilitatile, ca putem mai mult. Victoriile, oricare ar fi ele, se obtin greu. Rasplata vine mai tarziu, uneori foarte tarziu.

Sportul este, a fost si trebuie sa ramana un mijloc de desavarsire a omului. In acest spirit trebuie inteleasa deviza „Citius – Altius – Fortius”.

6. IMNUL OLIMPIC

„Tu, antic Spirit, duh etern. Tu creator a toate

Atot ce e sublim, Frumos si Adevar curat e,

Pogoara-te sa stralucesti, cu limpedea-ti lumina

In slava ta de pe pamant, ca-n slava ta divina!”[5]

In memorabila zi de 5 aprilie 1896, cand, pe stadionul din Atena, regele George I al Greciei a declarat deschisa prima editie a Jocurilor Olimpice moderne, un ansamblu coral a interpretat cantata poetului grec Costis Palamas, pe excelenta muzica a compozitorului Spiros Samaras. Aceasta opera, compusa la cererea Comitetului de organizare a Jocurilor Olimpice, consta intr-o compozitie pentru cor fara acompaniament, reluata si sustinuta de una sau mai multe fanfare.

Apoi acest prim imn olimpic a fost dat uitarii pana dupa Jocurile Olimpice din 1956, cand Anna Samaras, vaduva compozitorului, i-a scris varului sau Jean Ketseas, membru C.I.O. pentru Grecia, ca „nu are nici o pretentie la drepturile de autor care i s-ar cuveni ca mostenire a sotului ei si ar fi foarte bucuroasa daca acest imn s-ar adopta ca Imn Olimpic International (Atena, 2 mai 1957). Aceasta interventie a Annei Samaras a venit in momentul in care Societatea Drepturilor de Autor a cerut o suma fabuloasa pentru imnul compozitorului Michael Spisak, ales dintre alte 392 de partituri din 40 de tari ,in urma unui concurs pentru Jocurile Olimpice de la Melbourne. Si astfel, pe stadionul olimpic de la Roma, in 1960, pe un aranjament pentru fanfara, de Domenico Fantini, a rasunat imnul primei editii a Jocurilor Olimpice din 1896, care a ramas in continuare imnul oficial al Jocurilor Olimpice.



7. JURAMANTUL OLIMPIC

„Ma jur

Pe Altarul sacru al Tau –

O, Zefs – Stapane

De fata cu Senatul Puterii Tutelar

Pe laurul cel sacru si purpura ce – oare

Consiliul hellanodic –

Loial ca voi ramane !”[6]

In fata miilor de sportivi si antrenori prezenti pe stadionul olimpic, din cele peste o suta de tari ale lumii, un sportiv reprezentativ al tarii gazda, asteapta pe iarba proaspata a stadionului, in imbratisarea steagurilor multicolore, rostirea juramantului olimpic.

Acesta urca pe estrada si rosteste calm si senin juramantul olimpic tinand cu mana stanga de un colt drapelul olimpic si cu mana dreapta ridicata: „In numele tuturor concurentilor, promit ca vom lua parte la aceste Jocuri Olimpice respectand si urmand regulile ce le conduc, intr-un spirit de sportivitate, pentru gloria sportului si onoarea echipelor noastre.”

Traditia depunerii juramantului dateaza din anul 1920, tot atunci fiind arborat pentru intaia data drapelul olimpic.

Imediat dupa aceasta, un arbitru al tarii gazda urca estrada si in acelasi fel, rosteste urmatorul juramant: “In numele tuturor arbitrilor si oficialilor, promit ca ne vom indeplini functiile noastre in cursul Jocurilor Olimpice in deplina impartialitate, respectand si urmand regulile ce le conduc, intr-un spirit de sportivitate”.

Primul juramant olimpic a fost depus la Jocurile Olimpice de la Anvers, 1920, de scrimerul belgian Victor Boin iar din 1972 s-a inceput si depunerea juramantului in numele tuturor arbitrilor.

.

8 .CREZUL OLIMPIC

“La Jocurile Olimpice cel mai important este nu sa castigi, ci sa iei parte, dupa cum in viata cea mai importanta nu este victoria, ci lupta. Esential este nu sa invingi, ci sa lupti corect.”

Aceasta fraza a fost rostita de Baronul Pierre de Coubertin dupa Congresul de la Paris, 1894. Cuvintele redau tema Jocurilor Olimpice.

Crezul olimpic poate fi utilizat de partenerii olimpici pe toata perioada ciclului olimpic, intr-o maniera care sa reflecte continutul si rolul sau, cu obligativitatea mentionarii autorului sau.

