Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





Gradinita

MEDII EDUCATIONALE

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
METODE DE EVALUARE
Componentele principale ale procesului de invatamant
Finalitatile educatiei - Idealul educational
Schema lectiei ,,Proprietatile sangelui’’ la clasa a VII – a
CONSTRUIREA STRATEGIILOR DE INSTRUIRE
Utilizarea scrisului in predarea – invatarea Biologiei
CONCEPTUL DE INVATARE. RELATIA INVATARE-DEZVOLTARE LA COPIII CU DEFICIENTE MINTALE
PROIECT DE LECTIE - CLASA: a IX-a, GEOGRAFIE, Pedosfera
PROIECT DE LECTIE - Clasa: I Limba si literatura romana - Sunetul si grupul de litere „che/Che”
PROIECTAREA ACTIVITATII DIDACTICE CLASA : a X-a Economia intreprinderii

MEDII EDUCATIONALE

Mediul educational reprezinta acea componenta cu caracter predominant psihosocial a mediului in care se desfasoara un proces educational mai mult sau mai putin intentionat, constient, organizat, planificat.



Pornind de la aceasta definitie de lucru putem identifica in structurarea si evolutia mediului educational grupuri psiho-sociale ca: familia, grupul de prieteni, de joaca, de vecini, institutii ca: scoala cu toate nivelele ei, institutiile cultural-educative, mass-media si chiar societatea ca sistem, in totalitatea subsistemelor sale integrate care se constituie in factori educationali si functioneaza pe baza unor principii, norme si legi ce-si vor pune amprenta asupra tuturor componentelor structurale ale actiunii educationale (agent, receptor, mesaje, mod de desfasurare, repertorii etc.)

Diversitatea lor accentuata imprima o anumita desfasurare actiunii educationale si un anumit mod de participare si rol educatorului in conducerea ei.

Prin urmare, putem concluziona ca mediul educational se caracterizeaza printr-o retea de relatii psihosociale ce se instituie intre membrii sai iar ansamblul acestor fenomene psihosociale aparute ca urmare a acestor relatii intre membrii unei comunitati formeaza climatul educational.

Totalitatea relatiilor pe care scoala reuseste sa le declanseze si sa le intretina intre elevi constituie mediul eductional scolar, in timp ce cea a dintre membrii familiei formeaza mediul educational familial .

Asupra copilului, influentele acestor climate se exercita spontan, persuasiv si neintrerupt iar finalitatile lor pot avea un caracter bivalent.

In cadrul lor se vor valorifica toate valentele pozitive ale activitatilor educative.

FAMILIA – CA PRIM MEDIU EDUCATIONAL

Familia reprezinta mediul educational primar, de baza si crucial – am putea spune – pentru educatie, care asigura prima socializare a copilului.

Ca grup mic, restrans psihosocial, familia are cateva caracteristici, printre care, comunicarea directa, fata-n fata, predominant afectiva este esentiala.

Familia reprezinta grupul psiho-social care indeplineste mai multe functii:

·        educativa

·        biologica, de perpetuare a speciei

·        economica,

·        psihologica,

·        sociala

·        culturala

Se  deosebeste de celelalte grupuri sociale prin forma de organizare, relatiile dintre membrii, scopurile si atributele pe care le are, functiile ei fiind determinate de conditiile sociale concrete.

Totalitatea relatiilor care se dezvolta intre membrii ei si valorile culturale ce se transmit prin intermeiul lor constituie mediul familial.

Se deosebsc doua categorii de relatii:

·        pe verticala – intre generatii ( parinti copii, parinti –bunici, bunici- copii)

·        pe orizontala, intre membrii aceleeasi generatii (intre soti, intre frati)

Structura familiei determina expansiunea relatiilor, influentele educationale, modelele comportamentale asimilate de copil spontan sau prin imitatie.

Fiind universul natural al sau, copilul primeste influentele educationale ce sunt expresia relatiilor ce se construiec la nivelul familiei si a modelelor culturale pe care le ofera. Agentii acestor relatii (parintii, bunicii, fratii) ofera prin insasi existenta lor anumite modele comportamentale.

Dintre functiile familiei cea mai importanta este cea legata de cresterea si educarea copiilor, formarea acestora pentru viata, dezvoltarea personalitatii lor pentru integrarea in activitatea social-utila.

Functia educativa a familiei se manifesta prin :

  • actualizarea tuturor functiilor mentale specifice omului,
  • formarea si dezvoltarea deprinderilor, a priceperilor, a abilitatilor motrice, intelectuale, afective, volitiv-caracteriale, elementare (mersul, vorbirea, relationarea)
  • insusirea primelor cunostinte,
  • dezvoltarea capacitatii copilului de a se supune unei reguli de a intelege si respecta un anumit cod moral si comportamental.

