Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...


Gradinita

Evaluarea-premisa si conditie in cadrul actului educational terapeutic

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic






DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Autism – Perspectiva Comunitara
Proiect de lectie Clasa a-IX-a fizica - Miscarea rectilinie uniform variata
FORME DE ORGANIZARE A INVATAMANTULUI - LECTIA
MODALITATI DE ORGANIZARE A CONTINUTURILOR. TENDINTE.
Procesul de invatamant
PROIECT DE ACTIVITATE DIDACTICA CLASA: a III-a Educatie civica
INSPECTIA PENTRU OBTINEREA GRADELOR DIDACTICE
Proiectarea unitatilor de invatare pentru clasa a V-a
REGLEMENTARI PRIVIND ORGANIZAREA SI DESFASURAREA PRACTICII PEDAGOGICE
METODE DE INVATAMANT UTILIZATE IN PREDAREA INVATAREA GEOGRAFIEI

TERMENI importanti pentru acest document

conform lui m ionescu evaluarea surprinde descrierea calitativa si cantitativa : abordare autism perspectiva holistica : Modalitati de implicare a elevilor in asigurarea calitatii actului educational : standarte de evaluare a invatamintului in RM : evaluarea sanatatii din cadrul familiei :

Evaluarea-premisa si conditie in cadrul actului educational terapeutic

          In triada predare-invatare-evaluare,ultimul aspect reprezinta un element esential care vizeaza surprinderea calitatii activitatii educationale precum si stabilirea interventiilor care se impun in vederea ameliorarii acestuia.

 Delimitari conceptuale (Definitie).

   In sensul sau cel mai larg evaluarea surprinde eficienta functionarii unui sistem

raportat la sine insusi si in egala masura, la celelalte componente ale macrosistemului din care face parte.

              Evaluarea in invatamant dupa I. Nicola are doua componente:

-         una economica ce vizeaza eficienta invatamantului prin prisma raportului intre  investitii si beneficii;

-         una pedagogica care are in vedere raportul dintre obiectivele proiectate si rezultatele obtinute de elevi;

Raportat la activitatea educationala evaluarea este un proces complex prin care se urmareste daca sistemul de invatamant isi indeplineste functiile pe care le are. Conform M.Ionescu evaluarea ,,surprinde descrierea calitativa si cantitativa a comportamentului, precum si emiterea unei judecati de valoare referitoare la dezirabilitatea acestor componente si obiective”.

Evaluarea educationala cuprinde trei momente:

- masurarea consecintelor instruirii(atribuirea unor simboluri care cuantifica achizitionarea unor comportamente de catre elevi);

-  aprecierea(emiterea unei judecati de valoare privitor la un comportament observabil raportat la un cadru de referinta);

-  decizia(recomanda masuri de ameliorare a activitatii ulterioare).

Cele trei momente sunt strins relationate intre ele.

          R.W.Tyler propune urmatoarea etapizare a procesului de evaluare:

- definirea obiectivelor ;

- crearea situatiilor educationale care sa permita elevilor achizitionarea comportamentelor preconizate prin obiective ;

- selectarea metodelor si instrumentelor de evaluare necesare ;

- desfasurarea procesului de masurare a cunostintelor achizitionate ;

- evaluarea si interpretarea datelor obtinute ;

- aprecieri si concluzii diagnostice si prognostice ;

         

 Aspecte specifice evaluarii in invatamantul special.

          Evaluarea in invatamantul special nu difera prea mult de cea realizata in invatamantul de masa.Sunt unele aspecte specifice de care trebuie sa tinem seama.Ele se refera la :

                   - specificul presonalitatii elevului cu cerinte educative speciale

                   - tipul si gradul dizabilitatii

                   - mediul de provenienta

                   - slaba,inexistenta sau nociva influenta a familiei

                   - existenta unor deficiente asociate

                   - slaba influenta a colectivului clasei ca factor reglator

                   - slaba motivatie a elevilor pentru activitatile scolare.

          Evaluarea elevilor cu cerinte educative speciale este un proces ce implica o cantitate mare de informatii diverse si interpretarea acestora,pe baza carora se iau deciziile de interventie.In acest sens evaluarea este in primul rand un proces de punere si rezolvare a problemelor.