9. SATUL OLIMPIC

Primul sat olimpic a fost construit pentru Olimpiada de la Paris din anul 1924, fiind integrat urbanistic in complexul olimpic unde, alaturi de Stadionul Olimpic, au fost construite piscina, arena cu tribune provizorii pentru tenis, terenul de antrenament etc. Constructiile din primul Sat Olimpic erau realizate din lemn.

Berlinul a realizat in 1936 primul ansamblu integrat, compact pentru desfasurarea Jocurilor Olimpice, organizandu-le, din interese de propaganda, cu mare fast.

Marile orase organizatoare ale Jocurilor Olimpice dupa cel de-al doilea razboi mondial si-au realizat unele etape de reconstructie care altfel s-ar fi realizat dupa indelungi tergiversari. Astfel de reconstructii au fost realizate la München in 1972, la Barcelona in 1992, precum si la Atena in 2004.
Satul olimpic a fost dotat cu edificii diverse cum ar fi: spatii comerciale, edificii sociale, culturale, turistice si pentru loisir, locuinte etc.

In concluzie, Satele olimpice au un rol definitoriu in asigurarea bunei desfasurari a Jocurilor si prin asigurarea unei bune legaturi a acestor sate cu Stadionul Olimpic si cu celelalte baze sportive.

MASCOTELE OLIMPICE

Mascotele olimpice au aparut pentru prima data la Jocurile Olimpice de la M nchen din anul 1972.

Mascota acestor jocuri a fost WALDI, un caine baset. A fost desenat dupa Cherie van Birkenhof, un exemplar cu parul lung din aceasta rasa. Capul si coada sunt albastru deschis, iar corpul are dungi verticale cu cel putin 3 dintre cele 5 culori olimpice.

La Jocurile Olimpice de la Montreal din anul 1976 – castorul AMIK a fost ales mascota oficiala pentru aceasta editie. Amik in limba indiana inseamna castor. Castorul a fost intotdeauna asociat cu munca grea.

In anul 1980 – la Jocurile Olimpice de la Moscova, mascota olimpica MISHA (ursul) a fost creata de Victor Chizikov, desenator de carti pentru copii. A durat 6 luni pana ce desenatorul a realizat 100 de variante ale ursului, pe numele sau intreg Mikhael Potopych Toptygin. Numele ursului, Misha a fost in cele din urma dezvaluit oficial pe 19 decembrie 1972.      

La Jocurile Olimpice din anul 1984, desfasurate la Los Angeles, mascota a fost vulturul SAM.. A fost ales deoarece impunatorul vultur plesuv este simbolul national al Statelor Unite ale Americii. Rober Moore si colaboratorii sai de la Walt Disney au ales vulturul, iar aspectul lui SAM a urmarit sa-i atraga pe copii.

La Seul, locul desfasurarii Jocurilor Olimpice din anul 1988, mascota olimpica a fost HODORI, care reprezinta un tigru, de fapt partea prietenoasa a unui tigru, care este prezentata in mai multe legende coreene. Numele mascotei a fost ales dintr-o lista de 295 de nume care au fost supuse la alegerea publicului. HO din Hodori provine de la cuvantul coreean pentru tigru, iar DORI este un diminutiv masculin. Cercurile olimpice impodobesc gatul lui Hodori, care mai poarta si palarie „sangano”, dintr-un dans traditional

In anul 1992 spaniolii nu l-au acceptat de prima data pe cainele COBI, cainele supranatural de la Jocurile Olimpice de vara de la Barcelona, care a fost realizat de desenatorul Javier Mariscal. Popularitatea lui Cobi a crescut treptat si pana la sfarsitul Jocurilor Olimpice el a fost iubit de toata lumea, atat de spanioli, cat si de restul lumii.

Mascota Jocurilor Olimpice de vara din anul 1996, de la Atlanta a fost figura (imaginea) abstracta amorfa cu numele IZZY derivat din WHETIZIT, deoarece nimeni nu stia cu exactitate ce anume prezinta Izzy. Si-a schimbat infatisarea de cateva ori dupa incheierea ceremoniei de la Barcelona din 1992.

Anul 2000 a adus la Jocurile Olimpice desfasurare la Sydney, trei mascote cu numele OLLY, SYD si MILLY

Mascota Syd este supla, puternica, rapida si agila. Chiar daca nu reuseste sa fie intotdeauna prima, termina competitia fiind rezistenta si tenace. Are spirit de echipa, deoarece nu ezita sa ajute un concurent care se accidenteza in timpul competitiei. Syd poate fi caracterizat cu un singur cuvant – dinamic – si simbolizeaza energia si vitalitatea sportivului la Olimpiada.