Prin urmare, de la cea mai frageda varsta, familia intervine pentru formarea deprinderilor igienice legate de autoservire, de adoptarea unui regim de munca si odihna, de fortificarea organismului si de intarirea sanatatii sale si tot ea este cea care incearca sa contureze, sa cristalizeze si sa consolideze viziunea asupra lumii prin explicatiile privitoare la diverse fenomene din natura si societate.

Specificul educatiei in familie consta in caracterul ei predominant afectiv (prin intermediul unei metodologii specifice cum ar fi:

·        metoda model-imitatie;

·        metoda persuasiunii,

·        metoda explicatie-intelegere,

·        procedeul creditului personal).

Metodele si mijloacele utilizate pot fi de natura intuitiva, persuasiva sau coercitiva. Iata cateva: explicatia, dialogul, demonstratia, exercitiul, recomandarile, sfaturile, sugestiile, forme ale aprobarii si dezaprobarii, forme ale activitatii (jocul, munca, invatatura) etc.

Daca familia este predominant dezorganizata, dezechilibrata, daca ea nu-si poate indeplini functiile sale, apar efecte diferite de gravitate diferita, care uneori se pot prelungi pe perioada intregii vieti (conflicte, complexe, frustratii, manifestate in dificultati mai mici sau mai mari de adaptare si de integrare social-utila).

Autoritatea poate imbraca diverse nuante, de la autoritatea despotica sau represiva pana la indulgenta excesiva, o atitudine neutra sau indiferenta fata de educatia copiilor. Oricum, nici o relatie educationala nu poate fi conceputa in afara autoritatii, indiferent de locul, timpul si oamenii pe care ii implica.

Autoritatea parintilor se intemeiaza pe un sistem de reprezentari si idei acumulate spontan sau deliberat care isi vor pune amprenta asupra climatului educativ din familie.

Adevarata autoritate se castiga nu se impune si este considerata ca rezultanta a intregului comportament adoptat de parinti in cadrul familiei. Ea confera parintilor acel ascendent- generator de stima si respect, de admiratie – indispensabil actiunii educationale.

Cand in considerare aceste dificultati reale de realizare a functiilor familiei este necesar ceea ce se numeste “scoala parintilor” cu cateva directii importante:

  • Constientizarea necesitatii de a-si ridica nivelul pregatirii culturale si profesionale pentru ca parintii sa poata deveni “modele potrivite” pentru copiii lor.
  • Edificarea unui colectiv familial unit si inchegat pentru care sa aiba forta socioeconomica necesara pentru indeplinirea

misiunii sale.



  • Cunoasterea de catre parinti si de catre alti membri ai familiei a indatoririlor socioeducationale ce le revin, pentru a actiona cu

eficienta in modelarea personalitatii copiilor lor.

  • Contributia parintilor, in functie de posibilitatile lor de pregatire, la realizarea tuturor dimensiunilor educatiei:

o       intelectuala

o       profesionala

o       moral-civica

o       estetica

o       fizica etc.

Functia economica a familiei suporta transformarile economice ale societatii in general, dezvoltandu-si totusi o anumita autonomie si specificitate. In conditiile societatii post-comuniste, functia economica a familiei romanesti este influentata de fenomene nou-aparute ca:

-         schimbarea meseriilor si profesiunilor si aparitia unor noi profesiuni cum ar fi: bancher, agent comercial, brocker, stilist, designer de apartament, agent imobiliar, manager, agent de asigurari.

-         aparitia somajului si cresterea ratei sale

-         dezvoltarea elementelor economiei de piata

In aceste conditii social-economice noi, functia economica a familiei are un nou profil, mai dinamic, mai flexibil si mai eficient decat in etapa de dezvoltare a economiei de stat. Statul isi pastreaza anumite parghii economice de sustinere a familiei:

-         protectia

-         sociala a familiei,

-         legiferarea invatamantului gratuit,

-         sprijinirea financiara a sanatatii.

Dar accentul se deplaseaza de pe grija statului pentru familie pe cresterea autonomiei familiei in realizarea functiilor sale.

Functia economica a familiei consta in asigurarea bazei materiale necesare satisfacerii trebuintelor de alimentatie, imbracaminte, incaltaminte ale tuturor membrilor familiei. Dar aceasta functie economica nu se reduce la nivelul bazal al piramidei trebuintelor (A.Maslow), ci are si o componenta de educatie economica:

- pentru chibzuirea fondurilor financiare;

- pentru dezvoltarea respectului fata de munca;

- pentru gestionarea eficienta a capacitatii de munca, dar si a

  timpului liber etc.