          Sarcina evaluarii elevilor cu CES nu este una usoara.Rolul evaluatorului este sa stie exact ce este dizabilitatea,care sunt coordonatele sale,s-o recunoasca ca pe o experienta unica,ca pe o dimensiune a diversitatii umane.Numai astfel se poate aprecia daca programele de interventie educational/recuperatorii pe care le propune raspund necesitatilor celor carora le sunt adresate.

          Evaluarea trebuie sa se realizeze de pe pozitii de empatie,compatibilitate si a par-teneriatului cu beneficiarii evaluarii,fiind un act de mare responsabilitete.

          A. Atitudini gresite in abordarea evaluarii elevilor cu CES.

a)     Evaluarea orientata spre descoperirea unei dizabilitati a copilului,din perspectiva predominant defectologica care atribuie dificultatile cu care se confrunta copilul la un moment dat exclusiv unor disfunctii somatice sau psihice,ignorandu-se posibilitatea inducerii lor pe cale educationala,de exemplu lipsa de stimulare, metode pedagogice gresite, etc.

b)    Evaluarea conceputa ca diagnoza sau redusa la valentele sale diagnostice, evaluarea nu inseamna numai diagnoza,constatare,clasificare si nu trebuie sa fie o eticheta, uneori definitiva,pe un destin;evaluam copiii pentru a le intelege si stimula dezvoltarea prin interventii adecvate.

c)     Evaluarea tardiva, se resimte acut nevoia unor instrumente de identificare a decalajelor in dezvoltarea copilului,cat mai devreme posibil,care sa evalueze principalii parametri ai dezvoltarii si sa dea posibilitatea,specialistilor,parintilor, educatorilor sa intervina pe segmentele cu deficit de dezvoltare cat mai timpuriu.

Trebuie promovate activ depistarea precoce si interventia timpurie.

d)    Evaluarea partinitoare,in raport cu statutul economico-social al familiei copilului,fiind semnalate cazuri de evaluare incorecta a copiilor proveniti din medii defavorizate.

e)     Stilul inadecvat al unora dintre evaluatori in administrarea instrumentelor de evaluare cum ar fi: timp redus de evaluare,nu se motiveaza suficient copilul in vederea anihilarii inhibitiilor,inerente situatiei de evaluare.

B. Principiile evaluarii elevului cu dizabilitati.

- Evaluarea trebuie sa fie subordonata interesului superior al copilului si anume cresterea nivelului de functionalitate,de implicare activa in planul vietii individuale si sociale.

          - Evaluarea trebuie axata pe potentialul de dezvoltare a copilului.

- Evaluarea necesita o abordare completa a elementelor relevante-sanatate,nivel de instructie si educatie,grad de adaptare psiho-sociala precum si a interactiunii dintre acestea.

- Evaluarea trebuie sa fie unitara,sa urmareasca si sa opereze cu aceleasi obiective, criterii si metodologii pentru toti copiii.

- Evaluarea trebuie sa determine nivelul actual de dezvoltare,pentru a oferi un pronostic si recomandari privind dezvoltarea viitoare a copilului,in integralitatea sa.

- Evaluarea presupune o munca in echipa,cu participarea activa si responsabila a tuturor specialistilor implicati.

- Evaluarea se bazeaza pe un parteneriat autentic cu copilul si parintii acestuia.

C. Evaluarea dinamica.

Evaluarea trebuie privita ca un proces continuu,dinamic de cunoastere si estimare cantitativa si calitativa a particularitatilor dezvoltarii si a capacitatilor copilului.

Evaluarea presupune colectarea de informatii cat mai complete,interpretarea de date,punerea si rezolvarea de probleme in scopul orientarii si interventiei.

Evaluarea este parte dintr-un proces si nu un demers ulterior si exterior diverselor tipuri de interventii educationale,terapeutice,de recuperare.Demersul evaluativ,nu se rezuma la o activitate constatativa,ci investigheaza potentialul de dezvoltare si invatare si sugereaza programe ameliorativ-formative pe anumite paliere de dezvoltare.

Evaluarea statica,in care se punea accent pe ceea ce poate face efectiv copilul,pe abilitatile pe care le are la un moment dat si nu pe capacitatile sale de dezvoltare a fost inlocuita cu evaluarea dinamica,prin care se estimeaza potentialul de invatare in scopul folosirii lui ca suport in formarea  abilitatilor necesare dezvoltarii plenare a copilului.

