Incercarea cu magnetul

Incercarea cu magnetul

Scopul incercarii

Prin aceasta metoda se pot departaja otelurile austenitice de restul otelurilor.

Principii teoretice

Din punctul de vedere al proprietatilor magnetice, majoritatea covarsitoare a materialelor metalice feroase, sunt feromagnetice, adica au susceptibilitatea magnetica pozitiva si de valoare foarte ridicata, iar o mica parte din aceste materiale sunt paramagnetice, respectiv au o susceptibilitate magnetica tot pozitiva dar foarte mica in comparatie cu a materialelor feromagnetice.

Spre deosebire de materialele paramagnetice, la materialele feromagnetice variatia intensitatii de magnetizare cu campul magnetic nu este liniara aparand si fenomenul de magnetism remanent.

Astfel o piesa feromagnetica aflata intr-un camp magnetic, va fi atrasa de catre acesta, iar piesa paramagnetica, nu.

Cea mai mare parte a otelurile utilizate in practica industriala fiind feromagnetice, sunt atrase de magnet, deoarece structura lor la temperatura obisnuita este formata din constituenti feromagnetici (ferita, cementita, amestecuri de ferita si cementita, martensita).

Exceptie fac otelurile a caror structura este formata exclusiv (sau predominant) din austenita, care este paramagnetica. In aceasta categorie intra otelurile inoxidabile si refractare inalt aliate cu crom si nichel, de tipurile 18-8, 14-14, 20-12 etc. (marcile standardizate) precum si otelurile "manganoase" de turnatorie cu circa 1% C si 12-14% Mn (marcile standardizate T105M120 si T105M135 din STAS 3718-80)

Materiale aparatura

Un magnet obisnuit.

Mod de lucru

Cu ajutorul unui magnet se determina daca proba de cercetat este sau nu este atrasa de magnet.