Una dintre cele mai speciale functii ale familiei este functia de SOCIALIZARE.

Familia reprezinta primul mediu socio-educational al copilului. Relatiile dintre parinti, dintre parinti si copii, relatiile familiei cu alte familii, sau cu alte persoane exterioare familiei, genereaza primele modele comportamentale, primele repere valorice ale copilului. Ca urmare, este necesar ca aceste comportamente si relatii intra si interfamiliale sa fie predominant pozitive, de colaborare si cooperare, si nu negative,conflictuale si insecurizante.

Familia actuala se confrunta cu noi probleme ca: planificarea familiala, educatia sexuala, educatia pentru viata in cuplu, in familie, in grup.

Functia sociala a familiei este prioritara pentru dezvoltarea imaginii si constiintei de sine, pentru descoperirea si antrenarea Eului social (pentru sine) in relatie cu Eul pentru altii, pentru antrenarea unor capacitati si abilitati sociale cum ar fi: empatia, intrajutorarea, congruenta sociala etc.

Tot familia este aceea care se preocupa de elementele de educatie morala, estetica, intelectuala, fizica, pentru ca nimic din ceea ce i-ar face copiii capabili, competenti, priceputi, buni cetateni dar si impliniti si fericiti nu vrea sa treaca cu vederea.

EDUCATIA PRIN MASS-MEDIA

Mass-media reprezinta un mediu socio-educational mult mai vast, diversificat si neuniform, comparativ cu familia. El este reprezentat (I.Bontas) de mijloacele de comunicare in masa ca: radio, T.V., ziare si reviste, carti, muzee, expozitii stiintificotehnice si cultural-artistice etc. cu functii specifice si implicit-educationale.

Receptarea informatiilor transmise prin aceste mijloace se face pe trei cai principale, separat sau combinat: audio, video, prin scris, cai prin care se transmit mesaje: stiintifico-tehnice, culturale, artistice, politice, etice, juridice, sportive, religioase, recreativ-distractive.

Functiile Mass-Media

Descoperirea tiparului, a telegrafului, a ziarului, a telefonului, a radiou-lui si a televiziunii a generat in etape diferite ale evolutiei societatii omenesti noi exigente ale comunicarii inter-umane.

Tiparul a facut posibila multiplicarea cartii si patrunderea ei in medii din ce in ce mai largi.Acesta este considerat momentul aparitiei omului modern (Mc.Luhan Marschall). Toate celelalte mijloace de comunicare au contribuit la reducerea distantelor informationale intre oameni, la raspandirea stiintei de carte, la democratizarea societatii.

Pentru societatea actuala internetul reprezinta unul dintre cele mai eficiente mijloace de comunicare in masa, care ar putea fi numit simbolul mileniului III. Internetul si computerul in general constituie modalitatile principale de realizare a globalizarii surselor de informare.

Descoperirile stiintifice, noutatile semnificative din toate domeniile de activitate pot fi cunoscute prin intermediul internetului din momentul aparitiei lor facilitand comunicarea membrilor comunitatii respective, stimuland schimbul de informatii, colaborarea interna si internationala.

Pe plan educational dezvoltarea mijloacelor de comunicare in masa reprezinta calea de crestere a interactiunii dintre educatia formala si cea informala.In corelatie cu aceste continuturi care se vehiculeaza prin mass-media aceasta indeplineste urmatoarele functii (I.Bontas):




Functia de informare a populatiei.

Una dintre necesitatile intelectuale de baza ale populatiei este cea de a se informa, de a fi la curent cu noile informatii din toate domeniile de activitate, de a se situa in mijlocul evenimentelor, de a fi in cursul vietii.

Acestei necesitati ii raspunde functia informativa a mass-media. Ea este necesara si posibila datorita exploziei informationale care caracterizeaza societatea informatiei si a cunoasterii in care am intrat.

Functia de socializare.

Mass-media, desi reprezinta un ansamblu de mijloace (inerte, reci) ce

vehiculeaza elemente “vii” (opinii, stari se spirit, informatii), mijloceste in acestfel relatiile inter-umane, facilitand socializarea si integrarea persoanelor in grup, in organisme si institutii.

 Caracterul inter-activ al emisiunilor T.V. si chiar al diverselor articole din presa determina cresterea functiei de socializare a massmediei.

Functia de compensare.