Mascota Olly, pasarea kukaburra, este sociabila, onesta, are suflet mare si simbolizeaza, dintre valorile olimpice, generozitatea si prietenia. Ii place sa comunice si este totdeauna interesata de nou. Glumeste si cultiva buna dispozitie a grupului. Este un atlet innascut, compenseaza lipsa vitezei cu tenacitatea. Olly poate fi caracterizat cu un singur cuvant – generozitate.




Mascota Milly este creierul grupului. Este optimist si preocupat permanent de viitor. Este bine informat, un tehnocrat perfect si este sigur pe sine. Agil si precis, musculos si puternic, prefera sporturile care solicita precizia si o strategie elaborata: scrima si gimnastica. Nu suporta prostia si ingamfarea. Este un spirit autoritar, in aparenta…de fapt ascunde multa tandrete. Cand ritmul competitiei este prea dur, se retrage ca orice arici, in lumea sa.

Mascotele Jocurile Olimpice din anul 2004 sunt PHEVOS si ATHENA, crearea lor fiind inspirata de o veche papusa a Greciei antice, numele lor fiind legate, de asemenea, de mitologie. Numele lor aduc aminte de divinitatile Olimpului, Phenos sau Apollo, zeul luminii si al muzicii si Athena, zeita intelepciunii, protectoarea orasului. Phevos si Athena intruchipeaza valorile olimpismului: participarea, egalitatea, cooperarea, fair-play-ul, evocand totodata egalitatea dintre barbati si femei in lume

Cele cinci mascote ale Jocurilor Olimpice de la Beijing simbolizeaza cele mai populare patru animale din China – pestele, ursul panda, antilopa, randunica, dar si Flacara Olimpica.

Fiecare mascota are numele compus din doua silabe ritmate, o maniera traditionala de a se exprima afectiunea fata de copii: BEIBEI – reprezinta un pestele (are culoarea albastra si simbolizeaza sporturile acvatice), JINGJING – reprezinta un urs panda (are culoarea neagra si simbolizeaza sporturile de lupta), HUANHUAN – reprezinta flacara olimpica (are culoarea rosie si simbolizeaza sporturile cu mingea), YINGYING – reprezinta o antilopa (are culoarea galbena si simbolizeaza atletismul), NINI – reprezinta o randunica (are culoarea verde si simbolizeaza gratia gimnastelor).

Daca numele sunt rostite impreuna, 'Bei Jing Huan Ying Ni', atunci se poate citi 'Bine ati venit la Beijing!', o invitatie calduroasa la Jocurile Olimpice. Desenele au fost create de Han Meilin, un celebru artist chinez.

11. MEDALIILE OLIMPICE

Medaliile olimpice sunt elemente unice pentru fiecare editie a Jocurilor Olimpice. Exista doua tipuri de medalii: de clasament si de participare.

Utilizarea imaginilor medaliilor de clasament este permisa doar in situatii exceptionale:

in comunicatii de marketing ale companiilor sponsor in care apar purtate de sportivii care le-au castigat;

in situatii in care se exprima recunostinta fata de banca oficiala care a pastrat medaliile, compania oficiala care le-a transportat si compania oficiala care le-a asigurat protectia.

La Jocurile Olimpice antice castigatorii primeau ramura de maslin, iar ceilalti doi nimic. La prima editia a Locurilor Olimpice moderne, Atena, 1896, pentru locul I s-au acordat medalii de argint, aurul fiind considerat inferior argintului. Opt ani mai tarziu, medaliile de argint au fost inlocuite cu cele de aur. Medaliile olimpice au un diametru de 7 centimetri. Medaliile oferite pentru locul I sunt din argint, suflate cu 6 grame de aur pur, pentru locul al II-lea sunt din argint, iar pentru locul al III-lea sunt din bronz.

12. PICTOGRAMELE

Cuvantul pictograma provine din franceza si este compus din picto si graphein, insemnand a scrie prin pictare. Pictograma este un simbol, un desen sau un sir de desene simbolice si sugestive prin care sunt redate concepte, obiective, activitati, locuri si idei.