Probele si testele de evaluare nu mai au drept obiectiv evidentierea dizabilitatii si a blocajelor pe care aceasta le determina in dezvoltare,ci determinarea abilitatilor si a disponibilitatilor imediate pentru dezvoltare.Deci evaluarea stabileste elementele pozitive din dezvoltarea copilului,care vor constitui punctul de plecare in activitatea terapeutica de recuperare si reabilitare.

Evaluarea fara masuri de interventie este un nonsens.

Evaluarea dinamica poate fi formala si informala.

Evaluarea formala implica utilizarea unor instrumente cum ar fi:testul de inteligenta probe de masurare a unor abilitati motorii,de discriminare auditiva,vizuala,de limbaj,teste de personalitate.

Evaluarea informala include observatia,analiza produselor activitatii,analiza erorilor,analiza de sarcini,inventarele de abilitati,chestionare,interviul,dialogul cu parintii.

D. Etapele demersului evaluativ si obiectivele acestuia.

          1.Evaluarea initiala-constatativa

Obiectivele acesteia sunt :

- identificarea,inventarierea,clasificarea,diagnosticarea;

- stabilirea nivelului de performante sau al potentialului actual al copilului;

- estimarea,prognoza dezvoltarii ulterioare,bazata pe potentialul individual si integrat al copilului;

- stabilirea incadrarii educationale;

- stabilirea parametrilor programului de interventie personalizata.

Acest tip de evaluare utilizeaza teste de diagnosticare standard sau/si probe de evaluare informala.

Testele standard masoara :

-nivelul inteligentei(teste verbale si non-verbale)

-nivelul activitatii psihice prin probe de perceptie,imaginatie,atentie,memorie,gan-dire,limbaj,afectivitate

-nivelul abilitatilor psiho-motorii:schema corporala,lateralitate,motricitate fina,ritm

-stuctura personalitatii.

Evaluarea formala trebuie coroborata cu date informale care sa cuprinda istoricul dezvoltarii copilului(anamneza), istoricul emotional, analiza produselor activitatii, observatia directa si sistematica, chestionare, date socio-culturale,informatii despre status-ul medical si fizic.

Metodele de evaluare informala sunt o alternativa la tehnicile specializate.Ele permit monitorizarea copilului in contexte naturale de viata iar informatiile obtinute prin intermediul lor ne ofera o adevarata,,harta”a evolutiei copilului si a comportamentelor sale in domenii fundamentale precum relatiile cu activitatea si cu mediul,relatiile cu ceilalti,relatiile cu sine.

Metoda observatiei,spre exemplu,ramine indispensabila oricarei incercari de diagnostic psihopedagogic si evaluari in cadrul actului educational terapeutic,intrucit surprinde fenomene,atitudini,comportamente in ritmul lor natural de manifestare.

Observatia sistemica,alaturi de celelalte probe informale,completeaza probele formale de tipul testelor,carora li se poate reprosa faptul ca nu se preocupa de modul cum ajunge un subiect la un anumit rezultat,cum rezolva problema.

Aceste probe,,metacognitive”furnizeaza date suplimentare,de nuanta,inaccesibile altor metode,oferind o posibilitate de diagnostic plurivalent.

2. Evaluarea formativa este un tip de evaluare continua care evidentiaza,,nivelul potential”al dezvoltarii si urmareste initierea unor programe de antrenament a ope-

ratiilor mintale. Acest tip de evaluare nu este centrata pe deficit,ci evidentiaza ceea ce stie si ce poate copilul,ce deprinderi si abilitati are intr-o anumita etapa a dezvoltarii sale.

3. Evaluarea finala are ca obiective :

                   -estimarea eficacitatii interventiei sau a programului;

                   -modificarea programului in raport de constatari;

-reevaluarea copilului si reconsiderarea deciziei de incadrare educatio-            nala,daca este cazul.

          E. Tipuri de abordari ale evaluarii.

          In definirea indicatorilor care structureaza tipul de evaluare a nevoilor si progreselor in dezvoltarea copilului exista trei abordari majore :

          1.Evaluarea prin raportare la standarde sau norme

          Masoara performantele unui copil intr-o anume arie de dezvoltare,pornind de la un standard stabilit prin testarea unui esantion reprezentativ pentru copil.Fiecare copil evaluat este comparat cu standardul aplicat,de regula cu punctajul mediu si astfel se poate determina performanta particulara a copilului respectiv,de exemplu coeficientul de inteligenta.