Viata, munca, educatia implica numeroase dificultati si probleme. Massmedia are rolul nu numai de a informa pe oameni si de a le facilita socializarea, ci si de a compensa efortul depus de acestia prin intermediul emisiunilor distractive, de umor si divertisment, de a compensa neimplinirile din viata reala cu realizarile proiective din filme, spectacole de teatru, carti.

Mass-media are si o misiune anticipativ-proiectiva, prin modelele pe care le ofera: personalitati din domenii diferite de activitate, actori, oameni de stiinta si cultura, reprezentanti ai vietii politice, economice, juridice etc.

Functia educativa a mass-media.

Mass-media nu are o functie educativa predominanta, ci in stransa relatie cu celelalte functii ale sale. Misiunea sa nu este de a face educatie, ci de a transmite informatii in anumite conditii, de a facilita anumite relatii sociale, de a compensa intr-un anumit fel dificultatile existentiale.

Selectia informatiilor, a relatiilor sociale, a conditiilor de prezentare a lor, a modalitatilor de compensare a dificultatilor existentiale face trimitere la fenomenul educational.

Criteriile valorice, de accesibilitate, de larg interes, de autenticitate si adevar, de competenta si prestigiu, se aplica continuturilor in mod necesar predominant pozitive si unor scopuri constructive si modelatoare.

Continuturile vehiculate prin mass-media trebuie sa fie corecte, actuale, obiective, variate, dinamice, reflectand dinamismul realitatii.

Aceasta nu inseamna copierea sau fotografierea realitatii, ci prezentarea

acelor continuturi semnificative pentru majoritatea populatiei in mod echilibrat si constructiv.

 Varietatea categoriilor de varsta carora li se adreseaza massmedia impune emisiuni specializate pentru copii, tineri, adulti, batrani. Diferitele nivele si grade de calificare, profesionalizare si specializare care sunt vizate de mass-media impune accesibilitatea informatiilor, fara a le scadea valoarea si prestigiul stiintific.

Profesionalismul mass-media inseamna :

·        evitarea improvizatiei si amatorismului,

·        respectarea deontologiei profesionale,

·        argumentarea mesajelor transmise,

·        evitarea metodelor de manipulare a opiniei publice.

Specificul educatiei prin mass-media consta in formarea si dezvoltarea opiniilor, convingerilor, stimularea aspiratiilor, obiective complexe, predominant atitudinale carora scoala nu le poate raspunde satisfacator.

Ca factori institutionali peri si extra-scolari mass-media (radioul, T.V., teatrul, cinematograful,), universitatile populare, expozitiile, muzeele,  cluburile, casele copiilor si tineretului, filarmonica, opera ofera modele educationale, transmit informatii, valori culturale, artistice,  istorice, morale, perpetueaza traditii si obiceiuri care intregesc cultura generala a educabililor.

 

 SCOALA –CEL MAI IMPORTANT FACTOR DE EDUCATIE

Scoala de toate gradele este primul si cel mai important factor de educatie si in acelasi timp de educatie permanenta. Dar pentru ca scoala sa-si indeplineasca rolul sau integral trebuie sa asigure pregatirea pentru auto-educatie, pentru educatia permanenta

Creata special pentru a educa, a forma tanara generatie in concordanta cu cerintele societatii, scoala dispune de personal calificat, de baza materiala adecvata iar procesul de invatamant este cel care confera scolii acest rol principal sau decisiv in formarea omului. Aflandu-se sub influenta factorilor social-economici si politici, misiunea sa este de a contribui la realizarea idealului educativ.

 Specifica fiecarei fiecarei etape de dezvoltare sociala si diferita de la tara la tara rolul sau se modifica d e la etapa la etapa. Desi cu o relativa autonomie, legislatia scolara reglementeaza structura organizatorica si relatiile ei cu ceilalti.

Schimbarile in organizatia scolara se datoreaza schimbarilor din constiinta pedagogica generala (Narly,C.) Ea transmite valorile culturale acumulate de-a lungul istoriei societatii dar, in acelasi timp imbogateste patriminiul cultural prin contributia sa directa la crearea de valori materiale si spirituale.

Prin intermediul ei valorifica toate influentele educative pe care le le exercita ceilalti factori,inclusiv mediul social, le sintetizeaza.

De exemplu, daca prin statutul sau mass-media nu are in mod explicit functii educative, scoala este cea care este chemata sa coordoneze relatia cu mass-media, apropiindu-se mai mult de aceasta, in asa fel incat influentele non-educative ale mass-mediei sa fie reduse la maxim.