Sistemele de scriere timpurii erau bazate pe pictograme, care erau abstractizari inspirate de formele unor lucruri , obiecte si fiinte reale, la care se adaugau idiograme – desene care reprezentau concepte si idei.[7]

Pictogramele olimpice sunt reprezentari simbolice ale sporturilor concepute pentru fiecare editie a Jocurilor Olimpice. Autorii pictogramelor, de regula oameni de arta, castigatori ai concursurilor organizate in acest scop, pun amprenta propriei viziuni artistice in armonie cu tehnica ramurii de sport respective si cu specificul cultural national.[8]

13. CEREMONIILE OLIMPICE

Ceremonia de deschidere

Jocurile Olimpice sunt declarate deschise de Seful Statului tarii gazda. Seful Statului este primit la intrarea stadionului de presedintele C.I.O. si de presedintele C.O.J.O. Cei doi presedinti conduc apoi pe Seful Statului la loja sa din tribuna de onoare. Indata dupa aceea, incepe defilarea participantilor. Fiecare delegatie, in tinuta oficiala, va fi precedata de o tablita cu numele sau si drapelul purtat de un membru al delegatiei. Delegatiile vor defila in ordinea alfabetica a limbii tarii gazda, in afara de Grecia, care deschide defilarea si aceea a tarii gazda care inchide defilarea. Delegatiile saluta pe Seful Statului si Presedintele C.I.O. in momentul trecerii prin fata lojelor lor. Presedintele C.I.O. impreuna cu presedintele C.O.J.O. se indreapta catre estrada plasata pe stadion, in fata tribunei de onoare. Presedintele C.O.J.O. rosteste o cuvantare de maximum trei minute, apoi adauga aceste cuvinte: “Am onoarea sa-l rog pe dl , Presedintele Comitetului International Olimpic sa ia cuvantul”. Presedintele C.I.O. pronunta apoi un discurs, adaugand: “Am onoarea sa-l invit pe dl (Seful Statului) sa declare deschiderea Jocurilor celei de-a Olimpiade a erei moderne (sau a celei de-a editii a Jocurilor Olimpice de iarna)”. Seful Statului proclama Jocurile deschise spunand: “Proclam deschise Jocurile de la (numele orasului gazda) celebrand cea de-a (numarul Olimpiadei) a Olimpiada a erei moderne”.

In timp ce rasuna imnul olimpic, drapelul olimpic desfasurat orizontal este introdus pe stadion si arborat pe catargul din arena. Torta olimpica este adusa pe stadion de alergatorii stafetei. Ultimul alergator face inconjurul pistei inainte de a aprinde flacara olimpica, in cupa special instalata, ce nu va fi stinsa inainte de inchiderea Jocurilor Olimpice. Aprinderea flacarii olimpice este urmata de lansarea simbolica de porumbei. Purtatorii drapelelor tuturor delegatiilor se vor aseza in semicerc in jurul estradei. Un sportiv al tarii gazda urca estrada, tinand de un colt drapelul olimpic cu mana stanga, ridicandu-si mana dreapta sus, el rosteste juramantul olimpic in numele tuturor concurentilor. Apoi, urmeaza sa depuna juramantul in numele tuturor arbitrilor, un arbitru al tarii gazda.

Ceremonia de inchidere

Ceremonia de inchidere va avea loc pe stadion la terminarea probelor. Participantii la Jocurile Olimpice care au drept de sedere in satul olimpic vor fi plasati in locurile ce au fost rezervate in tribune. Purtatorii drapelelor delegatiilor participante si cei ai tablitelor se vor incolona in arena, in aceeasi ordine si luand aceleasi pozitii pe care le-au ocupat in cursul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice. In spatele lor vor defila sportivii fara deosebire de nationalitate. Purtatorii drapelelor se vor plasa apoi in semicerc in spatele estradei. Presedintele C.I.O. si presedintele C.O.J.O. vor urca pe estrada. In sunetele imnului national grec, drapelul elen este arborat pe catarg. Apoi drapelul tarii gazda se inalta pe catargul central, in timp ce rasuna imnul sau. Primarul orasului gazda se alatura apoi presedintelui C.I.O. pe estrada si ii inmaneaza, daca este vorba de Jocurile Olimpiadei, drapelul oferit in 1920 de Comitetul Olimpic Belgian, iar daca este vorba de Jocurile Olimpice de iarna, drapelul oferit in 1952 de orasul Oslo. Presedintele C.I.O. il transmite Primarului orasului gazda a Jocurilor Olimpice urmatoare. Acest drapel va fi expus pana la Jocurile Olimpice urmatoare in principalul edificiu municipal al acestui oras din urma. Dupa o alocutiune a presedintelui C.O.J.O., presedintele C.I.O. rosteste un discurs de inchidere a Jocurilor Olimpice pe care-l incheie astfel: “Declar inchise Jocurile celei de-a Olimpiada (sau a celei de-a editie a Jocurilor Olimpice de iarna) si, conform traditiei, invit tineretul lumii sa se reuneasca peste patru ani la pentru a sarbatori impreuna cu noi Jocurile celei de a Olimpiada (sau a celei de a editie a Jocurilor Olimpice de iarna).” Apoi rasuna o fanfara, flacara olimpica este stinsa si, in timp ce se intoneaza imnul olimpic drapelul olimpic este coborat incet de pe catarg si, desfasurat orizontal, este purtat in afara arenei urmat de purtatorii de drapele. Se intoneaza apoi un cantec de adio.