          Pentru a include in evaluare si alte perspective asupra dezvoltarii individuale a fiecarui copil-perspectiva holistica-specialistii apeleaza tot mai mult la acele abordari care nu se mai bazeaza exclusiv pe teste si raportare la standarde.Se pune problema daca,prin definitie,acest tip de abordare prin comparatie cu performante standard,nu conduce la etichetarea copiilor cu dizabilitati,ca fiind copii cu deficiente sau anormali si daca nu reproduce stereotipurile culturale ale dizabilitatii.

          In concluzie,acest tip de evaluare este adecvat pentru a compara,un anume copil,cu un grup standard,prestabilit,cu scopul de a determina o neconcordanta fata de respectivul standard.Aceste masuri sunt adecvate si pentru a determina alegerea terapiilor.

          2.Evaluarea prin raportare la criterii este utilizata pentru a determina punctele forte si punctele slabe ale unui copil,nu prin a-l compara  cu alti copii,ci prin raportare la un set de deprinderi prestabilite si validate,propuse a fi esentiale pentru dezvoltarea copilului.

Avantajul acestei abordari consta in utilitatea lor ca instrumente de documentare a progresului realizat de copil,stabilind eficienta interventiilor si pregatind terenul pentru insusirea unor deprinderi ulterioare.

Desi testele prin raportare la criterii nu compara copiii cu nici un standard,ci stabilesc deprinderi si comportamente tinta,pe care copii urmeaza sa le realizeze,se creaza totusi,ca si in cazul evaluarii prin raportare la standarde,aceeasi dilema : stabilirea de criterii sau norme de dezvoltare care nu permit masurarea unui proces de dezvoltare individual,unic si divers.

          In concluzie,acest tip de evaluare este adecvat pentru evaluarea punctelor forte si a deprinderilor unui copil,precum si pentru identificarea nevoilor acestuia.Pot ajuta la elaborarea planurilor de interventie personalizate.

          3.Evaluarea prin raportare la individ masoara progresul copilului pe parcursul procesului sau unic de dezvoltare si invatare.Evaluarile pornesc de la a recunoaste ca orice copil se modeleaza prin interactiunea dintre aspectele biologice si cele de mediu.

          Evaluarile se fac in contextul particular de viata si in functie de calitatile unice ale copilului.Se urmareste calitatea relatiilor acestuia cu ceilalti,modul in care dezvoltarea sa este influentata si modelata de familie,scoala,comunitate,precum si de valorile culturale.

Daca setul initial de obiective se stabilesc pentru fiecare copil in parte,se va putea determina in ce masura interventiile ajuta copilul sa-si dezvolte potentialul individual,sprijina ajustarea interventiilor pentru a satisface cel mai bine necesitatile acestui copil.

Totodata se poate face o analiza a punctajelor individuale,pentru a stabili unde se situeaza fiecare individ sau subgrup de indivizi,comparativ cu ceilalti copii evaluati.

Astfel se pot identifica si corecta problemele sistematice care ii aduc pe unii copii in dezavantaj.

          In concluzie la cele spuse pina acum putem afirma ca evaluarea este premisa si conditie in cadrul actului educational terapeutic.In acest context evaluarea copilului cu CES trebuie sa raspunda la urmatoarele intrebari si sa urmeze pasii propusi de aceste raspunsuri :

          - ce evaluam ?

          - pentru ce evaluam ?

          - pe ce baza evaluam ?

          - cum si cu ce evaluam ?

                                             

   prof.psiholog scolar  Maria Constantinescu

                                                             prof.psihopedagog    Silvia Ficut

Bibliografie :

          1. Neamtu C,Ghergut A- Pedagogie speciala- Ed.Polirom ,Iasi 2000.

          2. Marcu V,Filimon L,coord.-Psihopedagogie pentru formarea profesorilor-

              Ed.Univ. din Oradea 2003.

          3. Ionescu M- Demersuri creative in predare si invatare- Ed.Dacia,Cluj-Napoca

              2000.

          4. Nicola I -Tratat de pedagogie generala –Ed.Aramis 2001

          5. Ionescu M,Radu I.-Didactica moderna-Ed.Dacia,Cluj-Napoca 2001

          6. Cucos C.-Psihopedagogie pentru examene de definitivare si grade didactice-

              Ed.Polirom,Iasi 1998.

          7. Ghid metodologic pentru evaluarea copilului cu dizabilitati.

         

 


loading...
loading...



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 666
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2017 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site