 Prin rolul sau ca subsistem al societatii scoala este chemata sa promoveze criterii de analiza si selectie a informatiilor difuzate prin mass-media, sa stimuleze gandirea critica a educatilor, bunul simt.

Actiunea educativa a scolii se concretizeaza in selectionarea si valorificarea tuturor influentelor exercitate de acesti factori in functie de particularitatile de varsta si individuale ale copiilor si in concordanta cu idealul educational.

In perspectiva educatiei permanente si continue rolul scolii se modifica.Educatia permanenta pune capat unei serii intregi de monopoluri.

Astfel procesul educativ nu mai are loc in mod exclusiv intr-o institutie specializata cum este scoala sau universitatea, ci intr-un numar nelimitat de locuri, de situatii.De asemenea, educatorul nu se mai confunda cu invatatorul, cu profesorul sau cu animatorul de profesie.Dar aceasta nu inseamna ca rolul scolii scade ci dimpotriva devine tot mai complex si mai important.

Evaluarea educatiei scolare in lumina educatiei permanente conduce la regandirea obiectivelor educationale, a continuturilor, a metodelor de invatare ti a tehnicilor de evaluare.

        In domeniul obiectivelor educationale accentul se va deplasa de pe transmitere si asimilarea cunostintelor pe formarea capacitatilor intelectuale si a atitudinilor superioare. Aceste achizitii educative se dovedesc esentiale pentru invatarea continua.

In domeniul continuturilor, incidentele principiului educatiei permanente ii privesc atat pe autorii programelor si a manualelor cat si pe educatori care organizeaza procesele invatarii selectand, dozand si ilustrind continuturile cu exemple adecvate.



Accentul va trebui sa cada pe codurile de referinta (conceptele de baza, idei si teorii fundamentale) si pe codurile de interpretare (criterii, principii) astfel incat elevul sa dobandeasca mijloacele necesare pentru dominarea, selectionarea si sistematizarea masei informationale din ce in ce mai vaste pe care o percep si o analizeaza.

In domeniul tehnologiei pedagogice, educatia permanenta se caracterizeaza prin:

  • renuntarea la magistrocentrism si sporirea raspunderii elevilor in alegera metodelor de invatare;
  • stabilirea ponderii si a relatiei optime intre diferite categorii de metode: clasice-moderne;verbale-active;
  • elaborarea si utilizarea criteriilor pentru identificarea faptelor purtatoare de viitor,
  • sporirea coerentei procesului educational si inclusiv

Formele organizate de scoala se concretizeaza in:

o       participarea activa a elevilor/studentilor in predarea noilor cunostinte, -lucrari de laborator si cabinete de specialitate;

o       practica de productie;

o       studiul individual, independent al bibliografiei recomandate;

o       referate,

o       comunicari.

Formele organizate de sistemul de educatie permanenta constau in

o       cursuri postscolare si post-universitare,

o       cursuri de perfectionare,

o       cursuri de management

o       marketing,

o       cursuri de perfectionare stiintifica in tara si in strainatate.

o       doctoratul.

Formele libere, spontane de educatie se concretizeaza in:

o        educatia pe teme libere prin mass-media;

o       activitati culturale, stiintifice,

o       cercuri,cluburi,

o       scoli populare

o       universitati populare,

o       lectura libera.

In ce priveste pregatirea elevilor pentru educatia continua cateva aspecte sunt importante:

  • In timpul scolaritatii obligatorii elevii trebuie sa-si insuseasca conceptia avansata despre educatie ca factor de cultura si civilizatie.
  • Conceptia despre educatie si rolul ei in dezvoltarea societatii trebuie sa se exprime intr-o atitudine pozitiva fata de auto-educatie.
  •  A asimila invatarea adica a invata sa inveti constituie un obiectiv deosebit de important si de o deosebita complexitate (coduri de referinta coduri de interpretare, insusirea si utilizarea tehnicilor de evaluare si autoevaluare)
  •  Autoeducatia continua sau deplasarea permanenta a educatiei catre autoeducatie, prin cresterea rolului elevului/studentului descoperirea, prelucrarea si redarea personala sau chiar originala a cunostintelor

REFERINTE BIBLIOGRAFICE                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                 

  • Bocos, M., (2005), Teoria si practica cercetarii pedagogice,  Ed. Casa  Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca.
  • Chis, V., (2005), Pedagogia contemporana. Pedagogia pentru competente, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca.
  • Ionescu, M., (coord.), (2005), Preocupari actuale in stiintele educatiei,  vol. I, Editura Eikon,  Cluj-Napoca.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2665
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site