Ceremonia de premiere (festivitatea de premiere)

Ceremoniile invingatorilor, de inmanare a medaliilor si diplomelor trebuie sa se deruleze cu respectarea stricta a Ghidului de Protocol al C.I.O.

Pentru probele individuale, primul loc primeste o medalie de argint suflata cu cel putin 6g de aur pur si o diploma, locul al doilea primeste o medalie de argint si o diploma iar locul trei va primi o medalie de bronz si o diploma. Pe medalie trebuie fie inscriptionate sportul si proba. Deasemenea, medalia este atasata de un snur cu ajutorul caruia medalia este pusa la gatul sportivului.

Designul medaliilor si al diplomelor trebuie trimise in prealabil de catre COJO Comitetului Executiv al CIO pentru a fi aprobate.[9]



Termeni olimpici[10]

Simbolul Olimpic se compune din cinci cercuri inlantuite de dimensiuni egale (cercurile olimpice), utilizate singure, intr-una sau in cinci culori diferite care sunt, de la stanga la dreapta : albastru, galben, negru, verde si rosu. Cercurile se inlantuie de la stanga la dreapta; cercurile albastru, negru si rosu se afla in partea de sus, cercurile galben si verde in partea de jos, conform reproducerii grafice de mai jos.

Simbolul Olimpic exprima activitatea Miscarii Olimpice si reprezinta uniunea celor cinci continente si intalnirea sportivilor din lumea intreaga la Jocurile Olimpice.

Drapelul Olimpic este pe fond alb, fara margine. In centru se afla Simbolul Olimpic in cele cinci culori ale sale.

Flacara Olimpica este flacara care este aprinsa la Olympia sub autoritatea C.I.O.

O Torta Olimpica este o torta portabila sau replica sa, aprobata de catre C.I.O. si destinata aprinderii flacarii olimpice.

Deviza Olimpica «Citius. Altius. Fortius» exprima aspiratiile Miscarii Olimpice.

Satul olimpic - in scopul reunirii in acelasi loc a tuturor concurentilor, oficialilor si a altui personal de echipa, C.O.J.O. va pune la dispozitie un sat olimpic pentru o perioada stabilita de catre Comisia Executiva C.I.O.

Mascota olimpica - orice mascota creata pentru Jocurile Olimpice va fi considerata ca fiind o emblema olimpica, al carei desen trebuie supus de catre C.O.J.O. spre aprobare Comisiei Executive C.I.O. Aceasta mascota nu poate fi utilizata in scopuri comerciale in tara unui C.N.O. fara aprobarea scrisa prealabila a acestuia din urma

Jocurile Olimpice sunt competitii intre sportivi, in probe individuale sau pe echipe, si nu intre tari. Acestea reunesc sportivii selectionati de catre C.N.O.-urile respective, ale caror inscrieri au fost acceptate de C.I.O. Sportivii concureaza sub conducerea tehnica a F.I. interesate.



Tudor George, Olympia, Ed. Sport Turism, Bucuresti, 1985

Tudor George, Olympia, Ed. Sport Turism, Bucuresti, 1985

S.C. Greenberg, The Guiness Book of Olympic Facts and Feats, Guiness Superlatives Ltd., Middlesex, 1983

Imnul olimpic, de Costis Palamas, in romaneste de Tudor George, in Olympia, Ed. Sport Turism, Bucuresti, 1983

Tudor George, Olympia, Ed. Sport Turism, Bucuresti, 1985

https://ro.wikipedia.org.

Arthur Hoffman, Structurile Sportului, Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2004, p.154.

IOC Protocols regarding Olympic Medals, Chapter 5, 2. Sursa: https://en.beijing2008.cn

IOC, Olympic Charter, 2007. Sursa: https://multimedia.olympic.org/pdf/en_report_122.pdf



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3403
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site